Curentul, octombrie 1937 (Anul 10, nr. 3473-3503)

1937-10-01 / nr. 3473

Vineri 1 Octombrie 1937 ÎNFĂPTUIREA de la botoşani Banca „Solidaritatea” a învăţători­lor botoşăneni şi-a achiziţionat şi or­ganizat un măreţ local în Botoşani — în chiar centrul oraşului — în va­loare de peste 2 milioane lei. Asociaţia — punându-i la dispoziţie săli speciale pentru birou şi bibliote­că — şi a organizat un cămin pentru găzduirea învăţătorilor cu 14 camere (în care s-au instalat 39 paturi). Mobilierul este foarte bun şi totul este frumos orânduit şi strălucitor de curăţenie. In curte, colegii veniţi de la ţară gă­sesc grajd pentru cai, adăpost pentru vizitiui de la căruţe — totul de ase­menea în bună stare şi curăţenie per­fectă. Cooperativa de librărie „Izbânda’ îşi are magazinul şi depozitele tot în localul băncii „Solidaritatea”. Sfinţirea şi inaugurarea acestui lo­cal s’a făcut în ziua de 27 Sept. a. c. cu solemnitate deosebită. Nu numai invăţătorimea­­botoşăneană'Ta--'fost în sărbătoare, d­­in leg‘^oraşul'^A-'fost','b mare sărbătoare a. cooperaţiei, a soli­­,,Carităţii învăţătoreşti, a .solidarităţii româneşti. Oaspeţi însemnaţi au venit de de­parte — între ei însuşi ministrul coo­peraţiei, — autorităţile şi toţi frun­taşii vieţii culturale din oraş erau de faţă. Asociaţia din Dorohoi era reprezen­tată prin o delegaţie numeroasă în frunte cu preşedintele ei, colegul Ma­­noliu, Asociaţia din Vaslui prin pre­şedintele ei ,colegul G. Vierescu. S-au spus cuvinte calde, cuvinte de recu­noaştere a unei mari înfăptuiri, s’a dat pildă tuturor ceea ce au făcut în­văţătorii botoşăneni şi s’au trăit ne­uitate clipe de înfrăţire românească. Banca şi Asociaţia învăţătorilor din Botoşani nu înţeleg însă să-şi opreas­că acţiunea începută, ci ele au un întreg plan pentru viitor. Ceeace au realizat până acum con­­stitue o garanţie că vor realiza şi ceea ce şi-au mai pus în gând. Măreaţa înfăptuire dela Botoşani se datoreşte vrednicilor conducători ai Băncii şi Asociaţiei, colegii Alexan­dru Petrescu şi Mihai Vasiliu.. Amân­doi s’au impus printr’un devotament profund faţă de cauza învăţătorească, printr’un tact deosebit în conducerea colegilor lor către faptă şi sacrificiu Alături de ei, în comitete, au găsit de asemeni tovarăşi vrednici şi devo­taţi cari să pună deasupra oricărei ambiţiuni numai interesul de corp şi al Patriei, învăţătorii botoşăneni au ştiut să urmeze îndemnul şi pilda conducăto­rilor şi astfel au realizat o admirabilă sinteză de conştiinţă învăţătorească, din care au ieşit înfăptuiri ce stâr­nesc uimire şi admiraţie. Revizorul şcolar al judeţului, d. Prodan, înţelegându-şi rolul — a fost colaborator şi sprijinitor al celor două organizaţii învăţătoreşti din Botoşani — Asociaţia şi banca — şi aceasta îi face mare cinste. Aducând şi pe această cale prinos de,,recunoştinţă,, colegilor botoşăneni şi vrednicilor lor conducători — Mi­hai Vasiliu şi Al. Petrescu — le urez să-şi îndeplinească neîntârziat întreg programul de înfăptuiri sporind ast­fel patrimoniul moral şi material al întregii învăţătorimi, din această ţară. D V. T. PENTRU DOMNII ÎNVĂŢĂTORI In Editura „CUGETAREA" GEORGESCU-DELAFRAS Bucureşti IV - str. Popa Nanu 21 au apărut: PA­IFT­QPFPIAI de Urîzan^c Popessu, în conformitate WAIII1 OriaUniLj cu programa analitică, pentru lucrări scrise din Gramatică, Compunere, Istorie, Religie, Ştiinţe Aritmetică Geografie, Desemn, Caligrafie, etc. Preţul Lei 30. PARNET QPul­AR de Crizante Popescu, pentru fişă şi WAHl­fil yuULAIl alte date şcolare. Preţul Lei 8. CARNET VOCABULAR şi Dr. EliadConstantinescu, au­xiliar strict necesar elevilor de curs primar. Lei 29. CUM CERCETĂM INDIVIDUALITATEA ELEVULUI DE CURS PRIMAR de Diacon C. V. Dănău şi C. N. Dărvărescu, lucrare aprobată de minister, Lei 30. FISA INDIVIDUALA, de aceiaşi autori, Lei 9. Dacă poporul cehoslovac a ajuns ceea ce vedem, aceasta se datoreşte în primul rând aceluia care i-a fost nu numai un mare conducător, ci şi ge­niul lui creator — Thomas Masaryk — pe care-l plâng astăzi mic şi mare ca pe cel mai scump dintre ai lor, de la un capăt la celălalt al ţării. „Tătucul“, cum îl numesc cehoslo­vacii pe liberatorul lor nu a murit insă decât fiziceşte, fiindcă spiritul său a rămas să vegheze asupra de­stinelor poporului cehoslovac pentru care de la naştere şi până la moarte a luptat să-l scoată mai întâi din ro­bie şi să-l ridice apoi în rândul ce­lorlalte popoare. Thomas Masaryk a murit mulţumit, căci şi-a văzut vi­sul împlinit. Ceea ce este astăzi Cehoslovacia, numai lui i se datoreşte. De cum treci graniţa şi păşeşti pe pământul acestei ţări, simţi, vezi cu ochii că te afli într’o lume nouă, unde fie­care ştie ce vrea, ştie că şi de ceea­ce lucrează el în mic, depinde viito­rul ţării sale. Este constatarea pe care am fă­cut-o cu toţii, cei cari am avut feri­cirea să putem vizita ţara amică şi aliata de la nord zilele trecute, ca o urmare practică a realizării unei vechi dorinţi a preşedintelui nostru d. D. V. Toni — Mica înţelegere a în­văţătorilor. Colegii cehoslovaci şi poporul au căutat să facă din excursiunea noa­stră prilejul unor manifestaţiuni de simpatie, care mărturisim ne-au mi­şcat. Aşa la Kosice, toţi colegii învăţă­tori din oraş, împrejurimi, presa, ra­dio şi populaţia care ne aştepta în gară, ne-au procurat clipe pe care nu le vom uita. Un coleg, al cărui nume îmi pare rău că-mi scapă, ne-a salutat, urân­­du-ne bun sosit pe pământul Ceho­slovaciei şi ne-a asigurat de toată dragostea lor pe noi şi ţara noastră. O fetiţă — Sucha Ludevit — a o­­ferit apoi preşedintelui nostru un splendid buchet de flori legat cu tri­colorul ceh. Din partea noastră, a răspuns d. Toni, spunând că învăţătorimea ro­mână este animată de cele mai fru­moase sentimente faţă de Cehoslova­cia şi a făgăduit că odată întorşi a­­casă vom face ca tineretul nostru să vadă şi să iubească Cehoslovacia, ca pe a doua lor patrie. La tălmăcirea de către prietenul Jurek Jaroslav în limba cehă a celor spuse de preşe­dintele nostru, toţi cei cari se aflau de faţă, au isbucnit în strigăte de „At­zije Rumunsko” ce­ au continuat până la plecarea trenului. După o noapte întreagă de călăto­rie cu trenul, am ajuns la Zlin, pri­mul punct din programul nostru, unde aveam să­ ne oprim. ŞCOALELE EXPERIMENTALE DIN ZLIN Deşi era o oră prea timpurie — 4.30 dimineaţa, totuş la gară ne aş­teptau câţiva colegi de la şcoala ex­perimentală, care ne-au condus la hotelul „Spolecenski“ de unde după ce ne-am făcut toaleta şi am luat cafeaua cu lapte, am pornit direct la şcoala primară superioară experi­mentală, numită „Masaryk Sk­ola“ care este condusă de cunoscutul in­stitutor şi pedagog ceh, d­r. Vrana. Am fost conduşi întâiu în sala de festivităţi a şcoalei, care este o clă­dire în stil ultra modern şi cu 5 eta­je; în această sală, ne aştepta direc­torul — d. S. Vrana — care ne-a ţi­nut o cuvântare, din care din lipsă de spaţiu reproducem doar urmă­toarele: „Iubiţi colegi români, vizita voa­stră aci, este pentru noi, o mare o­­noare. Pe câmp politic suntem de mult alături, rămâne ca de acum să­ ne întâlnim cât mai des şi pe teren cul­tural“. Apoi d. S. Vrana ne-a explicat că în Zlin sunt numai şcoli experimen­tale, pentru care fabrica Bata, dă anual suma de 4 milioane lei, ca să se întreţină. După ce ni s’a mai explicat modul de funcţionare al şcoalelor, am tre­cut la vizitarea lor. Şcoalele erau în funcţiune, findcă cursurile se încep în Cehoslovacia la 1 Septembrie, am găsit deci pretu­tindeni, numai activitate. Am vizitat întâi atelierele de lu­crări practice, cari sunt mari, spaţi­oase, bine încălzite iarna şi înzes­trate cu tot materialul şi uneltele necesare tuturor lucrărilor. Sunt 4 secţiuni: sculptură, hârtie, metal şi lemn. Elevul începe de la lucrul cel mai simplu şi pe rând tre­ce la ce este mai greu. La fiecare secţiune există planşe cu obiecte de lucru şi cu explicaţii dedesupt: dacă elevul nu reuşeşte să se descurce singur, atunci nu mai a­­pelează la maeştrii. In privinţa lucrărilor de executat, au libertatea să facă şi ceea ce le nă­scoceşte mintea lor şi reuşesc — ni s’a spus de d. Vrana — să dea la iveală lucrări originale ingenioase. Mai departe, am trecut să vizităm bucătăria pentru îndeletnicirile gos­podăreşti. Aci, am primit explicaţia că atât fetele, cât şi băeţii învaţă arta culi­nară, fiindcă şi unii şi alţii se pre­gătesc pentru viaţa practică. Pentru fiecare grup de 4—5 per­soane, există o maşină de gătit, iar mâncarea gătită, se serveşte elevilor săraci din satele îndepărtate, care urmează cursurile şcoalelor experi­mentale din Zlin. Sufrageria unde li se serveşte ma­sa, este de o eleganţă care uimeşte: mese de marmoră, pereţii în uleiu şi plăci de faianţă, jos parchet, radio ş a. Şcoala, mai are o sală de gimnas­tică în care credem că pot încăpea circa 300 elevi şi este la fel de lu­xoasă şi ea, ca şi tot ce-am văzut până aci. Pe jos parchet, alături sală de baie şi duşuri, unde după fiecare şe­dinţă, elevii sunt obligaţi să facă duş rece, nu cald — fiindcă aşa au găsit medicii lor specialişti în edu­caţie fizică că este mai bine — apoi aparate de gimnastică de tot felul. Şi aci se află un difuzor ca şi în toate celelalte clase sau săli de lu­cru, ateliere, bucătărie, toate în le­gătură cu unul sau mai multe apa­rate, ce transmit programe potrivite fiecărui scop, emise într’o anumită ordine, de posturile naţionale cehe. Vara educaţia fizică se face pe un stadion comun tuturor şcolilor, de ju­rul împrejurul căruia se află bazine cu apă pentru baie şi înot. Şcoalele din Zlin sunt grupate în­tr’un singur loc, formând un careu în mijlocul căruia sunt numai stra­turi cu flori. O notă deosebită a Zlinului, este preferinţa pentru verdeaţă şi flori: printre străzi, printre clădiri, prin­tre fabrici, în tot locul nu vezi decât verdeaţă şi flori. Clasele deasemenea sunt şi ele îm­podobite cu flori ca şi culoarele. Plânşi mari apoi, cu vederi din ţară şi străinătate, sunt agăţate pe toţi pereţii. Reproduceri după cei mari pictori ai Cehoslovaciei şi ai lumei împodo­besc deasemenea pereţii claselor şi elevii sunt educaţi să le păstreze un cult deosebit tuturor acestor mari creatori, nu numai în arta picturei, ci în toate domeniile. Nicăeri nu se propagă ura şi dis­cordia între naţiuni, ci numai iubi­rea şi respectarea fiecăreia. De duşmănii pentru trecut sau an­tipatii pentru prezent, deasemenea nici vorbă. Şi în acestea toate, stă superioritatea poporului ceh. Intr’un articol viitor: „Cum se predă în şco­lile experimentale din Zlin“. D. M. CRACIUN-MORENI Excursiunea de studii a învăţătorilor români In Cehoslovacia Şcoalele experimentale din Zlin.­­ Cum sunt organizate Către colegi In sanatoriul Geoagiu, jud. Hu­nedoara se află bolnav, de mai mult timp, învăţătorul fără post, — din seria 1936, — Lazăr Angliei, de loc din comu. Tătăranu, jud. R­­Sărat. Având nevoie de serioase în­grijiri medicale şi de medicamente costisitoare, şi el fiind complect lipsit de mijloace ,apelăm către toţi colegii şi asociaţiile judeţene să-l ajute băneşte, trimiţându-i direct la Sanatoriu ,obolul lor. CURENTUL li­i­st of W­in Atâra fânului Scrisoare deschisă d-lui prof. I. Simionescu Stimate şi iubite I­uirile, de a-şi afirma geniul crea-Domnule Profesor, tor. Cu prilejul inaugurării monu- Nu putem uita câtă iubire sin­mentului de la Baia, ridicat in amintirea lui Nicolae Stoleriu, aţi evocat frumos ca nimenea al­tul viaţa plină de vrednice fapte a marelui învăţător, mort în chip eroic în războiul unităţii noastre naţionale. La sfârşitul acelui articol, gân­­dindu-vă că el a întruchipat idea­lurile şi munca unei întregi ge­neraţii — aceea călăuzită de Spiru Haret — aţi făcut propu­nerea ca Asociaţa generală a în­văţătorilor să organizeze un „mu­zeu haretian“ în casa ce-şi va clădi la Bucureşti. In numele învăţătorimii din întreaga ţară vă declar, stimate şi iubite domnule profesor, că ne însuşim propunerea d-voastră. Amintirea lui Spiru Haret nu-e scumpă învăţătorilor români. Noi nu putem uita ce pagină glorioasă a înscris el în istoria şcoalei româneşti, îndrumând şi însufleţind în acele două decenii dinaintea războiului pe învăţă­tori, către o muncă mare, gene­roasă şi constructivă închinată toată unui singur scop : lumina­rea poporului, dezrobirea lui e­­conomică, punerea lui în situa­ţie de a-şi putea valorifica însu­­ şu respect şi iubire. D. V. TONI Preşedintele Asociaţiei ge­nerale a învăţătorilor ceră şi devotată a îndreptat că­tre umilii apostoli ai satelor, cum i-a sprijinit şi cum i-a apărat îm­potriva tuturor celor fără înţe­legere pentru rolul, truda şi sa­crificiile lor. Şi, ca şi d-voastră, îl socotim pe Spiru Haret, un mare peda­gog naţional, a cărui operă me­rită nu numai să fie cunoscută de generaţia de astăzi şi de cele viitoare, ci să le servească de în­dreptar Vom căuta deci să vă aducem la îndeplinire gândul Asociaţia generală a învăţăto­rilor care a organizat, — la îm­plinirea a două decenii de la moarte, — comemorarea lui Ha­ret pe tot cuprinsul ţării — pen­tru ca icoana şi opera lui să reîn­vie înaintea generaţiei actuale, — care a pus piatra comemorativă pe casa din Capitală în care el a locuit şi şi-a dat sfârşitul, va realiza şi „muzeul haretian“. Facem acest legământ şi-l vom ţine. Procurarea cărţilor şcolare Pe marginea unei deciziunii ministeriate Menţinerea deciziunii dată anul tre­cut cu privire la procurarea cărţilor şcolare, însemnează prelungirea unei măsuri arbitrare. Ea nu poate fi motivată decât de un sentiment uman, greşit adus la realitate. Ministerul obligă pe învăţători să întocmească listele de cărţile ce in­troduc în clasă. S’a gândit însă vreo­dată să le pună la îndemână o listă de cărţile aprobate de Consiliul per­manent, precum şi aprecierile comi­siilor de cercetare? In lipsa acestei liste — atât de necesară — învăţă­torii iau în serios reclamele librării­lor şi recomandările celor interesaţi. Tot­odată, ministerul deleagă direc­torii — şi-i face răspunzători chiar — să cumpere cărţile şi să verse o cotă Băncii Naţionale, pentru fondul de asistenţă a elevilor săraci. Mă întreb, cu ce drept dă ministe­rul directorului această delegaţie? Cu fondurile sale se cumpără cărţile? Este eronată desigur, intervenţia mi­nisterului în administrarea sumelor care nu-i aparţin. Dacă părinţii în­credinţează suma necesară, învăţă­torului care îi învaţă copilul, şi învă­ţătorul consimte să-i cumpere cărţi, pentru a-l scuti de cheltuelile trans­portului, ministerul cu ce drept inter­vine aci? Dar dacă fiecare­ părinte ar vrea să cumpere singur cărţile, mi­nisterul poate obliga să nu le cum­pere? Care e raţiunea acestei inter­venţii? Iat-o care: directorii fiind la­ dis­creţia organelor de control, care în majoritate sunt şi autori, cumpără cărţile acestora şi în schimb încasează singuri rabatul, care poate f­i destul de atrăgător. După cum se ve este vorba, de un interes de căpăta­ie des­tul de nedrept şi de revoltatul Ceilalţi învăţători, deşi muncesc la fel şi se luptă cu aceleaşi greutăţi, sunt transformaţi în simpli casieri ai directorului, fără nici o retribuţi­e măsură mai umilitoare pentru rea majoritate a învăţătorilor, nici că se putea. Ministerul poate să nu aprobe con­cediu învăţătorilor pentru procurarea cărţilor, dar nu să-i oprească să-şi servească sătenii şi elevii în timpul liber, încasând ce li se cuvine pentru efortul făcut. Rabatul este o recompensă dată de fabricant intermediarului. Şi farma­ciştilor şi doctorilor şi negustorilor, etc., li se face rabat şi ministerul respectiv nu schimbă destinaţia sa firească. Dar, dacă trecem peste interesul personal la cel social-naţional, trebue să recunoaştem că, rabatul la cărţile de curs primar este — am putea zice — imoral, pentru că ridică preţul cărţilor punând în imposibilitate pe sătenii cu mai mulţi copii la şcoală, să le cumpere. Totodată — în ce pri­veşte pe învăţători — le scade pres­tigiul şi în urma circulării ministeru­lui, aduce vrajba între ei, şi-i expune pe mulţi răzbunării organelor de con­trol. Ştie domnul ministru, că o carte de citire costă 20 lei şi se vinde cu 80? Ştie de ministru că o gramatică costă 5 lei şi se vinde cu 35 ? Legea învăţământului scrie că vor fi sanc­ţionaţi învăţătorii cari fac speculă din vânzarea cărţilor — deşi n'au posibi­litate — dar despre specula pe cari o fac editorii şi inspectorii autori nu scrie în nici o lege. Credem că ar fi mult mai bine dacă s’ar fixa un preţ minim şi unic la fiecare carte, dându-se câştig mo­dest autorilor, editorilor şi librarilor şi nici decum învăţătorilor. Atunci neexistând tentativa rabatului, învă­ţătorul va căuta cartea cea mai bună, răsplătind pe autorii merituoşi şi edi­turile conştiincioase. Suntem de acord cu ministerul în privinţa asistenţii copiilor săraci, dar propunem altă modalitate: Să se instituiască un timbru de asistenţă de 2,5 lei, care să se apli­ce de librar pe toate cărţile ce vinde, aşa cum există un timbru al aviaţiei, şi rezultatul credem că va fi mult mai satisfăcător. In orice caz situaţia actuală nu mai poate dăinui şi corpul didactic primar trebue să reacţioneze. C. UNIREA învăţător Băicoi Dela Asociaţia generală a învăţătorilor ţ­­ , î Wf *rm ** f n tr&rr* MnA l t ,................... S - » Zilnic primim dela colegi, plângeri împotriva felului cum s’au făcut transferările din acest an, rugându­­ne totodată să intervenim către mi­nister ca să se repare aceste ne­dreptăţi. Dacă ar fi să cităm aici , din cele ce ne relatează colegii, asupra transferărilor ilegale, şi abuzive, ce­­au efectuat de minister, ne-ar tre­bui pagini întregi de ziar, ceea ce nu avem la dispoziţie. Câteva exemple: transferaţi în posturi pe care nu le-au cerut, transferarea numai a unuia dintre soţi, deşi ambii ceruseră transferarea — provocând astfel des­părţirea lor împotriva legii, — ne­­aprobarea renunţărilor la transfe­­ările efectuate în asemenea condiţii etc. etc. Ministerul a dispus apoi un nou termen de contestaţii, după apariţia transferărilor în Monitorul Oficial şi tergiversat publicarea rectificărilor de transferări, în aşa chip încât în­văţătorii cari aveau dreptul să se a­­dreseze contenciosului administrativ, piardă dreptul de a mai acţiona ministerul în judecată. Ba ceva mai mult, deşi s-au recti­ficat unele transferări, deşi s’au e­­mis ordine în acest sens, datorită u­­nor intervenţiuni lăturalnice, a reve­nit şi asupra rectificărilor făcute,­­ motivându-le ca efectuate astfel, din eroare. Iar colegii ni se plâng şi ne cer in­­tervenţiunea spre a li se face drep­tate. Am prezentat toate aceste cereri ministerului şi în toate cazurile s-a pus aceeaşi rezoluţie: „Nu se mai schimbă nimic din transferările pu­blicate". Faţă de această hotărâre a ministe­rului pe care o aducem la cunoştinţa colegilor interesaţi pe această cale, noi ţinem să le arătăm tuturor ce­lor ce au dreptatea de partea lor, în cazul transferărilor că nu putem decât să protestăm din nou, împo­triva tuturor călcărilor de lege şi a abuzurilor făcute şi in acest an, cu transferările şi să susţinem ca la o viitoare modificare a legii învăţă­mântului primar să se prevadă sanc­ţiuni împotriva organelor şcolare din control care propun transferări, îm­potriva dispoziţiunilor din lege. Sfă­tuim pe colegii îndreptăţiţ să se a­­dreseze — dacă cred nec. ^ acea­sta — Contenciosului ad­u la Curtea de Apel, din raza cări­i face parte judeţul în care e situată termi­na, unde ei domiciliază) susţinându­­şi acţiunea, în ce priveşte termenul de 30 zile dela data când putea fi depusă această acţiune, pe data Mo­nitorului Oficial, îni care s’a publicat rectificările de transferări, 5 Sep­tembrie 1937. Aceasta este singura cale ce co­legii mai au de urmat ,întrucât după cum am arătat mai sus, ministerul refuză să mai facă schimbări în ce priveşte transferările. Numai ei pot face asemenea acţiuni în Contencios, iar nu şi Asociaţia, care de acord cu celelalte asociaţii de salariaţi publici a susţinut,­­ cu prilejul anteproec­­tului statutului funcţionarilor publici, — să se prevadă pentru Asociaţiile­­profesionale, recunoscute persoane morale şi juridice — dreptul de a ac­ţiona în Contencios, în cazul de vă­dită călcare a legii, cum e şi acel al transferărilor. Şi lupta noastră pentru înscrierea în lege — Statutul funcţionarilor pu­blici — a acestui principiu salvator al drepturilor funcţionarilor şi pentru împiedicarea abuzurlor va continua. Şi ea nu poate continua decât nu­mai prin desăvârşita solidaritate a tuturor membrilor săi, de aceasta trebue să fie convinşi toţi şi să ştie că nu le e îngăduit să lipsească nici unul din rândurile ei. DETAŞERILE IN INVATAMANTUL PRIMAR Cu privire la detaşeri ministerul a dispus aplicarea întocmai a dis­poziţiunilor art. 139 din legea înv. primar în vigoare, care prevede deta­şarea numai a soţilor funcţionari publici şi cu respectarea dispoziţiu­nilor art. 69 şi 124. Din toate părţile ţării şi dela foar­te mulţi colegi s’au primit proteste şi cereri către minister spre a se face detaşerile într’un sens mai larg, dându-se posibilitatea de apropriere între soţi, prin detaşarea într’o loca­litate vecină, ori prin detaşarea be­nevolă a altor colegi din acea loca­litate, etc. Preşedintele Asociaţiei generale s-a prezentat în audienţă la d. mi­nistru interimar I. Nistor depunân­­du-i şi un memoriu în acest sens, la care memoriu d-sa a răspuns că în această privinţă nu poate face ni­mic altceva decât să respecte legea. D-sa a promis că va anula doar dispoziţia luată de miister în afară de lege, de a nu se detaşa în aceeaş localitate, decât soţiile care au copii mici. Cu toate acestea, ni se relatează că s’ar fi făcut unele detaşeri în afară de lege, pentru anumiţi protejaţi. Rugăm pe colegii cari au cunoş­tinţă să ne comunice sub semnătu­ră, asemenea cazuri de detaşeri, pen­­tru ca la timp Asociaţia să le aducă la cunoştinţa d-lui ministru şi să-i ceară ca măsura cu privire la deta­şeri să fie sau aplicată deopotrivă faţă de toţi învăţătorii sau dacă s’a revenit asupra ei, atunci să se dea posibilitatea tuturor de-a beneficia de această nouă dispoziţie. * Preşedinţii Asociaţiilor judeţene sunt cu insistenţă rugaţi să ne tri­­meată cu întoarcerea poştei, justifi­carea biletelor de călătorie ce li s’au trimes, cu prilejul Congresului de la Oradea. In cazul când nu primim această justificare până la 5 octombrie a. c. sunt obligaţi să plătească integral costul biletelor trimise pe distanţa de la Oradia la capitala judeţului res­pectiv. NUMIRILE DE ÎNVĂŢĂTORI SUPLINITORI Celor ce ne scriu sau ne trimit ce­reri, spre a fi numiţi de minister, învăţători suplinitori, le răspundem că ministerul nu face asemenea nu­miri, ci ele se fac, — după propu­nerea revizoratelor şcolare, — de că­tre inspectoratele şcolare regionale, în atribuţia cărora cad, — după lege asemenea numiri. Ministerul nu poate face asemenea numiri şi pentru că nu are o evidenţă a posturilor libere pentru suplinire şi de aceea sfătuim pe colegi să se adreseze cu cererile lor numai la re­­vizoratele şcolare şi nici­decum mi­nisterului sau Asociaţiei care nu au posibilitatea de­ a interveni, pentru fiecare solicitant, către inspectoratele școlare regionale unde sunt posturi libere pentru suplinitori. Mihai şi Monografia Învăţători monografişti Ana Nicolaiasa, satului Lămăşeni (judeţul Baia) Prin primăvară, mă ocupam in acest loc de câţiva învăţători monografişti din Ardeal. Socoteam atunci, ca şi acum, că orice realizare, în oricare domeniu, din moment ce a angajat viaţa, a stors os­teneală şi bani din capitalul de energie morală şi materială a unui învăţător, merită atenţia unui foileton în Pagina aceasta, care îmbrăţişează deopotrivă toate problemele ce privesc profesional, ba chiar şi personal, pe învăţător. Se vede, am fost prea exigent în „a­­precierea“ acelor monografii, căci la vreo două săptămâni, d. Ion Albescu, unul din autorii recenzaţi de mine, îmi „răspunde“ tot în josul acestei „Pagini“. A vrut să fie caustic. N’a reuşit. Să mă fi formalizat de cele câteva atribute pe care mi le-a svârlit în spinare, nu-mi şedea bine. Eu „diletant“ în ale scrisu­lui, și mai ales, în domeniul monogra­fic? Că n’am încercat să scriu o mono­grafie? De unde putea să știe d. Albescu acest lucru? Să presupunem că n’am scris, sau, n’am încercat să scriu vre’o monografie în cei 8 ani de dăscălie. Oare aceasta mă poate împiedeca a ve­dea părţile slabe ale unei lucrări? Pe o cu totul altă altitudine, dându-i altă proporţie, se situează cazul lui Jean Jaques Rousseau, care, în materie de educaţie n’a citit aproape nimic, iar practic, ştim doar că nici propriilor săi copii n’a fost în stare să le dea o creş­tere în conformitate cu principiile sale de educaţie. Şi totuşi, omul acesta, iu­bit şi urît în aceeaşi măsură, a scris cea mai frumoasă carte din câte au a­părut până la el în acel gen. „Emil“ Desigur, adevărul nu-l putem afla prin două judecăţi afirmative. Cazul cu orice carte: fiecare autor îşi crede opera când e modest, în mic grad neisbutită. Iar dacă recenzentul nu ajunge la ace­leaşi... concluzii, — vreau să spun, pă­reri, — e jale. Sper că soţii Nicolaiasa nu sunt din categoria acestora. Nutrind această nădejde, îmi apropii de suflet cartea lor, pe care marele folklorist moldovean, d. Artur Gorovei, cu des­tulă sgârcenie, o prefaţează elogios. Monografia Lămăşenilor, după părerea venerabilului academician, „poate servi ca model“. Opinia d. A. Gorovei e, în fond, subiectivă. Eu, m-am obişnuit demult cu gândul că nu poţi servi ade­vărul decât călcând peste sentimente Poziţia pe care o ocup, în calitate de recenzent, pot s-o susţin onorabil cu condiţia: să nu micşorez valoarea unei opere atunci când împlinirea ei a de­păşit calitatea medie, şi să nu susţin prin entuziasm şi artificiu o lucrare nevalabilă. Scurt, să nu dau și să nu iau din meritele unui autor. Voi în­cerca și de astădată a rămâne pe linia acestor convingeri. O lucrare monografică, în special mo­nografia unei comune, e o întreprindere ,pe "Cât de dificilă" ca material cantitativ — compozabil, pe atât de simplă de săvârşit, dacă, dela început ai repartizat munca după’ un plan’ bun. Planul e deja un sfert din muncă realizat. Lucrarea colegilor Nicolaiasa, păcătueşte puţin din acest punct de vedere. Dumnealor au împărţit cartea în şapte capitole, u­­nele greşit numite, altele de­ prisos. In­­tr’adevăr „introducerea“ nu poate for­ma un capitol la o lucrare. La fel „în­cheierea“. Nu cred că dânşii vor fi găsit în vreo carte lucrată serios, o a­­semenea grupare. La urma urmei, lu­crează fiecare cum îi place. Aşa, însă nu e bine. Fiindcă am început prin a arăta părţile puţin rezistente ale mo­nografiei soţilor Nicolaiasa, voiu sem­nala o greşală pe care o fac mulţi mo­nografişti, de dragul sincerităţii cunoaş­­terei obiective a vieţii satului, supun unei prea lungi analize actualul. Ori, o monografie, în închegarea ei vigu­roasă, trebue să fie o prezentare vie a sufletului satului, bazată mai mult pe antecedentele sale legate intim de brâul veacurilor. Cu alte cuvinte, ca să nu fiu rău interpretat, forma internă, pă­trunderea sub lespedea anilor în casca­dele vremii scoborîtoare din Letopiseţi şi din cronici, interesează mai mult. In partea ultimă, apoi, accentul să cadă pe forţele biopsihice ale satului. Vor­besc despre sat ca despre o individuali­tate. Şi nu greşesc, pentru că fiecare sat îşi are o fizionomie distinctă, o indivi­dualitate proprie; sunt nuanţe de duh colectiv, care diferenţiază un sat de al­tul, o colectivitate de alta. (Discuţia specificului rural determinant deschide o altă perspectivă, la care renunţăm deocamdată). încercuit de bogăţia materialului ce-i cuprinde monografia d-lui Nicolaiasa, iau, la întâmplare cap. VI, „Manifestări politico-administrative“. Am zis, „la în­tâmplare“, fiindcă oricare din cele şapte capitole ale monografiei e susceptibil unor obiecţiuni destul de temeinice. In capitolul amintit (VI), fiind vorba de viaţa politică, am fi vrut să cunoaştem evoluţia sistemelor de conducere ob­ştească (a satului). Dânşii cred că „s’au achitat" de aceasta dacă încopiază in­­tr’o frază o părere mai mult — un nea­devăr în sens istoric — : „In trecut, boerul stăpân al satului hotăra cine să conducă satul; el numea pe vornic“, (pag. 123). Aceasta nu era o regulă, şi mai puţin un obiceiu îndătinat. Tot în acest cap, se ocupă de istoricul Şcoalei (destul de sărac, dealtfel), pe care l-am fi găsit mai potrivit la cap.: „Viaţa spi­rituală a satului“, iar în locul lui să fi introdus un subcapitol: „Forme juridi­ce“ din viaţa Lămăşenilor, parte tratată extrem de sumar în monografia dd. Ni­colaiasa. Şi încă ceva, ştiind că nu lu­crezi la o cronică politică, nu-i permis să te cobori în cotidian, cum fac dd. Nicolaiasa: „Alegerile trec! Automobi­lele cu aleşii poporului nu mai vin prin sat; aceştia au de făcut legi; în 1935 s’au votat peste 146 legi. Căprarii politice, cu rădăcini mai întinse, au partidele: na­ţional-liberal, naţ.-ţărănesc şi naţ.-creş­­tin — toate sunt naţionale în nume“ (p. 124), îmi place şi mie că sunt luaţi în sfârcul biciului aceşti „aleşi“ ai poporu­lui. Insă, această notă de pamflet nu-i deloc potrivită într’o carte ce trebue să rămână dincolo, în zona apelor limpezi ale permanentului, (din parte-mi, puteţi da cu harapnicul în ei). Dacă, în mare parte, capitolul „Viaţa spirituală a satului“ aduce preţioase in­dicaţii asupra bogatei psihologii a tă­măşenilor, în acelaş cap, dă numele tu­turor preoţilor cari au oficiat şi asistat la sfinţirea bisericii Sf. Nicolae (1936) din Lămăşeni, precum şi a tuturor do­natorilor la renovarea ei. Cred că nu era chiar necesar să fie trecute în mo­nografie aceste lucruri şi altele tot aşa de mărunte. Deşi ar fi putut clădi tot materialul pe două capitole: Mediul cosmic (nu cosmologic cum îi zic dd. Nicolaiasa) şi geografic“ şi cel „Bio-psihologic", totuşi împărţirea în şapte capitole le-a uşurat munca în parte. Ceea ce ridică valoarea acestei monografii, e unitatea ei, documentarea conştiincioasă (dar nu suficientă). Scrisă într’un stil ales, bo­gat, în care moldovenismele se ivesc pe alocurea (lasat, carat, etc.) fără să fie supărătoare, lucrarea se citeşte cu multă plăcere, chiar şi atunci când lu­crurile descrise îţi sunt cunoscute. Am fi preferat, în locul fotografiilor atâtor preoţi şi învăţători, o „poză“ a satului, a unei gospodării sau a şcoa­lei, pe care tămăşenii, dintr’un defect sufletesc, n’o preţuesc; altfel, n’ar aş­tepta pomana să le-o termine Statul. Parodiind pe d. Artur Gorovei, aş spu­ne că nu monografia am putea-o lua drept model, ci străduinţa în muncă pe care au depus-o, la care se adaugă, în apreciabilă cantitate sacrificiile bă­neşti. NICOLAE ALBU înv. şc. de apl. Blaj 3 Un cuvânt al Uniunii învăţătorilor poloni adresat Asociaţiei învăţătorilor români DOMNULE PREŞEDINTE ŞI DRAGI CAMARAZI, Noi şi colegii noştri din Uniunea învăţătorilor polonezi am luat cu o vie plăcere cunoştinţă despre cordiala d-voastră invitaţie la con­gresul anual al Asociaţiei generale a învăţătorilor din România. Ne dăm bine seama de ce impor­tanţă pentru apropierea şi coope­rarea între naţiunile noastre vor fi raporturile directe între corpul în­văţătorilor polonezi şi români. Ne dăm tot atât de bine seama de ne­cesitatea unei legături mai pro­funde între organizaţiile noastre, cari tind către acelaş scop, pe teri­torii diferite. Cu atât mai mult, deci repetăm, scumpe preşedinte şi colegi, că a­­nul acesta, în mod excepţional, şi pentru motive formale şi indepen­dente de noi, nu putem să venim la congresul dvs. Dar, permiteţi-ne să vă spunem că iniţiativa luată de voi, dragi colegi, nu va rămâne fără ecou. Sperăm să vedem la congresul nostru ,delegaţii stimatei voastre Asociaţii. Cele mai bune urări ale noastre pentru congresul vostru de anul a­cesta. Corpul nostru este departe de voi, dar spiritul nostru va fi aproape. Primiţi, domnule Preşedinte şi scumpi colegi, prietenia cea mai sinceră a unei armate de 53.000 de învăţători aii Uniunei. Trăiască România! Trăiască co­operaţia romăno-poloneză pe tere­nul culturei! Trăiască opera pro­fesională a învăţătorilor! Trăiască Asociaţia generală a învăţătorilor din România! Preşedintele Uniunei învăţă­torilor polonezi, J. KOLANKO NOU! NOU! Pentru punerea în aplicare a nouei programe ana­litice a muzicii în învăţământul primar, au apărut: - G. Breazul = IM. Saxu ==•­CÂRTI de CÂNTECE pentru COPII Clasele I, II, III şi IV primare (şi grădinile de copii) Cuprinzând cele mai frumoase melodii populare şi jocuri de copii, alese din folklorul românesc de pretutindenea, precum şi cântecele obligatorii. Tipărite in 5 colori la Offset, fiecare pagină formând o planşe de­osebită, liniile melodice ale cântece­or fiind înfăţişate prin valuri colorate, iar durata şi înălţimea sunetelor reprezentate prin figurine intuitive care urmăresc evoluţia liniilor melodice, urcuşurile şi coborâşurile, precum şi pulsul ritmic. Costul fiecărei cărţi......................................................Lei 30.­ De­­vânzare la toate librăriile sau la Editura SCRISUL ROMANESC S. A., Craiova

Next