Cronica, 1973 (Anul 8, nr. 1-52)
1973-03-23 / nr. 12
Proletari din toate țările, uniți-va I ANUL Viii VINERI 23 III 1973 săptămînal politic - social cultural • 16 pagini -1 leu Așa-i place să se recomande prin semnătură, ca în catalogul școliței din Preuțești sau în cel al liceului din Fălticeni : cei doi ordonați incit Ion să dea întîietatea neamului din care descinde. Preuțești e o comună frumoasă așezată între Fălticeni și Dolhești, adică — asemeni Rădășenilor — in briul dealurilor cu pomet bogat de sub prispa montană, niște dealuri molcome coborînd treptat spre Dolhasca și — deci — valea Siretului. Irimeștii sunt un neam de oameni cu statură de munteni și la prima vedere cu pornire spre singurătate închisă. Treptat însă, după ce le pătrunzi în suflet, descoperi o vatră caldă de omenie și duioșie, adică așa cum le sunt și așezările. Ca înfățișare, satul seamănă cu Ipotești sau Liveni prin armonia unduitoare a orizontului și îmbinarea vegetației de cîmp cu cea de livezi, prin gene de codru răsărite iei, colo, prin cîte-o lucire de iaz somnoros — prin acel ritm larg al respirației pămîntului sub lumina blajină a Moldovei. Gospodăriile oamenilor sunt aici însă ceva mai arătoase și mai ordonate, abundența lemnului făcîndu-se simțită. Casele sint înfrumusețate de pridvoare cu deregiri ciubuce și cu tîmple de brad traforat, porțile înseamnă o mindrie a acareturilor, piatra pentru temelii nu lipsește, ceramica se îmtîlnește cu arta țesutului — e o fericită răspîntie a frumosului cu durabilul. Prezența livezilor accentuează impresia de opulență, de împlinire la anumite soroace, adăugind gravității acestor oameni în straie albe trăind în case albe o notă de mulțumire exprimată prin firea lor ușor glumeață, dar totdeauna cumpănită, aplecată spre cintec și dans, dar și aici cu un ritual ce nu permite depășirea bunei măsuri. Am pomenit despre toate acestea fiindcă ele au fost transferate intr-un anumit mod în opera marelui artist care e sculptorul Irimescu Ion și fiindcă cei care scriu despre arta sa le ghicesc cumva, dar nu spun lucrurilor pe nume. Aurel LEON UTILIZAREA FORȚEI DE MUNCĂ Una din problemele de mare importanță pentru economia noastră națională, în etapa actuală, o constituie raționala folosire a forței de muncă, pornind tocmai de la rolul său decisiv, ca factor esențial al dezvoltării economice. In literatura de specialitate se poartă ample discuții asupra acestui aspect, vizînd deopotrivă elementul teoretic cît și cel practic. Ținem să precizăm că s-au exprimat puncte de vedere, uneori diferite, pornind de la însăși definirea conceptului de folosire a forței de muncă. Unii autori abordează problema sub raportul folosirii „depline" și „eficiente“. Alții, al căror punct de vedere ni se pare mai cuprinzător, preferă termenul de „folosire rațională“, cu includerea atît a elementelor de ordin cantitativ cît și a celor calitative ale utilizării forței de muncă. Ceea ce își impune sublinierea de la bun început este necesitatea tratării acestei teme dintr-o largă perspectivă. Acest lucru este cerut, în primul rînd, de însuși conținutul deosebit de complex al categoriei forță de muncă. Căci, este foarte adevărat că forța de muncă constituie, în primul rînd, o categorie economică , dar, trebuie să fim de acord, conținutul ei depășește substanțial sfera economicului. O altă precizare de fond pe care ținem s-o facem se referă la faptul că analiza aspectelor pe care le ridică problema utilizării forței de muncă trebuie realizată din perspectiva cadrului creat de relațiile de producție socialiste și a multiplelor implicații ale revoluției științifice tehnice contemporane. Studierea ei trebuie să se facă în strictă concordanță cu obiectivele pe care și le propune societatea noastră în fiecare etapă. Mai mult, în abordarea acestei probleme trebuie avută în vedere interdependența existentă între forța de muncă și potențialul economic de ansamblu, între forța de muncă și progresul tehnic, între forța de muncă și creșterea economică. Fără îndoială, pornirnd de la realitatea că forța de muncă este un factor de producție, la baza folosirii ei raționale trebuie să stea criteriul economic. Deși criteriul economic este prioritar, apreciem că acestuia i se mai adaugă o serie de alte criterii. Intre acestea le-am menționa, în primul rînd, pe cele politice și sociale, care influențează substanțial procesul folosirii forței de muncă. Afirmația are în vedere faptul că factorul uman constituie, în același timp, beneficiarul dezvoltării de ansamblu a economiei. Folosirea forței de muncă trebuie abordată într-o viziune dinamică, răspunzînd atît sarcinilor imediate cît și celor de perspectivă ale economiei. In legătură cu acest aspect considerăm necesar să subliniem că problema îmbunătățirii utilizării forței de muncă se înscrie în cadrul general al perfecționării vieții noastre socialeconomice. Privită din perspectiva criteriului economic, problema utilizării raționale a forței de muncă aduce în atenție cîteva coordonate esențiale, de ordin cantitativ și calitativ. In documentele partidului nostru este insistent subliniată necesitatea de a se asigura o rațională folosire a resurselor de muncă. Referindu-se la o serie de lipsuri și deficiențe care dăinuie încă în activitatea noastră economică, la Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, tovarășul Nicolae Ceaușescu arăta : „Aceste neajunsuri trebuie să preocupe în mod serios organele noastre economice, organizațiile de partid, lichidarea lor hotărîtă trebuie pusă în centrul eforturilor generale ale oamenilor muncii pentru a se asigura valorificarea cu maximum de randament a potențialului material și uman al societății, pentru accelerarea dezvoltării economicosociale a țării“. Una din coordonatele care dezvăluie o rațională folosire a resurselor de muncă o constituie atragerea acestora în proporții crescînde la activitate și structurarea lor judicioasă, în strictă concordanță cu evoluția întregului organism economic și social. In acest context menționăm că datele statistice scot în relief o creștere mai rapidă a populației ocupate față de creșterea populației în vîrstă aptă de muncă. Consemnăm totodată, faptul că creșterea gradului de ocupare a forței de muncă a avut loc în principal pe seama creșterii numărului de salariați. In ceea ce privește distribuirea și redistribuirea forței de muncă pe sectoare și ramuri, apreciem că ea trebuie să urmeze îndeaproape și să reflecte totodată schimbările structurale ce au loc în cadrul economiei naționale. Se știe că P.C.R. a situat în centrul construcției economice industrializarea și extinderea tehnicii moderne în toate ramurile, pornind de la convingerea că orientarea dezvoltării intensive a economiei constituie un mijloc esențial pentru utilizarea rațională a forței de muncă. Această orientare a adus, implicit, în atenție problema atragerii spre sectoarele neagricole a uriașului potențial de muncă existent în mediul rural. Amintim în acest sens că am realizat îmbunătățirea raportului dintre populația in- Nicolae NICULESCU (continuare în pag. 10) (continuare în pag. 7)