Curentul, decembrie 1933-ianuarie 1934 (Anul 6, nr. 2096-2132)
1933-12-01 / nr. 2096
&MUL1L VI No. 2096 PAGINI LEI Vineri I Decembrie 1033 Director: PAMFIL ŞE1CA8U REDACŢIA Şl AOMiWiaihA jiA Strada Sărindar No. 4 Cabinetul directorului 4—4034 Redacţia 4- 4UWJ A a ţia 4-- 4jt0 secretariatul ji Provincia 4--4003 AdONAMEN 1 Ei lel TOO pe an , sau pe o tutu , acu pe sum ■ pentru tsanciuistnuţiuiu şi Aumumaiatu fuuuce tei lOOU armai , pentru siiamnaiaie: tei nuu pe an, sau pe o luni , ouu pe a mm ADouauiinteie încep ia 1 şi loate necarei mm Xaxa poţiau pianta in numerar contord UU. uraie P. 1. 1 oaeiu/azs» Tactica biberonului Al câtelea să fie oare, decretul acesta de om prin care se mai prelungeşte până la 1 Martie viitor moratoriul general cu sorocul la 1 Decembrie 1933?... Nu mai ţinem minte. Dela prima conversiune a datoriilor agricole, însă, avem impresiunea că asistăm la a zecea sau chiar a cincisprezecea amânare, —■ tot atât de precară şi de tardivă, mereu în ultimul moment o dată şi necontenit edictată cu certitudinea că până la termenul ei negreşit trebue să se reglementeze definitiv raporturile de credit Şi totuşi trece vremea şi anotimpurile tot trec, — înfloreşte trifoiul, apoi se băşică şi frunza piersicului, in sfârşit se ripolinează şi Caldarâmul cu omăt, — dar cordiala vrăjmăşie dintre datornici şi Creditori tot în zloata provizoratului continuă să plescăie. Strămoşii noştri din peninsula Clasică, pentru a defini pe împricinatul care se apropie de strana pretorului cu premeditarea de a obtine amânarea procesului, martelaseră un termen expresiv: cuvântul „tergiversare", — compus din Hversare‘ și Jergum", _ și exact tradus prin „a întoarce spa- M*‘. In calitatea noastră de autentici feti ai acestor exemplari străbuni, ne pricepem admirabil Să practicăm în zona marilor procese sociale strategia aceasta adoptată de Romani doar în rare momente ale arțagurilor lor private. Tergiversăm cât vedem cu ochii, — până la flanc tergiversăm Media de longevitate a decretelor noastre legislative nu depăşeşte adesea durata de 30 sau 33 zile, adică, ştiţi, cam atât cât ţine sarcina într’un pântec de iepuroaică. O lege trecută prin ambele iacite ale parlamentului, iarăşi, nu se aplică la noi mai mult decât 4 luni, adică, vedeţi, cam atât cât ţine sarcina purceilor într’un pântec de scroafă Când a durat 5 luni, — adică atunci când a ţinut cât sarcina caprei, — o reformă se consideră privilegiată în Ţara Românească.» Resemnaţi ca şi definitivul” legislativ să nu fie tot provizoriu, nu este deci de mirare că perpetuitatea aceasta a efemerului nu ne tmscutează destinele nici chiar în domeniul esenţial al creditului, — adică tocmai in sectorul de interferenţă a celor mai complicate şi mai capitale operaţiuni ale economiei moderne. Ce se aude cu datoriile agricole?... — S’au mai amânat o ţârică». — Dar cu cele urbane?». — Si ele s’au prorogat.» .*— Asa ?... Aşa !.„ — Până când?.. — Păi până pe la 1 Martie, par’că!... — Mersi, neică !... *— S’auzim de bine !.» * Politica aceasta a biberonului, — nu mai este nevoie să dovedim de ice, »_ este bancrutară în toate ţarcurile activităţii nationale. După pura incertitudinea formulei de guvernare suspendă într’o tară orice precisă elaborare a formulelor economice, — tot astfel tactica aceasta a soluţiunilor servite obştei cu linguriţa are ca unic rezultat convertirea producătorilor la strategia mâinilor in sân- Gospodarul indigen care nu-şi poate descifra destinul decât până în spre l Martie, — din moment ce doar până acolo îi limpezeşte decretul guvernului zarea incertă a viitorului, — preferă să facă în acest prag de iarnă ceea ce face în iaz şi crapul nici nu mai mănâncă, nici nu mai creşte. Creditor sau datornic, nu-i nimeni năuc să-şi stoarcăsufletul de zer sau să-şi toace pe buştean energia trudindu-se cu recoltarea unor rezultate cari rămân mereu înecate în pâcla hazardului. Sub acest regim al eternului aleatoriu, cea mai perseverentă dintre fabilităţile creatoare sfârşeşte prin a se mărturisi demoralizată şi zdrelită . Negreşit, nici n’ar fi putut face din actualul guvern altceva decât aceea ce a făcut: neavând la dispariţiune un parlament pentru votarea textelor definitive, nu putea poposi in arena creditului decât cu am decret vremelnic. Dacă scrieminsa aci aceste rânduri, n ne rostim mai mult pentru trecut şi (mai ales) pentru viitor, decât pentru prezent. Mai limpede: pentru ziua lui Mărţişor, până la care se vor fi constituit desigur şi adunările legislative ale noului guvern, spre a putea astfel lua urgent in desbateri un proect de definitivă reglementare a raporturilor dintre debitori si creditori. Dar proectul acesta, — până la data aceea de 1 Martie, — va trebui să fi trecut peste toate cataractele Gererilor de Studii, comisiunilor, asociaţiunilor sau ligilor dornice să-şi spună asupra lui cuvântul. lată pentru ce ar fi necesar ca acest text initial să fi fi fost plcat, până acum. Sau, — din moment ce nu credem ca el să fi fost redactat peste noapte, — si fie cel puţin intocmit zilele acestea, adică repede!... Destul s’a spus şi sa dovedit că partidelor noastre politice Ie lipseşte curagiul civic, în faţa acestei aramatice probleme a datoriilor. Şi aci, — ca şi in rest, — ne depăşeau cu mult strămoşii noştri mai intim înrudiţi cu lupoaica. De câte ori au redus ei haiduceşte datoriile şi dobânzile private, cu lopata şi cu spada!.» Noi, astăzi ne tot răsucim cu plaivazul intre gingii pe rogojină, sau ne pierdem firea ca hulubii stângăciţi de uliu. Ce reformator va decuscuta de sfială sufletele timorate ale reformatorilor noştri?». Ion Dimitrescu Primeiia pelagrei Recolta porumbului de anul acesta, necoaptă bine din cauza timpului rau şi a culesului prematur oferă favorabile condiţiuni de răspândire la sate a vechei boli nenorocite a pelagrei. Patriarhia a dat o pastorali atrăgând atenţia ţăranilor —— „fiilor ei sufleteşti de la ţaţă" , asupra acestei primejdii. O pastorală religioasă e cel mai puţin lucru ce se poate face iasă, pentru ţărănime in preajma pericolului acesta. El e aşa de real, aşa de matematic încât se cere o campanie energică pentru izolarea şi micşorarea lui. Preoţii, învăţătorii, medicii, carnetele agricole (după ce-o trece perioada electorală!) şi explice, dacă explicaţia are un efect positiv, condiţiunile perfecte de intoxicare ale porumbului de anul acesta. Această campanie ar necesita desigur un moment mai puţin ţigănesc decât acela al perioadei pregătirii pentru ale,geri. Ministerul sănătăţii insă dispune de o executivă mai liberă decât celelalte ministere, şi medicii de plasă ar trebui mobilizaţi moralmente şi fiziceşte in vederea acestei campanii. Intre ministerul instrucţiunii şi cultelor şi ministerul sănătăţii ar trebui totuşi să se facă un acord de propagandă, care este absolut potrivit şi necesar; mixeria şi boabele ţărănimii sunt rezultatul amuţit de astfel de momente de campanie, propagandă şi ajutor, pierdute. Pastorala sfâtueşte pe tărâmi în anii când porumbul e copt să nu se brăneescă exclusiv cu mămăligi, căci nunul sănătos are nevoe şi de alte substanţe care nu se află in făina de porumb; si consume mai mult pline de grâu fiindcă acest aliment a fost de când e lumea hrana obişnuită a omului; să nu vindă griul, şi si se hrănească cu malai stricat; si construiască cuptoare sistematice, sau cuptoare pur şi simplu — de piine, cum au românii din unele provincii— etc...” Este bine ci biserica s’a sesizat de aceste probleme, pentru ci puterea ei de influenţi In ţărănime, e vie încă. Sfaturile de mai sus, nu se pot da totuşi prin biserici. In soluţionarea practică a lor au cuvântat in special Camerele agricole care s’au dovedit de utilitate in nevoile satului. Construirea de cuptoare pentru pâine e de resortul şi putinţa lor. Coordonarea unei campanii — ca rezultate oricât de reduse, dar cu rezultate — trebue realizată fiin întârziere. Uniunea Camerelor de agriculturi are la ordinea de si aceasti chestiune pe care trebue s'o ia negreşit in considerare, cel puţin pentru respectul momentului acestei chestiuni. Dragoş Vrânceanu — Mă, tare mi-e teama că în alegerile astea, noi, profesioniștii, rămânem șomeri... EXPOZEUL DE LA CLUJ Investirea noului şef al partidului naţional-ţărănist avea nevoe şi de solemnitatea de la Cluj. Cu prilejul şedinţii comitetului provincial pentru Ardeal şi Banat, d. I. Mihalache şi a rostit ua complect crezul său politic menit să asigure girul d-lui Iuliu Maniu, regizorul de totdeauna al destinelor partidului naţional-ţărănist. Cuvântarea d-lui I. Mihalache merită o deosebită atenţie, fiindcă precizează noua atitudine şi noua fizionomie a partidului. Intr’un elan de excesivă modestie, dn a îşi socoteşte ridicarea la înalta demnitate de şef al partidului drept ..un omagiu adus cu toată sinceritatea ţăranului român şi soldatului care a luptat in tranşee”, in linia acestei modeşti), d. 1. Mihalache vorbeşte de „ţăranii mei", tot astfel cum vorbea Napoleon de „grenadirii mei”. Cum işi defineşte crezul său politic d. I. Mihalache? „Idrra naţională, fără să o trâmbiţeze pe uliţe, partidul naţionalţărănesc o situiază pe plan vertical pe vigoarea naţiei româneşti"». Recunoscând profunzimea acestei formule, declarăm că nu pricepem nimic. Nu ne lămureşte nici adaosul. „Considerăm insă, ca o datorie vitală ca stăpânirea ţării să se resimtă puternic de vigoarea naţiei româneşti. In întreaga noastră organizaţie şi aşezare culturală şi economică, trebue să se ridice biruitor la suprafaţă specificul energiei româneşti. Este datoria partidului naţional-ţârănesc să definitiveze acest fapt. Toate statele inteleg azi sâ-şi identifice structura lor politică cu structura naţională”. Şi findcă aceste nobile deziderate nu se reazimă pe nici o idee precisă, rămânând diislocate in cadenţa retoricei, — simte oratorul nevoia să mai adauge : „Să trezim conştiinţa naţională, şi Sa înzestrăm armata cu armamentul necesar”. Se simte, în toate aceste afirmări, mai mult concesia făcută vremurilor sbuciumate de un nou curent naţionalist, decât acea svâcnire a unei puternice convingeri. O idee se desenează geometric in frază ; o idee încorporată unei convingeri are relief şi precizie de contur, pe când o simplă concesie făcută momentului tactic dintr’o acţiune politica, se difuzează in vagul elocinţii ocazionale. A identifica structura politică a Statului cu structura naţională însemnă a preconiza cu totul alta arhitectură a Statului decât aceia pe care o are concepţia democratică subordonata hazardului aritmetic al dinamicii electorale, ideia naţionala se desfăşură cu o respiraţie de continuitate şi de permanenţă; ideia democrată, dimpotrivă, rezumă succesiv crispatele efemerului, ideia naţională implică viziunea istorică a Statului; ideia democrată, arabescurile viziunii populare, idea naţională depăşeşte momentul unei exaltări populare; deia democrată este tributară tuturor fetişilor popularităţii, înţelegem greutatea de adaptare a unui democrat convins (ca d. Ion Mihalache) la dialectica naţionalistă, şi regăsim aceiaşi greutate de atmosferizare şi in ceea ce priveşte organizarea economică a Statului. „Ridicarea ţărănimii la conştiinţa intereselor ei, a forţei şi a demnităţii cetăţeneşti. Este o vastă operă de educaţie, aceasta, nu numai prin desfiinţarea analfabetismului, ci prin culturalizare, prin cruciada pentru ridicarea naţiei şi sănătatea satelor. Suntem ţara cu cea mai mare natalitate, dar şi cea mai mare mortalitate. Nu putem rămâne tară producătoare de furaje*'. Educaţie, — înseamnă constrângere, — Înseamnă disciplinare şi reprimare a oricărei rătăciri a instinctelor ; educaţie, — înseamnă transformarea pomului sălbatec, a mărului din pădure in mărul cu minunatele lui podoabe din livadă. Or, educarea maselor nu poate insemna altceva decât o disciplinare şi o fecundă constrângere,—adică exact negarea sacrelor principii de libertate ale democraţiei „Cruciada pentru ridicarea naţiei şi sănătatea satelor?”, Frumoasă râvnă!». Dar cum o realizezi ? Cu propagandişti cari să ţină cursuri?». Cu echipe de aşa zişi „luminători ai satelor?”». Să fim serioşi să nu ne mai luăm după reţetele lui Iancu Kalindem (cacofonia este inevitabilă). Cum ai să-l convingi pe ţăran (nu pe cel din tablourile lui Grigorescu, sau din proza lui Mihail Sadoveanul sa şi are mai adânc pamântui. Să nu-şi devasteze Sănătatea cu otrava viuului de „teraz”, să şi Îngrijească vitele, sa descopere utilitateaegalatului, ori necesitatea unei ogrăzi făcute grădină înflorită Cum ?». Educaţie, fireşte, — dar unde sunt Severii educatori, adică elementele de constrângere şi de sancţionare a sătenilor îndărătnici ?». Şi cum s’ar putea executa o acţiune de constrângere, de forţare a unei îndătinate leni orientale, fără să se ultragieze toată sanctitatea principiilor democratice ? Orice năzuinţă de ridic vre a tiranimii se va găsi infraiud de înseşi condiţiile regimului democrat. Ion Mihalache presante această antinomie, şi încearcă o zadarnica fuziune intr'o democraţie care ar f totuşi amendata pe ici pe colo de unde împrumuturi luate de la regimurile fasciste. Formula pare că se rezumă in reforma Constituţiei”, lată că suntem de acord in ceiace priveşte Constitutia, dar ne deosebim in ceiace priveşte viitoarea aşezare a conducerii statului. D. Ion Ahalache doreşte puteri nelimitate preşedintelui de Consiliu, „răspundere reală, adică mână liberă Şi putinţa de a avea realmente puterea de Stat”. Ceva a nemvăluitor epocii când Regie era supând prin dulcea, prin comoda Regenia.„ Pentru noi conducerea Statului se cere eliberată de orice vasalitate electorală , adică înlocuirea suveranităţi populare, prin imperativele ideii naţionale. Id. Ion Mihalache vrea să cârpească flamura ideologiei democrate, să-i redea fascinaţia actualităţii. Şi pentru aceasta, d. Ion Mihalache este gata sa si pună „pumnul in bătae” şi d. Iuliu Maniu ..să asculte vâjâitul”. Numai că vâjâitul ar are de Ioc sonoritate democrată, şi am avut un moment impresia — după faimoasa cuvântare dela Câmpulung * ca preludiul vremurilor ce vio a fost descifrat.» La Cluj, d. Ion Mihalache a tălmăcit cu fidelitate gândirea politica a d-lui luliu Maniu, care n’a greşit când sî a designat interpretul.„ Pamfil Şeicaru Prostie şi realiză. Nu ne putem plânge ca nu ne copleşesc proectele şi bunele intenţii. Fiecare are de propus ceva. Şi sunt atâtea lucruri de făcut, încât, rămâne loc suficient pentru oricâte propuneri. A creiona pe hârtie un pian, a întinde iţele unei refaceri totale şi generale, depăşind toate perfecţiunile şi invenţiile care s’au făcut până acum sunt foarte ispititoare pentru creerele romantice. Dar, aş vrea să ştiu unde sânt oamenii care să realizeze aceste planuri care să se aducă la îndeplinire printr’o muncă promptă şi conşiinicioasă. Nu am fost surprins de plinul de lucrări publice proectat in Balcani. De ce să fim surprinşi ? Nu suntem atât de comozi la noi în ţară şi nu ne este atât de înbelşugata viaţa încât să putem împărtăşi şi altora secretul fericirii noastre? Raportul directorului tehnic al ministerului de comuncaţii vorbeşte de două poduri peste Dunăre, unul intre Bulgaria şi România, altul între Iugoslavia şi România. Podurile acestea vor avea nevoe de o reţea de drumuri şi căi ferate, care să le justifice existenţa. Un alt capital de proecte, care, examinate cu atenţie sunt foarte interesante şi utile. Se cere modernizarea a trei şosele : Constanţa, Mangalia, Balcic, Oşora-Buziaş, şi Bucureşti-Giurgiu. Sunt lucruri pe care le-am spus şi noi de atâtea ori, cu simpla deosebire că, in loc să facem propuneri am atacat problema indvidul vital precizând şi modalităţile de îndreptare. Cine va consulta colecţia ziarului nostru, va afla un documentat material de Informaţie critică. Şoseaua carmerge de la Turnu Severin la Buziaş, dealungul malului stâng al Dunării, de an pitoresc de nedesurs, consolidată prin însuşi făptui că marele fluviu surpă malului drept, se află într’o paragină carte face impracticabilă in timpul ploios sau in iarnă. Acelaş lucru se poate spune şi despre şoseaua Constanţa Balcic. Tot atât de pitorească, dar in egală măsură de neîngrijită, îmi voi permite insă să demonstri că în alte părţi, avem drumuri admirabile, prin simplul fapt că administraţia locală şi-a dat osteneala să linguşească. Şoseaua Bacău-Roman-Fălticeni sau Paşcani foarte bine întreţinută aduce dovada deplină că nu avem nevoe nici de societăţi suedeze şi nu proecte savante, şi at atât mai mult de capitaluri cheltuite zădarnic. Şosele umodernizate după formula de exploatare suedeză nu avem decât foarte puţine : una dela Bucureşti la Braşov; o bucată dela Valea Călugărească la Mizil, şi încă o ciosvârtă dela Codlea până la Şercala, în ţinutu!! Făgăraşului. Aceste şosele insă, s* află Intr’o veşnică reparaţie, as încât, societatea suedeză are griji să suspende circulaţia pe un tmr îndelungat şi tocmai pentru acest motiv. lată prin urmare că se găsesc sl in tara noastră drumuri vechi şi bine întreţinute, şi că pe de aita parte, se află o societate suedeza care sub motivul că modernizează, încurcă circulaţia şi zădărniceşte bunul mers al economiei naţionale. In etroca de criză pe care o traversăm, nu de planuri şi contractii extrem de costisitoare avem nevoe, ci de rânduiala gospodăriei generale, aşa fel încât sâ nu le lăsăm în paragină pe acele care există. Şoselele noastre s’au stricat pentru că nimeni nu a supravegheat întreţinerea lor; podurile au rămas pe uscat, izolate de ape, pentru că nimeni nu să gândit ca ar fi bite sa consolideze malurile râurilor. Un drum prin ţară de câteva sute de kilometri, este suficient pentru a recolta exemplele concludente de care avem ■ nevoe. Blănurile de viitor pot exterioriza o bună intenţie şi o necontestată pncepere. Dar dacă la aceasta, s ar adauga şi energia care să rânduiască lucrurile şi stimuleze sentimentul de răspundere, atunci, evident, programele de lucru sar putea realiza.Nicolae Roşu Quill cu sute falsi Un cititor mă roagă: „Scrie, domnule, ceva şi despre monezile false de o sută de lei, aflate in circulaţie”. Sunt mişcat. Scriu cu plăcere —vorba vine, — iubite corespondent. Intr adevăr, nu ştiu dacă trebue să admir erta cu care sunt imitate aceste monezi, sau să detest pe falsificator. Unii spun, desigur tăia mei o bată ştiinţifică, prin pură impresie, că cataceie de imitaţie conţin mai mult argint decât cele autentice. Sentimentul meu naţional mă împiedecă să-i cred. Oricum, nu e plăcut să afli, in momentul când plăteşti, că in rean luate ai mai puţini bani buni in buzunar, decât ai crezut când ai făcut comanda. Negustorul ia carboava şi o trânteşte de tejghea, să-i audă carâtul sunând. . . „Nu vă supăraţi, domnule, asta e falsă". — „Cum falsă, domnule, Eu a prunit-o ca buni”, ___vSe poate dar eu nu sunt prostitu Iţi mulțumesc", _ ,Mu face nimic. Lăsaţi martea în prăvălie. Biete, nu mai împacheta, Domnul are bani falşi", Ata ruşina n’am păţit niciodată. 9# iută lumea la mine ca la un ocnaş. Ce să faci Eu sunt funcţionar. Pot eu să sacrific din salarul meu cinci sute de lei, ca să le declar şi si le dâruesc Băncii Naţionale, ca false. Nul Trebue să le dau mai departe. Si Insel şi eu pe unul mai prost decât mine. E oribil. E dureros pentru un om cinstit, dar— In schimb, voiu fi cu ochii in zece când mi se va da testul. ‘ Bunăoară, ori, când mi-am cumpărat țigări , __pardon, asta e falsă” zic eu. — *Nu e falsă, domnule, e crapatâ, NU sună fiindcă e crăpată, pe ochi» »mei, p onoărea mea, îmi pare râu. Dacă no fi bună O primesc Irfapoi". Puteam să nu-i credf Binej Cănd schimb, reîncepe din nou scandalul. Explic negustorului că nu e ta'-să, -i e crăpată, pe ochii mei— pe onenea mea... imi pare rău... Acesta nie* •iu vrea să audă. Merg s'o schimb la cel care lui-t «ac-o. — .JFugi, nene, d'aci. vrei să chem comisarul să te aresteze? Umbli cu nani falși și mai taci gutaPY' Am în buzunar trei sute de tel false. Dacă aş fi un om bogat, le-aş a• •nessreca frumos cu alte sute bune jare-aş trece mai departe. Dar nu le an. decât pe ele. Pe cele false. Le sun, le pipăi, le privesc cu indulgenţă şi cu speranţa că le voiu manta, intr'o zi, ca un pâinte sărac, care are trei fete slute şi bătrâne, la domiciliu. M’am gândit să scriu un manifest pentru toată lumea nevoiaşă: fiţi atenţi, dacă le primiţi, rămâneţi cu ele. Intr'o omletă de zece ouă proaspete, poţi turna şi unul stricat. Dar când îl ai numai pe acel stricat, e vai du stomacul dumitale. Iţi trebue ficat serios. Primiţi, vă rog, falnicul meu respect. Pentru conformitate, RolvîMÎns CSBarjw (Continuare in pact- II»a] Portrete germane Georg Trakl de EMIL CERVENCA Georg Trakl a murit foarte tânăr in timpul răsboiului, după lupta de la Grodek, undeva prin Smârcurile Galiţiei. Nu de moarte bună, nici de glonţ, ci inebunit de groaza măcelului memorabil din acel loc. ,, Herr, gib jedem seinen eignen Tod” se ruga Rainer Maria Rilke. Dă, Doamne, fiecăruia moartea sa proprie, ca o firească prelungire a vieţii şi firii sale. Se pare că Trakl a avut parte de ea, căci şi poesia sa este străbătută de un filon de groază şi vedenii, cari adaugă frig, feţii şi muzicalităţii tomnatice a versurilor o rezonanţă şi mai ciudată. ..„Clipa albastră e de-acum numai suflet.” Versul caracterizează toată metoda poetică şi sensibilitatea lui Trakl. A transforma toate un suflat, şi copacii şi serile şi toamnele, culorile şi somnul. Umbrele (mai cu seamă Umbrele), dar mai puţin oamenii: a vedea şi a resimţi toate penumbrele şi înfiorările lor, ca tristeţi de fiinţe vii, în acest proces de sensibilizare şi impregnare a firii cu sentimente vagi şi difuze şi animarea ei cu tristeţi excelează Georg Trakl Nu cred sä greşesc numindu-l cel mai adânc poet all tristeţii şi al toamnei, din ţinutul Dunărei de sus. .încerc să traduc o strofă din ..Sufletul vieţii”,neurând singuratecul va luneca, Păstor poate, pe cărări întunecate. Un animal păşeşte lin de sub arcadele [pădurii Şi pleooapele i se măresc de Dumnezei ”. Nu sunt tocmai cele mai caracteristice versuri, pentru că nu străbate prin ele atmosfera de coşmar, una din caracterele esenţiale ale poesiei lui Trakl. Dar „pleoapele i se măresc de Dumnezeii6’’ este un procedeu caracteristic pentru modul cum introduce misterul prin no.taţii de stări inexprimabile, iluminând brusc ai taină toată poema. Acuitatea de viziune şi preferinţa pentru motive poetice ce işi ascund straniul sub o aparentă simplicitate, este legata de sensibilitatea excesivă pentru lucrurile mici şi neînsemnate, pentru emoţiile tort, intesimale şi inexprimabile. Tot, universul emotiv a lui Trakl este construit din ele şi următoarele versuri mărturisesc despre emoţiile puternice şi inexprimabile cari ie dau lucrurile cotidiane şi banale. Un cântec şi o ghitară, răsunând intr’o cârciumă străină. Tufişuri sălbatece de soc. o zi de [iîcembrie, de demult apusă. Paşi cunoscuţi pe scara înserată, priveliştea bârnelor brune. O fereastră deschisă, in care mai stărue o amintire suavă De netălmăcit sunt, o Dumnezeul*, [toate acestea, Încât biruit mă prăbuşesc in genunchi, înzestrat cu sensibilitatea aceasta excesivă, chiar şi pentru lucrurile îndeobşte lipsite de un potenţial emotiv ridicat, se va înţelege câ universul poetic a lui Trakl van o lui,e nuanţată de umbre colorate şi sunete înăbuşite, de sentimente vagi şi crepusculare, de viziuni fara contur, ca înainte de adâncirea ei somn şi vis limpede. A înşira motivele ■ poetice, cari cristalizează emoţiile principale ale lui Trakl însemnează a deservi un poet bun. Căci cine nu va obiecta că poesia lui Trakl este un minor ecou a celei „decadente”, când voi aminti că persistenta revenire a cuvântului descompunere, sau de evocări de adolescenţi umblând cu faţa Împietrită sub rune, smintite plângând nespletite, asasinul rânjind deasupra cupei, rufe însângerate fluturând peste canaluri, pe care urca vaporul-fantomă din Jkorla”, — alternate cu versuri suave (în limba iora cn, mn[iorat, sub stele tomnatece. An de an capul se-apleacă mai adânc, sau : In tăcerea mare se deschid peste Gol. [gată ochii de aur a Dumnezeiri pentru a utiliza apoi cu o vinupătoasa morbideţe pentru nuanţareaceloraşi stări sufleteşti, hohotul nebunului fuga, guzganilor prin paragini sau evocări de adolescenţi de-o stelară limpiditate, ca ftelian Eus sau tulburătorul „Sebastian K,vis”. Sunt intr’adevar elemente