Curentul, ianuarie 1937 (Anul 10, nr. 3203-3232)
1937-01-01 / nr. 3203
I (24 pagini) Anul literar Ce înseamnă un an literar? O înşiruire de titluri şi autori? Cu această neînsemnată osteneală am scăpa foarte repede de sarcina redactări anului literar. N'am avea altceva de făcut, decât să cerem cataloagele dela marele edituri ,şi să le copiem Simplu şi corect Dar dacă procedăm astfel ne izbim de o piedică, nu tot ce se publică este demn de a fi cetit Tiparul este un rău sfătuitor pentru ambiţioşi şi arivişti Tiparul de multe ori este microbun care duce la ratare şi la rutină, pe acei care au fost înveninaţi de demonul unui repede şi înşelător succes de librărie Nici tiparul aşadar şi nici succesul de librărie nu verifică valoarea unui scriitor. Asta nu se măsoară cu centimetrul. Un an este prea puţin timp pentru a consacra o operă de artă Trebue să treacă peste ea mai multe generaţii, să reziste timpului, să pătrundă în circulaţiune, să devie o şcoală, să fie învăţată pe de rost, şi numai când a devenit fapt cultural, numai atunci se poate cu destule temeiuri vorbi de valoarea operei de artă. Un scriitor, care în viaţa lui de romancier s’a bucurat de un mare succes de librărie, având cetitori devotaţi în toate ţările pentru cărţile sale naturaliste, s-a oprit odată în sanctuarul artei şi a scris această pagină. O trascriem în întregime pentru că este mai folositoare decât un „an literar“ ..Arta nu este făcută pentru a ne învăţa un anumit lucru; ea este făcută pentru a ne mişca, pentru a ne mângâia, pentru a ne încânta pentru a ne face să uităm realităţile brutale şi desgustătoare de toate zilele, pentru a ne stimula ceeace este mai bun în om, ceeace s’a stins din cauza vieţii, şi a fost dispreţuit şi adormit în fundul sufletului său In măsura în care ştiinţa îl despoie de speranţele şi de mândriile sale, arta îl ridică şi îl înobileazâ. Ea este cea mai în înaltă expresie a dragostei, şi dragostea este vis marele vis urmărit de umanitate. Iată pentru ce, la toate popoarele, la toate epocile, ea a fost într'o oarecare măsură divinizată, şi un mare artist a fost întotdeauna mai mare, mai slăvit, mai aclamat decât un savant Să păstrăm acest vis căci visul este cea mai scumpă moştenire a noastră. Visul îl face preotul, soldatul şi artistul, această trinitate necesară a vieţii sociale. Numai literatura şi arta singure le pot păstra în inima omului, şi omul moare când i se sfarmă visurile“. Această pagină, scrisă de Octave Mirbeau, într'o epocă în care scriitorul nu privea cu amărăciune arta dela crepusculul vieţii sale nu ni se pare bine cunoscută şi îndeajuns de preţuită. Ea constitue pentru nu revelaţia acestei încântătoare visări care este arta literară. Ea ne dispensează de prolegomenele critice şi pedante de acea balanţă minimală care cântăreşte şi repartizează talentele după o erarhie cu totul subiectivă, având în vedere anumite ecouri publice, anumite curente de idei sau sugestiimi periferice artei literare. Ne dăm perfect de bine seama că oricât ar fi de bine informat un an literar, năzuind să concureze cataloagele de librării, nu va isbui niciodată să mulţumească întreaga ambiţie şi susceptibilitate a scriitorilor. Genase rifaline vatum,ae rămâne oricum, deviza arborată de majoritatea scriitorilor care şi-au descoperit o fărâmă de talent şi o rază de inspiraţie. Scrim aceste rânduri mai mult pentru cititorii noştri, bun sfătuitori şi colaboratori. Ne înţelegem cu el de la distanţă pentru că împreună Citim cam aceleaşi cărţi, şi le râmduim apoi cu grijă în bibliotecde noastre Ne cercetăm cu aeest prilej pasiunea de cititori, şi pentru că ne aflăm în pragul unui an nou ne Întrebăm dacă cel care a trecut n’a meritat mai multă atenţie şi dacă, furaţi de grijile vieţii nu am uitat să dăm anumitor cărţi onorurile cuvenite. Unele au trecut chiar neobservate. Poate, dintr’o legitimă suspiciune. Altele sunt prea bine cunoscute, de aceia nu mai revenim asupra lr. Unele au fost omise, fără nici o intenţie. Cititorul inteligent ştie să citească printre rânduri. Nu făgăduim ulterioare marginalii, pentru că ar fi inutil să revenim cu noui contribuţii informative la un subiec ce-şi delimitează anevoe marginile. Confratele nostru, d. Aurel Tita in pagina na a ziarului „Curentul“, s_a îndeplinit un corectoi lăudabil oferu de semnalizator critic Cine l'a urmărit in însăilările sale călăuzite de o delicată intuiţie poetică a găsit de multe ori impulsul necesar cititorului care vrea să se orienteze. D. Dragoş Vrânceanu a semnat o serie de cronici literare tot atât de oportune şi de utile Pentru cei care privesc fenomenul literar cu o pasiune neadormită revistele literare, în totalitatea lor, au complectat tabloul acestei orientări Criza editorială, despre care vom vorbi mai la vale , este încă bine simţită de toţi slajbişii condeiului literar. Multe cărţi nu au varat încă lum’na timarului şi nu vorbesc decât din manuscris unui crac restrâns de uleton» Altete au ajuns la ma’ multe ediţii într'un an numai, ceea ce înseamnă că c'thonul este un'lateral. şi de multe ori îşi cultivă pre fortotete numai într’o anume direcţie Este un rău Un defect de care suferă fiecare autodidact Dar, să facem obişnuită trecere în revistă.» In ultima lună a anului, d. Perpessicius a tâ'nărit volumul a! 3-lea din ,,Menţiuni critice“. (Ed. Fundaţia pentru literatură şi artă Regele Carol II“). Un îndrumar critic conştiincios redactat, care va rămâne încă multă vreme spre folosinţa tuturor acelora îndrăgostiţi de cercetarea critică a unei opere literare Semnalăm debutul de critic literar, şi mai cu seamă eseist, al d -lui Dan Botta cu ale sale „Limite“ (Editura .Cartea Românească“). Fină sensibilitate clasică, orientare certă, sinteză Un tânăr şi productiv essestdin ce în ce mai stăruitor afirmat în echilibrul său sufletesc şi intelectual este d. Emil Cioran cu cele două cărţi ale sale: „Cartea amăgirilor“ (Ed Cugetarea) şi „Schimbarea la faţă a României“ (Ed. Vremea). Vom reveni asupra acestor cărţi, care reabilitează pe scriitor după răsunetul precoce al , Culmelor desperării“, , Pagini de istorie şi critică literară (Ed. Bucovina), se numeşte volumul polemic şi plin de sevă critică al d-lui I. Torouţiu. Fenomenul Eminescu, amplu desbătut, îşi află aici o punere la punct de o necesară severitate Tot d-sa răspunzând unui vechi legământ, a publicat „Studii şi documente literare“ (vol. V Junimea şi vol. V, Semănătorul) Cei patru laureaţi ai Fundaţiilor regale, pentru anul 1936 sunt d.nii. Al. Dima: Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană"; Ion Biberi. ..Thanatos”; ştefan Teodorescu: „Spre un nou umanism“ ; Vasile V. Georgescu: „Drept şi viaţă“. Ion Palat, pe lângă poezie a publicat un volum de eseuri critice: „Portrete lirice“ (Ed Cugetarea). Fenomenul cel mai strălucit al anului, din acest punct de vedere, este acea trilogie a culturii complectată cu cele două cărţi ale d.lui Lucian Blaga: „Orizont şi stil" (Ed. Fundaţia Regele Carol II) şi „Spaţiul mioritic“ (Ed. ..Cartea Românească“). „Românismul“ (Ed. Fundaţia Carol II) al d-lui C. Rădulescu.Motru actualizează o problemă de mare vigoare polemică. D-nii Al Claudian cu Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte“ şi E. Dvoicenco cu „începuturile literare ale lui B. P Haşdeu“, (ambele la Ed Fundaţiei Regele Carol II), trec dincolo de critică şi eseu, pentru a se aşeza instudiile didactice de sinteză şi istorie a ideilor. Portrete excepţional de vii ale .Oamenilor cari au fost" (Edmund Regele Carol II) a publicat d. N Iorga, alăturea de magnefica operă a ,,Istoriei Românilor“ din care au apărut în anul precedent trei volume. O sumă de studii istorice şi culturale au apărut tot sub semnătura autoritară a d-lui Iorga. Cărin Petrescu a tipărit un masiv volum de studii şi eseuri critice „Teze şi antiteze“ (Ed. Cultura Naţionala). Semnalăm la capătul acestor rânduri, apropiata apariţie a „Notelor din războiu“ a generalului Al Averescu. Volumul care se află sub tipar la Ed Cultura Naţională, mărturiseşte simţul edtorial al unei instituţii care pe lângă multe alte cărţi literare înţelege să dea onorurile cuvenite memoriilor politice şi militare. Va fi un mare succes al anului în faşă. Ni se spune că „Notele“ generalului Al. Averescu vor apărea în octave într’un volum de peste 500 pagini împodobit cu numeroase fotografii. Anticipăm o bine meritată laudă In cadrul , studiilor de Istorie culturală și politică, d. dr Anton B. I. Batotă a tipărit o frumoasă monografie intitulată „Albanica“. » Pe linia unei vehemente activităţi polemice, pamfletarul Tudor Arghezi a tipărit romanul „Cimitirul Buna Vestire" (Ed Universala Alcalay). A stârnit interes „Nuntă cu bucluc“ (Ed. Cugetarea) a d-lui Ion Iovescu contestat de unii că ar fi al doilea Ion Creangă, după cum pretinde d. E. Lovinescu. Nu mai puţin discutat a fost românul d.lui Dragoş Protopopescu, Fortul 13“ (Ed Cugetarea), amuzantă culegere de anecdote şi ironii pe un fond aproape tragic. In seria vieţilor romanţate, semnalăm pe Radu Boureanu cu „Viaţa Spătarului Milescu“ (Ed. Naţională Ciornei) şi in ultimele zile ale anului ,Dana“ (Ed. Socec) a d-lui E. Lovinescu Romanul d-lui Ionel Teodoreanu .Arca lui Noe“ (Ed. Cartea Românească) se aşează pe linie unui mare succes de librărie, alăturea de Panait Istraticu , In lumea Mediteranei’’ (Ed Cartea Românească). Nu mai puţin vrednice de citit sunt cele două romane ale d-lui Mirca Fiade :Domnişoara Christina“ (Ed Cultura Naţională) şi N. Crevedia Burueni de dragoste“ (Ed Cugetarea“) Debutul de romancier al d-lui Petru Manoliu cu Rebbi Mates Refill“ (Ed. Naţionala Ciornei) stârneşte oarecari zâzanii D. gene. '-•al N. M Condescu retipăreşte .Peste mări şi ţări“ (Ed. Fundaţia Regele Carol II) într’o frumoasă prezentare tehnică, şi însemnările lui Safirim“ (aceiaşi editură) nu îndeajuns de bine cunoscute. D. I Peltz prolific intră în polemică de idei cu romanele „Ţară bună“ (Ed Narională Ciornei) şi „Deabuşirea (Ed. Cartea Românească). Sergiu Vladbnircu . Jurnalul unui om inutil“ (Ed Cartea Românească) trece aproape neobservat. Un debut care făgădueşte mult: d-na Coca Farago cu .Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim“ (Ed. Naţionale Ciornei) Mai sunt şi altele mai mult sau mai puţin cunoscute. Cetitorul va face rectificările cuvenite.. * Volumul de poezie mai mult discutat al anului a fost acela al d-lui Ion Plat: „Poeme într'un vers“ (Ed Cartea Românească). O nouă ediţie din „Caetul verde“ (aceiaşi editură) se alătură la finele anului. Un omagiu Postum lui Mateiu I. Caragiale aduce Ed. Cultura Naţională prin publicarea volumului de versuri „Putere“. Pegasul a purtat pe aripele sale pe tinerii poeţi: Mirea Streinul: „Divertisment“; „Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi“; „Comentarii lirice la poeme intr’un vers de Ion Pillat“ (toate în editura ..Iconar“). Un nou pot în George Popa , Plecarea spre legendă“ (Ed. Lanuri.Mediaş); un altoi în Cicerone Theodorescu „Cleştar“ (Ed Fund. Carol II), poemele d-lui Cicerone Theodorescu, aşteptate de mult au stârnit interes şi critică favorabilă. O are şi pe a noastră D. George Gregorian pn tern te ■i fecund în ..Săracă ţară bogată“ (Ed. Pavel Suru). Radu Boureanu ~poet. romancier şi în ultima vreme desenator din şcoala Iul Aural Ji. '•u'di. ne-a dăruit .Golfu’ Sângelui“ (Ed. Fund Regele Carol II). Sclipiri de frumos debut textel cu Bârna Cabane Albe“ (Ed. Cartea Românească); George Drumur .So’st’tîi*' (Ed. Iconar); Constantin I. Goga. „Cântece din ţara mea“ (Ed. Gorjanul). Un regres al d.lui ştefan Baciu cu Poeme de dragoste (Ed. Familia). Un triumf al d-lui N. Davidescu, ,Roma“ (Ed. Fund. Carol II) care publică în „Vremea“ semnificativa analiză a semitismului cultural. Deşi mult departe de poezie , Fenomenul englez“ al d-lui Dragoş Protopopescu cată a fi cunoscută de iniţaţii în cultura universală. Omis la locul cugetărilor care n’au un capitol aparte se aşează acum „opiniile unui singuratec“ (Ed Cugetarea) ale d-lui Gr. Tăuşan şi masiva lucrare de sinteză filosofică a d-lui Mircea Eliade, ,Yoga“ (Ed. Fund. Regele Carol II). Nu mai puţin interesantă scrierea d.lui dr. A. Radovici „Cum guvernează creerul“ (Ed Universala Alcalay). La capătul acestor rânduri, revenim la o veche propunere a d.lui Ocneanu ca editurile să colaboreze pentru premiarea şi încurajarea scriitorilor pentru o mai corectă răspândire a cărţii, cu un cuvânt, pentru o rânduielă editorială care să împace cerinţele cetitorilor cu munca şi viaţa obositoare a scriitorilor. Ideia aceasta, desbătută în cadrul unei colaborări dintre scriitori şi editori va putea aduce o reîmprospătare a anilor literari care se vestesc. Nicolae Roşu I. — I——-rrr-1— 1875 m RADIO-ROMANIA 150 kw. 160 kHz. 364,5 m. BUCURESTI 12 kw. 823 kHz. ORA DIMINEŢII (6.30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii. — Gimnastică ritmică. — Radio-Jurnal. — Concert de dimineaţă discuri) __ Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30 : Inchderea emisiunii. 13.00: Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării. 13.10: Concert de prânz Muzică variată (discuri). 14.10: Radio-Jurnal. Ora. Mersul vremii. Ştiri interne şi externe. 14.25: Muzică distractivă (discuri). 15.00 : Ultimele ştiri. 18.00: Concert de după amiază — Orchestra Gică Ionescu-Găină. 19-00: Ora. Mersul vremii. Actualităţi. 19.10: Continuarea concertului. 20.00: Glume, cântece şi anecdote de Nelli Manzatti. 20.20 : Melodii din reviste, canto: d-na Leana Mihăilescu. 2015 : Muzică din filme — Theodor Sîbiceanu. 21-20: DE AJUNUL ANULUI NOU Concert de seară al Orchestre Radio 1a concursul d-nelor Viorica Anchel Emilia Guţianu, Maria Marinescu- Moreanu şi al d-lor: Sandu Albu, Aurel Alexandrescu, Ion Filipnnacu Gh. Folescu, A. Goffman Const. Stroescu. 23.30: Taraful Fănică Luca. ANUL NOU LA RADIO 24.00: Urarea tradiţională. 0.10 • Program de petrecere — Orcestra de Salon Radio, dir de D Teodora. 1.00: Succesele muzicale ale anuui (discuri). 2.00 : Ora dimineţii (Programeh purprze). O Jci 31 Decembrre 193© Cărţi-Reviste Au apărut: Viaţa ilustrată. An. III, Nr. 12. Cluj. Director: Nicolae Colan, episcopul Clujului. Parlamentul Românesc. Revista lumii politice. An. VII, Nr. 219. Director: N. Russu Ardereanu. Libertatea economică, politică, socială, culturală. An. IV, Nr. 24. Director : I. Gigurtu. Monitorul Oficiilor de stare civilă Revistă de legislaţie, doctrină şi jurisprudent în materie de stare civilă. An. III, Nr. 8—9. Director: Nic. I. Dăscălescu. Afirmarea. An. I. Nr. 9—10. Satu Mare. Red. 1 Const. Gh. Popescu şi Oct. Ruleanu. Cronica Romanului, Revista clerului eparhial, An. XIII, Nr. 12. Buletinul Uniunii generale a Industriaşilor din România. An. XIV, Nr. 7—9. închinat memoriei lui C. R. Mircea. Ion S. Pavelea: TOPONIMIE ŞI PROSTIE. Răspuns la o critică. Năsăud, 1936. Vitreeri 1 ianuare 1937 1875 m. RADÎO-ROMANIA 150 kw 160 kHz. ANUL NOU 13.00: Ora, Culturale, Cota Dunării 13.05: Concert de prânz — Muzica românească — Orchestra Vasile lulea, (canto: Mia Braia și Petre Alexandru). 14.10: Ora, Mersul vremii. 14.15: Continuarea concertului. 18.00: Concert de muzica distrativă — Orchestra Tancu Constantinescu (canto: Ion Luican); Dor larăzbunare, romanţă de Cavadia; Ari naţionale; Viscol de Iarnă, vals de Fucik; Spune-mi unde, când şi cum tango de Vasilescu; Nu ţi-e dor de mine? slow de Max Halm; Mă bârfeşte mahalaua şi Ţărăncuţă din pridvor, de Mihail Negrescu; Rândunica, romanţă de Cavadia; Cântă cocoşeii ’n zori de Martini şi Trece badea pui de lele de Mircea Alexe. Săraca păpuşică plânge, tango de Vasilescu; Arii naţionale. 19 00: Mersul vremii. 19.05 : Continuarea concertului : iertă-mă, vals boston de Villnov; Sanie cu zurgălăi, cântec de Richard; La portiţă pe ’nserul şi Carenţa de Popescu-Peppu; Mi-este inima fermecată, tango de Dendrino; Mândruliţa mea, de Petrovici şi Noaptea de Constantinescu; La pârleazul din ogradă, cântec de Boienescu;Dragă, nu mai am cui să spun: blues de Nelle Manzani; Potpuriu de cântece româneşti de Iancu Constantinescu; Arii naţionale. 20.00: ORA VESELA: „Anul Nou” schetch umoristic-muzica de STROTA VASILLACHE. 20.20: Muzică veselă—Ansamblu" Mihail Daia": (d-ra Maria Marmocanto: Quartetul vocal: Chîrilă îspartenor; Mihail Ştirbei-tenor; Alex. Boienescu-bariton; Petre Dumitriu-bas; pian: Al. Fred; Vino, tango de Boienescu; Stan şi Bran, fantezie comică nl Daia şi Fred; Poveste rusească, baladă de Mihail Daia: Bea veri înainte! cântec de Mihail Daia: Când guriţa ta, foxtrot de Warren. CONCEPT DE SEARA Retransmis dela Res'anranta 21 00: Concertul Orchestre Petrică Moţoî, dela restaurantul Mircea. 22.00: Concertul Jazzului James Kok, dela Terasa Cercului Militar. 23 00—24.00: Concertul Orchestrei Ionel Cristea, dela restaurantul Bulevard. % I 1875 m. RADIO ROMANIA 150 kw 100 kHz. ORA DIMINEŢH (6-30—7.30) 6.30: Deschiderea emisiunii, Gimnastică ritmică, Radio-Jurnal. Concert de dimineaţă (discuri)( Nunta vântului, vals de Hall Telefunken); Selecţiuni din „Liliacul“ dinteb. Strauss; Scenă de balet de Glaramow şi Persifla) de Francis Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00: Oraş Culturale, Sport, Cot. Dunării. ÎS. 10: Concert de prânz—Orchestra Radio, dirij. de Th. Rogalski: Uvertură la opera „Tleana“ de Mantia Dansuri norvegiene de Grieg: Visare de Ketelbey. La clacă, potpuriu national de Paschi. 14.10: Radio-Jurnal: Ora, Mersul vremii, Ştiri interne şi externe. 14-25: Continuarea concertului: Sienă pastorală română, de Elinescu; Intermezzo pentru orchestră deoarde şi harpă de Enacovici; Carafiţa, potpuriu naţional de Oh. Dinicu. 15.00: Ultimele ştiri. 16.45: ORA STRA TERILOR ŢARA 18.00: Alex. Bădăuţă: Drum prin răpezi. 18-15: Concert de muzică măritară — Fanfara Regimentului 1 Vânători de Gardă, cond. de subit. Sivian Gristescu Marşul Reg. Vânători, de pr. Bongard; Valurile Dunării, valste Tvanoviei; Peleşul vals de Krateckwill; Invitaţie la vals. de Werar; Pocovnic, marş de Zitta. 19 00: Ora, Mersul vremii, Actualtăţi. 19.10: Muzică variată (discuri). UNIVERSITATEA RADIO 2000: O cafenea literară italienească de Mircea Eliade. 2000: Cântece româneşti — Alexandru Grozuta-canto: Cântec de toamnă, de Dima: Bagă Doamne bina ’n nor, de Brediceanu: Dorurile mele, de Şerban: La fântâna cu găteată, de Monţte: Doina Moţului, d-l^ '/'du: Ştii tu mândru ce ţi-am spus te Dima. 20.55: Poşta Radio, 21.10: Să dansăm în noul an, ne ■ânlă Orchestra de Salon Radio, dift. de D. Teodora; Șase—opt de Inwald; Eva, vals de Gilbert; Fox de Temprinte Te iubesc încă, fox de Leonardi; Secretul, tango de José, O teare, tango de Anghel Midlescu; Vals de Lanner; Paso doble de Buchholz; Fox de Angelis; Vals englez de Fcederi; Potpuriu de foxtroturi, de Weber, Tango de Meliohar. 22.30: Radio-Jurnal, Sport. 22.45: Concert nocturn al Orchestrei Jean Sibieeanu, transmis de la restaurantul Răcaru. 23 45: Jurnalul pentru străinătate în limba franceză și germană. 23.55: intimele știri. anuarie 19‘5E CURENTUL Anul Aici nu avem de gând să facem un inventar complect al evenimentelor muzicale din cursul anului Nici măcar nu pretindem să le enumărăm pe toate cele de frunte. Cum suntem siliţi să recităm din memorie s’ar putea să scăpăm linele din vedere sau să nu le caracterizăm, în grabă, aşa cum trebuie mai folositor, poate, e să încercăm a defini spiritul şi liniile mari de acţiune ale stagiunei trecute. Unghiul nostru de vedere poate fi rău ales şi puţin corespunzător dar consideraţiile ne rămân obiective. Operă, concerte, creaţie şi interpretare — toate ni se par dominate de o singură figură uriaşă — de G. Enescu. Răspândindu-şi, din orizontul străinătăţii, razele asupa micului nostru univers muzical — cu prilejul întâiei reprezentaţii a lui „Oedip” la Opera mare din Paris—astrul lui cuprinde şi luminează din depărtare toată priveliştea noastră. Evenimentul a fost covârşitor pentru arta şi cultura noastră cam prin „Oedip” căpătăm în primăvara anului 1936 o valoare irerbice de o semnificaţie obştească nemaiîntâlnită la nici o plăzmuire românească. Un critic european caffenis Malherbe socotia că tragedia lirică a celui dintâi compozitor român este un tilu de glorie şi de nobteţ, care justifică şi aşează neamul dan geniul căruia a izvorât pe atitudinile spirituale stăpânitoare ale veacurilor. Inca odată, această proecţie luminoasă venită din zare pune oarecum în umbră toate celelalte iumiri locale, ce mijesc ici şi calea cu mai multă sau mai puţină modestie. Puţin stingheriţi, cu ochii mecaţi de razele ei, căutăm totuşi să le discernem. Iar dacă părăsim tărâmul creaţiunii propriu zise şi intrăm pe cel al interpretării — al unei intepretări superioare în care să străbată victorios afirmarea originală a specificului românesc — iarăşi suntem nevoiţi să măsurăm dimensiunile exorbitante ale aceleiaşi personalităţi. Sunt unele evidente ce se impun până la ciuzime. iau e plăcut şi e chiar inutil să alimentezi marea cu cotele tale de apă, să aduci prinosul tău mărunt de laudă geniului multilateral al lui Enescu, împotriva ţarinile uitate şi secetoase, fără vină din partea lor, merită să fie udate. In lipsa apelor cereşti, de stropitoarele noastre încurajatoare ale criticilor. Dar oricâtă bunăvoinţă am puni şi oricâtă strajă am pune năvalei indiscrete de metafore, nu putem nega că soarele răsărind face să nu se mai vadă stelele. Aceasta nu înseamnă că le desfiinţează. Cine ştie, ce turni vor creşte pentru noi, odată, din acele scântei de foc promiţătoare, ce vor deveni son, la rândul lor în acele timpuri şi alte spaţii. ...Căutăm în producţia curentă, operele româneşti de frunte. Să aşteptăm în anul care vine cuvântul nou al lui. Nona Ottescu, A. Alessandrescu, Al. Jora, Sârbu Drăgoi, M. Andricu, Mariian Negrea, T. Rogalsky"... Desigur că-i vor spune ei şi pe lângă ei şi alţi maeştri de merit pe cari îi uităm fără voie... Poate ar trebui semnalate aici totuşi paginile din „De la Matei cetire", ale simpaticului rector aşa de naţional şi de puţin academic poate ar trebui să vorbim despre baletul „Taina” şi de „Constanţii Brăncoveanu’’ — dar nu sunteri siguri că au fost jucate întâia oare în cursul acestui an. Oricum, nici autoritar nu le pot crede noutăţi formidabile ce ar da un aspect inedit şi revelator creaţiei lor. La Opera Româna, în ultimele zile ale lui Decembrie s’a jucat odată sau de două ori „Pasarea Măiastră’ a d-lui Burgovan. Aşteptăm să vedem în viitor desfăşurarea uui talent ca acel al compozitorulu popular ce ne-a dăruit „Cântecul de leagăn” — mai preţuit până acum ca eminent medic practic nu decât ca muzician de teatru. Publicii şi critica vor avea prilejul dacă Pasărea măiastră va mai bate din aripi pe scenă să-şi dea verdictul în ce-o priveşte. S’a reluat la aceiaşi instituţii „Seara Mare’’ a d-lui Tiberiu Brediceanu şi „La Piaţă” a d-lui Al Jora. Muzica românească, tradiţionala simplă, sinceră, de inspiraţie populară, duioasă şi mişcătoare în naivitatea ei, aşa de puţin dramatică în ciuda unor fugare reminiscenţe de operă itaiană a bunului compozitor ardelean — se deosebeşte în totul de muzica românească, de factură modernă şi orăşenească, a-lui M. Jora. Formele acesteia din urmă sunt infinit mai savante, prelucrarea tematică mai înaintată, combinaţiile armonice şi ritmice mai bogate în savoare şi îndrăzneală. Şi autorul „Pieţii” îşi ia sau îş zămisleşte teme populare, folklorice, — dar mediul său melodic inspirator ar fi mai curând mahalaua, viziunea lui umoristică comportă deformări expresioniste, ca nicaturale, o actualitate de viziuni zime a aspectelor vieţii reale în felul antiromantic şi antiretoric a lui Igor Stawinsky cu care muzicianul român are multe puncte de contact în această pantomină muzicală. Atmosfera e aceiaşi ca şin „Petruşca’ dealtminteri, exercitându-şi aceiaşi seducţie. Ceea vine în ajutorul muzicei d-lui Jora este un scenariu inteligent, avândi mişcare, făcut îndemânatic pentru teatru — adoptat partiţiunii — atât de deosebit în aceasta de libretele şi programele mai tuturor compozitorilor români ce au seris pentru teatru neţinând niciodată seamă de legile lui. In special talentaţii ardeleni — şi ne gândim în primul loc la autorul misterului antiscenic Constantin Brăncoveanu — dovedesc o lipsă de experienţă, o puerilitate, în această privinţă, — dea dreptul uluitoare. D. Al. Jora poate avea încă o mare mulţumire sufletească de îndrumător: acea de a vedea folosul şi sporul cu care pe terenul muzicei simfonice sau de cameră lucrează tinerii săi elevi: Paul Constantinescu, Dinu Lipatti şi C. Silvestri câteşi trei au fost consfinţiţi de premiul Enescu. După acea .J noapte furtunoasa muzicalimente atât de interesantă dar izbutită numai pe jumătate în calitatea ei de comedie muzicală — cel dintâi aduce mereu pagini concise, de bună construcţie, pline de o adevărată şi originală invenţie românească, trecută printr’o sensibilitate modernă. Acelaşi lucru s’ar putea spune şi despre d. D. Lipatti, care însă dela stilul românesc a Sonatinei pentru vioară şi pian şi al suitei orchestrale Soltraru, — amândouă cu finaluri aşa de fericite trece la piesele de expresie cosmopolită pline de clişeele stereotipe ale extremei stângi, părăsind de dragul ideilor „Asocietuel pentru Muzica nouă” câştiguri sigure şi larg promiţătoare pentru d-sa şi pentru tânăra noastră şcoală autohtonă. „ Pe acelaş drum se ignorează voit caracterul naţional, cu mai multă agresivitate, urmând pe lângă sugestiile profesorului ..revoluţionar" M. Jora şi pildele lui A. Schoenberg şi a amicilor acestuia din Europa Centrală. —d. C. Silvestri, in quartetul pentru suflători. In Capriciile pentru orchestră si probabil în lucrarea ce i-a dobândit a doua oară premiul al 2-lea „O. Enescu" cu un limbagiu adeseori misterios şi nepractic, confirmă darurile excepţionale cu care i-a înzestrat firea Discutat aprig de public, preţuit de generaţia sa, tânărul compozitor care de pe acum, la vârsta de 22 ani, crede că are patru sau cinci maniere” în trecutul său — şi-a văzut confirmate meritele şi printr’un premiu acordat de juriul ponderat de la ,Jianul Ancuţei”. Nu prea vedem alte nume de compozitori şi alte lucrări de semnalat — fie la Operă, fie la „Filamonică”, fie la concertele şi recitaurile particulare. Nici chiar noutăţile muzicei străine nu ne-au fost relevate. Toată lumea la instituţiile oficiale s’a menţinut în repertoriul cel mai uzat. Opera a făcut un excepţional , un frumos şi cam tardiv efort montând cu multe merite . Don Juan na lui Mozart. Filarmonica şi strălucitul ei conducător şi-au dat puţine osteneli să asă din drumul bătut. Audiţiile mari corale de muzică veche religioasă ne-au fost date de formaide din Braşov, Sibiu, de Asociaţia Auzicate şi corul Carmen cu concursul orchestrei „Radio”. Astfel numai am putut auzi sau reauzi Pasiunile lui J. S. Bach, Oratoriului de Crăciun, Samson de Haenlel, Stolat Mater de Pergolesi. Opera a mai biruit curiozitatea publicului cu vedete străine după cum Filarmonica n’a atras mulţimea plătitoare decât cu solişti exotici Ne-a bucurat la amândouă aşezămintele muzicale apariţia bunei cântăreţe şi excelentei actriţe românce Viorica Ursuleac. Tovarăşul d-sale, d. Clemens Kraus, d-nii Bernardino Molinari, Vittorio Cui, şi Nina Rossi s’au perindat la conducerea Filarmonicei în aplauzele noastre recunoscătoare. Orchestra de cameră din Berlin ne-a dat o minionată audiţie. Celebrităţi ca J. Thibaud, A. Cortot, Milstein, Muenzer, Branowsky, B. Kluberman, A. Rubinstein, 117. Kempt!, încununată de extraordinarul Pablo Casals, îmbătrânit şi imaterializat rând pe rând au însuflețt concertele, — mai cu seamă cu stagiunea de toamnă. Rareori publicul a răspuns în număr atât de mare şi cu un interes aşa de susţinut, chemării aledei pubicităţii impresariatelor. Dar după părerea noastră , aceste exhibiţii şi performante nu re soldează cu un câştig real ce se nscrie la activul nostru. Meteorii uminează şi poate, din depărtare, ncălzesc o clipi Aşi spune chiar că mai mult ne interesează steluţele noastre statornice deşi aici nu ne putem enumera numele fără a uita pe nedrept unele dintre ele. Cu atât mai mult ne pasionează astrul de întâia mărime despre care am vorbit la început, cincisprezece concerte neuitate şi inegalabile cu săli pline până la ultimul loc într’o atmosferă sărbătorească, a dat în Octombrie, Noembrie şi Decembrie în Bucureşti G. Enescu Ca autor, ca dirigent, ca viorist, el a transfigurat totul, muzică şi interpreţi şi ascultători. Nu numai pentru superioritatea şi diversitatea darurilor sale în punem mai presus de toţi străinii şi de toţi indigenii perindaţi pe la noi — dar pentru faptul acesta că în toată activitatea sa muzicală, pe orice tărâm s’ar exercita ea. G. Enescu aduce o creaţie unică, românească — românească în concepţie, în spirit, în sensibilitate şi jenă şî în technică. Pentru noi acesta e bunul cel mai preţios. Cea mai minunată formaţie străină cum e orchestra Filarmonicei din Berlin care ne-a dat două concerte magnifice în primăvară, exaltând muzica lui Bach, Hayda, Beethoven, Schumann şi Wagner — nu poate lăsa în sufletele noastre urma pe care a brăzdat-o G. Enescu, nu poate arunca n ele seminţele rodnice, nu poate vădi vlăstarele geniului plăzmuitor al marelui român. De aceea anul muzical 1936 românesc — în Capitală ca şi în toată ţara pe care a cutreerat-o concertând — îi aparţine. Em. Ciomae P. S. Aparţinând oarecum Societăţii de Radiodifuziune, semnatarul Acestor rânduri n’ar putea vorbi cu obiectivitate despe activitatea muzicală a acestei instituţii. Dar omisiunea ar fi prea gravă dacă nu am menţiona cel puţin imensa ei operă de răspundere a artei sunetelor — şi în special a celei naţionale — In lumea largă- GEORGE ENESCU , Editura „CUGF.TAREA“ P. C. Georgescu-Delafras, str. Popa Nani 21, Bucureşti IV, recomandă noutăţile recent apărute: I I VIEI RJE SFINŢILOR (Voi IV) a ’■ Lectura orelor Oe reculegere, de TL LASCAROV-MOLDOVANU. DIN ŢARA LUI ALBIIPAIMT! Basme pentru toate vârstele, de MIHAIL LUNGIANU. COMOARA COPIILOR I( de ME I. MIRHA. Lecturi sistemnatizate ce vor aduce mari !.. J loase părinţ lor ce vor dărui cartea copiilor lor, 1 IVANUSCA DURACIOC Poveşti, cu ilustraţii în culori, de ALINA B. IORDAN. Vinari Ilanunul, 1937 Sfatul pe întunerec încă una din noutăţile literare de mare prestigiu pe care Fundaţia pentru literatură fi Artă „Regele Carol IP“ le dă la iveală, este cel mai proaspăt volum al d-lui prof. N. Iorga• Sfaturi pe întunerec O impreționantă chemare de apostol al culturii, o largă Imbrăfare a tuturor problemelor de civilizaţie şi de muncă intelectuală de la noi, un puternic şi personal farmec literar, imitas şi răscolitor temperament, pune marele cărturar în serviciul unei idei, oameni şi fapte ale vieţii şi sufletului nostru de ori şi de azi. „Sfaturi pe întunerec” face să se desluşească în întreaga ei lumină figura marelui, adevăratului Nicolae Iorga, profesorului de autentică sensibilitate românească. Prezentând condiţ tehnice ireproşabile, volumul „Sfaturi pe Intimerec” al d-lui prof. N. Iorga e o admirabilă şi instructivă operă a cărei lansare în marele public şi cu deosebire lorândurile tineretului vine să răspundă unei reale necesităţi culturale. A apărut in 2 volume, o noua CARTE DE BUCATE va fi DULCIURI Cuprinde: Prepararea diferitelor coci pentru pregătirea dulciurilor, creme, charotte, soufilt-uri, budinci, fourscoim, prăjituri de tot leiul, marintrade, umioiunuri, compoturi,conserve de fructe etc. GERMEUAL DQBRESCCJ Veii BUCĂTĂRII MODGEN& Cuprinde. Aperitive, supe, borşuri, sosuri, (’reparate de: ouă, peste, crustacee, legume, carne, vânaturi, prepararea conservelor din legume, etc. etc. Lu crate de D-na MARIA Insp&eio&rea învăţământului %ospte direse din țară şi autoarea m&i nzultc? lucrări de sceasti specistitase. Toate reţetele au fost mai intâiu încercate la: Institutul de cercetări gospoaceşti din Bucureşti, Cărate se găsesc spre vânzare la toate librăriile din ţară şi la • Librăria Editoare SOCEC & Co., S. A., Bucureşti ——————a—i