Cronica, 1976 (Anul 11, nr. 1-53)

1976-01-02 / nr. 1

Săptămînal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă — Iași, anul XI, nr. 1 (518), vineri 2 ianuarie 1976, 8 pagini, 1 leu. Politică și morală Tema e veche. Din antichitate și pînă astăzi, ideea unei organizări statale cit mai aproape de perfecțiune, în cadrul căreia să se realizeze maximum de justiție, reflectînd și ideea de Bine ■— a stat și stă în atenția marilor gînditori ai lumii. De la Platon la Machia­­velli, apoi de la Campanella (Cetatea soarelui) la cei­lalți utopiști și de la Kant (Spre pacea eternă) pînă la Marx și Engels, mai ales filozofii sînt aceia care au căutat, exprimînd concepțiile dominante în fiecare epocă și căutînd să le depășească, soluțiile înaltelor solicitări umaniste. Lenin este primul filozof căruia îi este dat să unifice gîndirea cu practica revoluționară în scopul creerii orînduirii superioare a socialismu­lui. Consecințele au fost incalculabile. Lumea a fost zgu­duită din temelii, adevărurile au început a cuceri min­țile, masele muncitoare umilite și spoliate și-au do­­bîndit conștiința demnității și a valorii. Epoca noastră lasă însă, pentru prima dată, putința înțelegerii unitare a fenomenului de înălțare reală a politicului la nivelul moralei umane și sociale celei mai depline: înalta concepție teoretică și acțiunea practică a P.C.R., exprimată magistral, in atîtea pri­lejuri, de către tovarășul Nicolae Ceaușescu și redefi­­nită de curînd într-o strălucitoare sinteză, în fața Ma­rii Adunări Naționale, îmbină, în primul rînd, într-o unitate dialectică perfect demonstrată, atît politica internă cît și cea externă. „Cursul evenimentelor de­monstrează — a arătat Secretarul general al partidu­lui, Președintele Republicii — că, așa cum pe plan na­țional relațiile de inegalitate și exploatare generate de societatea împărțită în clase antagoniste trebuie să fie lichidate în mod inevitabil, tot astfel și în viața in­ternațională este inevitabilă înlăturarea vechilor ra­porturi de dominație și asuprire și înlocuirea lor cu raporturi întemeiate pe echitate, pe dreptul fiecărui popor de a fi pe deplin stăpîn pe destinele sale, de a-și făuri viața așa cum dorește, de a colabora în pace și înțelegere cu celelalte state și popoare“. Făcînd o aprofundată analiză a adîncilor schimbări în dezvol­tarea social-politică a lumii, evidențiind creșterea avîntului forțelor revoluționare, progresiste și demo­cratice în lupta pentru independență și dezvoltarea egală a fiecărui popor și a fiecărei țări, tovarășul Nicolae Ceaușescu are meritul de a dezvolta creator teoria și practica partidelor marxist-leniniste, enun­­țind teza potrivit căreia, în lumea de astăzi, „pro­blema autonomiei și neatîrnării fiecărei națiuni, a dreptului suveran al fiecărui popor de a fi stăpîn în propria țară constituie o legitate obiectivă a însăși dezvoltării social-istorice“. De aceea, lichidarea sub­dezvoltării și făurirea noii ordini economice inter­naționale pentru care România militează consecvent și intens pe arena internațională, ca și instaurarea unei noi ordini politice, prin democratizarea largă a raporturilor interstatale, ca și măsurile privind dez­armarea generală și, în primul rînd, dezarmarea nu­cleară, sînt obiective deduse științific din examinarea tendințelor manifestate azi în viața popoarelor de pe glob. Ideea de unitate a omenirii, de interdependență largă a tuturor statelor și națiunilor, străbate ca o axiomă întreaga politică internă și externă a țării noastre. Libertatea, echitatea, avantajul reciproc și sprijinul multilateral devin condiții esențiale pentru progresul și prosperitatea întregii omeniri. In aseme­nea context, liniile politicii se suprapun în cea mai mare măsură liniilor directoare ale celei mai radi­cale morale internaționale, spre binele și fericirea tuturor oamenilor. Fericirea omului, — ca entitate absolută, indiferent de coordonatele geografice — a devenit astăzi un obiectiv major care nu poate fi ne­gat, într-atît de ample sînt forțele democratice și progresiste angajate în lupta pentru mai bine. Subli­niind în plus identificarea politicii cu morala, în ac­cepția ei supremă și totală, cu referire la populația globului, tovarășul Nicolae Ceaușescu observa nece­sitatea definirii clare a noțiunii de umanism, ale că­rei trăsături se referă în primul rînd la bunăstarea, demnitatea și fericirea omului. In acest sens, de un interes major este și principiul expres afirmat de că­tre Președintele României socialiste în legătură cu re­lațiile dintre țările subdezvoltate și cele avansate : „este moral și echitabil ca ele (țările bogate — n.n.) să restituie o parte din ceea ce și-au însușit, contri­buind mai substanțial, prin diferite forme, la efortu­rile țărilor subdezvoltate de a-și crea o economie nouă, modernă“. Imorală, nocivă, anacronică devine politica de vrajbă și, mai presus de orice, continuarea cursei înarmărilor. In acest sems, propunerile țării noastre pentru ridicarea rolului O.N.U. la înălțimea responsabilității majore ce-i revine azi, sublinierea continuă a rolului maselor populare, al popoarelor și parlamentelor în determinarea unui curs pozitiv al­ vieții internaționale, reprezintă sensurile unei politici care tinde la împlinirea supremelor legi morale ale umanității. Tovarășul Nicolae Ceaușescu amintea, în această ordine de idei, în expunerea sa recentă în a forului suprem al statului, cerința formulată de Lenin pentru desființarea diplomației secrete. Codul de conduită propus de către România la O.N.U. pen­tru stabilirea unor relații principiale între state ar reprezenta o deschidere largă spre afirmarea dreptă­ții și echității, a respectului și încrederii între națiuni Apelul solemn adresat de țara noastră, prin glasul președintelui ei, tuturor parlamentelor lumii de a-și uni eforturile spre a impune promovarea unor rapor­turi interstatale noi este menit să exprime în mod hotărît înaltele principii de morală umană pe care partidul și statul nostru înțelege să le slujească spre a se asigura „întregii umanități un viitor de secu­ritate și pace, de colaborare și bunăstare“. CRONICA Paralel cu preocuparea pentru dez­voltarea economiei­­ naționale, statul nos­tru are în vedere problema creșterii bu­năstării materiale și spirituale a poporu­lui, țelul siuorem și constant al politicii P.C.R. Așa­­ cum arată tovarășul Nicolae Ceaușescu în Expunerea cu privire la mărețele realizări ale poporului român în cincinalul 1971—1975 și la politica ex­ternă a României pusă în slujba păcii și colaborării internaționale, tot ceea ce realizăm „demonstrează cu putere con­secvența cu caire partidul și statul nostru urmăresc ca tot ceea ce se realizează în ța­ra noastră să servească omului, bunăstării și fericirii sale — aceasta fiind, de fapt, esența și scopul final al operei de con­strucție socialistă pe care o edificăm ca­ succes în România“. In decursul dezvol­tării sale, societatea noastră a produs transformări în calitatea vieții, azi pu­tind vorbi de o calitate socialistă a vie­ții. Revoluția tehnico-știiințifică contempo­rană în socialism determină trecerea la u­n nou tip de civilizație, precum și la un mod de viață corespunzător aces­teia. Apariția acestui nou tip de civili­zație creează posibilitatea asigurării unui belșug de bunuri și servicii indivi­dului, îmbunătățind în acest sens cali­tatea vieții lui. Influența pe care o are dezvoltarea forțelor de producție asu­pra­­ calității socialiste a vieții este stu­diată de prognoza socială. In acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu dă o indi­cație fundamentală, formulată astfel : „De felul cum creșterea producției ma­teriale, dezvoltarea științei și culturii se reflectă în condițiile de viață ale omu­lui depinde, în ultimă instanță, afir­marea superiorității socialismului și tot­odată întărirea continuă a unității parti­dului, concentrarea forțelor sale în în­făptuirea amplului program de transfor­mare revoluționară a societății, de calitatea vieții edificate a marii orînduiri“ (Nicolae Ceaușescu, România pe drumul constru­irii societății socialiste multilateral dez­voltate, vol. VII, p. 37). Conceptul de calitate a vieții este foarte complex și oferă avantaje deo­sebite în stabilirea obiectivelor și mij­loacelor de creare a societății socia­liste multilateral dezvoltate. In cartea Calitatea vieții și explorarea viitorului, P. Apostol consideră că factorul cel mai important cu care se ocupă prog­noza socială este ansamblul denumit con­diții de muncă și de viață, exprimin­­du-se într-un indicator sintetic — ca­litatea vieții. Indicatorul, calitatea vie­ții are în componența sa o serie de indicatori analitici printre care : con­dițiile de locuit, utilarea tehnică a lo­cuinței, poziția locuinței față de locul de muncă, față de rețeaua de magazine și piață, gradul de școlarizare, ocroti­rea sănătății, durata zilei de lucru etc. Fiecare din acești indicatori poate fi împărțit, la rîndul său, în zeci de ele­mente­­ calitative și cantitative. îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale oamenilor reprezintă scopul fundamental al întregii activități politice și organizatorice pe care parti­dul și statul nostru o desfășoară. In etapa pe care o parcurgem, de făurire a societății socialiste multilateral dez­voltate, se deschid noi perspective de ridicare a standardului de trai al so­cietății noastre, lucru posibil numai printr-o modernizare și dezvoltare în continuare a bazei tehnico-m­ateri­ale a țării, precum și prin perfecționarea re­lațiilor de producție. Se pune accentul pe creșterea eficienței activității eco­nomice, aceasta avînd ca rezultat creș­terea venitului național, mărimea lui influențând direct cantitatea de bunuri și servicii pe care populația le­­ poate­­ avea la dispoziție. Volumul de bunuri și servicii trebuie să aibă un ritm de creștere mai mare decât ritmul de creș­tere al populației, aceasta fiind singura modalitate prin care se reflectă creș­terea nivelului de trai al populației. Una din soluțiile de bază prin care se poate I. ROMAN (continuare in pag. 5) 26o2l — expoziții Anuala ieșeană O expoziție de sfîrșit de an, optimistă în ansamblul ei, tinerească, dar fără prea mari pretenții în fața publicului. La această a 25-a aniversare a Uniunii artiștilor plastici ne aștep­tam la lucrări cu o tematică socia­l-politică de mare actualitate și eficiență educativă , există cite ceva pe simeze, într-o atmosferă generală de lucru plastic bine și serios realizat, cu do­rința unei ornamentici moderne care să rezolve original, concludent, probleme estetice complexe ale acordului reflexiv cu ambientul natural și social, să exprime stările afective ale oamenilor contemporani. Pictura este o participare la lume prin redimensionarea vizuală, apreciativă, prin valorificarea ideală a experienței senzoriale, dovedește în buna tradiție a școlii ieșene, vigu­o­rosul ei decan de vîrstă Mihail Cămăruț, în ener­gice scene de muncă la „Recoltă“ sau „Îndiguiri“. Realismul observației este depășit de gestica lar­gă, romantică, pe acel lirism dominant care im­pregnează și­­ peisajul „Toamna la Bîrnova“. Tușe fulgurante de maestru al decorativului mirific definesc luminoasele forme din „Assisi“, văzute de Eug. Șt. Bolușcă în semnificația lor simbo­lică de răsărit al Renașterii. Apropiat și cald peisajul neoimpresionist al lui Victor Mihăilescu- Craiu, este doar o licărire din marea retrospec­tivă de­­ la Dalles, unde opinia quasiumanimă a recunoscut unul din cei mai mari artiști ai acestei țări. De această bună tradiție țin și profundele meditații singulare „Ceas lung de iarnă“, „Dea­luri ieșene“, „Șoapte de câmp“, într-o bună teh­nică a uleiului pe pînză, pietonul Petru Buzatov dovedind acum o deplină maturitate artistică și sobrietate în selecție. In fundalul expoziției, Adrian Podoleaniu transferă sentimentul filial cu care a compus portretul mamei în omagiul mo­numental adus patriei. Preocuparea pentru por­tret este meritorie și diversă ca stil. Ion Neagoe se impune în primul cadran cu proeminența per­sonajului feminin reprezentat în „Portret“ cu o concentrată și intensă privire spre lumea reală, din care face parte consubstanțial și antitetic în același timp. Hieratismul chipului pe fond al­bastru semnat de Ion Gânju, degenerescența hi­lară a celui compus de Valeriu Gonc­arciuc în multiple ipostaze, desfășurate în „înttîmpinare“, sobrietatea „în roșu“ a femeii care privește absent din lucrarea lui Vasile Istrate, sînt tot atîtea modalități estetice diferențiate în înțelegerea și exprimarea psihologiei umane. „Dosoftei“ al lui Aurelian Dimulescu nu-i atât portret cît suge­rare de inteligență și fast, galbenul tai ținînd locul aurului, iar „visul­tui Brâncuși“ care adu­nă în jurul „mesei tăcerii“ marile umbre ale istoriei naționale poate trece drept un proiect pentru un portret monumental. Cu adevărat mo­numental prin compoziția reliefată a formei, prin sugestia materialului definitiv este „Portretul“ gîndit într-o ritmică a verticalelor unduitoare, specifice lui Nicolae Matyus. De unde se vede, că portretul nu este un gen care să izoleze in­dividualul de social. Adîncirea psihologică con­duce spre descoperirea eului ca univers de con­centrare a socialului, de implicare a relațiilor general omenești în particularizări de timp, loc. Radu NEGRU (continuare in pag. 5) D. GAVRILEAN : „Iarnă“ Patria Urci pe dealuri și-n pulberea aurie nașterea secolului nou se-ntrevede ce zei mărunți ai ierbii coboară din potire de rouă la ceasul acesta ? sînt aruncate semințele laudei și casa-i Cuibul trainic al binelui măr­in floare și pîine în floare nu-i adevăr mai mare decit Patria cu viclenie încearcă să ne-ndepărteze și-și imprăștie vorba străinul — Patria-i cunoaștere a adevărului de care nimeni nu ne poate desparte. Corneliu POPEL ___________________________

Next