Curentul, februarie 1929 (Anul 2, nr. 399-403)

1929-02-24 / nr. 399

« S'a organizat m­ai deunăzi în Capi­tală un campionat de patinaj în numele regiunei Muntenia. S‘a organizat, este un fel de a vorbi. După ce probele au fost amânate odată pentru vânt prea tare, a doua oară pen­tru ger aspru, a treia oară pentru că ploua, la a patra strigare, cu ajutorul gerului şi mai puţin prin bunăvoinţa co­­■lisiunei de specialitate, mult anunţatul campionatul a început a se pune pe pi­cioare. Nu era pe patinoar decât o treime de organizatori, şi încă vreo trei de concu­renţi Totuşi marea probă regională s-a dis­putat. Condiţiunile le-am anunţat la timp. Din cauza lipsei unui cronometru , probele au întârziat cu aproximativ două ore. Pistele pentru cursele de fond erau marcate într'o manieră care amintește de urmele lăsate de un cetățean tur­mentat pe zăpada proaspătă a unui tro­tuar. Toate cele de mai sus n'ar fi fost vreo crimă atât de mare dacă ce s‘a mai întâmplat în timpul probelor n‘ar fi mai mult decât scandalos. Proba de 1500 alergată de două ori, pentrucă judecătorii au greșit numără­toarea. La cea de 500 m, timpul a fost sta­bilit după apreciere, întrucât cu un ceas de buzunar cronometraj nu se poa­te face. Clasificarea la concursul de figuri a provocat nemulţumirea tuturor concu­renţilor prin maniera în care judecă­torii şi-au înţeles datoria. Este adevărat că la un concurs de Sisiascara la sidon­ se vede că nu este dat spectatorilor fluxului să se desfăteze cu un program mai deosebit decât celelalte de până acum. Lista de matchuri anunţată pentru astă seară în care cele două întâlniri, Selb­enfeld-Ma­rin Alexandrescu şi A­­xioti-Fulea, promiteau a-i da caracter de regal, a fost privată de primul match, Marin fiind înlocuit în ultimul moment cu Vilău. Iar ca ouhne, disputa Pavele­scu— Spakov a fost înlocuit cu cea dintre Riond şi Franchi, întrucât proaspătul campion de mucava al categoriei mijlo­cie ar fi pretextat o migrenă sau — nu­­ ia ştie precis — o durere de bătături la! In consecinţă, de unde ne aşteptăm o seară unică în analele pugilismului, ne vom mulţumi şi cu una de toate zilele. Ori câtă bunăvoinţă vom dovedi, nu .Covaci—Teişanu, Florea—Frâncu. ! ': ■■ jflagaim­ Intern F IN SÂNUL COMISIUNEI Centrale de F. B. Ass. au isbucnit neînţelegeri pentru unele motive de administrare in­ternă. Neînţelegerile par a avea un caracter deosebit de grav, unii din membrii co­misiunei fiind hotărâţi a se priva de ti­tlurile pe cari le deţin în prezent. Deocamdată se anunţă că d-l Căpitan Medeanu, girantul comisiunei va demi­­siona din demnitatea pe care o ocupă. Se depun mari sforţări pentru apla­narea neînţelegerilor. COMITETUL CENTRAL F. S. S­­R. ţine şedinţă plenară în ziua de 25 Februarie 1929, la orele 9 seara, în Io­­­talul din Calea Victoriei 190. ASTASEARA are loc în saloanele Sin­dicatului Ziariştilor din B-dul Carol, balul clubului UNIREA-TRICOLOR, organizat cu scopul strângerei fonduri­lor pentru sezonul sportiv. IN AFARA de matchurile cu Aris şi Iugoslavia, anunţate la timp de noi, clu­bul Unirea­ Tricolor va juca în primă­vară cu Lewsky din Sofia şi Tu­chia din Varna, atribe de matchuri fiind disputate în Bulgaria. ASTASEARA are loc consfătuirea pretejată de comitetul universitar de patinaj totul depinde de juriu. Tocmai­ aceste criterii au ocazionat constatarea că judecătorii glaciali au fost prea su­biectivi în aprecierile lor. Când toate aceste împrejurări sunt cunoscute ne întrebăm ce rost a mai avut campionatul de patinaj? Ne plângeam că îtr iarna actuală nu vom avea concursuri de patinaj. Preferăm mai bine sport practicat pe apucate, decât campionate prost orga­nizate cari nu fac decât să dăuneze cauzei sportive. Nu ne explicăm existența probelor de anul acesta decât prin necesitatea foarte logică de altfel de a proba existenţa unei comisului de specialitate. Intr'adevăr, avem o ceată de oficiali aleşi in numele gheţei ospitaliere, care adăpostind sporturi de iarnă, nu poate fi privată şi de nelipsiţii conducătorii sportivi. Admitem existenţa lor, cu condiţia ca să-­şi facă datoria. Nu înţelegem însă ca in numele unui sport destul de apreciat nu numai în străinătate ci şi chiar in alte regiuni ale României, să se organizeze competi­­ţiuni improvizate. Se prea poate ca Brânzoilor erijaţi în oficiali sportivi să le facă plăcere deo­sebită demnitatea în care se complac. Nu acelaş lucru ii putem constata noi, când suntem siliţi a verifica şi aprecia isprăvile organizatorilor de pre­tinse campionate pe ghiaţa. Ar fi timpul să înceteze mascaradele organizate în contul îngăduitorului sport. A Ion Marino* iniţiativă, pentru participarea României la Olimpiada universitară din anul 1929. DIN SORGINTE autorizată aflăm că d-l Mihail Dragomirescu, va demisiona din postul de secretar al Comisiunei Centrale de F. R. A. Demisiunea este în legătură cu o mi­siune ce urmează a i se încredinţa. CLUBUL OVIDIU-OItUZ este în tratative de fuziune cu conducătorii Venus-ului. Se pare că tratativele vor avea mai mult succes decât cele dintre Venus şi C. A. B., aşa că la primăvară Venus ur­mează a avea din nou echipe de rezervă şi juniori. BATISTE — de la lei 9 •• 140 bucata PROSOAPE de la lei 20 ■■ 325 bucata s’au pus in vânzare la SOL­AVICI Orada lipscani . SPORT Sportul pe gh­afi Din Istoria MuSllicmnlnf |FUitlll91llUlU PRIMELE REGULI în materie de box au fost stabilite de englezul Jack Brenghton la anul 1743. CEL MAI LUNG match de box cu putemi recunoaşte lui Vilău alte calităţi.pumnii goi a fost disputat de James decât aceia de specialist în eschive per Kelly şi Ionathian Smith la Melbourne vine. . în 1855. Durata: 6 ore şi 15 minute. Se poate însăt ca raatchul Riond—1 RECORDUL NUMĂRULUI de r. Franchi sa fie atract.v. Rivalitatea celor­­dliri 93te deţinut * Jack Johne, doi oaspeţi franţuji, netradusăm pumni până în prezent, va fi măsu­rată pe ring pentru prima oară. Revanşa Axioti—Fulea promite a fi adevăratul match-vedetă şi scrii, ambii fiind de o calitate vădit superioară ce­lorlalţi. : Reamintim că după toate schimbările ,ie ultimă şi penultimă oră, programul de fizionomia următoare: v jM. Riond—M. Franchi, jSchoenfeld—Vilău N. I Fulea—Axiotti. F­romn-Paisley Tunny cari In 1825 au boxat la Cheschire (Anglia) timp de 275 re­prize fără mănuşi. CEA MAI LUNGA dispută cu mă­nuşi a durat 110 reprise a 5 minute, în­­tre A. Boiven și I. Burke la New-Or-­leans în 6 Aprilie 1893. Matchul a durat 7 ore si 19 minute terminându-ne nedecis. CEL MAI SCURT match a fost la 17 Martie 1897 în Carton City (Statele Unite) între Ha­rkins și Flowers, ter­minat cu Knock-Out în patrusprezece secunde. Carpentier a repurtat deasemenea o victorie contra lui Joe Beckett la 4 De­cembrie 1919 în Londra prin k. o. în 74 secunde. LA 17 APRILIE, 1909 e­ a disputat un match la Paris între Joe Janette și Sam Mac Vea, ultimul abandonând la al 18-lea round. Matchul a durat trei ore și 10 minute. - -man Accident pe automobil CLUJ. — D. dr. Iom Russu, prim­­medicul judeţului Turda, însoţit de un prieten a plecat ieri din Cluj spre Turda. Drumul fiind anevoios din cauza zăpezii care începuse să se desgheţe, la o curbă şoferul nem­ai fiind stăpân pe cân­ă a scăpat volanul din mâini, lăsând automobilul la voia întâm­plării. Maşina s-a rostogolit pe coasta de lângă calea Feleacului, învârtindu-se de două ori până la poalele coastei Persoanele din automobil au sburat la câţiva metri depărtare. Leziuni mai grave a suferit medicul judeţean dr. Ion Russu, care a fost transportat în sanatoriul Elisabeta. Supus cercetării razelor Röntgen, s-a constatat fractura unui os la pi­ciorul stâng. Starea lui nu e însă gravă. Incendiul din jud. Orh­eiu CHIȘINĂU 22. —Un Incediu pu­ternic a distrus proprietatea d. Valeria Sfirbu din comuna Miş­­căuți jud. Orheiu Pagubele se ridică la 300.000 lei. Cauzele nu se cunosc. COR­E­R­T » . Conferinţa prefecţilor de la Cluj CLUJ. 22 Sâmbătă se va des­chide în sala cea mare a prefecturii judeţului conferinţa prefecţilor din Ardeal La această conferinţă care va con­tinua Duminecă, se va discuta în a­­mănunţime proiectul de lege al re­formei administrative. Din partea guvernului vor lua parte la conferinţă, d. Voicu Niţescu, mini­strul de stat al Ardealului şi Eduard Bu­rto, subsecretar de stat la interne.­­Conferinţa va fi prezidată de d. Voicu Niţescu, iar d. Eduard Mirto va face o amănunţită expunere a pro­iectului de lege pentru reforma admi­nistrativă. Se va discuta de asemenea salariza­­rea funcţionarilor şi încadrarea lor de­finitivă, ţinându-se cont de părerile exprimate de corpul funcţionăresc. In acest scop, dir­ toate oraşele din Africai frracţionarii vor trimite dele­ga­ţii la conferinţă, expunând dolean­dele funcționarilor. Viza carnetelor ofiţerilor de rezerva Dispoziţiile cerc­ de recrutare Bucureşti Cercul de recrutare Bucureşti aducă la cunoştinţa ofiţerilor de rezervă de orice grad, stabiliţi cu domiciliul in­ Bucureşti, că cu începere­ dela­ 1 Mar­tie 1929 urmează să se prezinte cu carnetele de ofiţer de rezervă Md. E.­­ la viza anuală, după îtinerariu şi normele de mai jos : Viza se face la sediul cercului de recrutare Bucureşti din str. Uranus vis-a-vis de Arsenalul Armatei, în fiecare zi dela ora 8.30—13 şi după amiază «dela ora 16—18.30 afară de­ Miercurea, Sâmbăta şi sărbătorile când ea se va face numai de dimineaţă. Ofiţerii de rezervă inferiori până la gradul de căpitan inclusiv, se vor prezenta cu ţinuta de campanie com­plectă, iar cei ce fac parte din tru­pele călări, vor prezenta şi harnaşa­­mentul de campanie complect. Ofiţerii de rezervă, ce nu posedă carnete Md. E. 1. Se vor prezenta cu cerere, 2 fotografii şi suma de 3 lei, pentru ca Cercul să intervină la uni­tăţile respective, ca să se întocmească şi înainteze acest,curent. Până atunci, viza,­Ii se va face pe adeverinţe pro­vizorii, care adeverinţe se va distru­ge după primirea carnetului şi tran­scrierea vizei pe ei. Ofiţerii de rezerva­re până în pre­zent, cu toate că domiciliază definitiv in Bucureşti nu s-au înscris la acest cerc, se vor prezenta cu cererea de­­în­scriere, cu care ocazie li se va fac­e viza anuală, fie pe carnetul Md. E. 1, dacă îl au, fie pe adeverinţă provi­zone. .... / Ofiţerii de rezervă, ce se găsesc în Străinătate, vor face viza amială la Legaţuim­ire­ sau Consulatele noastre din ţara unde e stabilit, stăruind­ ca aceste autorităţi să le comunice pre­zentarea la viză cu adresa lor exactă. Fiecare ofiţer de rezervă va at­aşa la carnetul Md. E.­­, ordinul, de c-be- Tirare pentru mobilizare Md. V. Nesocotirea acestor dispariţiuni a­trage după sine trimiterea îa judeca­ta consiliilor de răsboi, conf. art. 224 bis din C. J. M. ITINERARY 1, 2, 3, 4 Martie, ofiţeri generali şi coloneii, 4, 5, 6, 7­ şi­­8 Lt.­col. şi ma­iori; 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,­­18, 19, 20, 34, 22, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 Martie căpit. şi lt. pe liter®. 3 Aprilie sub. II. lit. A. şi B.; 4 lit. C; 5 lit. D,1­6 lit. E. F; 7 lit. G. H.; 8 lit. G. «Ti 9 Uf. I.; 10 lit. I. K. L. Il lit. M.; 12 lit. IC; 13 lit. O.; 14 lit. P.; 15 lit. A.; 16 lit. R.; 17 lit. S.; 18 lit. i­; 19 lit. U. V. L X.­­1» Zilele de: 20, 21, 22, 23, 24, 25,­ 26, 37, 28, 29 şi 30­ Aprilie se vor prezen­ta ofiţerii de rezervă de toate gradele cari din forţă majoră nu s’au putut prezenta în zilele fixate pentru gra­dele şi literile din alfabetul respec­tiv. Cavoul de la Şcoala comercială elementară din Cluj O mână indiscretă a ridicat un colţ al vălului care acopere mizeria în care agonizează şcoala elemen­tară de comerţ din Cluj. In Încăperile scunde­­şi întune­coase ale unui subsol murdar şi umed, infectat de tuberculoză şi prin neîntreţin­ere şi, printr’un bol­nav care te a­­locuit şi a murit a­­colo, trăesc ca vai de ei, lipsiţi de soare şi de lumină, câteva zeci de elevî, orfăni de răsboiu. Un trist noroc a surâs acestor nevinovate victime in ceasul in care, silite de mizerie-ori înşelate de o speranţă-în bunătatea „domnilor", naivele lor mame i-au încredinţat, recunoştinţei naţionale. Pentru orfanii ajunşi îa şcoala elementară de comerţ din Cluj, man­datarul „Patriei recunoscătoare“ se prezintă sub forma unui om mic la făptură şi, şi mai mic la suflet. E Alexandru Ionescu, fost vameş până mai anii trecuţi, din timpul răs­­boiului un bine învârtit plutonier de administraţie, ajuns pintr'un ca­priciu al soartei­ şi al clubului libe­ral, directorul şcoalelor comerciale din Cluj. Cum le conduce? Evident, cu spiritul îngust al vechiului su­praveghetor de pesmeţi, dublat de acel al micului taxator de vamă a­­juns acum, pentru nefericiţii orfani, un mare şi veritabil director va­meş la poarta dintre moarte şi viaţă. In­să­corni­a sa, fără de margini di­rectorul Alexandru Ionescu a aşe­zat in subsolul-pivniţă şcoala ele­mentară de comerţ, pentru a lua pe seama familiei sale, pe lângă alte încăperi, cele trei clase dela parter (cu o capacitate de peste WO­derei), care, firesc şi drept, trebuiau să re­vină şcolarilor. Ani dearândul nu s’a găsit nimenea din cei de sus, cu puterea dreptăţei în mână, să co­boare în acel mizerabil subsol şi să-i scoată la lumină pe orfanii mâncaţi de oftică în întunericul pereţilor reci şi umezi. Se părea d. ministru Costăchescu, informat de cele ce se petrec în Cluj, va îndrepta un rău care zi cu zi roade mai adânc în plămânii bie­ţilor copii. A fost înşelare. Prin stă­ruinţele unor persoane, — al căror fariseism va trebui denunţat opiniei publice. — Al. Ionescu a rămas în clasele elevilor şi elevi la gura mor­mântului deschis sub zidurile şcoa­lei, sub locuinţa directorului. Trec trecătorii români şi nu-şi­­cred ochilor că încăperile de sub ni­velul trotuarului, In care se «cade» tot praful străzi», sunt­­locuite de copii, trec trecătorii minoritari şi se întreabă, pe bună dreptate, ce s'ar fi întâmplat la o şcoală de-a lor în­sta­lată în asemenea condiţiuni. In oraşul în care mişcarea pentru re­generarea rasei şi pentru stăvilirea ofticei, mai ales, e atât de uternică, văzut-a vreun medic, dintre cei mari, acele clase infecte? Trecut-a vreun inspector printre sălii© unde copii livizi aşteaptă zi de un un glas mântuitor să-i cheme în clasele care le au fost răpite? Ne îndoim, pen­­tru ca atunci dreptatea copiilor ar fi fost strigată ca să se audă până la Bucureşti şi directorul profitor ar fi fost­ Isgonit din clasele în care s-a primar al Clujului, care pentru cele şapte mii de lei pe lună ca profesor suplinitor la această şcoală închide amândoi ochii ca să nu desprindă de pe chipurile palide ale orfanilor, mustrarea vechilor camarazi de ar­me, bătuţi de nenoroc. E un întreg complot al tăcerei, care grea şi apăsătoare se aşează peste nişte biete suflete de copii scoşi de­ scâr­ fa in călea unor­ oameni fără de inimă. Coboare, cine nu crede — căci aproape nu-i de crezut atâta nesimţire,­­ treptele subsolu­lui şcoalei elementare de comerţ din Cluj şi spună-ne apoi dacă cu fie­care treaptă care duce în afund nu i-a sunat în urechi şi un suflet sini­stru! vers: „Prin mine mergi la cuibul întristării“. De pe marginea mormântului care se deschide în faţa acestor nenoro­ciţi orfani ori blestemul duşilor pă­rinţi, ori strigătul nostru de alarmă, trebue să hotărască pe toţi cei buni îa suflet să le întindă o mână de a­­jutor. E o datorie prea de mult timp aşteptată ! n» - -------------------­Majestatea Sa Bacşişul ia otic­u! vama! din Sibiu Sibiu, 22. — In rândurile comer­cianţilor produce mare nemulţumire faptul că funcţionari! vamali din lo­calitate sabotează publicul şi nu-şi fac datoria decât dacă i se dă bac­şiş. N’ar­e necesar ca guvernul să in­terzică, funcţionarile­ sub aspre sancţiuni, de a cere şi de a lua bac­­­iş, pentru orice serviciu prestat înainte de a discuta amănunţit sta­tutelor în vigoare, după care trebue să se conducă şi să lucreze „Muzeul Ar­dealului“, — care de 10 ani nu mai lucrează nimic de­oarece conducăto­rii minoritari au închis ermetic statu­tele, — trebue­ să arătăm scopul şi tendinţa iniţială a acestei societăţi. Toată­­ averea şi tot materialul di­dactic de care dispune „Muzeul Ar­­dealului" a fost adunat cu banul pu­blic, — fără deosebire de naţionalita­te, — şi mai târziu cu subvenţia a­­cordată de stat. Scopul societăţei era, —­­şi este,­— de-a înlesni Universita­tea din Cluj cu materialul didactic şi ştiinţific necesar, şi printr-un con­­tract nelimitat cu Universitatea, ,,Mu­zeul Ardealului" i-a pus la dispoziţie o bogată colecţie de minerale şi de plante, aflate în prezent la dispoziţia facultăţii de ştiinţă şi chiar în loca­lul Universităţii. Biblioteca Univer­­sităţei din Cluj are câteva zeci de mii de volume date spre folosinţă de „Muzeul Ardealului“. Aceste cărţi şi colecţii de la facultatea de ştiinţe reprezintă, vezi bine, o respectabilă avere pe care conducătorii minori­tari ar dori s’o subtilizeze printr’un plan bine chibzuit, de care vom vorbi mai pe urmă, şi pretenţii cu cate vreme" visează conducătorii „Muzeu­lui", — pentru vreo 2—3 mii de ani, zicem noi. Aşa­dar, conducătorii nobili, — ce sorginte socială, nu ca loialitate şi cavalerism, — de la „Muzeul Ar­dealului“ lucrând potrivit unui plan ascuns şi subversiv pe care şi l-au făurit nici­ nu mai lucrează nimic de 10 ani, nici nu primesc pe românii cari ar vrea să lucreze. Ba mai mult. La adunarea generală din anul a­­cesta, socotindu-se în vechea Unga­rie au avut curajul să afirme o co­losală minciună, anume că : „statutele cer ca dezbaterea adunărei să se facă .io..lim­ba maghiară". La această nesăbuită minciună, şi mai cu seamă lipsă de obraz, d. pro­fesor universitar Onisifor (ilciliu a răs­puns demn şi energic, pronunţându-şi asprul rechizitoriu în limba română­ Domnii conducători ai „Muzeului” au înghiţit cu destule noduri săpuneala d-lui Ghib­il,­­lucru care nu-i împiedi­că să continue atitudinea lor ostilă faţa de români Dar, oricare ar fi atitudinea lor şi oricât de cumplită ar fi crampona­rea pe poziţia ce şi-a­ luat, „Muzeul­­Ardealului" trebue să rămână ia li­mita statutelor în vigoare, iar ei tre­bue siliţi, pe toate căile legale, să in­­tre în respectarea acestor statua. Opi­nia publică pare na ştiut nimic şi impotenţa guvernelor trecute, care au ascuns taina de la „Muzeul Ardealu­lui", sunt acum seoase de după per­deaua unor gingăşii şi delicateţe inu­tile, faţă de nişte oameni cari luptă ascuns şi persistent pentru maghia­rizarea unui „Muzeu al Ardealului“ ce nu le aparţine, şi pe care doresc sa pună o stăpânire exclusivă. (Vu dispreţul statutelor şi cu prejudiciul ■ material şi moral ce se încearcă a a­­duce Universităţei din Cluj. * Dacă nobilii conducători de la „Mu­zeul Ardealului“ doresc o largă disc­u­­­ţiune asupra drepturilor şi mai ales a cinstei şi a sentimentelor ce ne poartă, suntem gata s’o facem. Cerem insă categoric un­ lucru : discuţia să se­ facă în limba romană, căci a­­ceasta e limba oficială a statului în car­e trăesc. V. S3 # Prin urmare scopul iniţial al „Mu­zeala­­" Fiind fixat,­ne­ găsim acum În faţa u­nui fapt îndeplinit: cea mai mare parte din colecţiile şi cărţile de care dispune acest muzeu sunt îa dis­poziţia Universităţei, — Aşa cum tre­­bue să fie, — şi în localul Universită­­ţei, — adică acolo unde trebue să fie. Când statul român a luat Univer­sitatea din Quj, aceste colecţii şi vo­lume erau de foarte multă vreme la dispoziţia şi în localul Universităţei. Evident că, sub stăpânirea maghia­ră, conducătorii „Muzeului"­­a’au­ ri­dicat liftei o pretenţie, dar acum, Uni­versitatea fiind românească, ie-a stră­fulgerat o ideie ciudată : Sa nu mai primească nici un membru roman si. mai ales aici_un profesor universitar ca. Doamne fereşte,'să au le turbure campania lor majoritate şi să le stîn­­secrească"pianul lor ascuns d­e-a exer­cite “un con­tret asupra Universităţei. Vis nerealizabil şi iată pentru cer •Statutele­­după care­­ se conduce „Muzeua Ardealului” permit­ intrarea in societate „ORICĂRUI CETĂȚEAN CINSTIT", prin urmare nu e o so­cietate maghiară. Pe vremuri a fost membru „Mitropolitul Şaguna", iar acum sunt membri doi­ profesori uni­versitari, — numai doi — de­oarece In urmă Conducătorii maghiari au refuzat înscrierea­ celorloţi. Dar e su­ficientă această dovadă pentru a lă­ţimi» că în societate pot­ fi­ membri şi românii Lu alt articol din statute arată pre­cis că pentru a fi primit ca membru trebue recomandarea a doi membri deja Înscrişi. Cu Mate“că statutele permit, şi o­­bligă pe co­nducătorii să primească n­embri de—orice naţionalitate, încă­păţânarea-şovină -refuză*- înscrierea ■român h­ot în societatea ,,Muzeul Ar­­dealuliu‘.„­... sub dominaţia maghia­ră erau foarte puţini români in so­cietate, e destul de explicabil, şi nu trebue să mai amintim bu­găvoinţa şi solicitudinea ce-o arătau pe vremuri faţă’ de „valahi“. Dar­’tot aşa de nor­mal şi explicabil este est acum ro­mânii să formeze majoritatea —­dacă botanică, nici că acum, la o vrâstă, ei doresc să intre în societate, — pen­tru că românii sunt acum naţionalita­tea dominantă, —­ „nu pentru mult. Că scopul societăţei „Muzeul.. Ali dealului" era acela de-a pune la dis­poziţia Universităţei din Cluj mate­rialul adunat, ne-o dovedeşte cu pri­sosinţă următorul fapt: bogatele co­lecţii de la facultatea de ştiinţe şi zeţile de mii de volume din Biblio­teca. Universităţei o­­u, ait local des­tinat pentru ele, de­cât localul Ui­i­versităţei în care se găsesc în pre­­zent. Va să zică, chiar de la început au fost adunate cu aceasta menire, de­oarece n’au avut alt local, iar prin valoarea lor pură ştiinţifică şi bogă­ţia cofecţionărei nu pot folosi pro­fanilor, ci numai specialiştilor şi celor cari se ocupă exclusiv cu ştiin­ţa. Şi credem că diverşii conţi ma­ghiari, conducători ai „Muzeului", nar fi având pretenţia nici să afirme că sunt specialişti în mineralogie sau foarte serioasă, ar vrea să, studiul acestor specialităţi, înceapă Anchetele noastre „Muzeul Ardealului“ în adevărata sa lumină n­ Oprelişti bizare şi planuri ascunse. Tenfiinţi de maghiarizare ♦ Dam­ineer 24 Febr­ach, 1929 Pântea cotrobăind prin străzile Chişinăului istoricei asîcitalulul­ui al porciMul. Com a tefalt primăria cu mii milioane. Povestea onor Lcitafii Evenim­ente de actualitate indepen­dence de­ voinţa noastră ne au făcut să întrerupem un aspcc al ascensiunii pc pirarttîdd îmbogăţirii tr­onarului fruntal politic din Basarabia, Gher­­m­an Vasilievici Pântea. Cum, insă, cazul Pântea işi păstrează, actuali­tatea sa acută, chiar după eliberarea provizorie febră­m, chestiunea in punctul unde ne-am oprit, adică la lucrările edilitare­, chestiune care dovedeşte­­odertă mai mult la ce frau­de a recurs d. Gherman Pântea în calitate de vicepreşedinte al partidu­lui liberal din Basarabia, deputat şi vicepreşedinte al camerei deputaţilor sub guvernul Brătianu, preşedinte al camerei de comerţ şi industrie din Chişinău şi primar al Oraşului Chi­şinău etc. etc. etc., pentru a-şi creta o platformă solidă in partidul libe­ral: bogăţie. Oferte rămase baltă In 1927.. sg .decide, qgtaltarea li­nei părţi carosabile din Bul. Ale­ I­xandru cal Bun Intre străzile Ha- aşezat, Dar, nimeni nu vede. Ntj­ruzina—general Badoglio, Megele vede nici d. R. Tuffli, ajutorul de Carol—Mihai Viteazul şi Regele Carol—Mitropolitul Gavril­ In acest scop se întocmesc de­­vizile şi caetele de sarcini pentru fiecare fel de pavaj (asfalt, piatră eubică, granit, bazalt) şi se scoate la licitaţie publică în ziua de Iu­nie 1927 specificându-se că, pen­­tru­ asfalt, grosimea trebuia să fie de 24 cm., din care 0.20 m. beton şi 4 c.­m. asfalt conform devizului, şi cadtului de sarcini al serviciului tehnic- S-a ţinut licitaţia şi urma ca serviciul tehnic să sintetizeze li­citaţiile pentru a fi supuse la de­liberare­Intre aceste oferte era si tuna de piatra neregulătăr cu­ 540 lei m. p. şi două oferte pentru as­falt: una a unei societăţi asfal­­tice cu 675 lei m. p executat de­finitiv pe acel strat gros de 0,24 m. şi asfalt turnat conform de­vizului, iar alta a inginerului Holstein cu 150 iei ra. p. pe a­­ceaşi grosime de 0-24 m. şi cu asfalt comprimat, ceea ce este mai bun dar mai scump. Urma, fireşte, sâ se aleagă una din oferte, când D. Pântea ajunge primar De-ac­um încolo începe dansul samsarilor şi mai ales al afacerilor având ca centru pe cel mai abject individ, pe care apele revoluţiei ru­seşti lau aruncat pe câmpul politicei in Basarabia şi d. Pântea, pentru a vămui bugetul primăriei se înţelege cu un alt jefuitor al banului public, ca.i d. Zilberman delegat cu conduce­rea serviciului tehnic, şi ofertele vin din nou in discuţia delegaţiei per­manente. S'n citit rezumatul ofertelor n­. svre Cum o jefuire in condiţiunile devizului amintt era imposibilă din cauză că ofertele făcut© cons­tituiau o piedică prin preţul lor, ce s’a grăbit d. Gherman Vasilie­­vici Pântea? Să schimbe devizul. Şi l’a schimbat Face un proect de pavaj cu pla­tra cubică. Dar consiliul tehnic superior îl respinge. Pântea nu se descurajează: intocmeşte un alt proect pentru asfaltare. Vă închipuiţi că proectul prevedea aceleaşi condiţii de executare? Atunci nu-l cunoaşt®-ţi pe Răs­­putinul Basarabiei, Rasputin nu sentimental sau mueratic, Raspu» Faţă de acest tablou ce credeţi că a făcut d. Pântea? A aprobat sentimental sau mucatie, Raspu- cea maî ieftină? Dacă ar fi fin al banilor din buzunarul ori- aprobat pe cea mai ieftină, nu câştiga d-sa nimic. P atunci la cui, bani pa cari vrea să-i posa­deze, spre a se răsbuna pe tim­purile când se agăţa pe remorca tramvaiului din Ghişinău de cu­plajul aerului comprimat. Proectul de asfaltare conţine alte dispoziţiuni. Pavajul să­re de 19 c­m. (nu 24 c. m. ca în cel vechiu) din care 15 c. m. beton şi 4 cm. asfalt. Devizul, fireşte, fă­cut de acelaşi Zilberman, mai cere bordare de piatră de granit de Dobrogea şlefuite şi aşezate pe beton în bucăţi lungi de câte 0 75 cm, taxiindu-le aşezate ne foc cu 775 lei bucata, puse pe tot lun­gul asfaltării noi­ ce s’a luptat să ajungă primar la Chişinău? Numai ca să facă micile găinării cu biletele de tren. D. Pântea a aprobat pe­­ cea mai scumpă, câci scumpă îi este inimei sale setea de bani, D. Pântea a aprobat oferta in­ginerului Hartstein. Şi astfel nouă sumă de bani a intrat în punga acestui individ copleşit de toate onorurile lumeşti de că­tre politica liberală, în Basar­a- Ce reprezintă această diferenţă, vom vedea. Praporcic P. S. — Un cititor îmi atrage a­­tenţia că Pântea na fost sergent ci ordonanţă. Eu am fost în Basara­bia încă din 1917 şi l-am văzut pe d. Pantea purtând gradul de maior. Dar cititorul are dreptate. Chiar şi cu acest grad d. Pântea făcea ser­vicii casnice matinale, celor cu cari voia să se urce, rumoarea celor ce nu ştiau cârdăşia dintre Pântea şi Zilberman, acesta rtferd, cu diferite argumente că re­zultatele nu sunt avantagioase pen­tru comună şi a cerut anularea in- tregei licitaţii. Şi de atunei — dela 23 Iunie 1927—­ir.ccp combinaţiile ddui Ponlea, ca sa poată transforma chestiunea pa­­vajuluit,comunal într'o chestiune de urrttîUtea buzunarului. Problema nua fost aşa de uşmra vum s'ar crede. Pentru că, dacăt­­n rândul oameni­lor de­­afaceri şi antreprize sunt des­tui-etceia-cari ştiu că nu îi poate o aprobare de licitaţie fără sperţ­tala cuvenită, rari erau aceia cari să poa­­tă admite că se poate face un pavaj în condiţiile ca­re cerea­u Pântea, şi spre a jefui, cât mai nofid­, comu­na. Dar d. Pâintea este un om, de o tenacitate rară dublată de o şiretenie destul de mare. Cu amândouăle a­ Ceste calităţi s'a pus deci pe lucru. Şi ca un Diogene a căutat un an în­­lug o­­înţelegere de jefuire cu unul din acei oferanţi sau cu ere un alt nou­.­­ Organizarea jafului unea­ dintre străzile Regele Ca­ro­ I—Mitropolitul Gavril. După cum e lesne de Înţeles se prezintă şi atunci mai multe o­­fer­te: de la diferite societăţi asfal­­tice din ţară şi altele de la arti­culari; şi se oferă preţurile 10,75% sub deviz, 15% sub deviz, 10%­ sub deviz, 10% sub deviz- 1% sub deviz, 11% sub deviz­­ una numai cu 1% sub deviz a ingi­nerului Hartstein-Cum devizul era întocmit pe suma de 820 lei m. p. pavaj gros da 0,19 cm­ şi bordura de granit­­ Dobrogea cu aşezarea ei pe Ioc 775 lei bucata, aplicând preţuri­.^ dr­ mai sus costul era următorul: Care e cea mai ieftină ? În oferta cu 16,75% sub deviz în­semna­t 682,50 lei mp. de asfait şi în­ fot bordura de 0,75 cm. lungi­­­e. 2) Oferta cu 15% sub deviz însem­na 697 lei m. p. de asf­alt și 659 lei bordura. 3) Oferta cu 10% sub deviz însem­na 730 lei m. p. de as­falt și 699 lei bordura. 1) Oferta cu 6% sub deviz însem­na 770 lei m. p. de asfalt și 72­9 lei bordura. 5) Oferta cu 5% sub deviz însem­na 779 lei m. p. de asfalt si 736 lei bordura. 6) Oferta cu­­% sub deviz insem­na 787,20 Iei m. p. de asfalt si 7­0 lei bor­dura. 7) Oferta cu 1 sub deviz (a ingi­nerului Hartstein) însemna Str.b0 lei m. p. de asfalt si 769,25 tani bucata de bordură. Cea mai scumpă srnme Pântea Cu acest nou deviz, numai pen­tru asfaltare şi bordură, se ţine la îl iulie 1928 o nouă licitaţie prezidată de d. Pântea, privind numai porţiunea de bulevard carosabilă dintre străzile Regele Carol I şi Mihai Viteazul şi o altă licitaţia la 13 T­ilie­rspent­ ru norti­ Alte licitaţii

Next