Curentul, ianuarie 1937 (Anul 10, nr. 3203-3232)

1937-01-01 / nr. 3203

I (24 pagini) Anul literar Ce înseamnă un an literar? O în­şiruire de titluri şi autori? Cu acea­­stă neînsemnată osteneală am scăpa foarte repede de sarcina redactări anului literar. N'am avea altceva de făcut, decât să cerem cataloagele dela marele edituri ,şi să le copiem Simplu şi corect Dar dacă proce­dăm astfel ne izbim de o piedică, nu tot ce se publică este demn de a fi cetit Tiparul este un rău sfă­tuitor pentru ambiţioşi şi arivişti Tiparul de multe ori este microbun care duce la ratare şi la rutină, pe acei care au fost înveninaţi de de­­monul unui repede şi înşelător suc­­ces de librărie Nici tiparul aşa­dar şi nici succesul de librărie nu veri­fică­ valoarea unui scriitor. Asta nu se măsoară cu centimetrul. Un an este prea puţin timp pentru a con­sacra o operă de artă Trebue să treacă peste ea mai multe generaţii, să reziste timpului, să pătrundă în circulaţiune, să devie o şcoală, să fie învăţată pe de rost, şi numai când a devenit fapt cultural, numai a­­tunci se poate cu destule temeiuri vorbi de valoarea operei de artă. Un scriitor, care în viaţa lui de romancier s’a bucurat de un mare succes de librărie, având cetitori de­votaţi în toate ţările pentru cărţile sale naturaliste, s-a oprit odată în sanctuarul artei şi a scris această pagină. O trascriem în întregime pentru că este mai folositoare de­cât un „an literar“ ..Arta nu este făcută pentru a ne învăţa un anu­mit lucru; ea este făcută pentru a ne mişca, pentru a ne mângâia, pen­tru a ne încânta pentru a ne face să uităm realităţile brutale şi des­­gustătoare de toate zilele, pentru a ne stimula ceeace este mai bun în om, ceeace s’a stins din cauza vieţii, şi a fost dispreţuit şi adormit în fundul sufletului său In măsura în care ştiinţa îl despoie de speranţele şi de mândriile sale, arta îl ridică şi îl înobileazâ. Ea este cea mai în î­naltă expresie a dragostei, şi drago­­stea este vis marele vis urmărit de umani­tate. Iată pentru ce, la toate popoarele, la toate epocile, ea a fost într'o oarecare măsură divinizată, şi un mare artist a fost întotdeauna mai mare, mai slăvit, mai aclamat decât un savant Să păstrăm acest vis căci visul este cea mai scumpă moştenire a noastră. Visul îl face preotul, soldatul şi artistul, această trinitate necesară a vieţii sociale. Numai literatura şi arta singure le pot păstra în inima omului, şi omul moare când i se sfarmă visurile“. Această pagină, scrisă de Octave Mirbeau, într'o e­­pocă în care scriitorul nu privea cu amărăciune arta dela crepusculul vieţii sale nu ni se pare bine cuno­scută şi îndeajuns de preţuită. Ea constitue pentru nu revelaţia acestei încântătoare visări care es­te arta literară. Ea ne dispensează de prolegomenele critice şi pedante de acea balanţă minimală care cân­tăreşte şi repartizează talentele du­pă o erarhie cu totul subiectivă, a­­vând în vedere anumite ecouri pu­blice, anumite curente de idei sau sugestiimi periferice artei literare.­­ Ne dăm perfect de bine seama că oricât ar fi de bine informat un an literar, năzuind să concureze ca­taloagele de librării, nu va isbui niciodată să mulţumească întreaga ambiţie şi susceptibilitate a scriito­rilor. Genas­e rifaline vatum,ae ră­­mâne oricum, deviza arborată de majoritatea scriitorilor care şi-au descoperit o fărâmă de talent şi o rază de inspiraţie. Scrim aceste rânduri mai mult pentru cititorii noştri, bun­ sfătui­tori şi colaboratori. Ne înţelegem cu el de la distanţă pentru că împreună Citim cam aceleaşi cărţi, şi le râm­duim apoi cu grijă în bibliotecde noastre Ne cercetăm cu a­eest pri­lej pasiunea de cititori, şi pentru că ne aflăm în pragul unui an nou ne Întrebăm dacă cel care a trecut n’a meritat mai multă atenţie şi dacă, furaţi de grijile vieţii nu am uitat să dăm anumitor cărţi onorurile cu­venite. Unele au trecut chiar neob­servate. Poate, dintr’o legitimă sus­piciune. Altele sunt prea bine cunoscute,­­ de aceia nu mai revenim asupra lr. Unele au fost omise, fără nici o intenţie. Cititorul inteligent ştie să citească printre rânduri. Nu făgă­duim ulterioare marginalii, pentru că ar fi inutil să revenim cu noui contribuţii informative la un subiec ce-şi delimitează anevoe marginile. Confratele nostru, d. Aurel Tita in pagina na a ziarului „Curentul“, s_a îndeplinit un corect­­oi lăuda­bil oferu de semnalizator critic Cine l'a urmărit in însăilările sale călăuzite de o delicată intuiţie poe­tică a găsit de multe ori impulsul necesar cititorului care vrea să se o­­rienteze. D. Dragoş Vrânceanu a semnat o serie de cronici literare tot atât de oportune şi de utile Pentru cei care privesc fenomenul literar cu o pasiune neadormită re­­vistele literare, în totalitatea lor, au complectat tabloul acestei orientări Criza editorială, despre care vom vorbi mai la vale , este încă bine simţită de toţi slajbişii condeiului literar. Multe cărţi nu au varat încă lum’na timarului şi nu vorbesc de­­cât din manuscris unui crac restrâns de u­leton» Altete au ajuns la ma’ multe ediţii într'un an numai, ceea ce înseamnă că c'th­onul este un'la­­teral. şi de multe ori îşi cultivă pre fortotete numai într’o anume direc­ţie Este un rău U­n defect de care suferă fiecare autodidact Dar, să facem obişnuită trecere în revistă.» In ultima lună a anului, d. Per­­pessicius a tâ'nărit volumul a! 3-lea din ,,Menţiuni critice“. (Ed. Funda­­ţia pentru literatură şi artă Regele Carol II“). Un îndrumar critic con­ştiincios redactat, care va rămâne încă multă vreme spre folosinţa tu­turor acelora îndrăgostiţi de cerce­­tarea critică a unei opere literare Semnalăm debutul de critic literar, şi mai cu seamă eseist, al d -lui Dan Botta cu ale sale „Limite“ (Editura .Cartea Românească“). Fină sensi­bilitate clasică, orientare certă, sin­teză Un tânăr şi productiv essest­­din ce în ce mai stăruitor afirmat în echilibrul său sufletesc şi inte­lectual este d. Emil Cioran cu cele două cărţi ale sale: „Cartea amăgi­rilor“ (Ed Cugetarea) şi „Schimba­rea la faţă a României“ (Ed. Vre­mea). Vom reveni asupra acestor cărţi, care reabilitează pe scriitor după răsunetul precoce al , Culmelor desperării“, , Pagini de istorie şi cri­­tică literară­ (Ed. Bucovina), se numeşte volumul polemic şi plin de sevă critică al d-lui I.­­ Torouţiu. Fenomenul Eminescu, amplu desbă­­tut, îşi află aici o punere la punct de o necesară severitate Tot d-sa răspunzând unui vechi legământ, a publicat „Studii şi documente lite­rare“ (vol. V Junimea şi vol. V, Semănătorul) Cei patru laureaţi ai Fundaţiilor regale, pentru anul 1936 sunt d.nii. Al. Dima: Zăcăminte fol­­clorice în poezia noastră contempo­rană"; Ion Biberi. ..Thanatos”; şte­­fan Teodorescu: „Spre un nou u­manism“ ; Vasile V. Georgescu: „Drept şi viaţă“.­­ Ion Palat, pe lângă poezie a publicat un volum de eseuri critice: „Portrete lirice“ (Ed Cugetarea). Fenomenul cel mai strălucit al anului, din acest punct de vedere, este acea trilogie a cul­turii complectată cu cele două cărţi ale d.lui Lucian Blaga: „Orizont şi stil" (Ed. Fundaţia Regele Carol II) şi „Spaţiul mioritic“ (Ed. ..Cartea Românească“). „Românismul“ (Ed. Fundaţia Carol II) al d-lui C. Ră­­dulescu.Motru actualizează o pro­blemă de mare vigoare polemică. D-nii Al Claudian cu Originea so­cială a filosofiei lui Auguste Comte“ şi E. Dvoicenco cu „începuturile li­terare ale lui B. P Haşdeu“, (am­bele la Ed Fundaţiei Regele Carol II), trec dincolo de critică şi eseu, pentru a se aşeza in­­studiile didac­tice de sinteză şi istorie a ideilor. Portrete excepţional de vii ale .Oa­menilor cari au fost" (Ed­mund Re­gele Carol II) a publicat d. N Iorga, alăturea de magnefica operă a ,,Is­toriei Românilor“ din care au apă­­rut în anul precedent trei volume. O sumă de studii istorice şi cul­turale au apărut tot sub semnătura autoritară a d-lui­­ Iorga.­­ Că­rin­ Petrescu a tipărit un masiv vo­lum de studii şi eseuri critice „Teze şi antiteze“ (Ed. Cultura Naţionala). Semnalăm la capătul acestor rân­­duri, apropiata apariţie a „Notelor din războiu“ a generalului Al Ave­­rescu. Volumul care se află sub ti­­par la Ed Cultura Naţională, măr­­turiseşte simţul edtorial al unei in­­stituţii care pe lângă multe alte cărţi literare înţelege să dea onoru­rile cuvenite memoriilor politice şi militare. Va fi un mare succes al anului în faşă. Ni se spune că „Notele“ genera­lului Al. Averescu vor apărea în oc­tave într’un volum de peste 5­00 pa­gini împodobit cu numeroase foto­grafii. Anticipăm o bine meritată laudă In cadrul , studiilor de Istorie cul­turală și politică, d. dr Anton B. I. Batotă a tipărit o frumoasă mo­nografie intitulată „Albanica“. » Pe linia unei vehemente activi­tăţi polemice, pamfletarul Tudor Arghezi a tipărit romanul „Cimiti­rul Buna Vestire" (Ed Universala Alcalay). A stârnit interes „Nuntă cu bucluc“ (Ed. Cugetarea) a d-lui Ion Iovescu­ contestat de unii că ar fi al doilea Ion Creangă, după cum pretinde d. E. Lovinescu. Nu mai puţin discutat a fost ro­­mânul d.lui Dragoş Protopopescu, Fortul 13“ (Ed Cugetarea), amu­zantă culegere de anecdote şi ironii pe un fond aproape tragic. In seria vieţilor romanţate, semnalăm pe­­ Radu Boureanu cu „Viaţa Spătaru­lui Milescu“ (Ed. Naţională Ciornei) şi in ultimele zile ale anului ,D­a­­na“ (Ed. Socec) a d-lui E. Lovine­scu Romanul d-lui Ionel Teodoreanu .Arca lui Noe“ (Ed. Cartea Româ­nească) se aşează pe linie unui ma­re succes de librărie, alăturea de Pa­nait Istrati­cu , In lumea Meditera­nei’’ (Ed Cartea Românească). Nu mai puţin vrednice de citit sunt c­ele două romane ale d-lui Mirc­a Fi­ade :Domnişoara Christina“ (Ed Cultura Naţională) şi N. Crevedia Burueni de dragoste“ (Ed Cuge­tarea“) Debutul de romancier al d-lui Petru Manoliu cu­­ Rebbi Ma­tes Refill“ (Ed. Naţionala Ciornei) stârneşte oarecari zâzanii D. gene. '-•al N. M Cond­escu retipăreşte .Pe­ste mări şi ţări“ (Ed. Fundaţia Re­gele Carol II) într’o frumoasă pre­zentare tehnică, şi însemnările lui Safirim“ (aceiaşi editură) nu înde­­ajuns de bine cunoscute. D. I Peltz prolific intră în polemică de idei cu romanele „Ţară bună“ (Ed Na­­rională Ciornei) şi „Deabuşirea­ (Ed. Cartea Românească). Sergiu Vladbnir­cu . Jurnalul unui om inu­til“ (Ed Cartea Românească) trece aproape neobservat. Un debut care făgădueşte mult: d-na Coca Farago cu .Sunt fata lui Ion Gheorghe An­­tim“ (Ed. Naţionale Ciornei) Mai sunt şi altele mai mult sau mai puţin cunoscute. Cetitorul va face rectificările cuvenite.. * Volumul de poezie mai mult dis­cutat al anului a fost acela al d-lui Ion P­­lat: „Poeme într'un vers“ (Ed Cartea Românească). O n­ouă­ ediţie din „Caetul verde“ (aceiaşi e­­ditură) se alătură la finele anului. Un omagiu Postum lui Mateiu I. Ca­­ragiale aduce Ed. Cultura Naţio­nală prin publicarea volumului de versuri „Putere“. Pegasul a purtat pe aripele sale pe t­inerii poeţi: Mir­­ea Streinul: „Divertisment“; „Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi“; „Comentarii lirice la poeme intr’un vers de Ion Pillat“ (toate în editura ..Iconar“). Un nou po­t în George Popa , Plecarea spre le­gendă“ (Ed. Lanuri.Mediaş); un al­toi în Cicerone Theodorescu „Cleş­­tar“ (Ed Fund. Carol II), poemele d-lui Cicerone Theodorescu, aştep­tate de mult au stârnit interes şi critică favorabilă. O are şi pe a noa­stră D. George Gregorian pn tern te ■i fecund în ..Săracă ţară bogată“ (Ed. Pavel Suru). Radu Boureanu ~poet. romancier şi în ultima vreme desenator din şcoala Iul Aural Ji. '•u'di. ne-a dăruit .Golfu’ Sângelui“ (Ed. Fund Regele Carol II). Sclipiri de frumos debut te­xtel cu Bârna Cabane Albe“ (Ed. Cartea Româ­nească); George Drumur .So’st’tîi*' (Ed. Iconar); Constantin I. Goga. „Cântece din ţara mea“ (Ed. Gor­­janul). Un regres al d.lui ştefan Baciu cu Poeme de dragoste (Ed. Familia). Un triumf al d-lui N. Davi­descu, ,Roma“ (Ed. Fund. Carol II) care publică în „Vremea“ semnifica­tiva analiză a semitismului cultural. Deşi mult departe de poezie , Fenome­nul englez“ al d-lui Dragoş Protopo­pescu cată a fi cunoscută de iniţ­aţii în cultura universală. Omis la locul cugetărilor care n’au un capitol a­­parte se aşează acum „opiniile unui singuratec“ (Ed Cugetarea) ale d-lui Gr. Tăuşan şi masiva lucrare de sin­teză filosofică a d-lui Mircea Eliade, ,Yoga“ (Ed. Fund. Regele Carol II). Nu mai puţin interesantă scrierea d.lui dr. A. Radovici „Cum guver­nează creerul“ (Ed Universala Al­­calay). La capătul acestor rânduri, reve­nim la o veche propunere a d.lui Ocneanu ca editurile să colaboreze pentru premiarea şi încurajarea scrii­torilor pentru o mai corectă răspân­dire a cărţii, cu un cuvânt, pentru o rânduielă editorială care să împace cerinţele cetitorilor cu munca şi viaţa obositoare a scriitorilor. Idei­a aceasta, desbătută în cadrul unei colaborări dintre scriitori şi editori va putea aduce o reîmprospătare a anilor literari care se vestesc. Nicolae Roşu I. — I——-rrr-1— 1875 m RADIO-ROMANIA 150 kw. 160 kHz. 364,5 m. BUCURESTI 12 kw. 823 kHz. ORA DIMINEŢII (6.30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii. — Gimnastică ritmică. — Radio-Jurnal. — Concert de dimineaţă discuri) __ Sfaturi gospodăreşti şi medi­cale. 7.30 : Inch­derea emisiunii. 13.00: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz Mu­zică variată (discuri). 14.10: Radio-Jurnal. Ora. Mersul vremii. Ştiri interne şi externe. 14.25: Muzică distractivă (discuri). 15.00 : Ultimele ştiri. 18.00: Concert de după amiază — Orchestra Gică Ionescu-Găină. 19-00: Ora. Mersul vremii. Actua­lităţi. 19.10: Continuarea concertului. 20.00: Glume, cântece şi anec­dote de Nelli Manzatti. 20.20 : Melodii din reviste, canto: d-na Leana Mihăilescu. 20­15 : Muzică din filme — Theo­dor Sîbiceanu. 21-20: DE AJUNUL ANULUI NOU Concert de seară al Orchestre Radio 1­a concursul d-nelor Viorica Anchel Emilia Guţianu, Maria Marinescu- Moreanu şi al d-lor: Sandu Albu, Aurel Alexandrescu, Ion Filipnnacu Gh. Folescu, A. Goffman Const. Stroescu. 23.30: Taraful Fănică Luca. ANUL NOU LA RADIO 24.00: Urarea tradiţională. 0.10 • Program de petrecere — Or­cestra de Salon Radio, dir­ de D Teodora. 1.00: Succesele muzicale ale anu­­ui (discuri). 2.00 : Ora dimineţii (Program­eh purprze). O Jci 31 Decembrr­e 193© Cărţi-Reviste Au­ apărut: Viaţa ilustrată. An. III, Nr. 12. Cluj. Director: Nicolae Colan, epis­copul Clujului. Parlamentul Românesc. Revista lu­mii politice. An. VII, Nr. 219. Di­rector: N. Russu­ Ardereanu. Libertatea economică, politică, so­cială, culturală. An. IV, Nr. 24. Di­rector : I. Gigurtu. Monitorul Oficiilor de stare civilă Revistă de legislaţie, doctrină şi juris­prudent în materie de stare civilă. An. III, Nr. 8—9. Director: Nic. I. Dăscălescu. Afirmar­ea. An. I. Nr. 9—10. Satu Mare. Red. 1 Const. Gh. Pope­­scu şi Oct. Ruleanu. Cronica Romanului, Revista cleru­lui eparhial, An. XIII, Nr. 12. Buletinul Uniunii generale a Indu­striaşilor din România. An. XIV, Nr. 7—9. închinat memoriei lui C. R. Mircea. Ion S. Pavelea: TOPONIMIE ŞI PROSTIE. Răspuns la o critică. Năsăud, 1936. Vitree­ri 1 ianuar­e 1937 1875 m. RADÎO-ROMANIA 150 kw 160 kHz. ANUL NOU 13.00: Ora, Culturale, Cota Du­nării­ 13.05: Concert de prânz — Muzica românească — Orchestra Vasile lu­lea, (canto: Mia Braia și Petre Ale­xandru). 14.10: Ora, Mersul vremii. 14.15: Continuarea concertului. 18.00: Concert de muzica distrat­­ivă — Orchestra Tancu Constanti­­n­escu (canto: Ion Luican); Dor la­­răzbunare, romanţă de Cavadia; Ari naţionale; Viscol de Iarnă, vals de Fucik; Spune-mi unde, când şi cum tango de Vasilescu; Nu ţi-e dor de mine? slow de Max Halm; Mă bâr­feşte mahalaua şi Ţărăncuţă din pridvor, de Mihail Negrescu; Rân­dunica, romanţă de Cavadia; Cântă cocoşeii ’n zori de Martini şi Trece badea pui de lele de Mircea Alexe. Săraca păpuşică plânge, tango de Vasilescu; Arii naţionale. 19 00: Mersul vremii. 19.05 : Continuarea concertului : iertă­-mă, vals boston de Villnov; Sanie cu zurgălăi, cântec de Ri­chard; La portiţă pe ’nserul şi Care­nţa de Popescu-Peppu; Mi-este ini­ma fermecată, tango de Dendrino; Mândruliţa mea, de Petrovici şi Noap­tea de Constantinescu; La pârleazul din ogradă, cântec de Boienescu;­­Dragă, nu mai am cui să spun: blues de Nelle Manzani; Potpuriu de cântece româneşti de Iancu Constan­tinescu; Arii naţionale. 20.00: ORA VESELA: „Anul Nou” schetch umoristic-muzica­ de STROT­A VASILLACHE. 20.20: Muzică veselă—Ansamblu" Mihail Daia": (d-ra Maria Marm­o­­canto: Quartetul vocal: Chîrilă îspar­tenor; Mihail Ştirbei-tenor; Alex. Bo­ienescu­-bariton; Petre Dumitriu-bas; pian: Al. Fred; Vino, tango de Boie­­nescu; Stan şi Bran, fantezie comi­că nl Daia şi Fred; Poveste ruseas­că, baladă de Mihail Daia: Bea veri înainte! cântec de Mihail Daia: Când guriţa ta, foxtrot de Warren. CONCEPT DE SEARA Retransmis dela Res'anranta 21­ 00: Concertul Orchestre Petri­că Moţoî, dela restaurantul Mircea. 22.00: Concertul Jazzului James Kok, dela Terasa Cercului Militar. 23 00—24.00: Concertul Orchestrei Ionel Cristea, dela restaurantul Bu­levard. % I 1875 m. RADIO ROMANIA 150 kw 100 kHz. ORA DIMINEŢH (6-30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii, Gimnastică ritmică, Radio-Jurnal. Concert de dimineaţă (discuri)( Nunta vântului, vals de Hall Tele­funken); Selecţiuni din „Liliacul“ di­nteb. Strauss; Scenă de balet de Gla­ram­ow şi Persifla) de Francis Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Oraş Culturale, Sport, Cot. Dunării. ÎS. 10: Concert de prânz—Orches­tra Radio, dirij. de Th. Rogalski: U­vertură la opera „Tleana“ de Mantia Dansuri norvegiene de Grieg: Visare de Ketelbey. La clacă, potpuriu na­tional de Pasch­i­. 14.10: Radio-Jurnal: Ora, Mersul vremii, Ştiri interne şi externe. 14-25: Continuarea concertului: Sienă pastorală română, de Elines­­cu; Intermezzo pentru orchestră de­­oarde şi harpă de Enacovici; Cara­­fiţa, potpuriu naţional de Oh. Di­ni­cu. 15.00: Ultimele ştiri. 16.45: ORA STR­A TERILOR ŢARA 18.00: Alex. Bădăuţă: Drum prin răpezi. 18-15: Concert de muzică măritară — Fanfara Regimentului 1 Vânători de Gardă, cond. de subit. Si­via­n Gristescu Marşul Reg.­­ Vânători, de pr. Bongard; Valurile Dunării, vals­te Tvanoviei; Peleşul vals de Kra­­teckwill; Invitaţie la vals. de We­­rar; Po­covnic, marş de Zitta. 19 00: Ora, Mersul vremii, Actua­­ltăţi. 19.10: Muzică variată (discuri). UNIVERSITATEA RADIO 20­00: O cafenea literară italie­nească de Mircea Eliade. 20­00: Cântece româneşti — Ale­xandru Grozuta-canto: Cântec de toamnă, de Dima: Bagă Doamne bi­na ’n nor, de Brediceanu: Dorurile mele, de Şerban: La fântâna cu gă­­teată, de Monţte: Doina Moţului, d-l^ '/'du: Ştii tu mândru ce ţi-am spus te Dima. 20.55: Poşta Radio, 21.10: Să dansăm în noul an, ne ■ânlă Orchestra de Salon Radio, di­­ft. de D. Teodora; Șase—opt de In­­wald; Eva, vals de Gilbert; Fox de Temprinte Te iubesc încă, fox de Leo­nardi; Secretul, tango de José, O teare, tango de Anghel Midlescu; Vals de Lanner; Paso doble de Buch­holz; Fox de Angelis; Vals englez de Fc­ederi; Potpuriu de foxtroturi, de Weber, Tango de Meliohar. 22.30: Radio-Jurnal, Sport. 22.45: Concert nocturn al Orches­trei Jean Sibieeanu, transmis de la restaurantul Răcaru. 23 45: Jurnalul pentru străinătate în limba franceză și germană.­­ 23.55: intimele știri.­ anuarie 19‘5­E CURENTUL Anul Aici nu avem de gând să facem un inventar complect al evenimen­telor muzicale din cursul anului Nici măcar nu pretindem să le e­­numărăm pe toate cele de frunte. Cum suntem siliţi să re­cităm din memorie s’ar putea să scăpăm li­nele din vedere sau să nu le carac­terizăm, în grabă, aşa cum trebuie mai folositor, poate, e să încercăm a defini spiritul şi liniile mari de acţiune ale stagiunei trecute. Un­ghiul nostru de vedere poate fi rău ales şi puţin corespunzător dar consideraţiile ne rămân obiective. Operă, concerte, creaţie şi in­terpretare — toate ni se par do­minate de o singură figură uriaşă — de G. Enescu. Răspândindu-şi, din orizontul străinătăţii, razele asupa micului nostru univers muzical — cu pri­lejul întâiei reprezentaţii a lui „Oedip” la Opera mare din Paris­­—astrul lui cuprinde şi luminează din depărtare toată priveliştea noastră. Evenimentul a fost covârşitor pentru arta şi cultura noastră cam­ prin „Oedip” căpătăm în primăva­ra anului 1936 o valoare irerbice de o semnificaţie obştească nemai­întâlnită la nici o plăzmuire româ­nească. Un critic european ca­ffenis Malherbe socotia că tragedia lirică a celui dintâi compozitor român este un tilu de glorie şi de nobteţ, care justifică şi aşează neamul dan geniul căruia a izvorât pe atitudi­nile spirituale stăpânitoare ale vea­curilor. Inca odată, această proecţie lu­minoasă venită din zare pune oa­recum în umbră toate celelalte iu­­miri locale, ce mijesc ici şi calea cu mai multă sau mai puţină mo­destie. Puţin stingheriţi, cu ochii mecaţi de razele ei, căutăm totuşi să le discernem. Iar dacă părăsim tărâmul creaţiunii propriu zise şi intrăm pe cel al interpretării — al unei intepretări superioare în care să străbată victorios afirma­rea originală a specificului româ­nesc — iarăşi suntem nevoiţi să măsurăm dimensiunile exorbitante ale aceleiaşi personalităţi. Sunt unele evidente ce se impun până la ci­uzime. iau e plăcut şi e chiar i­nutil să alimentezi marea cu cotele tale de apă, să aduci prinosul tău mărunt de laudă geniului multila­teral al lui Enescu, împotriva ţari­nile uitate şi secetoase, fără vină din partea lor, merită să fie udate. In lipsa apelor cereşti, de stropi­toarele noastre încurajatoare ale criticilor. Dar oricâtă bunăvoinţă am puni şi oricâtă strajă am pune năvalei indiscrete de metafore, nu putem nega că soarele răsărind face să nu se mai vadă stelele. Aceasta nu în­seamnă că le desfiinţează. Cine ştie, ce turni vor creşte pentru noi, odată, din acele scântei de foc promiţătoare, ce vor deveni son, la rândul lor în acele timpuri şi alte spaţii. ...Căutăm în producţia curentă, operele româneşti de frunte. Să aşteptăm în anul care vine cuvân­tul nou al lui­­. Nona Ottescu, A. Alessand­rescu, Al. Jora, Sârbu Drăgoi, M. Andricu, Mariian Ne­grea, T. Rogalsky"... Desigur că-i vor spune ei şi pe lângă ei şi alţi maeştri de merit pe cari îi uităm fără voie... Poate ar trebui semnalate aici totuşi paginile din „De la Matei cetire", ale simpaticului rector aşa de naţional şi de puţin academic poate ar trebui să vorbim despre baletul „Taina” şi de „Constanţii Brăncoveanu’’ — dar nu sunteri siguri că au fost jucate întâia oare în cursul acestui an. Oricum, nici autori­­tar nu le pot crede noutăţi formidabile ce ar da un aspect ine­dit şi revelator creaţiei lor. La Opera Româna, în ultimele zile ale lui Decembrie s’a jucat o­­dată sau de două ori „Pasarea Mă­iastră’ a d-lui Burgovan. Aşteptăm să vedem în viitor desfăşurarea u­­­­ui talent ca acel al compozitorulu popular ce ne-a dăruit „Cântecul de leagăn” — mai preţuit până a­­cum ca eminent medic practic nu de­cât ca muzician de teatru. Pu­blici­i şi critica vor avea prilejul dacă Pasărea măiastră va mai bate din aripi pe scenă să-şi dea ver­dictul în ce-o priveşte. S’a reluat la aceiaşi instituţii „Seara Mare’’ a d-lui Tiberiu Bre­­diceanu şi „La Piaţă” a d-lui Al Jora. Muzica românească, tradiţionala simplă, sinceră, de inspiraţie popu­lară, duioasă şi mişcătoare în nai­vitatea ei, aşa de puţin dramatică în ciuda unor fugare reminiscenţe de operă ita­iană a bunului compo­zitor ardelean — se deosebeşte în totul de muzica românească, de factură modernă şi orăşenească, a­­-lui M. Jora. Formele acesteia din urmă sunt infinit mai savante, pre­lucrarea tematică mai înaintată, combinaţiile armonice şi ritmice mai bogate în savoare şi îndrăz­neală. Şi autorul „Pieţii” îşi ia sau îş zămisleşte teme populare, folklo­rice, — dar mediul său melodic in­­spirator ar fi mai curând maha­laua, viziunea lui umoristică com­portă deformări expresioniste, ca nicaturale, o actualitate de viziuni zim­e a aspectelor vieţii reale în felul antiromantic şi antiretoric a lui Igor Stawinsky cu care muzi­cianul român are multe puncte de contact în această pantomină mu­zicală. Atmosfera e aceiaşi ca ş­in „Petruşca’ dealtminteri, exerci­tându-şi aceiaşi seducţie. Ceea­ vine în ajutorul muzicei d-lui Jora este un scenariu inteligent, avândi mişcare, făcut îndemânatic pentru teatru — adoptat partiţiunii — a­­tât de deosebit în aceasta de li­bretele şi programele mai tuturor compozitorilor români ce au seris pentru teatru neţinând niciodată seamă de legile lui. In special talentaţii ardeleni — şi ne gândim în primul loc la autorul misterului antiscenic Constantin Brăncoveanu — dovedesc o lipsă de experienţă, o puerilitate, în a­­ceastă privinţă, — dea dreptul ului­toare. D. Al. Jora poate avea încă o mare mulţumire sufletească de în­drumător: acea de a vedea folosul şi sporul cu care pe terenul mu­­zicei simfonice sau de cameră lu­crează tinerii săi elevi: Paul Con­­stantinescu, Dinu Lipatti şi C. Sil­­vestri câteşi trei au fost consfin­ţiţi de premiul Enescu. După acea .J noapte furtunoasa­ muzicalim­ente atât de interesantă dar izbutită numai pe jumătate în calitatea ei de comedie muzicală — cel dintâi aduce mereu pagini con­cise, de bună construcţie, pline de o adevărată şi originală invenţie românească, trecută printr’o sensi­bilitate modernă. Acelaşi lucru s’ar putea spune şi despre d. D. Lipatti, care însă dela stilul românesc a Sonatinei pentru vioară şi pian şi al suitei orchestrale Soltraru, — a­­mândouă cu finaluri aşa de fericite trece la piesele de expresie cos­mopolită pline de clişeele stereo­tipe ale extremei stângi, părăsind de dragul ideilor „Asocietuel pentru Muzica nouă” câştiguri sigure şi larg promiţătoare pentru d-sa şi pentru tânăra noastră şcoală au­tohtonă. „ Pe acelaş drum se ignorează voit caracterul naţional, cu mai multă agresivitate, urmând pe lângă su­gestiile profesorului ..revoluţionar" M. Jora şi pildele lui A. Schoenberg şi a amicilor acestuia din Europa Centrală. —­d. C. Silvestri, in quar­­tetul pentru suflători. In Capriciile pentru orchestră si probabil în lu­crarea ce i-a dobândit a doua oară premiul al 2-lea „O. Enescu" cu un limbagiu adeseori misterios şi ne­practic, confirmă darurile excep­ţionale cu care i-a înzestrat firea Discutat aprig de public, preţuit de generaţia sa, tânărul compozi­tor care de pe acum, la vârsta de 22 ani, crede că are patru sau cinci maniere” în trecutul său — şi-a văzut confirmate meritele şi prin­­tr’un premiu acordat de juriul pon­derat de la ,Jianul Ancuţei”. Nu prea vedem alte nume de compozitori şi alte lucrări de sem­nalat — fie la Operă, fie la „Filam­­­onică”, fie la concertele şi recita­­urile particulare. Nici chiar noutăţi­l­e muzicei străine nu ne-au fost relevate. Toată lumea la instituţiile oficiale s’a menţinut în repertoriul cel mai uzat. Opera a făcut un ex­cepţional , un frumos şi cam tar­div efort montând cu multe merite . Don Juan­ na lui Mozart. Filarmonica şi strălucitul ei con­­ducător şi-au dat puţine osteneli să asă din drumul bătut. Audiţiile mari corale de muzică veche reli­­gioasă ne-au fost date de forma­ide din Braşov, Sibiu, de Asociaţia Auzicate şi corul Carmen cu con­­cursul orchestrei „Radio”. Astfel numai am putut auzi sau reauzi Pasiunile­ lui J. S. Bach, Oratoriul­ui de Crăciun, Samson de Haen­­lel, Stolat Mater de Pergolesi. Opera a mai biruit curiozitatea publicului cu vedete străine după cum Filarmonica n’a atras mulţi­mea plătitoare de­cât cu solişti exotici Ne-a bucurat la amândouă aşezămintele muzicale apariţia bu­nei cântăreţe şi excelentei actriţe românce Viorica Ursuleac. Tovară­şul d-sale, d. Clemens Kraus, d-nii Bernardino Molinari, Vittorio Cui, şi Nina Rossi s’au perindat la con­ducerea Filarmonicei în aplauzele noastre recunoscătoare. Orchestra de cameră din Berlin ne-a dat o mi­nionată audiţie. Celebrităţi ca J. Thibaud, A. Cortot, Milstein, Muen­­zer, Bran­owsky, B. Kluberman, A. Rubinstein, 117. Kempt!, încununată de extraordinarul Pablo Casals, îmbătrânit şi imaterializat rând pe rând au însuflețt concertele, — mai cu seamă cu stagiunea de toamnă. Rareori publicul a răspuns în număr atât de mare şi cu un inte­res aşa de susţinut, chemării alede­­i pub­icităţii impresariatelor. Dar după părerea noastră , a­­ceste exhibiţii şi performante nu re soldează cu un câştig real ce se nscrie la activul nostru. Meteorii uminează şi poate, din depărtare, ncălzesc o clipi Aşi spune chiar că mai mult ne interesează stelu­­ţele noastre statornic­e deşi aici nu ne putem enumera numele fără a uita pe nedrept unele dintre ele. Cu atât mai mult ne pasionează a­­strul de întâia mărime despre care am vorbit la început, cincisprezece concerte neuitate şi inegalabile cu săli pline până la ultimul loc într’o atmosferă sărbătorească, a dat în Octombrie, Noembrie şi Decembrie în Bucureşti G. Enescu Ca autor, ca dirigent, ca viorist, el a transfi­gurat totul, muzică şi interpreţi şi ascultători. Nu numai pentru supe­­rioritatea şi diversitatea darurilor sale în punem mai presus de toţi străinii şi de toţi indigenii perin­daţi pe la noi — dar pentru faptul acesta că în toată activitatea sa muzicală, pe orice tărâm s’ar exer­cita ea. G. Enescu aduce o creaţie unică, românească — românească în concepţie, în spirit, în sensibili­tate şi jenă şî în technică. Pentru noi acesta e bunul cel mai preţios. Cea mai minunată forma­ţie străină cum e orchestra Filar­monicei din Berlin care ne-a dat două concerte magnifice în primă­vară, exaltând muzica lui Bach, Hayda, Beethoven, Schumann şi Wagner — nu poate lăsa în sufle­tele noastre urma pe care a brăz­­dat-o G. Enescu, nu poate arunca n ele seminţele rodnice, nu poate vădi vlăstarele geniului plăzmuitor al marelui român. De aceea anul muzical 1936 ro­mânesc — în Capitală ca şi în toată ţara pe care a cutreerat-o concertând — îi aparţine. Em. Ciomae P. S. Aparţinând oarecum Socie­tăţii de Radiodifuziune, semnatarul Acestor rânduri n’ar putea vorbi cu obiectivitate despe activitatea mu­zicală a acestei instituţii. Dar o­­misiunea ar fi prea gravă dacă nu am menţiona cel puţin imensa ei operă de răspundere a artei sune­telor — şi în special a celei naţio­nale — In lumea largă- GEORGE ENESCU , Editura „CUGF.TAREA“ P. C. Georgescu-Delafras, str. Popa Nan­i 21, Bucureşti IV, recomandă no­utăţile recent apărute: I I VIEI RJE SFINŢILOR (Voi IV) a ’■ Lectura orelor Oe reculegere, de TL LASCAROV-MOLDOVANU.­­ DIN ŢARA LU­I ALBIIPAIMT! Basme pentru toate vârstele, de MIHAIL LUNGIANU. COMOARA COPIILOR I(­­ de ME I. MIRHA. Lecturi sis­temnatizate ce vor aduce mari !.. J loase părinţ lor ce vor dărui car­tea copiilor lor, 1 IVANUSCA DURACIOC Poveşti, cu ilustraţii în culori, de ALINA B. IORDAN. Vinari I­lanunul, 1937 Sfatul pe întunerec încă una din noutăţile literare de mare prestigiu pe care Fundaţia pentru literatură fi Artă „Regele Carol IP“ le dă la iveală, este cel mai proaspăt volum al d-lui prof. N. Iorga• Sfa­turi pe întunerec O impreționantă chemare de apostol al culturii, o largă Imbrăf­­are a tutu­­ror problemelor de civilizaţie şi de muncă intelectuală de la noi, un puter­nic şi personal farmec literar, im­itas şi răscolitor temperament, pune marele cărturar în serviciul unei idei, oameni şi fapte ale vieţii şi sufletului nostru de ori şi de azi. „Sfaturi pe întunerec” face să se desluşească în întreaga ei lumină figu­ra marelui, adevăratului Nicolae Iorga, profesorului de autentică sensibilitate românească. Prezentând­­ condiţ­­­ tehnice ire­proşabile, volumul „Sfaturi pe Intime­­rec” al d-lui prof. N. Iorga e o admi­rabilă şi instructivă operă a cărei lan­sare în marele public şi cu deosebire lor­­ândurile tineretului vine să răspundă unei reale necesităţi culturale. A apărut in 2 volume, o noua CARTE DE BUCATE va fi DULCIURI Cuprinde: Prepararea diferitelor coci pentru pregătirea dulciuri­lor, creme, ch­ar­otte, soufilt-uri, budinci, fourscoim, prăjituri de tot leiul, m­arintrade, umioiunuri, compoturi,conserve de fructe etc. GERMEUAL DQBRESCCJ Vei­­i BUCĂTĂRII MODGEN& Cuprinde. Aperitive, supe, bor­şuri, sosuri, (’reparate de: ouă, peste, crustacee, legum­e, carne, vânaturi, prepararea conservelor din legume, etc. etc. Lu crate de D-na MARIA Insp&eio&rea învăţământul­ui %ospte direse din țară şi autoarea m&i nzultc? lucrări de sceasti specistitase. Toate reţetele au fost mai intâiu încercate la: Institutul de cercetări gospo­­aceşti din Bucureşti,­­ Cărate se găsesc spre vânzare la toate librăriile din ţară şi la • Librăria Editoare SOCEC & Co., S. A., Bucureşti ——————a—i

Next