Curentul, aprilie 1938 (Anul 11, nr. 3651-3677)

1938-04-01 / nr. 3651

Vineri 1 Aprilie 1938 p g­rena politică se va aplica impozitul Nouile cote de impunere ! Se ştie că prin legea bugetară a anului 1938-1939, între alte măsuri unite să acopere sporurile nou în­­­fise în buget, există şi aceia a modificării sistemului de percepere a impozitului pe salarii. In ţara noastră acest capitol re­prezintă circa 42 miliarde dintre cari 12 miliarde sunt deţinute de salariile şi pensiile de stat, iar 30 miliarde sunt salarii particulare. S’a socotit că vechile impozite pe salarii, pe lângă că erau cu totul modice, dar aplicarea lor constituia o mare nedreptate, prin aceia că, ■ păstrându-se numai două cote de npozit, — 4 și 8 la sută — greul ia suportat de slujbaşii cu salariile cele mai mici. IMPOZITELE TREBUESC SA FIE ECHITABILE Plecând dela ideia de echitate pe lângă aceia de a exploata o însem­nată sursă de venituri pentru stat, ministerul de finanţe s-a oprit la soluţia aplicării unui impozit pro­gresiv, care să constituie o mai jus­tă contribuţie la sarcinile statului pentru cei care sub regimul trecut realizau beneficii însemnate, fără a-şi împlini, în măsură dreaptă, şi obligaţiile ătre stat, rămase a­­proape total, în sarcina celor mici. După calculele făcute, impozitul cel nou va aduce în bugetul statu­lui circa 2 miliarde lei, ceia ce con­stituie o cifră suficient de importan­tă, dacă va fi realizată, așa cum se speră. CARE SUNT NOUILE COTE DE IMPUNERE Prin decretul lege de care vorbim se stabilesc următoarele cote de im­punere pentru salarii: 4 la sută, pentru sala­riile până la 4000 lei lu­nar; 8 la sută, pentru cele dela 4000 la 25.000 lei lu­­nar; 10 la sută pentru cei cu salarii dela 25 la 35.000 lei; 12 la sută pentru cei cu salarii dela 50.000 la 100.000 lei lunar; 20 la sută pentru sala­riile de la 100.000 la lei 150.000 lunar şi 25 la sută pentru salariile ce trec de 150.000 lei lunar. ★ In acelaşi timp, minis­terul de finanţe va aviza la măsuri drastice pentru împiedicarea oricărei e­­vaziuni în această mate­rie. Astfel, credem a şti că se vor lua măsuri speciale de control, care să facă imposibilă orice mistificare a organelor fiscale, din partea celor interesați să apară cu salarii mai mici, decât primesc în realitate. ­inisterul justiţiei , conform­izărilor făcute de d. secretar D. Istrate Micescu invitat la Varşovia Se cunoaşte intensa, activitate de­­turare, despre noua Constituţie „de­­făşurată de gruparea juridică polo­­-română, care întruneşte un vale­­t î mănunchi de personalităţi. p­entru buna amiciţie dintre cele­­uă ţări vecine şi aliate, gruparea a 1­u­s reale servicii. D. M. Arciszewschi, ministrul Po­loniei la Bucureşti, a intervenit la a­­ceastă grupare, rugând să delege pe cineva care să conferenţieze la Var­şovia, în faţa cercurilor politice şi cul­gele Carol III D. C. Al. Viforeanu, procuror al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinte al grupării juridice polono­­române, primind această invitaţie, a rugat pe d. Istrate Micescu să se de­plaseze la Va­rşovia în acest scop. Fostul ministru de externe al Ro­,­mâniei va pleca la Varşovia în cursul lunei Mai. D-sa va fi oaspetele gu­vernului polon. Satisfacerea doleanţelor clerului înscrierea în bugetul ministerului d­e culte a fondurilor necesare Pe exerciţiul 1937/38 bugetul de­partamentului cultelor şi artelor era de 720.350.000 lei. Pe antul nou bugetar 1938/39, bu­getul a fost sporit la cifra de 885.500.000 lei. Plusul de 165.150.000 lei, obţinut de d. ministru Victor Iamandi, cu­prinde: Curbele funcţionăreşti în sumă de 90 milioane lei jumătate din curbele speciale la cultele minori­tare — 14 milioane lei. Noimea la ortodocşi şi uniţi (pen­siile preoţilor din Ardeal) — 16 mi­lioane lei. Plata preoţilor foşti onorifici de la parohiile nou înfiinţate — 21 mi­lioane lei. Personalul episcopiei ortodoxe a Maramureşului — 1.700.000 lei. Tot în acest adaos la buget mai intră: termene noui de gradaţii pentru toate cultele; diferenţa de salarizare a preoţilor seminarişti cari au obţinut licenţa sau alte gra­de superioare de studii, diferitele transformări de salarizare prin tre­cerea de la o categorie inferioară ca scumpete, la alta superioară ora­şe), ajutorul de familie pentru drepturile dobândite în cursul anu­lui,­­ precum şi alte îmbunătă­ţiri. Termenul de mutare a chiriaşilor, prelungit până la 28 Aprilie Anul acesta, ziua Sfântului Gheorghe, căzând chiar în ajunul vitelor Paşti, s’a pus cu toată icuitatea, problema mutării chi­riaşilor, care, din cauza acestei i­ncidenţe, trebuia să fie făcută d­ar în timpul sărbătorilor. Problema a fost luată în exa­ji ,i ultimele zile, s’a ventilat tot mai f­ilt svonul că se va acorda o nouă relungire a termenului prevăzut entru depunerea actelor necesare, ' către cetățenii supuși revizuirii. I ’vorul acesta nu corespunde rea­lii-. minare de guvern, studiindu-se. măsura care să înlăture pertur­bările mutatului în aceste zile de creştinească reculegere, întrucât, potrivit obiceiului lo­cului, chiriaşii puteau să mai ră­mână în imobilele închiriate ale căror contracte expirau la 23 A­­prilie, în­că două zile. — general Măgureanu­­ nu va mai acorda nici o prelungire peste da­ta de 1 Aprilie. Conform celor sta­bilite însă, prin decretul respectiv, judecătorii au latitudinea de a a­­corda, dela caz la caz, o păsuire de 20 zile, după 1 Aprilie, acelora cari nu și-au putut completa actele pâ­nă la acea dată. Nici aceste două zile ne­fiind suficiente, ministe­rul justiţiei, a întocmit un proect de decret, prin care se îngădue chiriaşii lor să continue a locui în imobile, până în seara zi­lei de 28 Aprilie 1938. , Nu se mai acordă vei o prelungire pentru revizuirea retâţeniilor Un caz ciudat: Ştefan Cicio-Pop n’a fost cetăţean român şi nici familia sa ARAD. — Cine ar fi crezut oarele bărbat de stat al ţării noa­s­tre şi animatorul românilor arde­leni în vremile de asuprire ungu­rească să nu figureze pe listele de cetăţenie ai statului pentru a cărui întregire a luptat o viaţă întreagă! Şi lui i-ar trece prin minte să poată crede un asemenea lucru, care totuşi este adevărat, şi care a­­bia după moartea marelui politici­an ardelean s’a aflat. Iată cum a fost descoperit acest uluitor caz, care şi-a primit soluţio­narea cerută abia cum, la patru ani după decesul lui Ştefan Cicio Pop. îndată după moartea lui Ştefan Cicio Pop, în anul 1934, cu ocaziu­­nea procedurii de întocmire a ac­tului de moştenire, s’a aflat că nici marele bărbat politic ardelean şi nici familia sa, împreună cu un fiu, Vasile, nu sunt trecuţi în li­stele electorale. Consternarea a fost fireşte, cât se poate de mare, şi ninceni n’a ştiut în acel moment ce se întâmplase şi cum de a putut fi posibilă o asemenea faptă. După lungi şi stăruitoare cerce­tări, s’a aflat apoi, că pe timpul a­­cela, în anul 1924, când se făceau înscrierile la sediul primăriilor, pentru câştigarea drepturilor de ce­tăţean român, defunctul bărbat de că­l stat era la Bucureşti, în calitate de­­ ■ parlamentar, şi astfel scăpase oca­ziunea de a se înscrie pe sine şi familia sa în registre. Comisiunea interimară din acel an a făcut imediat un raport foru­rilor în drept, la care a alăturat un certificat de opţiune, care a fost trimis Ministerului de justiţie spre ulterioară aprobare şi trecere în tablourile de cetăţeni ai statului nostru. Din partea ministerului de justi­ţie acest act a fost rezolvit abia a­­nul acesta, sub conducerea d-lui dr. Nicolae Popoviciu, în calitate de primar al oraşului Arad, care într’una din şedinţele acestei co­­misiuni a pus chestiunea la punct şi a dispus înscrierea ulterioară în listă. Cazul acesta n’a fost cunoscut până în prezent de marele public, care, cum era şi firesc, a rămas foarte surprins de această stare de lucruri. Şi iată cum, un bărbat politic ca mult regretatul Ştefan Cicio-Pop, care a avut în organizarea Unirii Ardealului partea Icului, devine a­­bia după moarte cetăţean al ţării pentru întregirea căreia a luptat o viaţă întreagă. D. Radu Cruţescu în Capitală D. Radu Cruţescu, ministrul Ro­mâniei la Sofia, rechemat şi numit ministru al României la Moscova, a sosit Marţi în Capitală şi s-a pre­zentat la Palatul Sturza. -----oxoxoxox^-xoxoxoxo----­ D. Zamfirescu a părăsit Varşovia VARŞOVIA, 29 (Rador). — D-na şi d. Al. Duiliu Zamfirescu, ministrul României, au părăsit azi Varşovia, fiind salutaţi la gară de întregul per­sonal al legaţiei, de un mare număr de personalităţi oficiale şi prieteni ai României. Printre alţii se aflau în gară urmă­toarele persoane: subsecretarul de stat la externe şi contesa Szembeck, mini­­­strul Lepkowski, şeful Casei civile şi general Schally, şeful Casei militare a preşedintelui Republicii, etc. Numeroşi prieteni din societatea po­lonă, printre care d-na Olszowska, contesa Tarnowska, prinţul Czetwer­­tynski, etc. au adus salutul lor; dea­­semeni reprezentanţii societăţilor po­­lono-române, ai asociaţiei foştilor lup­tători, ai secţiunei universitare polo­­no-române, precum şi o delegaţie din partea cercului polono-român al li­ceului „Kozicki“. Despărţirea a avut loc într-o at­mosferă foarte călduroasă. D-na Zam­firescu a primit splendide buchete de flori. Cu prilejul audienţei de adio, d. prof. Moscicki, preşedintele republicii po­lone, a oferit d-lui Al. Duiliu Zam­firescu, ministrul României, por­tretul său cu dedicație, încadrat în­tr’o ramă artistică de argint. -----oxoxoxox-^-xoxoxoxo----­ Delegaţia economică a guvernului Delegaţia economică a guvernului s’a întrunit Marţi seara la Preşedin­ţie. Au participat titularii departamen­telor economice. S’au resolvat lucrări curente. -----oxoxoxox^-xoxoxoxo— D. Thierry chemat la Paris D. Adrien Thierry, ministrul Franţei la Bucureşti, pleacă as­tăzi la Paris, chemat urgent la Quai d’Orsay, unde va participa la conferinţa miniştrilor plenipo­tenţiari acreditaţi în ţările amice şi aliate Franţei. -----oxoxoxox-^-xoxoxoxo— Consfătuirea de la d. Gh. Tătărăscu D. Gh. Tătărescu, ministru de stat şi ad-interim la externe, a avut Marţi o consfătuire cu d-nii Mircea Canci­­cov, ministrul Finanţelor şi Armand Călinescu, ministru de interne. Curentul De la Palatul Regal COMUNICAT No. 38 Mareşalul Curţii Regale comunică următoarele: In ziua de Marţi, 29 Martie 1938, a avut loc la Palatul Regal, un dejun la care au luat parte: Majestatea Sa Regele, Măria Sa Marele Voevod, d­­pai d-nii: general de divizie Anto­­nescu Ioan, ministrul apărării naţio­nale şi ad-interim la aer şi marină, general de divizie Popescu Dumitru, general Banciu Sabin, g-ral Zissu­ D., g-ral Atanasiu V., g-ral Georges­­cu Petre, g-ral Teodorescu Iosif, g-ral Cristian Eugen, med. col. Popescu Marin, med. col. Saegiu Virgil, med. col. Dumitrescu loan, med. col. Oră­­şanu Alexandru, med. col. Ionescu Gh., med. col. Racoviţă Aurel, co­mandor Georgescu loan, col. Geor­­gescu Traian, col. Valeu Alexandru­, col. Seracin Pavel, col. Băldescu Radu, col. Grigorovici Rudolf, col. Marinescu Mihail, col. Popovici Du­mitru, col. Dobrotescu Cicerone, co­mandor Dumitrescu Alexandru, col. Saidac Alexandru, col. Stănescu Mi­hail, col. Marinescu G., col. Mano­­lescu Alexandru, col. Pătruțoiu Ni­­colae, comandor Gheorghiu Ermil, comandor Jienescu Gh., comandor Burduloiu Traian, It.-col. Brătuianu C., It.-col. Perju loan, It.-col. Stă­nescu Virgil, It.-col. Petculescu Ata­­nasie, It.-col. Popescu Constantin, It.­­col. Rosetti Bălănescu C.; cpt. co­mandor Negru C., It.-col. Repanovici loan. Şeful Casei militare a Maiestăţii Sale Regelui şi adjutantul regal de serviciu. București, 29 Martie 1938. Bugetul ministerului de interne Lucrările pentru întocmirea buge­tului ministerului de interne au fost terminate. La cifra de 1.625.298.000 lei a bu­getului pe exerciţiul 1937-38, au fost adăugate pe actualul exerciţiu 70 mi­lioane lei pentru hrana jandarmilor, sumă care devenind necesară, a re­clamat anul trecut o deschidere egală de credit. Capitolul personalului a fost sporit cu 80 milioane lei, care reprezintă co­tele de 10 şi 12 la sută, acordate func­ţionarilor. Totalul bugetului ministerului de interne pe exerciţiul 1938-39 se cifrea­ză deci la 1.775.298.000 lei. NORDDEUTSCHER LLOYD BREMEN Călătoria eppr NORVEGIA DANEMARCA „Staft graf­t" 13387 BRT, de la Lei S270 cu vaporul 1 Iunie —10 Iunie Informaţiuni şi prospecte: Uniunea de voiaj şi comerţ S.A.R. Bucureşti, Strada Gen. Budişteanu Nr. 30 Timişoara, Strada J. C. Brătianu Nr. 39 Sibiu, „Europa*“ Strada Regina Maria Nr. 26 Braşov, „Europa" Strada Regele Carol t^r­og sâ se ia la masa de seară ^­­unGRAMNdeVALS VIATA TI­ SE PARE O GLUMA Când bei vinul 99DOIE­­BWVA“ Pivniţele Dealul Zorilor Autarhie administrativă Legea constituţională din 27 Fe­bruarie 1938, cuprinde modificări e­­senţiale în privinţa principiilor cari stau la baza organizării administra­ţiei locale. Constituţia din 29 Martie 1923 for­mula principiile organizării adminis­traţiei locale în art. 4, 38, 41, 108, 110 și 112. Astfel aceste texte preve­deau că : a) din punct de vedere ad­ministrativ, teritoriul României, în temeiul art. 4, se împarte în judeţe şi judeţele în comune ; numărul, în­tinderea şi subdiviziunile lor terito­riale se vor stabili după formele pre­văzute în legile de organizare admi­nistrativă ; b) interesele exclusiv judeţene sau comunale se regulează de către consi­liile judeţene sau comunale, după principiile aşezate în Constituţiune şi în legi speciale ; c) aceste legi vor avea de bază descentralizarea administrativă; mem­brii consiliilor judeţene şi consiliilor comunale sunt aleşi de către cetă­ţenii români prin vot universal, e­­gal, direct, secret, obligatoriu şi cu reprezentarea minorităţii; la aceştia se vor putea adăuga prin lege şi Statul este o sinteză de organe şi funcţiuni. Este o sinteză pluri-func­­ţională, răspunzând misiunii de a sa­tisface interesele generale ; adică, de a realiza acele interese care trec dincolo de limitele locale şi particu­lare , de care se leagă existenţa unei societăţi organizate, care sprijină o normală desvoltare a intereselor lo­cale şi particulare, în armonie cu a­­cele interese generale pe temeiul că­reia se încheagă organismul Statului. De aceia, între interesele generale, care găsesc o totală integrare în or­ganismul de Stat şi între interesele particulare şi locale, nu există o se­paraţie absolută. Vigoarea Statului se sprijină şi pe puterea de viaţă a particularităţilor circumstanţiale. Din diversitatea multiplelor posibilităţi de viaţă locală şi particulară, se des­prinde unitatea şi armonia vieţii sta­tale. O întrepătrundere, continuă şi permanentă, le condiţionează şi exis­tenţa şi tăria lor. Aşa se explică pă­trunderea fenomenelor juridice şi ad­ministrative centrale în mecanismul admr­inistraţiunei locale şi pătrunderea acestora în mecanismul juridic şi ad­ministrativ al vieţii centrale. Organizarea relaţiilor dintre locali­tăţi şi puterea centrală, fixează limi­tele regimului administrativ. Regimu­rile administrative, au evoluat odată cu regimul politic şi ca o urmare a regimul politic: de la autoritate la libertate şi de la libertate la autori­tate. Regimul administrativ al descen­tralizării, consacrat de legiuitorul constituant, până la legea constitu­ţională din 1938, găseşte, până la un punct, o explicaţiune istorică. Până la cele dintâi legiuiri funda­mentale ale Statului nostru, adică până la Regulamentul organic, al Munteniei din 14 iulie 1831 şi până la Regulamentul organic al Moldovei din Ianuarie 1832, nu poate fi vorba de o organizare administrativă des­­centralizatoare în Ţările Româneşti, deşi oraşele noastre aveau atribuţiuni de putere publică şi personalitate morală. Cu anul 1831, în Valahia, începe o mişcare de centralizare. Astfel în cap. IV anexa 2 s. I a Regulamentu­lui organic al Munteniei, se spunea : „Stăpânirea socotind că îngrijirea pentru toate cele ce privesc la buna fericire a unui oraş, nu poate fi în­credinţată decât acelora cari, mai cu deosebire, se folosesc într’însa, au socotit să le dăruiască drepturile de a-şi chivernisi ale lor interesuri prin sfaturi orăşeneşti alcătuit de mădu­lare alese de către însuşi locuitorii acelor oraşe“. Iată formularea clară a principiu­lui descentralizării cuprinzând în­tr’însa cele două elemente ale des­centralizării : puterea de deciziune proprie şi electivitatea organelor ad­ministrative locale. M. Cogălniceanu în „Dorinţele Par­tidei Naţionale“ din 1848 la pag. 22 nr. 29, ed. G. Mârzescu Iaşi 1883, for­mulează deasemenea necesitatea des­centralizării , administrative: „Trebue dat fieştecărui ţinut, oraş, comună, dritul ca prin respectivele sale sfa­turi să-şi controleze interesele locale fără amestecarea puterii centrale. A­­ceste sfaturi ar învia din nou viaţa municipală şi interesul pentru lu­crul public , şi prin urmare, înain­tând buna stare a comunelor, oraşe­lor şi ţinuturilor, ar face şi bună­sta­rea ţărei întregi. Trebue clar primit de princip că tot ce se poate face pe membrii de drept şi membrii coop­taţi, între care pot fi şi femei ma­jore. Art. 38, 110 şi 112, complectează a­­ceste norme fundamentale. Constituţia din 27 Februarie 1938, fixează normele fundamentale pri­vitoare la organizarea administraţiei locale, în art. 31, 79, 80 și 81. Din cuprinsul acestor texte se des­prind două constatări importante cu privire la regimul administrativ lo­cal, aşa cum rezultă din principiile constituționale : a) prin înlăturarea art. 4 prevăzut în Constituţia din 1923, determinarea diviziunilor teritoriale administrative nu mai are un caracter constituţio­nal, limitativ şi obligatoriu. b) în temeiul art. 79, care înlătură alin. 2 şi 3 din textul art. 108 al ve­­chei Constituţii, determinarea regi­mului administrativ local nu are o valoare constituțională , legea consti­tuțională nu a prevăzut principii mi­nime cu privire la organizarea ad­ministrativă locală, lăsând legiuito­rului ordinar, toată libertatea în a­­ceastă materie, b­­loc, să se facă de către puterile sale". Repetată de Convențiunea de la Pa­ris în al­ ultim al art. 46, ideia des­centralizării se întâlnește în formu­lele programatice ale partidelor po­litice din acea vreme. Primele legi de organizare administrativă au în­cercat înfăptuirea unor organizări ad­ministrative descentralizatoare. Con­stituţia dela 1866, proclamă princi­piul descentralizării administrative şi al independenţei comunale. Capit. V din Constituţia dela 1866 tratând despre instituţiunile judeţene şi comunale spunea în art. 106: „insti­tuţiunile judeţene şi comunale sunt regulate de legi“, iar art. 107 spu­nea : „aceste legi vor avea de bază Autoritatea şi libertatea reprezintă forţele dinamice în limitele cărora e­­voluiază organizarea administrativă a unui Stat. După cum autoritatea şi libertatea nu sunt idei contrazicătoa­re, tot aşa organizările administrati­ve sprijinite pe o recrudescenţă a ideii de autoritate sau de libertate, nu sunt contrazicătoare ; ele sunt for­mele variate cari cuprind forţe acti­ve noui, forţele vieţii mereu schim­bătoare. De altfel nici autoritatea, nici liber­tatea nu sunt concepte cu un conţi­nut rigid, fix. Există o schimbare, în timp, a conceptelor însăşi pe care se întemeiază organizarea administrati­vă a unui Stat. Şi autoritatea şi liber­tatea au o bază psihologică. Autorita­tea, am spus , reprezintă relaţia de supraordonare şi subordonare, tran­sformând nevoia omului de a se su­pune unei puteri superioare, într’o normă de drept. Libertatea nu în­seamnă lipsa de lege, nici lipsa de autoritate, ci înseamnă nevoia omu­lui de a lucra, după impulsurile sale lăuntrice, potrivit legilor vieţii şi le­gilor societăţii; temeiurile acestea ale libertăţii şi autorităţii se transformă, după spiritualitatea epocii. In Statul modern se desemnează un nou con­ţinut al libertăţii şi autorităţii, un nou raport între aceste fapte. Astfel în locul autorităţii formale se realizează o autoritate reală, cu un substrat psihologic împins până la ideia de credinţă, autoritate per­sonificată în voinţa unui om ales, ex­presie a simţului juridic popular, vo­inţă ale căreia limite sunt pur subiec­tive. Se poate cerceta dacă autorita­­tatea aceasta reală, personală, auto­nomă şi originară nu tinde să devi­nă o dictatură şi încă ideologică, în măsura în care cea dintâi jertfă tre­bue să fie libertatea spiritului. Tot astfel am arătat că în locul u­­nei libertăţi formale, înţeleasă ca un drept, nu ca un dar, nu ca o conce­sie, nu ca o datorie, în Statul modern în transformare, se tinde la realiza­rea unei libertăţi reale şi pozitive, supusă ordinei în limitele Statului, a căreia superioritate de scopuri im­pune. Astfel desprindem un înţeles nou al autonomiei administrative, în Italia şi al descentralizării administrative, în Germania. In Italia de la concep­tul autonomiei administrative am a­­juns la autarhia administrativă, pe care autorii italieni o privesc tot ca un regim administrativ autonom. Nici libertatea deplină a deriziunilor ju­ridice, nici electivitatea agenţilor ad­ministrativi locali, nu constituesc tră­săturile caracteristice ale regimului descentralizarea administraţi­unii mai complectă şi independenţa comu­nală“. Formula legiuitorului constituant din 1866 este şi elastică şi cuprinză­toare de pleonasm juridic. Elastică în redactare prin expresiunea „mai complectă“, şi elastică, prin acea că nu se determină conţinutul juridic al noţiunii de descentralizare, lăsând în grija legiuitorului ordinar acest lu­cru. Formula legiuitorului constitu­ant cuprinde şi un pleonasm juridic, întrebuinţând cumulativ, expresiuni­­le: „descentralizare administrativă“, şi „independență comunală". Descentralizarea administrativă, în sistemul nostru juridic, are valoarea unui principiu constituțional. Totuși organizările administrative locale au fost supuse unui regim de centrali­zare administrativă. Legiuitorul constituant din 1923 în­scrie prin art. 108 deasemeni princi­piul descentralizării administrative pentru administraţiunile locale. Ideea elecţiunei membrilor colegii­lor de administraţiune locală apare ca un element esenţial al sistemului de descentralizare administrativă lo­cală, iar cuvintele „independență co­munală", dispar în redactarea textu­lui constituțional din 1923. Neexistând însă în textul Consti­tuției din 1923, o definire a descen­tralizării , administrative, legiuitorul ordinar prin diferitele legi de orga­nizare administrativă, a fixat norme de organizare care în realitate aveau un conţinut centralizator. Ceea ce în­seamnă că realitatea vieţii adminis­trative era mai puternică ca princi­piile. De aci s-a născut nevoia de a se lăsa toată libertatea legiuitorului ordinar, atât în ceea ce priveşte fi­xarea conţinutului regimului admi­nistrativ, cât şi numărul diviziunilor administrative, norme cari de altfel nu trebuesc prevăzute în legea fun­damentală. Cu atât mai mult cu cât, în această materie, prefaceri adânci sunt în curs de desfăşurare , prefa­ceri cari ar putea să însemne sugestii şi pentru legiuitorul român şi pe care le însemn aici, autonomiei administrative. Localita­tea reprezintă, în raport cu adminis­traţia centrală a Statului, o persoană juridică distinctă, având o compe­­tinţă specială prin lege şi pentru fo­losul comun, derivând din puterea originară a Statului. Recrutarea a­­genţilor administrativi, prin elecţiu­ne, înseamnă o desemnare; ori, ea trebue să aibe valoarea şi cuprinsul unei delegaţiuni de funcţiuni din par­tea grupării locale. Ceea ce constitue o caracteristică esenţială a autono­miei este puterea de autodeterminare a administraţiunilor, în limitele fi­xate de lege ; personalitatea juridică a diviziunei administrative teritoriale. Autarhia administrativă reprezintă: „organizarea personificată în Stat“, după cum libertatea însăşi nu poate fi înţeleasă decât ca o concesie fă­cută de Stat în­­scopul „asigurării desvoltării normale a vieţii indivi­duale considerată ca o condiţie ne­cesară a desvoltării sociale“. In Germania descentralizarea ca­pătă un nou conţinut, sub influenţa regimului nou. Efectivitatea agenţi­lor locali nu constitue elementul e­­senţial al acestui regim administra­tiv; persoane juridice de drept pu­blic, altele decât Statul, exercită a­­numite atribuţiuni administrative, de­taşate din cadrul atribuţiunilor ad­ministrative ale Statului; aceste per­soane juridice de drept public au o independenţă faţă de stat. In această independenţă faţă de Stat stă însăşi concepţiunea autonomiei administra­tive; administraţia locală nu se face în numele Statului şi pentru Stat. Statul crează şi recunoaşte aceste persoane juridice de drept public au­tonom. Prin urmare puterea Statului poate fi desmembrată în folosul per­soanelor juridice administrative lo­cale, care capătă, prin actul de crea­ţie şi recunoaştere din partea Statu­lui, în aceste limite, o putere auto­nomă. Această concepţie a adminis­traţiei autonome se explică în cadrul politic naţionalist, în care întreaga viaţă publică este organizată pe prin­cipiul instituţiei „Führung“, al cărei titular este „Führer“-ul, care deţine o putere originară şi totalitară, per­sonificând, ca nimeni altul, în mod superlativ „Volksgeist“ al comunităţii­, poporului („Volksgemeinschaft“). Pu­­­­terea „Fuhrer“-ului este şi rămâne totalitară. Puterea Statului nu ră­mâne întreagă , ea poate fi şi este împărţită cu persoanele juridice de drept public, dotate cu autonomie ad­ministrativă. Iar Statul, ca şi diviziu­nile administrative, dotate cu perso­nalitate juridică, sunt instrumente ale „Führer“-ului; ele realizează in a­­cest mod puterea „Führung“-ului. -----oxoxoxox-^-xoxoxoxo—— J Evoluţia constituţională a regimului administrativ local Autarhie administrativă de ION V. GRUIA închiderea exerciţiului financiar In vederea încheerii anului fi­nanciar, ministerul de finanţe a dat ori tuturor direcţiilor de con­tabilitate ale ministerelor, adminis­traţiilor financiare şi serviciilor centrale, instrucţiuni privitoare la închiderea scriptelor pe ziua de 31 Martie 1938, închiderea exerciţiului se va face pe fiecare registru în parte prin dresare de procese verbale. Se vor întocmi şi procese verbale generale din care câte un exemplar va fi înaintat ministerului de fi­nanţe, iar al doilea înaltei Curţi de Conturi. -----oxoxoxox-^-xoxoxoxo—— Moartea d-nei Poruţiu La Cluj a încetat din viaţă, soţia profesorului Petre Poruţiu. Defuncta este cumnata d-lui V. V. Tillea. Fostul subsecretar de Stat a plecat la Cluj, unde va asista la înmormân­tarea d-nei Poruţiu, de unde se va întoarce Vineri în Capitală. Doi oaspeţi francezi vizitează centrul străjeresc­ Breaza BREAZA, 29 — Centrul de îndru­mare străjerească de la Breaza, a pri­mit vizita a doi oaspeţi francezi: d-na Le Boloy, o recunoscută ziaristă de la cotidianul „Epoque”, ziar na­ţionalist francez şi cpt. Andre Faure un cunoscător al limbii române. Cpt. Andre Faure, în timpul răz­boiului mondial, a luptat în rându­rile noastre,­­ chiar pe teritoriul ro­mânesc. D-sa a vorbit şi scris în ro­­mânşte, arătându-şi admiraţiunea pentru înfăptuirile Străjii Ţării. La centrul Breaza, oaspeţii au fost primiţi de către d-nii maior Panait Jugănaru, comandantul centrului, prof. Dionisie Maior, director de stu­dii, cpt Băbuş, administratorul cen­trului, cpt. medic Eftimovici. Oaspeţii au fost conduşi prin loca­lul centrului, vizitând sălile de cursuri, de masă, dormitoarele, sala festivă, etc. Seara, s’au reîntors la București. In jud. Prahova şi Dîmboviţa PLOEŞTI, 29. — Azi dimineaţă o ploaie deasă a început să cadă asu­pra oraşului şi judeţului nostru. Din cauza temperaturii din ce în ce în scădere, ploaia s’a transformat în ză­padă. A nins în tot judeţul, atât la munte, cât şi la şes, până în apropiere de Bucureşti. In regiunea muntoasă ză­pada s’a aşternut în strat gros. Dacă după această ploaie-ninsoare temperatura nu va continua să scadă prea mult — cu alte cuvinte dacă nu vom avea ger — vişinii şi caişii cari au început să înflorească, nu vor avea de suferit. TÂRGOVIŞTE, 29. — Astăzi în cursul zilei temperatura a scăzut foar­te brusc, sub zero grade. Zăpada în fulgi mari, grei,­ însoţită de un frig aspru, a continuat să cadă din abun­denţă.

Next