Curentul, octombrie 1938 (Anul 11, nr. 3831-3861)
1938-10-01 / nr. 3831
ANUL XI No. 3831 12 PAGINI 3 LEI* Patru mari puteri hotărâse destinul Europei D-nii Hitler, Chamberlain, Mussolini şi Daladier se întâlnesc la Muenchen Un dramatic schimb de scrisori şi comunicări telefonice Fazele prin care s’a ajuns la situaţia de azi, în care orice optimism începe să fie justificat, — sunt pur şi simplu uluitoare. In faţa hotărîrii Germaniei de a nu 'rETrîa'' continua negociaţiunii e diploma▼ tice asupra conflictului cu Cehoslovacia, d. Chamberlain a luat eri încă una dintre hotărîrile genial inspirate cu care, de câtva timp tonifică speranţele Europei. Anume, d. Chamberlain a scris două scrisori de o însemnata istorică epocală, cărora li se datorate noua orientare a lucrurilor. Una dintre scrisori este adresată d-lui Adolf Hitler, iar alta d-lui Benito Mussolini. In prima scrisoare, primul ministru britanic roagă pe d. Hitler să nu considere terminată calea negocierilor diplomatice. Nişte probleme europene atât de serioase, care îşi aşteaptă de douăzeci de ani deslegarea, nu pot fi rezolvate favorabil în trei zile de negocieri diplomatice, oricât de laborioase ar fi fost acestea. In consecinţă, sunt necesare conversaţiuni care să cuprindă, ansamblul problemelor europene şi să nu se măr'ginească la aspectul local al unui diferent cu atât de complicate origini. D. Chamberlain se arată de acord a 'trece pe plinul al doilea tot ce ■s'a discutat la Berchtesgaden şi la Godesberg reinnoindu-şi buna dispoziţie de a veni in Germania pentru a treia oară in scopul continuării conversaţiunilor. SCRISOAREA CĂTRE D. MUSSOLINI In scrisoarea adresată de d. Chamberlain d-lui Mussolini, se face un pasmai departe. Primul ministru englez roagă pe d. Mussolini să-şi întrebuinţeze întreaga sa amiciţie şi influenţă pe lângă d. Hitler pentru a-l determina să convină că nişte atât de complicate probleme nu pot fi violate în trei zile. La aceste consideraţii, d. Chamberlain adaugă că incumbă şefilor de state şi factorilor responsabili din guverne o mi’une sacră de a salva dela războiu milioanele de supuşi. In concluzii, premierul englez roagă pe d. Mussolini să facă totul pentru a apropia şi concura punctele de vedere deosebite de pe urma cărora o catastrofă ar putea să izbucnească în câteva zile. ACŢIUNEA D-LUI MUSSOLINI D. Mussolini a fost profund mişcat de nota umană şi comprehensivă a acestei scrisori, şi a intrat imediat în contact telefonic cu d. Hitler, căruia i-a su-TIUS idp.pn VV.p\TSUVriliViri diplOTTlCL-tice comune. Trebue spus că Şeful Statului German a procedat cu o extremă bunăvoinţă, în această împrejurare. Ideea d-lui Mussolini de a convoca rapid o conferinţă de patru primi-miniştri — d-niiJitter, Chamberlain, Mussolini Daladier — a fost imediat aoptată de Fuehrer. A fost ales Muenchenul ca loc al reuniunii, întrucât d. Hitler este şef de Stat. D. Mussolini a telefonat d-lui Chamberlain că d. Hitler a convenit la continuarea conversaţiunilor diplomatice, într’un cadru mai larg. Primul ministru englez a felicitat în mod cordial pe şeful guvernului Italiei, care într’un moment grav pentru pacea Europei a adus un atât de mărinimos aport în sprijinul operei de conciliere internaţională. UN EPISOD DRAMATIC ŞI UN SFÂRŞIT NEPREVĂZUT Este interesant de reţinut felul cum s-au desfăşurat evenimentele la Londra. D. Chamberlain îşi începuse tocmai discursul său, în Camera Comunelor şi expunea îngrijorat fazele dificilelor sforţării diplomatice din ultimul timp, când secretarul său s-a apropiat de pupitrul tribunei şi i-a comunicat discret că este poftit de urgență la telefon. — Cine mă chiamă? a întrebat d. Chamberlain. — Nu știu. E un telefon de l. Foreign Office. D. Chamberlain a încercat să reziste și să continue discursul, dar secretarul său a insistat. Atunci primul ministru britanic a rugat Camera să-i permită o întrerupere de câteva minute și a alergat la telefon, unde spre marea sa surpriză a auzit pe d. Mussolini, care telefona din Roma că d. Hitler a acceptat ideea unei Conferinţe în Patru, la Muenchen. „CURENTUL» este astăzi în măsură să sublinieze cu toată autoritatea că încă de la 3 Septembrie corespondentul nostru din Roma, scria următoarele, sub titlul : „Italia îşi rezervă rolul de arbitru în Europa Centrală” . „Evident că Italia nu poate să se desintereseze de eventualele schimbări în structura geo-politică a Europei Centrale. Din informaţiile noastre, Italia îşi rezervă rolul de arbitru, în cazul când misiunea lordului Runciman nu va isbuti. Dealtfel un cât de sumar examen al raportului de forţe ce eventual s’ar angaja într’un răsLONDRA 28. (Rador). — D. Chamberlain a declarat că a adresat un apel d-lui Hitler, apel în care «ferea să facă o nouă vizită în Germania în cursul săptămânii. Reîntors la tribună, d. Chamberlain, profund emoţionat, a spus Camerei că nu mai există nici o raţiune să-şi continue discursul aşa cum fusese conceput, pentru că lucrurile sunt schimbat fundamental în intervalul celor cinci minute. D-sa a anunţat doar că mâine joi se va duce la Muenchen unde va lua parte la o Conferinţă în Patru, în care îşi pune toate speranţele de pacificare a Europei. EMOŢIE LA PARIS ŞI LA LONDRA Când s’a aflat la Paris despre modul cum au decurs lucrurile, s’au format pe străzi grupuri entuziaste care au manifestat pentru d. Mussolini. Ideea d-lui Mussolini de a convoca o conferinţă în patru, reuşita intervenţiei sale pe lângă d. Hitler, pe de o parte, precum şi asentimentul dat de cancelarul Reichului pentru salvarea păcii europene, a stârnit la Paris şi la Londra un entuziasm de nedescris. Toate ziarele subliniază Iniţiativa loială şi inimoasă a d-lui Mussolini, iar tonul faţă de Germania a fost radical schimbat. Poporul francez a manifestat, până aseară târziu, o vie simpatie pentru d. Mussolini. Koiu, defineşte poziţia cu totul excepţională a Italiei, care nesecondând, Germania într’o politică de provocare cu fatala consecinţă: războiul, — implicit ar pune Germania în situaţia de totală izolare şi deci virtual învinsă. In ultima analiză, problema păcii şi a răsboiului se va decide la Roma.” In continuarea aceleiaş corespondenţe, „Curentul” scrie că atitudinea enigmatică de atunci, a Italiei, nu poate fi prelungită la infinit şi că până la urmă Ducele va fi chemat să intervină cu o soluţie de arbitru. Primul ministru a adăugat că a făcut un apel în acelaş sens pe lângă d. Mussolini pentru a lua parte la această nouă conferinţă. Iată textul mesagiului pe care d. Chamberlain l-a adresat d-lui Mussolini: „Am adresat azi un ultim apel d-lui Hitler, ca să renunţe de a face uz de forţă pentru soluţionarea probelemei sudete, care ar putea fi regulată, după părerea mea, în cursul unei scurte întrevederi. Am oferit cancelarului de a veni pentru negocieri imediat la Berlin, spre a găsi un acord între delegaţii germani şi cehi. Dacă cancelarul doreşte, delegaţi ai Franţei vor lua deasemeni parte la aceste negocieri. Am încredere în faptul că Excelenţa Voastră va binevoi să informeze pe cancelar că va fi gata să se facă reprezentant şi că-1 va sfătui să accepte propunerea mea. In acest fel, toate popoarele vor fi scutite de război. Am dat deja garanţie că făgăduelile cehe vor fi îndeplinite şi am ferma încredere că un acord complect va putea fi realizat în termen de o săptămână“. LONDRA 28. (Rador). — In urma apelului d-lui Chamberlain, d. Musolini care a intrat imediat în legătură telefonică cu d. Hitler, a cerut Fuehrerului german să amâne decretarea mobilizării armatei germane. Ducele a comunicat d-lui Hitler că este dispus să accepte participarea la o conferință, care ar reuni pe cei patru şefi de guverne ai Marei Britanii, Germaniei, Franței și Italiei. D. Hitler a invitat în urma acestui apel pe d-nii Chamberlain, MusLONDRA, 28. (Rador) — D. Chamberlain a declarat în Camera Comunelor că d. Hitler a acceptat să amâne cu 24 ore mobilizarea armatei germane. Ştirea că mobilizarea germană a fost amânată cu 24 ore ca şi informaţia despre conferinţa de mâine de la Muenchen s-au răspândit cu iuţeala fulgerului la Londra, în Marea Britanie şi în întregul imperiu englez. Anunţate chiar de d. Chamberlain la Camera Comunelor, ştirile au produs întâi o adevărată uimire, care s’a transformat apoi într’un sentiment de adâncă uşurare. ★ ROMA 28. (Rador). — Corespondentul Agenţiei Telegrafice Italiene (Ştefani) transmite din Paris, solini şi Daladier. Nu s’au luat încă dispoziţii definitive în ce priveşte lucrările conferinţei celor patru oameni de Stat ai Germaniei, Franţei, Angliei şi Italiei. Este probabil ca deliberările să înceapă la ora 11, dacă participanţii conferinţei vor sosi înainte de această oră ; dacă nu, conferinţa se va deschide la ora 15. La ora 17, s’a răspândit la Paris ştirea că d. Hitler a acceptat mediaţia d-lui Mussolini. In cercurile politice aceste ştiri au fost primite cu deosebită satisfacţia ei ----------- bucurie. Ele au făcut să nască încrederea deplină că datorită d-lui Mussolini orice primejdie de războiu trebue socotită ca exclusă de acum înainte. Ştirea că d-nii Hitler, Chamberlain, Daladier şi Mussolini se vor reuni mâine într’o conferinţă la Muenchen a produs în cercurile parlamentare o profundă senzaţie şi o impresie de o reală uşurare■ Urcări vertiginoase la bursă LONDRA 28. (Rador). — Agenţia Reuter transmite: Imediat ce s’a aflat la bursa din Londra de declaraţia făcută de d. Chamberlain în şedinţa de Miercuri la Camera Comunelor privitor la întrevederea de joi a reprezentanţilor celor patru mari puteri occidentale, toate valorile au înregistrat urcări vertiginoase. In cercurile financiare domneşte o impresie de mare optimism. Bazele acordurilor există. ROMA, 28. (Rador). Corespondentul Agenţiei Havas transmite i In cercurile autorizate se declară că dacă cei patru şefi de guverne ai marilor puteri s’au pus de acord pentru o întreaceasta inseamna ca bazele unor acorduri există de pe acum, după cum existau dealtfel şi înainte ca complicaţiile crizei cehoslovace să fie înveninat complet situaţia. D. Chamberlain spre Muenchen LONDRA, 29 (Rador). — D. Chamberlain a părăsit aerodromul Heston la ora 8.39, plecând cu avionul la Muenchen. „Curentul“ a prevăzut şi anunţat rolul de azi al Italiei Desfăşurarea neaşteptata a evenimentelor Mediaţia d-lui Mussolini Cancelarul a amânat cu 24 ore mobilizarea armatei D. Daladier părăseşte în automobil Preşedinţia consiliului de miniştri din Paris D. HITLER D. DALADIER D. MUSSOLINI Ce splendid exemplar de tenacitate, ce continuă încordare spirituală îi trebue unui singur om, pentru că împotriva tuturor elementelor, coalizate ca sub inspiraţia unei fatalităţi să împingă la războiu, — Chamberlain, bătrânul de şaptezeci de ani, să nu cedeze şi până în ultima clipă să-şi reînoiască sforţările spre a salva pacea! Mai mult decât ar cinsti istoria unei ţări, mai mult decât ar putea îndestula orgoliul unei naţiuni cea mai mare victorie, această îndărătnică proptire a unui bătrân spre a împieda războiul, spre a salva de la moarte milioane de oameni, spre a feri de prăpăd tot avutul material și moral al omenirii, va cântări în titlurile de prestigiu ale Angliei Chiar cele mai robuste încrederi optimiste în pace începuseră să ostenească : chipurile oamenilor deveneau tot mai întunecate zâmbetele dispăreau. In priviri se adânceau umbrele îngrijorării, capetele se plecau, dramatic resemnate ca în faţa unei fatalităţi Un singur om continua lupta Un singur om se împotrivea ideii fatalităţii războiului: Chamberlain. El nu vroia să mai asculte nici trufaşele îndemnuri ale unui orgoliu de rasă, nu mai vroia să se gândească la tradiţiile politicei britanice. Bătrânul nu auzea decât bătăile de inimă precipitate ale unei omeniri îngrozite, nu auzea decât şoaptele rugăciunilor pe care mamele din toată lumea le îndreptau spre un Dumnezeu milostiv. Nu vedea decât tineret svârlit în hora morţii, înainte de a fi trăit măcar un fragment de înseninată primăvară a vieţii. Şi a continuat lupta singur, — fără să ţină seama de nimeni şi de nimic. A vroit să salveze pacea, până în ultima clipă, învingând toate amarele dezamăgiri, găsind în el puteri de împrospătare a speranţei, a continuat să încerce, detaşat de orice mândrie personală, ultimele şanse ale păcii. Mă întorceam acum o săptămână din Elveţia şi contemplam de la fereastra vagonului toate splendidele realizări ale omenirii. Când trenul cobora pe malurile lacului Maggiore, spre a străbate apoi Lombardia, mă urmăreau toate feceste splendide înfăptuiri umane, — grădini, livezi, vile ,orașe, — ca și când le vedeam pentru ultima oară. Iar o noapte, la Venezia, am întârziat să contemplu toată broderia în marmură a palatului Dogilor, obsedat de locul pe care a căzut în 1916 o bombă svârlită dintr’un avion austriac. Mă gândeam la evoluţia aşa de rapida în 20 de ani a aviaţiei, — am meditat îndelung la perfecţia tehnică a torpilelor aeriene, la teribila lor putere de distrugere, şi ipoteza unui nou războiu mondial mă îngrozea. Toate aceste frumuseţi, toate aceste depăşiri ale omului, toate aceste minuni ce reabilitează pe om în faţa lui Dumnezeu, — să fie destinate unei apropiate nimiciri! Absurdul te face să strigi neputincioasa ta revoltă. Plimbam gândul pe drumurile sinistre proectate de ipoteza unei conflagraţii generale: îţi aminteai muzeele, catedralele şi tot ce ţi-a încântat privirile, tot ce ţi-a dat acea negrăită mândrie că aparţii speţei umane, ca să te cutremuri la gândul că toate aceste splendori vor cădea pradă bombardamentului, vor deveni ruini pe urma incendiilor. Nu mai căutai să afli sensul, să prinzi logica acestui act de sinucidere a civilizaţiei, stăteai ca în de PAMFIL ŞEICARU faţa unui blestem, a unei tragice ispăşiri a omului înfruntător al tuturor tainelor universului. Ziarele, revistele, publicau ilustraţii, copii încercând măşti contra gazelor. Atât să rămână rostul acestei uimitoare sforţări ale inteligenţei omului ? Nu poate fi oare folosită şi altfel inteligenţa omului, decât să creeze pentru a avea ce distruge când este cuprins de delirul auto-distrugerii ? Şi în acest climat al celei mai tragice resemnări în faţa fatalităţii războiului, un bătrân a refuzat să creadă în fatalitatea războiului, în logica abdicării unei omeniri ce s’ar supune îndobitocită desnodământului dement al unei noui conflagraţii mondiale. Tocmai această singularizare eroică, tocmai această înfruntare a unei obşteşti resemnări, tocmai încordarea supraumană a unui bătrân spre a salva viaţa a milioane de oameni, spre a salva bogăţiile spirituale şi materiale ale omenirii, dă luptei un patetism pe care nu l’ar putea reda decât inspiraţia divină a lui Beethoven într’o simfonie a păcii. Scrisoarea către Ducele Mussolini va fi avut un accent aşa de profund uman, va fi fost aşa de pură în frazarea nobilelor intenţii, că a putut confisca pe tumultuosul conducător al Italiei, spre a-l transforma în cel mai aprig colaborator al păcii. Cu acea precipitare lucidă a deciziilor, d. Mussolini a mobilizat tot ascendentul său personal spre a obţine la München o întâlnire a celor patru conducători ai destinelor Europei. Este, de fapt, vechea idee a Ducelui acel „pace în patru“ menit să exercite un tutorat politic în Europa spre a asigura o pacifică lichidare a tuturor diferendelor ar putea să amenințe pacea. Evident, această conferință in patru, — Anglia, (Continuare în pag. l1al La ultima oră, ÎNTREVEDEREA DE ERI DE LA MÜNCHEN Sâmbătă 1 Octombrie 1938 Director: PAMFIL SEICARD REDACJIA Şl ADMINISTRA l IA Strada Belvedere No. 6 TELEFOANELE i Secret. General 4.84. 1o Serv Publicaţii Redacţia politica 3.40.88 Tipografia ****** Cab. Administrat Abonamente 4.23.32 Cab. Directorului Secretariatul şi convorbiri cu Provincia Proprietari „Curentul“ S. A. R. înscris: Registrul Comerțului sub No. 15/939 Trib. Ilfov, Registrul publicațiilor: No 174/938 Taxa poștală plătită In numerar contord. Dir. Gen. P. T. T. nr. 55740922 3.10.84 4.84.48 3.40.88 4.84.41 8.40.86