Cronica, 1978 (Anul 13, nr. 1-52)
1978-01-06 / nr. 1
Proletari din toate țările, uniți-vâ ! „Intrăm în noul an cu o perspectivă clară" Ж ini #* Săptămînal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Iași, anul XIII, nr. 1 (623), vineri, 6 ianuarie 1978, 8 pagini; 1 leu V Am trecut chintr-a un an în altul sărbătorește și firesc, așa cum am urca o treaptă. A douăsprezecea bătaie de ceas din ultima noapte a lui 1977 s-a prelungit logic în cel dinții minut al noului an 1978 și astfel timpul s-a contopit cu noi, perpetuîndu-și tinerețea în vîrsta noastră și a țării. în noaptea festivă, în miezul ei încărcat cu semnificațiile unei adevărate dialectici, în casa fiecăruia, în sărbătoarea fiecăruia, au pătruns cu profunzime și dragoste cuvintele așteptate cu emoție și încredere : „Dragi tovarăși și prieteni. Cetățeni ai Republicii Socialiste România. în acest moment, toate sărbătorile s-au contopit într-o mare sărbătoare, încăperile și-au deschis pereții una spre cealaltă, festivitatea a cunoscut liantul care a generalizat-o și i-a conferit amplitudini naționale. Mesajul adresat de tovarășul Nicolae Ceaușescu întregului nostru popor, la posturile de radio și televiziune, cu prilejul Anului Nou, a făcut ca solemnitatea momentului să reprezinte în același timp și un prilej de sinteză și de însuflețitor îndemn : „încheiem un an deosebit de bogat în realizări economice și sociale, precum și în evenimente politice interne de profundă semnificație pentru prezentul și viitorul țării“. Adresîndu-ni-se, fiind ca întotdeauna împreună cu noi la înnoirea vremii, tovarășul Nicolae Ceaușescu a marcat în mesaj caracteristicile anului 1977, notele lui dominante. Depășirea prevederilor de plan, accelerarea ritmului producției industriale și agricole, sporirea avuției naționale și — concomitent — creșterea suplimentară a veniturilor oamenilor muncii, atîtea și atîtea alte împliniri definitorii ale societății noastre, reliefează fără echivoc „superioritatea orânduirii noi pe са [UNK]е o clădim, capacitatea poporului nostru de a asigura progresul și prosperitatea patriei“. Alături de noi la sărbătoarea noastră, a tuturor, președintele țării a accentuat asupra unor mari evenimente pe care poporul român le-a celebrat în anul 1977 : sărbătorirea Centenarului Independenței de stat și sărbătorirea a trei decenii de la instaurarea Republicii. Iar luna decembrie a consemnat desfășurarea forumului comuniștilor din România : „Evenimentul politic cel mai important al anului a fost Conferința Națională a partidului care a stabilit un vast ansamblu de măsuri pentru intensificarea dezvoltării economiei naționale și accentuarea creșterii nivelului de trai al poporului, pentru perfecționarea activității în toate compartimentele societății în vederea înfăptuirii cu succes a istoricului Program al partidului“. Mesajul adresat de tovarășul Nicolae Ceaușescu întregului nostru popor cu prilejul Anului Nou a relevat în cuvinte profund responsabile configurația lumii contemporane, complexitatea marilor probleme internaționale în rezolvarea cărora România, conducătorul său, marchează o contribuție importantă și de prestigiu: „Intrăm în noul an cu o perspectivă clară, cu un program precis. . .“. Aceste cuvinte ale conducătorului nostru definesc certitudinea existenței românești, ideea continuității și a elanului, a muncii creatoare și a izbînzilor. Noul an ne găsește puternici, stăpîni pe noi înșine și pe timpul nostru. Noul an ne găsește strîns uniți în jurul partidului și al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Noul an va aduce cu sine, peste foarte puțin timp, ziua în care președintele țării va împlini șaizeci de ani. Vom trăi această sărbătoare cu nețărmurită bucurie, cu toată stima și dragostea pe care o purtăm celui care ne conduce neabătut pe drumul glorios al socialismului și comunismului. CRONICA Glossa eminesciană, care începe cu versul din titlul nostru, include o viziune morală sceptică, avîndu-și punctul de plecare în nedreptele întocmiri ale epocii lui. Poetul surprinde, totuși, și un adevăr de esență, dînd expresie, dincolo de jocurile de fațadă, dialecticei constatări a curgerii permanente : „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe, / Vede-n capăt începutul / Cine știe să le-nvețe“. Și nouă, la început de an, calendarul nu s-a deschis cu speranțe noi, deși el cuprinde, în compartimentările lui, aceleași anotimpuri, luni, săptămîni, zile, știute dintotdeauna. Optimismul nostru se justifică, în fața filei albe a agendei de lucru care a început cu 1 ianuarie, căci certitudinile consemnării, pe suprafețele imaculate, a biruințelor ce vor veni , sînt atestate de conștiința că vom clădi în continuare. Succesele de ieri asigură cotele înalte ale celor de mîinie. Este o deducție logică, o concluzie obiectivă, încălzind însă și convingeri intime. Calendarul, în afară de funcția lui de impasibil etalon al timpului egal pentru toți, în funcție de rotirile Terrei în jurul aceluiași nucleu simbolizat de măreția lui Phoebus-Apollo, lasă astfel loc de manifestare și propriului nostru calendar. Avem, astăzi, un calendar al întregii colectivități românești, înaintînd în ritmuri ambițioase spre pragurile viitorului. Acesta, la rîndul său, recunoscut și însușit de toți cei ce răspund atît de prezent cit și de viitor, își particularizează și traiectoria și iuțeala în funcție de convingerile menționate, ale fiecăruia, convingeri ghidate de coexistența armonioasă a idealurilor comune și a celor individuale. De aceea, nu-i greșit să spunem că ne conducem și după un calendar sufletesc, al nostru și numai al nostru, minat de acele ritmuri care ne leagă adine de un viitor pe care toți îl dorim cit mai luminos și cil mai apropiat. Vremea trece, astfel, pentru noi, în aceleași ritmuri cu vremea ce vine. Este Vreme trece, vreme vine o realitate de ordin moral pe care geniul popular a întrevăzut-o de mult, de pe cînd a găsit că Făt-Frumos din poveste creștea numai într-o zi, tot atîta cu toți cei ce se născuseră odată cu el, creșteau într-un an. Tinerețea și maturitatea, trăite într-o perioadă de progres intensiv al societății, într-o țară scoasă de mult din inerția patriarhală, adaugă podoabe sufletești mereu noi constructorilor de ev nou, pe măsura conștiințelor deschise altor înțelesuri ale vieții. Solemna sărbătoare a trecerii convenționalului prag de la un an la altul, nu a putut fi, de aceea, — mai ales de data aceasta, după adîncita evaluare a locului în care ne situăm, evaluare efectuata de recenta Conferință Națională a P.C.R. — nu a putut fi doar prilejul unor satisfacții tradiționale, domestice. Finalul lui 1977 și începutul lui 1978 ne-au chemat, înainte de toate, la o cutezătoare meditație asupra vremii care trece și a vremii care vine, asupra a ceea ce am cucerit durabil, apt să susțină, pe temeliile sale, viitorul. Așteptînd împlinirile vremii ce vine, avem astfel tendința de a depăși zăgăzuirile timpului obiectiv, grăbind sedimentarea zilelor și, odată cu ele, a înfăptuirilor cu răsunet în viitor. Condiția omului liber, trăind într-o societate de ample perspective ale creației pașnice și libere, răspunde activității continui care se materializează în bunuri materiale și spirituale hotărîtoare pentru noua calitate a vieții. Numai dinăuntrul acestei perspective vremea trece în viitor și nu în neant. Anii trec așa și — oricît de paradoxal ar putea să ne apară — trecând, ei rămîn, totuși. Rămîn prin realizările la care am pus umărul. Ideea continuității, a dezvoltării neîntrerupte împlinește, în acest fel, sensul eminescianului „vreme trece, vreme vine“. N. BARBU Proiectul tapiseriei „Lupta seculară a poporului român pentru independență și unitate" — încoronarea lui Mihai Viteazul ca domn al Țărilor Române. Autori : Liana și Gheorghe ȘARU. Lucrarea va fi expusă la Castelul Ruginoasa. Primatul calității în știință » » » E îndeobște cunoscut că o caracteristică esențială a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și a înaintării spre comunism, o direcție importanta de acțiune în vederea realizării acestui măreț deziderat, o constituie promovarea consecventă a cuceririlor revoluției științifico-tehnice contemporane în toate sferele vieții sociale. Partidul nostru acordă o deosebită prețuire acestui fapt, incit în Programul său definește cincinalul actual drept „cincinal al revoluției științifico-tehnice“, iar la recenta Conferință Națională a partidului, adoptîndu-se în unanimitate Raportul prezentat de secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, primul obiectiv stabilit pentru elaborarea planului cincinal de dezvoltare economico-socială a României în perioada 1981—1985 este, alături de ridicarea nivelului tehnic și calitativ al întregii producții materiale, „afirmarea cu și mai mare intensitate a revoluției tehnico-științifice, introducerii celor mai noi cuceriri ale cunoașterii în toate domeniile vieții economicosociale“, înfăptuirea prevederilor cincinalului — subliniază tovarășul Nicolae Ceaușescu — impune măsuri ferme pentru desfășurarea cu rezultate superioare a cercetării științifice, pentru orientarea tuturor forțelor spre rezolvarea cerințelor producției materiale, ridicarea calitativă a activității economice și progresul general al societății noastre. Afirmarea puternică a calității în dezvoltarea economico-socială a țării — sarcină fundamentală trasată de Conferința Națională a partidului — nici nu poate fi concepută astăzi decît dezvoltînd gîndirea științifică proprie, intensificînd și impulsionînd activitatea de cercetare științifică aplicativă și fundamentală, orientînd această activitate spre nevoile concrete ale diverselor ramuri economice, prin integrarea activități de cercetare cu producția și învățămîntul, scurtînd ciclul cercetare-proiectare-producție. Pe drept cuvînt se apreciază la noi că știința constituie factorul primordial al progresului contemporan, că noua societate socialistă și comunistă nu poate fi edificată decît pe baza celor mai înaintate cuceriri ale științei și tehnicii. Dealtminteri, cercetarea științifică și tehnică tinde să se afirme tot mai mult în epoca actuală, pretutindeni în lume, deci cu atît mai mult în aria socialismului, ca o forță nemijlocită de producție. De aici decurg, desigur, atît stima deosebită ce se acordă la noi omului de laborator, cercetătorului științific, savantului, cât și grija permanentă pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale acestora. Faptul că acum, în România, există o adevărată armată de aproximativ 15.000 de oameni, de înaltă specializare, care își desfășoară activitatea în sectorul cercetării științifice și tehnice nu poate decît să declanșeze un sentiment reconfortant. La o populație ca cea a țării noastre, cifra e mare și, în statistici, ea ne înscrie la locuri fruntașe, chiar înaintea unor state cu mai vechi tradiții și preocupări în acest domeniu. Cercetarea științifică românească — cum relevă documentele de partid — aduce o contribuție de mare preț la propășirea generală a țării pe calea bunăstării și a unei civilizații înfloritoare. Problema care se pune este aceea ca ea să-și onoreze în mod exemplar toate datoriile contractate cu un partener exigent, care e un popor întreg — poporul român. Acesta așteaptă din partea oamenilor de știință, inginerilor, specialiștilor un efort mult mai susținut, mai puternic și mai imediat resimțit în toate com p. T. BULIMAR (continuare în pag. 3). în celelalte pagini : D. R. POPESCU Cine stă în apă fără umbră ? Mihai URSACHI Versuri