Curentul, decembrie 1934-ianuarie 1935 (Anul 7, nr. 2454-2483)

1934-12-01 / nr. 2454

Sâmbătă 1 Decembrie 1934 Nu se lasă încântat Vestitul predicator Schleiermacher atrăgea totdeauna un public foarte numeros la predicile sale. Complimen­­tat odată pentru acest lucru, el se grăbi să răspundă cu un zâmbet mo­dest: «Publicul meu se compune în majoritate din studenţi, cucoane tinere şi ofiţeri. Studenţii vin fiindcă eu fac parte din comisia examinatoare, cuco­niţele vin de dragul studenţilor, iar ofiţerii de dragul cuconiţelor». Istoria manşonului In Loc de cronică a modei— un mic istoric a manşonului ce pare a-şi re­intra în vechile drepturi. Pomul manşon a fost văzut într'o gravură în 1634. Era de dimensiuni considerabile şi căptuşit cu blană Pe vremea Regelui Soare era de 1 lutru, împodobit cu panglici şi nu lipsea nici unui gentilom. Devine din nou mare în sec. XVIII Şi adăposteşte — după moda zilei — căţeluşi. Era făcut din blana cea mai fină: hermină, zibelină, petit-gris. Odată cu trecerea Revoluţiei apar «butoiaşele», iar pe la jumătatea sec. XIX sunt iarăşi atât de mari, încât folosesc chiar şi de... coş de piaţă. Sfârşitul secolului trecut aduce man­şonul mic — tot numai dantelă şi pan­­glică şi împodobit cu un mic buchet de flori ce se ascund în valurile de catifea, dantelă sau mătase. Criză de femei frumoase In Germania e o gravă criză de «mo­dele» de croitorie. Casele berlineze au, de pildă, nevoie de peste 1500 mane­chine şi nu găsesc. Modelele sunt organizate în sindi­cat ca orice categorie de muncitori.­­Tipul de figură cel mai căutat are e­ceste caracteristice: înălţime 1,76, cir­­cumferinţa la piept 90 centimetri, la şolduri 95. Precum se vede figura mij­locie care inspiră casele de confec­­ţiuni berlineze, e mai curând grasă Statura e şi ea înaltă. Dar e imposibil să se găsească mo­dele de acest gen. Sunt aproape toate, sau prea slabe, sau prea mici. Lipsește Berlinului posibilitatea să umple lipsurile modelelor. in adâncul apei . Scafandrul Paul Campagnoli, şeful regiuni militare martime Brindisi, a bătut un record de rezistenţă, lucrând i­mp de opt ore consecutiv sub apă. Campagnoli, care lucra pentru scoa­terea la suprafață a unui aparat pier­dut în cursul uti­melor manevre nava­­le, a stat tot timpul la o adâncime de 22 metr AU record Recordurile sportive au ajuns destul de obişnuite şi nu ne mai minunăm a­­cum să auzim de zeci de mii de km. p­rcurşi într-o zi sau de 20 km. parcurşi pe jos în 65 de minute. Totuşi o performanţă socotită de ex­perţi ca inbatabilă este aceea a finlan­dezului Jarvinen care la campionatele Europei a aruncat sulița la 76.60 m. ­Grevin A murit de curând la Paris, lăsânid o moştenire de 1 milion franci, pro­prietarul muzeului Grevin, cel mai ia­re cabinet de figuri de ceară din lem­e. In timp ce muzeele oficiale, un­d vizitatorii străini plătesc taxe de intrare, sunt susţinute azi cu subven­ţii de stat, muzeul Grevin a rămas o afacere rentabilă. Sunt reprezentate aci mai ales celebrităţile contimpora­ne, nu există scriitor, om politic, in­ventator sau campion sportiv să nu râvnească la onoarea de a se vedea înrolat printre cele 4000 de figuri ale muzeului. Este o adevărată consacra­­re, mai ales că imediat ce o persoană încetează a mai fi celebră, figura res­pectivă e îndepărtată, pentru a face loc alteia. Millerand a fost evacuat la 5 zile după plecarea de la preşedinţia republicei şi înlocuit cu... celebrul a­­sasin Landru. Acesta e de altfel ra­­prezentat de mai multe ori, odată in faţa judecătorului de instrucţie, apoi în celulă, şi în fine în clipa ghiloti­nării. Printre cele mai populare figuri se văd: Lindbergh, Mistinguette, Ce­cil Sorei, navigatorul Alain Gerbaud, campioana Suzanne Lenglen şi în fi­­ne... Stawisky cu complicii săi î n «Candide», doctorul Fiessinger se ocupă de raporturile dintre boli şi umiditatea atmosferică, amintind că prea puţin s’a ştiut până astăzi asupra cauzelor reale cari făceau din ume­zeală un agent propagator al bolilor. Cercetările d-rului Trillat, şi un recent studiu al prof. lonez Rochaix, însă, au dovedit că umezeala îngădue microbi­lor să străbată prin corpurile pe cari ei nu le-ar putea traversa în stare us­cată. Aerul uscat este rău conducător de boală: iată confirmată vechea doctrină a «miasmelor», dragă străbunilor noştri, şi reabilitată de bacteriologia modernă. Dar asta nu înseamnă numai­decât că norii şi ploaia ar fi agenţi constanţi de boală: nu este suficientă evaporarea straturilor de apă contaminată, spre a răspândi microbii: picăturile ploii se încarcă însă cu microbii din atmosferă, astfel încât ploaia purifică mult, văz­duhul. Ceaţa, însă, cară gazele şi fu­murile exploatărilor industriale,­­ pe cari umezeala le supune la anumite metamorfoze chimice cari le sporesc virulenţa toxică pentru cei cari le res­piră. Bronhiile şi plămânii, mai ales, sunt iritate de aceste funingini infla­matorii. Reumatismele şi meningita cerebro­­spinală, — iată cele două afecţiuni a căror propagare este enorm facilitată de umiditatea atmosferică: vaporii a­­jută răspândirea germenilor, — frigul umed provoacă prompt inflamaţia na­sului şi a faringelui, primă etapă a meningitei. Cât priveşte reumatismul,— cronic sau articular, — acţiunea ume­zelii nu este atât de unanim recuno­­cută de specialişti. D-rul Sardou de la Nissa a stabilit o legătură între apari­­ţiunile reumatismului şi... perioadele petelor solare!... Şi de ce ar fi impo­sibil?... Căci frigul umed nu pare să activeze manifest și uniform asupra ivirii durerilor reumatismului. Un alt agent, — electricitatea, — a fost recent pusă în cauză: după dr. Steffer, creș­terea durerii reumatismale s’ar datora scăderii ionilor negativi din aer, dato­rită (este drept) și umezelii atmosfe­rice. Concluzia: să fim modeşti, — deşi atât de civilizaţi, — constatând că tru­pul uman este supus unor influenţe de mediu dintre cari foarte multe ne scapă încă. 1 ---------==* SANATATE Sl UMEZEALA ATMMOSFERICAr&. -■ - - v;. — ■ - Sena îngheţată 1&<t£DCk«e% Japon, Corigenta lui Jenki „P ătrinţelul» (profesorul nostru de religie) era un adevărat om al lui D-zeu. Era dest­ul sâ~deschizi gura, ca să capeţi un ? sau un 8. Dar Jenică (pe numele lui ade­vărat: lonescu I. lou) care ocolise ca pe nişte recife orele de religie, n'avusese ocazia să deschidă nici gura; iar in lipsă de alt criteriu, Părințelul apre­­ciase împrejurarea asta ca o crasă ignoranță, in materie, și o înfierase cu nota 4. — Ei, Jenică, ce te fa­c? Ce spui tu acuma, acasă?.. Dar Jenică nici nu se gândea să spue ceva, acasă. Printr'o nefericită coincidență, taică-său era tot preot; dar un preot care, spre deosebire de «părinţelul» nostru, ştia să mânuiască şi bastonul greu, cu măciulia de fildeş... In ziua examenului de corigență, un mare număr de colegi umplea băncile clasei. (Era ceva unic, de când se ţi­nea minte, o corigenţă la religie). — Mă, îl apucai eu de haină, înainte de începerea examenului, ştii ce ea ori nu ştii?.. — Ştiu... îmi răspunse el, sigur de sine. Ştiu pe... Veniamin Costaki (In anul acela făceau Istoria Bisericei). — Și dacă te întreabă altă drăcie? Drept orice răspuns, Jenică ridică, fatalist din umeri, şi Intră «părinţelul»: — Ionescu Ion! — Prezenţi — Ce ştii de... Antim Ivireanul?.. Jenică roti nişte ochi speriaţi, trase un piept o bună doză de aer şi începu: — Veniamin Costaki! Veniamin Cos­taki este una dintre cele mai măreţe figuri ale bisericii noastre româneşti, din Moldova... — Mă!.. îl întrerupse părinţelul, te întreb de Antim Ioireanul . ■— Da, părinţele, sări ars corigentul. De Veniamin Costaki vorbesc şi eu... Şi o luă iar dela capăt: Veniamin Costaki a fost una dint­rer cele mai măreţe figuri... — Mă.II.. strigă părinţelul, ridicăn­­du-se de pe scaun. Vorbeşte despre Antim Ivireanul!... Dar Jenică părea că n’auzise nimic. Cu ochii in tavan, continuă să debiteze istoria vieţii lui Veniamin Costaki. Momentul era critic. Părinţelul apu­case, supărat, creionul cel roş pe care-l purta totdeauna în buzunarul giubelii. — Părrintele!.. mă ridicai eu, inspirat, din bancă. Părintele, n'aude că e surd, săracul!.. — Bată-l păcatele!.. zise bietul pro­­fesor. De ce nu spunea aşa?... Şi acelaş vârf de creion care era să-i transforme situaţia precară de corigent in aceea, definitivă, de repetent, înscri­se la rubrica respectivă a elevului Io­nescu Ion, nota de trecere... Geer Patrick Continuă pregăti­rile de Crăciun Un picMscif al iiiDirci După feluritele statistici, diagrame, etc., întocmite asupra căsniciei şi di­vorţului, iată că Institutul statisticii din Paris întreprinde acum — cu banii puşi la dispoziţie de un bancher — cercetări vaste pentru a găsi formula ştiinţifică exactă a amorului. Sa început cu chestiunile de amă­nunt: «când îşi dă omul seama că e amorezat?» Răspunsurile variază. Unii mărturisesc că s’au amorezat din pri­­ma clipă. Alţii că abia după ce şi-au cunoscut partenerul ani dearândul au fost cuprinşi brusc de un sentiment irezistibil. A doua întrebare caută să stabi­lească: Cum îşi dă omul seama că iu­beşte? Răspunsurile variază şi aci. Unii încep să se simtă mulţumiţi, fe­­riciţi; alţi­i devin melancolici şi pesi­mişti. Dorul după fiinţa iubită nu constitue nici el un simptom general Mulţi amorezaţi sunt fericiţi numai la gândul că «trăesc pe acelaş pământ» cu fiinţa dragă. Varietatea răspunsurilor n-a descu­rajat pe statisticiani. Ei spun că nu e­­xistă fenomen natural, asupra căruia să nu se poată formula legi fixe, şi că acestea se determină mai uşor pe baza unui material mai vast. Ei adresează deci un apel către amorezaţi, rugân­­du-i să-şi comunice institutului impre­siile şi sentimentele. U­U­HE ■W5N T­U­L3 Nenorocirile unei numele excesive E bine ,să fii politicos, dar nu prea mult. Se povestește un curios incident întâmplat recent la doi filozofi, unul profesor din Turin și altul din Praga, care se duceau la Braga la un congres. Profesorul din Turin văzu urcându-se în vagonul lui pe directorul bibliote­cii universitare din Praga, dr. Emler Intre amândoi s’a aprins o vie discuţie, continuată apoi până la frontiera po­loneză unde au, coborât amândoi să ia o ceaşcă de cuifea. Când trenul era , aproape să plece, filozofii s’au îndrep­tat spre uşă. Dar cine trebuia să iasă întâi? In­­clinării şi complimente, dintr’o parte şi alta, până când chelnerul ii anunţă că trenul a plecat. Ce e de făcut? Filozofii au închi­riat un automobil cu care au ajuns trenul la Katowice. Dar aici, altă problemă: cine să plfi­tească automobiul? Amândoi se sim­­ţeau vinovaţi şi niciunul nu voia sa lase pe celălalt să plătească. In timp ce se târguiau, trenul a plecat şi din Katowice. ,­ Intre Katowice şi Varşovia fiind tre­­nuri dese cei doi au reuşit să-şi ajun­gă la timp bagajele şi valizele. Electricitatea In slujba modestiei După unele veşti primite din Holly­wood, se pare că o adevărata revolu­ţie a avut loc în psihologia stelelor femenine şi masculine. Nu numai Lily Damita, întrebată de un jurnalist apropos de viitoarea sa nuntă, a răspuns: Nu-mi place să dau praznic publicului din intimitatea mea — dar două stele faimoase și-au apli­cet la mânerele automobilelor curent electric pentru a ţine departe de ei, pe cei care cer autografe. Mâine, Sfatul zilei Rectoratul universităţii din Capi­tală ne trimite spre înserar­e un co­municat. O publicăm rezervându-ne dreptul să-l analizăm întrun număr viitor. Iată comunicatul: ,­­„In scopul de a se edifica opi­nia publică, se dau următoarele date pe anul şcolar trecut : Statul, recte Ministerul instrucţiu­nii, a prevăzut îrr Bugetul pe exer­ciţiul 1953—1934, p­entru cheltuelile Universităţii din 'E­udureşti suma de lei 6.902.923. 3 . Din această sumă s’au încasat lei 6.212.630. li ,,,r , Din suma încasată, numai pentru chirii în care se află instalate unele institute, s’au plătit 2.588.600 lei. Pentru toate cheltuelile de mate­rial ale întregei Universităţi a ră­mas suma de lei 3.624.030. In cursul anului­ financiar 1933— 1934, numai curentul electric pentru lumină şi forţă motrice a costat lei 3.337.942. Combustibilul a costat 2.540.759 lei. Apă şi canal au costat 734.977 lei. Nu mai vorbim de cheltuelile de repararea şi întreţinerea localurilor. Pentru a se preîntâmpina toate a­­ceste cheltueli, Consiliul interuniver­­sitar format din rectorii şi decanii de la toate universităţile din ţară, sub prezidenţia ministrului instrucţiunii, a găsit că este necesar punerea de taxe asupra studenţilor. Universitatea din Bucureşti, con­dusă de cele mai generoase senti­mente faţă de, tineretul studios, a pus ca taxă universitară numai suma de 500 lei, de care taxă totuşi au fost scutiţi orfanii de războiu, fiii celor decoraţi cu „Virtutea Militară’’, ai celor decoraţi cu „Bărbăţie şi cre­dinţă cu spade” şi fiii românilor de peste hotare. Mai mult încă, deşi principial Senatul Universitar a ho­­tărît să nu fie nimeni scutit de a­­ceastă taxă absolut necesară pentru posibilitatea de funcţionare a Uni­versităţii, totuşi rectorul, animat de sentimente părinteşti faţă de studen­ţii buni dar săraci, a înlesnit plata acestei taxe, dându-le ca ajutor con­tră­valoarea ei. Din taxele încasate în cursul a­­nului şcolar trecut, nu s-au putut a­­coperi cheltuelile şi Universitatea da­­toreşte şi astăzi suma de 1.411.901 lei Societăţii de Gaz şi Electricitate, iar pentru reparaţii suma de 62.596 lei. Faţă de mulţimea studenţilor lip­siţi de mijloace, rectorul, cu toată situaţiunea precară în care se află Universitatea, primeşte în fiecare zi pe studenţi şi ajută pe cei buni şi săraci cu diverse sume de bani, după situaţiunea fiecăruia. Pentru nevoile facultăţilor, ministe­rul instrucţiunii, care înainte prevedea anual circa 20.000.000 (douăzeci mi­lioane), astăzi nu mai poate da nici un ban. Facultăţile însă, pe lângă perso­nalul prevăzut în buget, au nevoe şti de alt personal, pe care-l plătesc din venitu­rile lor. Pe lângă aceasta, bibliotecile fa­cultăţilor trebuesc ţinute în curent cu tot ce se publică în toată lumea în fiecare specialitate, căci numai aşa se poate ţine corpul didactic în cu­rent cu ştiinţa şi poate şi el să a­­runce mai departe lumină prin cer­cetările sale. Pentru preîntâmpinarea chestvel­­­rr de bibliotecă şi de întreţinere, iar la facultăţile cu laboratoare, pentru a­­provizionarea cu aparate şi material de experienţă, Consiliul interuniver­­sitar a fixat ca taxe: 1. La Facultatea de Teologie lei 2.000. i 2. La Facultatea de Drept 2.500 lei. j . __ 3. La Facultatea de filosofie şi li­tere lei 2.000. , t 4. La Facultatea de ştiinţe 2.500 lei, la matematici 3.000 lei, ,la ştiin­ţele naturale 4.000 lei, la fizico-chi­­mice 5.000 lei, la secţiunile electro­tehnică şi chimie industrială. 5. La Facultatea de medicină lei 4.000 anul I şi se scade în anii ur­mători. 6. La Facultatea de medicină ve­terinară lei 4.000 ca şi la medicina umană.­­ 7. La Facultatea de farmacie lei 4.000. Membrii Consiliului interuniversitar care au fixat taxele de mai sus, au studiat la diverse universităţi din Eu­ropa, şi, după ştiinţa lor, taxele fi­xate pentru universităţile româneşti, sunt cu mult inferioare celor care se plătesc la universităţile străine de că­tre studenţi. Toate facultăţile scutesc orfanii de războiu, pe fiii celor decoraţi cu „Vir­tutea militară”, pe ai celor decoraţi cu „Bărbăţie şi credinţă cu spade”, pe fiii românilor de peste hotare şi pe toţi studenţii săraci, dar meri­­toşi. "­i .­I Cât priveşte taxa de examene, pen­tru care s’a făcut atâta caz, ea este pusă deasemenea de Consiliul inter­universitar în scopul de a face pe studenţi să reflecteze şi să nu se prezinte la examene nepregătiţi. Mai înainte s’a făcut constatarea că, e­­xamenele fiind gratuite,, cei mai mulţi se prezentau la voia întâmplării, ştiind că respingerea la examene nu-i costă nimic. Consiliul interuniversitar a crezut că în modul acesta îi va face pe studenţi să reflecteze mai mult şi să nu se prezinte decât a­­tunci când sunt pregătiţi. De altfel, aceste taxe sunt minime­­­ la Fa­cultatea de medicină 50 lei de ma­terie, iar la celelalte facultăţi câte 100 lei,­­ aşa că nici pentru stu­denţi nu constitue o greutate mare, nici pentru profesori un venit de care să se facă atâta caz, cum s’a scris pe nedrept în unele ziare. Pornirea împotriva Universităţii pe chestia taxelor universitare apare cu atât mai puţin justificată, cu cât pen­tru taxele care se plătesc la şcolile secundare şi care sunt cu mult mai mari, nimeni nu zice niciun cuvânt. Şi aceste taxe sunt foarte îndrep­tăţite, pentru că Statul nu mai poate ajuta şcoala secundară şi Universi­tatea, care urmează să se întreţină din venituri proprii, învăţătură şi ştiinţă fără cheltuială nu se mai poate”, aceste­ încasări nu a depăşit anual suma de lei 700.000. In anul acesta, din cauza unui număr mai mic d® înscrieri şi reînscrieri în facultat® s’a încasat, până în prezent, suma de lei 490.000, sumă ce nu va putea acoperi, ca şi în ceilalţi ani, cheltue­lile.­­ In fiecare an cheltuelile întrec ve­niturile facultăţii şi în fiecare an facultatea rămâne datoare la dife­riţi furnizori, cum a fost anul aces­ta cu librăria «Cartea Rofcoânească», la care am avut o datorie de lei 175 mii şi acoperită numai în parte.­­ Cu toate acestea decanatul facul­tăţii a acordat, ca în toţi anii, amâ­nări, reduceri şi scutiri de taxe, pre­cum şi ajutoare băneşti la un nuntăr destul de mare faţ de numărul celor înscrişi, avându-se în vedere situa­ţia materială şi şcolară­ a solicita­torilor. La facultatea de teotlogie din Bu­cureşti sunt catedre şi o conferinţă, care sunt suplinite onorific de pro­fesori. La examene se percepe o taxă de 100 de lei, din care se dă, ca şi cele­lalte facultăţi, o cotă rectoratului, pentru alimentarea fondului de a­­sistenţă medicală şi ajutoare bă­neşti, iar o altă cotă cancelariei pen­tru acoperirea pierderilor de la în­casări. La aceste taxe se fac scutiri d® decanat pentru studenţii orfani şi de profesori pentru studenţii lipsiţi şi merituoşi. In concluzie taxele percepute pen­tru înscrierea în facultate de la stu­denţi nu acopăr decât în parte ne­voile urgente şi pe deplin justificata ale facultăţii noastre. Dacă Statul ar avea posibilităţi materiale, pe care în prezent nu le are, pentru a aco­peri nevoile facul­tăţilor, atunci s’ar putea reduce ta­xele la o sumă destul de mică, pen­­ e terenul sportiv... se remarca tineretul care poseda articole și îm­brăcăminte cumpărată la Ga­leries Lafayette Pull­overe din lână pură, cu guler sal, dela . Lei 44­5 Costume Training, calitate prima, în toate co- ___ lorile dela . . .Lei 283 Garnituri, fular și bonetă, desene fantezii . Lei 110 Cămăşi lână pură, marca cu renume mondial „Jil" cu mâneci lungi și scurte dela......................Lei 385 Fulare fantezii, din lână pură, desene moderne dela..................... Lei ... 95 Ciorapi sport, originali en­glezești, în carouri dela . . . . . . Lei 175 Şosete fantezii, în toate colorile, ţesături fantezii, croşetate de mână Lei 225 Passe-montagnes , din lână pură, Lei 165 Costume sky, croieli ire­proşabile, diverse colori, dela . Lei 1 200 Skiuri din frasin, calitate prima, per. dela Lei 285 Patine marca .Polar", perechea dela . Lei 110 Mare şi bogat asortiment de articole pentru toate spor­turile de iarnă, cu preţurile cele mai reduse. « PROBLEMA TAXELOR UNIVERSITARE Comunicatul rectoratului universităţii din Bucureşti ---------OOXOO---------- î Un comunicat al facultăţii de teologie In ancheta întreprinsă de noi la , în prezent numirea persoanei reco­­facultăţile din Capitală, n’am vorbit, mandate în această funcţiune, deşi încă de situaţia dela facultatea de­­potetul este prevăzut în buget, cu suma respectivă­, un bibliotecar, un ajutor­ de bibliotecar şi trei oameni de serviciu, teologie. Despre taxele care se per­cep la această facultate s-a pomenit numai în memoriul înaintat de stu­denţi ministerului de interne şi în­serat în ziarul nostru. Totuşi facem loc comunicatului pe care ni-l tri­mite decanatul facultăţii de teologie, în cuprinsul următor : «La facultatea de ico­os­.­ din Bu­cureşti, taxele de înscriere au fost impuse studenţilor din anul 1929, a­­dică de atunci de când ministerul de instrucţie, din motive bugetare, nu a mai putut acoperi cheltuelile ma­teriale şi de întreţinere ale­ facultă­ţilor. La facultatea noastră se percepe o taxă de 1200 lei în care se cuprinde şi abonamentul la 2 reviste, din care una: «Studii teologice» este redac­tată de facultate şi cu care studenţii pot sta şi pe această cale în legătură cu ceea ce gândesc şi scriu profeso­rii lor. Tot în această revistă s-au pu­blicat şi se publică fragmente mai principale­ din cursurile profesori­lor. O altă revistă este cea a stu­denţilor facultăţii, anume «Raze de lumină», în care scriu şi profesori şi studenţi, făcând astfel să se cu­noască mai bine între ei. Din această taxă niciun profesor nu primeşte nimic în afară de colta ce se dă cancelariei conform legii contabilităţii pentru acoperirea di­feritelor pierderi deplin justificate. Din suma totală a acestor încasări 70% merg exclusiv la înzestrarea şi întreţinerea bibliotecii, pe care fa­cultatea de teologie abia de câţiva ani a putut-o face şi a cărei lipsă, în timpul când n’a avut-o, a simţit-o deajuns. Biblioteca facultăţii pose­dă în prezent peste 12.000 volume şi un mare număr de reviste româ­ne şi străine. Restul sumei abia poate acoperi plata personalului diurnist şi anu­me: un ajutor de, secretar (ministe­rul de finanţe nu a aprobat până La aceste cheltueli se mai adaugă şi întreţinerea, sub toate formele a localului facultăţii (curăţenie, fur­nituri de cancelarie, imprimate, etc.) tru a putea fi suportată de toţi stu­în anii 1929—1931 suma totală din denții universității». CAPITALA­ ­ Agresiune Comerciantul Matei Stănilă, din str. Atelierului 10, pe când se afla în câr­că una din strada Vaporul lui Asan No. 49, s’a luat la ceartă cu Fior­ea Radu zis Nisiparu. In momentul când Stănilă părăsea cârciuma Nisiparu­­ a aplicat o puternică lovitură de cuţit în spate. Rănitul a fost dus la spitalul Colentina, iar agresorul arestat. Explozia unui primus Precupeţul Pavel Moldovan, de 25 ani, din Splaiul Unirii 184, făcea go­goşi la un Primus. Maşina fiind de­­fectă a explodat rănind la faţă pe precupeţ. Victima a fost dusă la spitalul Brân­covenesc. Accidentul de la Atelierele Griviţa . Ion Stroe, de 32 ani, hamal la ate­lierele Griviţa, din comuna Titu, tran­sporta o şină în curtea atelierului. Scăpând şina din mâini, aceasta i-a căzut pe piciorul stâng fracturan­du­ii. Rănitul a fost dus la spitalul Wit­ting. Şofer lovit de automobil La spitalul Brâncovenesc a fost dus în stare gravă şoferul Ion Marcu Stoica de 45 ani, din strada general Magheru 70, care aflându-se lângă maşina sa a fost lovit de automobilul No. 12041. Omorât de tren Personalul de Constanţa Nr. 902 condus de mecanicul Nicolae Flo­­rescu venea dinspre gara de Est spre gara de Nord. In dreptul ram­pei de mărfuri un necunoscut în etate cam de 30—40 ani, voind să traverseze linia a fost surprins de tren şi omorât pe loc. Cadavrul a fost dus la morgă. Poliţia face cercetări spre a identi­fica pe necunoscut. Asfixiată în timp ce călca rufe Maria Voinea, de 29 ani, servi­toare în strada Mecet 24, pe când călca rufe s-a asfixiat cu gazele emanate de la mangalul din felul de călcat. A fost dusă la spitalul Col­­te «PAPESSA IOANA» e o carte atrăgătoare, presărată în fiecare pagină cu un erotism fin, — o carte care ţine încordată atenţiunea de la început până la sfârşit, turnată într’o formă literară de o perfecţiune neântâlnită până acum. A apărut în «Colecţia celor 15 lei», vol. 84.

Next