Cotidianul, ianuarie 2008 (Anul 18, nr. 1-21)

2008-01-15 / nr. 9

Cotidianul. Pentru a vizita site-ul oficial al poetului Mihai Eminescu, accesați www.cotidianul.ro/select Sinteze MARȚI -15 IANUARIE 2008 Un mănunchi de clișee Locuri comune în comentarii literare: „Poetul nepereche a cărui operă învinge timpul“; „Luceafărul culturii românești“; „Poet național și universal“; „Scriitorul total al literaturii românești“; „Geniul tutelar al culturii neamului“; „Făuritorul limbii literare“; „Boala care i-a adus moartea este nebunia specifică geniului“. Rețete pentru revigorarea lui Eminescu In școli 9 • Poeme inedite, predare entuziastă, accent pe anecdotică. Acestea sunt soluțiile cu șanse să-i crească lui Eminescu, la 158 de ani de la naștere, popularitatea printre puști, față în față cu manualele de liceu alina.purcaru@cotindianul.ro ioana.calen@cotidianul.ro ÎN MOD HOTARÎT, nu poți să apropii liceenii de Eminescu prin poeme pre­cum „Ge­ți doresc eu ție, dulce Românie“, „Pe Engă plopii fară soț“ sau „împărat și proletar“. E o convin­gere la care aderă majoritatea criti­cilor, dar căutarea unui Eminescu „necanonic“ nu rezolvă totul. Greul cade pe abilitatea profesorilor, care, voluntar sau nu, pot să taie pentru toată viața cheful de poezie al unui citi­tor fraged. Pentru a avea parte de cititori care ascultă Muse și Placebo, Eminescu ar trebui prezentat ca un poet contempo­ran, e de părere Carmen Mușat. Un mod eficient de a ajunge la el ar fi să pornești de la literatura care se scrie azi și să-l prezinți dinspre prezent, de la poeții care l-au urmat. Mircea Cărtă­­rescu ar putea să înlesnească drumul către Eminescu, crede Mușat, secun­dat de clasici frecventabili, precum Bacovia și Nichita Stănescu. Pentru a-l recepta ca pe o prezență și nu ca pe o materie obligatorie, tinerii ar trebui familiarizați cu „aerul timpului“ în care scria poetul. „Ar trebui pus într­­un dialog cu poeți români și străini, contemporani lui“, recomandă Mu­șat. „Eminescu nu e înțeles, citit, co­mentat. E îmbălsămat. Eminescu e un scriitor mare și un scriitor viu, dar ce face școala din el e un sacrilegiu“, con­stată criticul; în concluzie, ar trebui să se renunțe la­­ șabloanele predării și receptării și la recomandări din cate­goria „poetul nepereche“, „luceafărul­oeziei românești“, „poetul iubirii“. Recomandabilă rămîne și recuperarea prozei, mai adaugă Mușat. Un decupaj proaspăt, săpături prin antologii și renunțarea la inventarul emelor didactice sunt recomandări care pot salva orice poet „îngropat“ de viciile de predare, observă poeta Simona Popescu. E nevoie de fler și de intuiția tempoului ideal după care să introduci poezia cititorilor fără apetit, adaugă poeta, cu vocea celui care nu doar scrie, ci și predă poezie. Anecdotica, episoadele spumoase de la Junimea, rivalitățile și răutățile împărțite printre ieșenii între care a scris Eminescu ar avea șanse să resus­citeze receptarea poetului, apreciază Paul Cernat. Criticul e totuși sceptic în ce privește reușita strategiilor de pro­movare via manualele de liceu. Problema, după Cernat, n-ar fi textele, ci metehnele majorității profesorilor le română din liceu. „Cei mai mulți d intre ei sunt demotivați, mulți nu mai iresc nimic, și mai mulți pur și simplu nu pot să-și schimbe stilul de predare. C­emat povestește că a văzut profesori are puteau să facă spectacol la cate­­dră din texte mediocre și colegi de reaslă capabili să desființeze, cu î orgă profesorală, texte sclipitoare dar apropiindu-se de ele. Cît despre un decupaj de poeme care să le vor­­ască adolescenților de azi pe limba acesta trebuie făcut cu grijă, reco­­ma­­­ndă criticul: „Dacă mergi pe texte înjl­ i'­­ i­­­­ , mult prea filosofice în clasa a IX-a, îi sperii, dacă selectezi poezii mult prea frivole, nu mai e același Eminescu. O soluție ar fi să prezinți, în oglindă, poezii canonice - «Luceafărul», pe care n-ai cum să-l ocolești - și texte inedite, cum sunt postumele“. “ Problema delicată a justei selecții e atacată și de criticul Ion Bogdan Lefter. „Riscul e ca, dacă punem accentul pe texte «alternative» la capodoperele cele mai cunoscute și de aceea «uzate», seriile noi de elevi să nu le mai știe pe ele, capodoperele: «Luceafărul» și celelalte!“ Pentru ma­nualele de liceu, criticul sugerează un echilibru între texte atipice și cele știute pe de rost: „Predarea marilor poeme arhicunoscute, practic «obliga­torii» pentru cultura noastră generală, în jurul lor fiind posibile și opțiuni mai «nonconformiste» - de pildă, dintre micile poeme mai rar frecventate, din­tre postumele «platonice» (cum le-a spus Ion Negoițescu), dintre cele expe­rimentale sau ironico-parodice, dintre articolele politice, care pot provoca discuții asupra ideologiilor, a rapor­turilor dintre literatură și cîmpul politic etc.“. „Nu știu ce texte eminesciene mai sunt în manuale. Sper să fi dispărut supralicitatele «Ce-ți doresc eu ție...», «Sara pe deal», «Somnoroase păsă­rele» și chiar «Scrisoarea a HLa» în favoarea «Dioramei» ori a unor poezii sublime precum «Sarmis», «Rugă­ciune», «Răsai asupra mea...»“, apre­ciază Dan C. Mihăilescu. Criticul propune o revitalizare a poeziei reli­gioase, dar și o vizibilitate mai ridicată a publicisticii: „Partea religioasă, creștină, ortodoxă în speță, a fost multă vreme ocultată, după cum publicistica eminesciană are nevoie de DAN C. MIHĂILESCU Critic literar Nimic nu poate înlocui harul peda­gogic, talentul profesorului de a «ambala» atrăgător concepte aride, de a umple cu miez eufonia și de a vindeca sar­casmul, cinismul și relativismul postmodernității prin magia marilor teme romantice. Mă pun în locul profesorilor și îmi dau seama că este aproape cu neputință • m­­.' . Am­­ af­­i1 u o amplă reconsiderare, inclusiv în manuale, despovărată fiind de diabo­­lizarea la care a supus-o propaganda comunistă“. Deloc optimist că ar bifa gusturile de azi, criticul e conștient de cota scăzută a lirismului desuet: „Profesorilor le e rușine să vorbească de dor, iubire, sentimente, în postmo­­dernitatea românească, gravitatea modernismului dă rău, iar temele romantismului au ajuns șerbetizate“. Lesând oroarea generală și inexplica­bilă față de agenda modernismului, Mihăilescu e zgîrcit cu propunerile și recomandările: „Te înfricoșezi cînd vii cu Eminescu în fața lui Burroughs sau Bukowski. E greu să reușești să-l prezinți pe tipicul zilelor de azi“, recunoaște criticul. Dacă îți propui să-l prezinți ca un om cu vulnera­bilități și vicii, îl cobori, dacă insiști pe romantism, pierzi auditoriul. Din această dilemă numai un profesor cu har ar putea să iasă, apreciază criticul, dar șansele sunt reduse de aglomerația îngrijorătoare de indivizi care, chiar vorbind de cele sfinte, se fac ridicoli. Ce spun oamenii de la catedră? Programa școlară este primul argu­ment pe care sîntem tentați să-l invocăm pentru pierderea interesului tinerilor față de literatura română, în special pentru „poetul național“ Mihai Eminescu. Profesorii sînt primii care infirmă lipsa de interes a elevilor față de opera eminesciană. Au însă multe obiecții de adus programei, de care se declară la fel de frustrați ca și elevii lor. Ina Bercea, profesor doctor la Colegiul Național „I.L. Caragiale" Ploiești, con­sideră că Eminescu este încă ucis în școală, exceptînd clasele de profil sau situațiile de tip olimpiadă, concursuri naționale sau colocvii pe teme literare. „Din păcate se fac de mai mulți ani aceleași texte­, CV accentV pe opera antumă. Sînt descurajate lectura și interpretarea textelor mai puțin cu­noscute. La examenul de bacalaureat, tendința generală este să se dea un text la prima vedere pentru inter­pretare, dar predomină întrebările gramaticale. Un alt mod de a-l ucide pe Eminescu se regăsește în acele Culegeri care oferă interpretări mediocre, pe care elevii le învață pe deasupra și pe care le uită imediat după examen“, explică Ina Bercea. Soluția ar fi aceea de a-l lăsa pe elev să-și aleagă singur textele pe care să le studieze și să se ofere mai multă importanță manu­scriselor. „Mi s-a întîmplat să am copii foarte talentați la clasă și ne chinuiam împreună să-l infirmăm pe Eminescu, chiar într-un text ca «Luceafărul», din care încercam să ne dăm seama ce nu mai merge, raportat la modelul literar postmodern. Din păcate nu am astfel de elevi în fiecare generație“, a com­pletat doamna profesoară. Elevii Colegiului Național „Tudor Vianu“ din București studiază cu plăcere Eminescu și sunt atrași mai ales de textele de maturitate. Cel puțin așa susține profesoara Doina Popescu, ai cărei elevi sunt atrași în mod special de texte precum „Scrisoarea I“, „Odă în metru antic“, „La steaua“. Tocmai pentru că elevii sunt atrași de astfel de texte, doamna profesoară spune că Eminescu ar trebui studiat în ultimul an de liceu, și nu în clasa a XI-a, pen­tru că elevii au nevoie de noțiuni ele­mentare de filosofie, mai ales cea idealistă germană, pentru a-l înțelege mai bine pe Eminescu. „Textele din perioada de maturitate sunt mai greu de abordat cu elevi care nu au exer­cițiul lecturii sau un minim de cultură generală. Nu poți vorbi de trăire apolinică și dionisiacă unor elevi care citesc doar literatură de manual“, a adăugat Doina Popescu. O altă suges­tie legată de programa școlară este aceea de a reintroduce proza fantas­tică a lui Eminescu în programa obli­gatorie. „Elevii de liceu manifestă foarte mare interes pentru acest gen literar foarte iubit la această vîrstă, indiferent dacă este vorba de Emi­nescu, Eliade sau Mircea Voiculescu“, a mai adăugat ea. Contrar părerii generale a profeso­rilor de limba română, care încep să pună din ce în ce mai mult accent pe teorie literară și mai puțin pe istorie lite­rară și pe studierea unor texte la prima vedere în detrimentul celor deja uzate de atîtea cărți de comentarii, profesorul Ion Dună de la Colegiul Național „Mi­hai Viteazul“ din București sugerează studierea monografică a unor autori precum Eminescu. „Din cauza concep­ției defectuoase a programei școlare, studiul operei lui Eminescu se află in suferință“, spune domnul profesor. O altă sugestie pe care acesta le-ar face-o membrilor comisiei care întocmește programa școlară este aceea de „a avea curajul să promoveze specificul națio­nal al operei eminesciene. Pînă la urmă, Eminescu este poetul național al României. Și nu mi se pare o rușine sau un anacronism să-i învățăm pe elevi astfel de va! ■a completat Dună. -J' ' i i'jf> fjl, Fj /; c ■

Next