Cronica, 1967 (Anul 2, nr. 1-52)
1967-01-07 / nr. 1
OMAGI» IUBIRII Dl PATRII Din totdeauna sentimentul dragostei de patrie a fost sacrul sentiment care a dat tărie brațului și inteligenței românești, pentru a-și apăra ființa și demnitatea ; din totdeauna poporul și-a iubit țara, căutîrnd să și-o facă tot mai frumoasă, să ridice tot mai sus acest edificiu luminos. Vremuri de restriște i s-au împotrivit gîndului său de bine și de prosperitate, furtuni aspre i-au întunecat nu o dată soarele cerului său, dar legămîntul prin naștere cu acest pămînt, cu fața istoriei neamului, i-au dat putere. Poporul și-a continuat drumul său spre mîndria și cinstea patriei sale, înfățișarea patriei de azi și a celei de mîine — așa cum o vedem înscrisă în documentele de partid — dă mai mult ca oricînd înflăcărare și patimă iubirii de țară. Timpul scurt care a trecut de la cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român — eveniment care a dat construcției socialiste dinamismul marilor elanuri, — a înregistrat succese de seamă. Noi fabrici și uzine au intrat în funcțiune, industria noastră și-a mărit producția într-un ritm de dezvoltare continuă, agricultura a obținut cea mai mare producție de cereale din istoria țării, știința, învățămîntul și arta se află în progres, nivelul de trai al poporului continuă să crească. România socialistă este tot mai cunoscută pe toate meridianele globului, cuvîntul ei, în cele mai înalte organisme internaționale, are un tot mai larg ecou. Aceste realizări care ridică România în fruntea țărilor ce luptă pentru progres, pentru pace și socialism, sînt roadele muncii pline de abnegație, a clasei muncitoare, a țărănimii, a intelectualității, a întregului popor, care urmează cu încredere cuvîntul Partidului său. Activitatea comuniștilor români, reprezintă expresia cea mai înflăcărată a iubirii față de patrie. Pe umerii săi încercați, Partidul poartă răspunderea dezvoltării multilaterale a patriei române, a viitorului ei. Și acest mandat, încredințat de popor, este purtat cu cinste. Comuniștilor le este caracteristic faptul de a examina critic activitatea, de a dezvălui cu îndrăzneală neajunsurile, pentru a lua măsurile corespunzătoare de îndreptare. Politica științifică a partidului nostru, care exclude arbitrariul și subiectivismul, este organic legată de mase. De aceea partidul nu se sfiește a arăta locul pe care ne aflăm, greutățile pe care le întîmpinăm. Documentele celui de al IX-lea Congres, actualul plan cincinal, este pătruns de spiritul realist, caracteristic Partidului nostru. Prin cuvîntul tovarășului Nicolae Ceaușescu, la Plenara din 21—23 decembrie 1966, Partidul Comunist Român a înfățișat poporului, așa cum vorbește fiul cel mai bun părintelui său, ce realizări s-au înscris, dar și ce neajunsuri mai există, pentru a ști cum să se chibzuiască mai bine în lupta pentru orînduirea comunistă. A arăta poporului adevărul, a-1 consulta permanent și a-1 conduce pe măsura aspirațiilor și inteligenței sale, pe măsura cerințelor civilizației moderne, a răspunde în fața lui pentru prezentul și viitorul său, înseamnă a-ți iubi cu adevărat patria. De aceea poporul nostru pășește în fiecare nou an mai încrezător în soarta țării sale, mai avîntat, cu noi forțe, cu noi energii, pentru a înălța tot mai sus scumpa sa patrie socialistă. Optimismul nativ al acestui popor, geniul său creator, vigoarea și dinamismul, își găsesc cea mai înaltă expresie în politica promovată de comuniștii români — fiii săi, înflăcărați patrioți. Ion Creangă bust de I. VLASIU Ш [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]НΕ [UNK] [UNK] [UNK]Я [UNK] [UNK]Я [UNK] ȘCOALA ȘI PROGRESUL ȘTIINȚEI In raportul prezentat la cel de al IX-lea Congres al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu a caracterizat lapidar școala ca „principalul izvor de cultură și factor de civilizație“ și a subliniat că nivelul actual al societății noastre impune ridicarea pe o treaptă mai înaltă a învățămintului de toate gradele. Preconizînd măsurile adecvate acestui scop, secretarul general al C.C. al partidului a cuprins intr-o tratare unitară, învățămîntul obligatoriu de 8 ani, învățămîntul profesional, mediu și superior, precizînd totodată sarcinile ce-i revin în actuala etapă. Școala apare astfel în concepția partidului, cum este de altfel firesc, ca un proces organic de formare a omului idealurilor noastre și nu ca o juxtapunere de straturi independente, fiecare cu temeiurile sale și propriul său înțeles. De altfel e de ajuns să privim dezvoltarea actuală și de perspectivă a învățămîntului spre a-i percepe și mai profund unitatea. Școala obligatorie a fost decenii de-a rîndul cu durată de 4 ani, apoi de 7, iar astăzi e de 8 ani. Se va trece cu siguranță treptat, în toată țara, la învățămîntul obligatoriu de 10 și apoi de 12 ani, putea fi desigur distinse și vor atunci, nivele și etape ca în orice proces de creștere, dar va fi și mai evident că e vorba de un act unic prin care omenirea transrmite noii generații întreaga ei bogăție spirituală, cultivînd-o și formând-o în același timp astfel încît să o poată dezvolta în viitor. Din nefericire, absorbiți de obiectivele specifice unei anumite trepte a învățămîntului, uităm uneori condiționarea fundamentală a acesteia de treptele ce o preced și cădem victimă tendinței de a-i căuta principiile de perfecționare numai în ea însăși. Desigur învățămîntul superior ca atare se poate perfecționa nedefinit și practic toți cei care activăm în acest sector ne străduim să-i mărim puterea instructiv-educativă. Dar, tot atît de pasionați trebuie să ne dovedim în eforturile de a perfecționa învățămîntul general și mediu, pentru că de calitatea și nivelul acestuia depinde esențial ceea ce poate realiza Universitatea — în înțelesul său larg. Problemele școlii generale și medii, — a școlii de temelie — sînt prin urmare ale tuturor slujitorilor învățămîntului și nu numai ale cadrelor didactice care pregătesc viitori studenți. Bineînțeles această optică nu exclude, ci dimpotrivă întărește în fiecare din noi dorința ca tinerii care nu pășesc pragul școlii superioare să fie pregătiți în școala generală și apoi în cea medie sau profesională la nivelul exigentelor economiei și culturii în plin avînt. Din aceste motive, și de pe această poziție — a eforturilor pentru progresul școlii mi-aș îngădui o foarte sumară analiză, nu lipsită de spirit critic, a învățămîntului general, profesional, și mediu din regiunea Iași. Acesta a făcut în anii regimului nostru mari progrese în ceea ce privește capacitatea de cuprindere, așezarea pe temeiul concepției științifice despre natură și societate, nivelul cunoștințelor, legarea lor de practica construcției socialiste, puterea educativă și formativă. E destul să menționăm că dispunem astăzi numai în regiunea Iași de 513 școli cu clasele 1—4, 545 școli generale de 8 ani, 26 de licee cu cursuri de zi, 5 secții serale și 11 fără frecvență, 13 licee de specialitate și 21 școli profesionale, urmate, în totalitatea lor de peste 230.000 elevi. Ne presează însă importante lipsuri și slăbiciuni spre a căror înlăturare sînt necesare susținute și stăruitoare eforturi. De remarcat mai întîi că mai există un procent de copii care din diferite, dar totuși motive nu-și încheie nejustificate școlaritatea, precum și insuficienta cuprindere a școlarilor în liceeși școli profesionale. In regiunea Iași, cu o aureolă culturală tradițională, strălucitoare prin vechi licee și așezăminte de învățămînt superior, mai puțin de 3 tineri din 5 depășesc școala generală, pe cînd în alte regiuni ale țării 4 din 5 copii urmează învățătura mai înaltă. Situația școlii din regiunea Iași este aceasta : a făcut mari progrese față de ea însăși, dacă vreți în valoare absolută, dar a rămas in urmă iață T de alte regiuni , astfel formulînd , populația regiunii folosește izvoarele civilizației și culturii mai puțin decît populația tării în ansamblu , și într-o măsură redusă comparativ cu regiunile avansate. Aceste cifre definesc mai bine decît oricare altă analiză atît rămânerea în urmă cît și amploarea eforturilor ce se impun cu urgență spre a aduce regiunea Iași la nivelul mediu al țării în privința învățămîntului liceal și profesional. Mai ales acesta din urmă este slab dezvoltat. Dar să ne îndreptăm atenția și asupra calității învățământului general, mediu și profesional. La bacalaureat procentajul de reușiți este în scădere în ultimii trei ani (74 la sută în 1964, sau 70 la sută în 1966) și aceasta nu-și găsește explicația în formula devenită clasică „mărirea exigenței“ dacă nu omitem faptul că numărul probelor a fost redus în ultimul an. De menționat că la tezele de limba română 47 la sută, iar la matematică 67 la sută din candidați au obținut anul acesta sub nota 5. Sînt cifre care ne produc amărăciune și reclamă măsuri rapide și energice, — cifre care probează că jumătate din candidați nu răspund exigențelor minime ale verificărilor de principale la maturitate, cunoștințe Mulți absolvenți de la secțiile umaniste nu știu limbi străine, au scăderi în cultură, dovedindu-se adesea capabili să traducă mai mult mecanic cîteva texte din manuale. Spiru Haret, iscusit organizator de școală, spunea în 1898 că „școalele clasice nici nu-și merită numele de vreme ce absolvenții lor nu sînt în stare a interpreta un text clasic, ne(Continuare în pag. 9-a) Academician Cristofor Simionescu m Ж veșnica nunt Vin de pe drumuri să m-adun pe drumul Ce poate totuși va străbate fumul Atîtor veșnic reaprinse ruguri — In vis văd ori aevea pline, struguri ? La pletele-mi priviți ce albe sînt. Nu, nu mai sînt setos nici nu-s flămînd. Dar asta-i oare tot, să fii sătul ? De-i asta, iar mă vreau la punctul nul. Mă vreu acolo unde nu-i viață, Nici noapte nu-i și nu e dimineață Și toate dorm ori se frămintă-n tot Și-ncearcă tot ce pot și ce nu pot. De-acolo voi porni-o cu-același drag Ca păstrăvul să sar pe primul prag Ce duce la izvoarele curate Menite leagăn pentru vietate, în lupta mea e bucuria nunții Cenzori încinge cu lumină munții. Mihai Beniuc