Cronica, 1996 (Anul 31, nr. 1-24)

1996-01-01 / nr. 1-2

Cartea medicală urgențe gastroenterologie Prof. dr. Jan HURJUI Interesul cărții *) constă în primul sau și chirurgicale. Unele sunt dramati­ând în aceea că fiind concepută ca un adreptar, ca un instrument de lucru r­eușește să fie utilă medicilor din spe­cialitatea de gastroenterologie dar și me­­dicilor altor specialități medicale, cât i studenților. Experiența Clinicii a III-a M­edicale de la U.M.F. Cluj, coordonată zeci de ani ele d­e prof. dr. doc Du­­mitru Dumitrașcu, a devenit materialul faptic care a putut duce la un volum de Urgențe gastroenterologice, scris im­preună cu iluștrii profesori Mircea Gri­­ggorescu și Oliviu Pascu, recunoscuți ca stare, așa cum rezultă și din foarte suc­cintele date înscrise pe coperta ultimă a cărții. Volumul este structurat didactic, în mai multe părți (capitole), având pentru fiecare parte o scurtă prezentare a con­ținutului, pe aceeași pagină. Seria Me­dicina a Editurii Tehnice are ocazia, și prin tipărirea acestei cărți, să fie ope­rată de o reușită impecabilă, datorată școlii de gastroenterologie de la Cluj. Ar­gumentarea teoretică, bibliografică, este un punct în plus câtigat, neexistând, ast­fel, probleme de stringentă actualitate în domeniu fără ca ele să nu fi fost cuprinse în paginile acestei cărți. Abdomenul — Cutie a Pandorei — este frecvent motivul unor urgențe medicale ce și cu prognostic vital grav, altele mai puțin spectaculoase ca manifestare cli­nică pot evolua perfid la exitus. De a­­ceea atenția față de manifestările diges­tive, de boală, implică mereu expecta­tiva, chiar și după rezolvarea urgenței. Nu am spațiul necesar pentru a extinde demonstrația, dar, după modelul autori­lor, voi spune că deși nu ne este străin tratamentul chirurgical, singurul trata­ment salvator în unele urgențe este re­comandarea pentru o astfel de atitudine terapeutică. „Punctele de reper privind indicația și momentul intervenției“ ră­nim tot în sarcina gastroenterologului sau, oricum, el rămâne consilierul chi­rurgului de la un capăt la altul al re­zolvării cazului. ..Sindromul esofagian“, cu multiplele sale probleme de diagnostic și terapeuti­ce, prezentate pe etape, așa cum sunt structurate datele pentru toate urgențele propuse de-a lungul cărții, este conside­rat în contextul diagnosticului diferențial complex și dificil. Urgențele sunt nu­meroase și expunerea clară a noțiun­ior necesare ajută la înțelegerea mecanisme­lor care concură la producerea lor. In capitolul despre hemoragiile digestive superioare, pe lîngă datele clasice men­ționate, sunt aduse în prim plan și achi­zițiile recente teoretice. Penetrația ulceroasă — o problemă mixtă (medicală și/sau chirurgicală) , la fel ca și volvulusul gastric (tratat endo­scopic uneori). Nu putem prelua, în a­­ceastă ordine de idei, decît fragmentar capitole și subcapitole. Este cert că me­ritele importante ale acestui mod de a aborda subiectele vor fi argumentul pe baza căruia cititorii vor recunoaște un stil. Capitole de graniță, urgențe cu di­ficultăți de diagnostic, legate de vîrsta bolnavilor, de bolile asociate, apar în succesiunea expunerii clar și precizat, ceea ce nu-i puțin lucru atunci cînd este vorba de interpretarea unor suferințe di­gestive. Este cazul sindroamelor ische­mice intestinale a hemoragiilor digestive inferioare, a urgențelor hepato-biliare, a suferințelor pancreasului ș.a.m.d. Abdomenul acut reprezintă, așa cum se știe, urgența cea mai „chirurgicală“. Autorii precizează : „Subliniind caracte­rul medico-chirurgical, prin excelență, al abdomenului acut veritabil, s-a acordat o atenție maximă delimitării față de si­tuațiile care îl simulează, generînd re­gretabile erori“. De aceea, presupun, a­­cest capitol, al treilea, se încheie cu Sin­dromul Münchhausen. Volumul tratează în partea a patra, ultima, sub titlul : „Accidente ale procedurilor de diagnos­tic și tratament“,­­probleme mai mult decît incitante, cum ar fi : complicațiile endoscopiei digestive, complicațiile scle­­ropatiei varicelor esofagiene, accidentele irigoscopiei... .Evident, este de avut în vedere că nivelul profesional la­­ care este scrisă cartea face din toate aceste ca­pitole și subcapitole veritabile prezen­tări academice, foarte docte și foarte fo­lositoare. Suntem bucuroși să putem con­semna un asemenea eveniment edito­rial. *) Dumitru Dumitrașcu, Mircea Grigo­­rescu, Oliviu Pascu, Urgențe gastroen­terologie, Editura Tehnică, București, Seria Medicină, 1995. ■ [UNK]и I­l­l [UNK]ll [UNK]llll hi 11 ....н­и 11 I и iii............a Fascinația lecturii Despre semnalarea unui text inedit Nicolae BUSUIOC я»9ид>­­м [UNK]а [UNK]No1 I,a o posibilă și necesară continuare a Bibliografiei „A­­D- Xenopol. 1847—1920“, Buc­, Ed- enciclopedică română/Ed. mi­litară, 1973, 694, p­, apărută sub semnă­tura cunoscutului istoriograf ieșean Al. Zub, se poate adăuga un studiu cu tit­lul „Istoricul A. D. Xenopol în viziunea lui T. T. Burada” al poetului Lucian Va­­siliu, studiu apărut în volumul „Istoria ca lectură a lumii”, Iași, 1994, 712 p. Semnalez acest fapt în primul rînd da­torită importanței descoperirii, i­. arhi­va Muzeului Literaturii Române din Iași, a unui manuscris care, după cercetările lui Lucian Vasiliu, pare să fi fost scris în 1917, cînd istoricul Xenopol împlinea 70 de ani. Textul inedit al lui T. T. Bu­­rada a fost încredințat tiparului și apărut în volumul amintit (volum dedi­­­cat profesorului Al. Zub la aniversarea vîrstei de 60 de ani) în ideea că „orice mărturie contemporană asupra unor per­sonalități de primă importanță în istoria unui neam nu poate decît să contribuie la o mai aprofundată cunoaștere și în­­țelegere a unor caractere de excepție". Teodor T. Burada, născut in 1839, la Iași, este fiul marelui vornic T. Burada și poate fi considerat întemeietorul re­gulilor de studiu al folclorului ca disci­plină științifică­­ și istoriografie muzicală. Aici ne interesează însă un T. T. Burada cunoscător al vieții și operei marelui is­toric A. D. Xenopol, autorul monumen­talei „Istorii a românilor din Dacia Tra­­iană”, din fericire pentru noi apărută pînă acum în patru ediții (ultima în 1985, cu prefața lui Al. Zub). El aruncă alte lumini sub care se văd mai bine unele trăsături și unele contribuții re­marcabile ale lui Xenopol, cel despre ca­re se spune că în întreaga sa viață a încercat să facă cunoscută lumii istoria românilor- In memoriam Destinul nu cruță pe nimeni , fiecăruia cum i-e sortit... » încă un OM, un distins cadru didactic ne-a părăsit , pentru totdeauna, profesorul Dumitru T. BURTEA (năs­­­­cut în Dragoslavele, la 26 oct. 1924. Student destoinic, silitor, al Filologiei clasice din Bucu­­­­re­ști, a devenit, pe parcursul activității, un înflăcărat sus­­­­ținător și popularizator al limbilor clasice. A desfășurat o activitate, cu elan și dragoste, ani în șir, pînă cînd a fost­­ 1 suspendat din funcție și trimis forțat în locuri vitrege, cu ani grei de detenție... îi întors, s-a consacrat idealurilor din tinerețe și a mun­­­­cit cu zor, zi și noapte, la catedră și ca om de știință, con­­­­tribuind astfel la ridicarea prestigiului de altă dată al lim­­­­­bilor clasice, — limbi care deja fuseseră marginalizate și­­ aruncate peste bord (încă din 1948). Se îndrăgostise de lașul nostru patriarhal și puternic­­ centru de înalt nivel cultural și științific, pe care-1 vizita 9 destul de des... Lua întotdeauna legătură cu latiniști de la Catedra de limbi clasice de la Facultatea de Litere а 8 a Universității „Al. I. CUZA“. Venea de fiecare dată cu ul­­­­timele noutăți de la București sau din străinătate. Noi îl stimam, îl admiram, căci firea lui calmă, paș­nică și avîntată spre un orizont frumos, senin și luminos al limbilor clasice, pe care le iubea, le adora și le slujea cu pasiune, — căci — cum zicea el — „acestea au făcut educația generațiilor pînă în zilele noastre și nimeni, din cei care s-au adăpat din seva lor, n-a greșit“..., cuvinte de aleasă prețuire. Era un om de valoare, un profesor ce știa măsura și­­ proporția în discuții, cu vederi largi și pe „linia promo­­­­vării limbii latine în patria­ noastră și în lume ; avea o bogată experiență (peritus usa linguae latinae) și milita Я­­ cu entuziasm „Ad promo vendam linguam latinam in patria nostra atque in toto orbe terrarum.. “. A fost un traducător de elită, a transpus în limba ro­­­­mânească opere clasice grecești și latinești într-o ținută­­ elegantă, fidelă originalului și cu multă pricepere în mî­­­­nuirea frazelor, a expresiilor și a figurilor de stil, căutînd­­ să redea conținutul într-o splendidă „aureolă a limbii ro­­­­mâne...". A știut să dea pondere cuvintelor latine și să le adapteze spiritului limbii noastre. A tradus opera FAR­­SALIA a poetului LUCANUS în hexametri dactilici de-o frumusețe rară, care citită și scandată cu răbdare și tihnă produce asupra lectorului o încîntare și un farmec deose­bit, chiar în zilele noastre. Neculai V. BARAN 2 Primim la redacție UNIVERSITATEA „AL. I. CUZA“ IAȘI ș­­­i FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXA Către, Redacția revistei „CRONICA“. Prin prezenta respectuos vă aducem la cunoștință urmă­toarele : în data de 11 noiembrie 1995, in sediul Facultății de Teo­logie Ortodoxă din Iași, a avut loc o convorbire academică, or­ganizată la inițiativa I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. La această convorbire au fost invitați să partici­pe domnul rector și domnii prorectori ai Universității Al. I. Cuza“, domnii decani și prodecani de la Facultățile de Litere, Filosofie, Chimie, Fizică, Istorie, precum și cadrele didactice de la aceste facultăți care predau cursuri și la Facultatea de Teologie Ortodoxă la secțiile : Teologie — Litere, Teologie — Asistență socială, Teologie — Patrimoniu cultural. Au parti­cipat, deasemeni, cadrele didactice ale Facultății gazdă. Tema convorbirii a fost : „Interdisciplinaritatea în cadrul Facultății de Teologie“. Evenimentul a fost consemnat și în revista „CRONICA“, nr. 22—23 (1426—1427), 15.XI — 15.XII. 1995, sub semnătura domnului Neculai V. BARAN, avînd ca titlu : De interdiscipli­­naritate omnium sectionum“. (caseta din mijloc). Pentru corecta informare a opiniei publice, vă rugăm să publicați în revista dumenavoastră următoarele observații : a) Intîlnirea a avut ca unic scop cunoașterea reciprocă și realizarea unei mai strinse colaborări între cadrele didactice de la Facultatea de Teologie și cele de la Facultățile cu care colaborăm, în vederea cooperării dintre disciplinele teologice și celelalte discipline care se predau în Facultatea de Teolo­gie, la secțiile menționate mai sus. b) Tipul de lecție de limbă latină, prezentat în revistă, nu a făcut obiectul convorbirii academice, așa cum se afirmă. c) Intîlnirea nu a avut caracter politic, ori naționalist, ci pur didactic, de aceea nu s-a urmărit denigrarea nimănui (per­soane sau partide politice). d) Cele afirmate în casetă aparțin, în exclusivitate, dom­nului Neculai V. Baran, dar neînsușite de asistență. e) Referitor la aplauze, nu trebuie uitat că ele nu repre­zintă întotdeauna o recompensă pentru un efort intelectual ori artistic, ci, uneori, și un mijloc de a opri pe cineva care afir­mă lucruri cu care asistența nu este de acord. 1) Un amplu reportaj despre intîlnirea amintită va apare în revista „Candela Moldovei", editată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Cu mulțumiri: Decan, Șef catedră, Pr. conf. dr. Petre SEMEN Pr. lect. Mihai VIZITIU Puncte de vedere Nevoia de integrare Toader BERLER Dacă vorbim despre nevoia de inte­grare în Uniunea Europeană, trebuie să recunoaștem că este un proces complex cu importanță semnificativă și cu cerin­ța unui timp de acomodare și armoni­zare mondializat. Mondializarea integră­rii decurge din mutațiile strategice ce le-au­­ generat și le generează orice și­­ oricine pătrunde în aceste structuri, mu­tații care se manifestă în mai toate for­țele economice care trec peste granițele continentului european. La noi în prezent mass-media vehicu­lează impresii contradictorii despre soar­ta țărilor ce bat la porțile Europei, in­formații care, slobozite din neștiință sau din rea credință, au darul de a deruta, de a semăna confuzii, incertitudini și uneori teamă și neîncredere. Se vîntură în principal ideea că inte­grarea noastră este frînată de probleme de natură economică, de nivelul de dez­voltare umană scăzută datorită dezvoltă­rii economice pe principii extensive, de gradul scăzut de valorificare a mate­riilor prime, de prăbușirea catastrofală a nivelului productivității muncii­, de scă­derea calității muncii, de înăbușirea spiritului creator, toate la un joc fiind cauzate de singura preocupare, hrana zil­nică. Este pe atit de fals, pe cît este de grav. Intrarea în Eu­ropa, unde de altfel ne aflăm dintotdeauna, mai bine zis „reintrarea“ trebuie făcută cu dem­nitate. Nu trebuie să ne punem problema da­că intrăm sau dacă suntem acceptați, sau dacă intrăm cu ce statut intrăm, ci trebuie să fim noi înșine convinși că intrăm ca un partener valabil cu per­spective de a dezvolta și afirma identi­tatea economiei noastre naționale cu cea existentă deja în aceste structuri. că: Nu trebuie să acceptăm ideea că, da­­vom intra, vom fi considerații ca o colonie românească aptă să ofere o piață de desfacere pentru produsele alto­ra, parte din ele manufacturate cu ma­terii prime și forță de muncă, românești. Dimensiunea economică ce se măsoară în momentele premergătoare deciziei de acceptare a integrării, fără îndoială este cel mai puternic argument, însă, nu tre­buie neglijați și alți factori : sociali, educaționali, civilizatori, politici, cultu­rali, morali, poziționali, care în mare majoritate sunt prezenți în spectrul ge­neral economico-social al României. A promova ideea existenței unui deca­laj mare între latura economică și cea socială, educațională a dezvoltării uma­ne și că ambele luate la un loc sunt cu mult sub nivelul european, înseamnă o chestiune de necredință față de nație, o autode rân­rg în neputință și necivilizație.. Or, o parte din mass-media aceasta face. Cu atît mai grav, este faptul că și o parte din cei ce sunt puși să reprezinte interesele națiunii în diversele structuri interne și internaționale, duc aceeași­­ munca de denigrare a realităților vieții­­ românești. Spre aceștia să se abată ru­șinea, să se abată mînia celor ce i-au­ pus acolo, mila să se abată asupra lor și să le alunge vrorile dușmănoase ! Una este să prezinți relevanța unor re­ușite certe dar și a unor eșecuri tot atît de certe, a unor progrese eviden­te și a unor regrese pe aceeași măsură, și alta este prezentarea în culori sum­bre a unei situații punctuale, izolate, ca­re prin extrapolare poate duce la gene­ralizare, la concluzii și etichetări ne­drepte. Sigur că salubrizarea morală este difi­cilă și îndelungată. Dar a scoate în evi­dență cu tot dinadinsul aspectele cele in­d urîte ale comportamentului uman, a admite cu bună știință „oiganizarea“ vie­ții sociale și a o scoate în față, a ridica la rang de principiu comportamentul suburban al unora, limbajul insalubru, adresarea necivică, toate acestea existen­te și în cele mai avansate țări într-ale civilizației, este un act de necinste, este o acuză adresată propriei identități. Trebuie să scoatem în evidență com­portamentul civilizat, plăcut, cinstea, co­rectitudinea, tradițiile culturale, nivelul de dezvoltare economică (cel puțin de­cent), faptul că prin tot ceea ce facem existăm, și prin potențialul nostru cre­ator putem să plasăm România moder­nă la granițele spirituale ale destinului european integrat. Dacă Moldova „cealaltă“ a intrat deja în Europa, să nu zicem că este mai îna­poiată d­e surata sa mai mare, acolo gla­surile care s-au ridicat, au fost „națio­nale“ și raționale, au fost glasuri dori­toare de progres care au prezentat lumii fereastra din față prin care se poate pri­vi în pozitivitatea interiorului. A fost și factorul politic zonal și mondial, care va acționa și în cazul nostru. cronica

Next