Curentul, octombrie 1938 (Anul 11, nr. 3831-3861)

1938-10-01 / nr. 3831

ANUL XI No. 3831 12 PAGINI 3 LEI* Patru mari puteri hotărâse destinul Europei D-nii Hitler, Chamberlain, Mussolini şi Daladier se întâlnesc la Muenchen Un dramatic schimb de scrisori şi comunicări telefonice Fazele prin care s’a ajuns la situa­ţia de azi,­­ în care orice optimism începe să fie justificat, — sunt pur şi simplu uluitoare. In faţa hotărîrii Germaniei de a nu 'rETr­îa'' continua negociaţiunii e diploma­­▼ tice asupra conflictului cu Cehoslo­vacia, d. Chamberlain a luat eri încă una dintre hotărîrile genial inspirate cu care, de câtva timp tonifică speran­ţele Europei. Anume, d. Chamberlain a scris două scrisori de o însemna­ta­ istorică epocală, cărora li se da­torate noua orientare a lucrurilor. Una dintre scrisori este adresată d-lui Adolf Hitler, iar alta d-lui Be­nito Mussolini. In prima scrisoare, pri­mul ministru britanic roagă pe d. Hitler să nu considere terminată ca­lea negocierilor diploma­tice. Nişte probleme eu­ropene atât de serioase, care îşi aşteaptă de două­­zeci de ani deslegarea, nu pot fi rezolvate favo­rabil în trei zile de nego­cieri diplomatice, oricât de laborioase ar fi fost acestea. In consecinţă, sunt necesare conversa­­ţ­iuni care să cuprindă, ansamblul problemelor europene şi să nu se măr­­'­ginească la aspectul local a­l unui diferent cu atât de complicate origini. D. Chamberlain se arată de acord a 'trece pe plinul al doilea tot ce ■s'a discutat la Berchtesgaden şi la Go­­desberg reinnoindu-şi buna dispoziţie­­ de a veni in Germania pentru a treia oară in scopul continuării conversa­­ţiunilor. SCRISOAREA CĂTRE D. MUSSOLINI In scrisoarea adresată de d. Chamberlain d-lui Mussolini, se face un pas­­mai departe. Primul mi­nistru englez roagă pe d. Mussolini să-şi întrebuin­ţeze întreaga sa amiciţie şi influenţă pe lângă d. Hitler pentru a-l deter­mina să convină că nişte atât de complicate pro­bleme nu pot fi violate în trei zile. La aceste consideraţii, d. Chamber­lain adaugă că incumbă şefilor de state şi factorilor responsabili din guverne o m­i’une sacră de a salva dela războiu milioanele de supuşi. In concluzii, premierul englez roagă pe d. Mussolini să facă totul pentru a apropia şi concura punctele de ve­dere deosebite de pe urma cărora o catastrofă ar putea să izbucnească în câteva zile. ACŢIUNEA D-LUI MUSSOLINI D. Mussolini a fost profund mişcat de nota umană şi com­prehensivă a acestei scrisori, şi a intrat imediat în contact tele­fonic cu d. Hitler, căruia i-a su-TIUS idp.pn VV.p\­TSUVriliViri diplOTTlCL-tice comune. Trebue spus că Şeful Statului German a procedat cu o extre­mă bunăvoinţă, în această îm­prejurare. Ideea d-lui Mussolini de a convoca rapid o conferinţă de patru primi-miniştri — d-nii­­Jitter, Chamberlain, Mussolini Daladier — a fost imediat ao­­ptată de Fuehrer. A fost ales Muenchenul ca loc al reuniunii, întrucât d. Hitler este şef de Stat. D. Mussolini a telefonat d-lui Chamberlain că d. Hitler a con­venit la continuarea conversa­­ţiunilor diplomatice, într’un ca­dru mai larg. Primul ministru englez a felicitat în mod cordial pe şeful guvernului Italiei, care într’un moment grav pentru pacea Europei a adus un atât de mărinimos aport în sprijinul ope­rei de conciliere internaţională. UN EPISOD DRAMATIC ŞI UN SFÂRŞIT NE­PREVĂZUT Este interesant de reţinut felul cum s-au desfăşurat evenimentele la Londra. D. Chamberlain îşi începuse toc­mai discursul său, în Camera Co­munelor şi expunea îngrijorat fa­zele dificilelor sforţării diplomatice din ultimul timp, când secretarul său s-a apropiat de pupitrul tribu­nei şi i-a comunicat discret că este poftit de urgență la telefon. — Cine mă chiamă? a întrebat d. Chamberlain. — Nu știu. E un telefon de l. Foreign­ Office. D. Chamberlain a încercat să re­ziste și să continue discursul, dar secretarul său a insistat. Atunci primul ministru britanic a rugat Camera să-i permită o întrerupere de câteva minute și a alergat la te­lefon, unde spre marea sa surpriză a auzit pe d. Mussolini, care tele­fona din Roma că d. Hitler a ac­ceptat ideea unei Conferinţe în Pa­tru, la Muenchen. „CURENTUL» este as­tăzi în măsură să subli­nieze cu toată autorita­tea că încă de la 3 Sep­tembrie corespondentul nostru din Roma, scria următoarele, sub titlul : „Italia îşi rezervă rolul de arbitru în Europa Cen­trală” . „Evident că Italia nu poate să se desintereseze de eventualele schimbări în structura geo-politică a Europei Centrale. Din informaţiile noas­tre, Italia îşi rezervă ro­lul de arbitru, în cazul când misiunea lordului Runciman nu va isbuti. Dealtfel un cât de su­mar examen al raportu­lui de forţe ce eventual s’ar angaja într’un răs­LONDRA 28. (Rador). — D. Chamberlain a declarat că a a­­dresat un apel d-lui Hitler, apel în care «ferea să facă o nouă vi­zită în Germania în cursul săp­tămânii. Reîntors la tribună, d. Chamberlain, profund e­­moţionat, a spus Came­rei că nu mai există nici o raţiune să-şi continue discursul aşa cum f­usese conceput, pentru că lucru­rile sunt schimbat funda­mental în intervalul ce­lor cinci minute. D-sa a anunţat doar că mâine joi se va duce la Muen­­chen u­nde va lua parte la o Conferinţă în Patru, în care îşi pune toate spe­ranţele de pacificare a Europei. EMOŢIE LA PARIS ŞI LA LONDRA Când s’a aflat la Paris despre modul cum au decurs lucrurile, s’au format pe străzi grupuri entuziaste care au manifestat pentru d. Mussolini. Ideea d-lui Mussolini de a convoca o conferin­ţă în patru, reuşita inter­venţiei sale pe lângă d. Hitler, pe de o parte, pre­cum şi asentimentul dat de cancelarul Reichului pentru salvarea păcii eu­ropene, a stârnit la Paris şi la Londra un entuziasm de nedescris. Toate ziarele subliniază Iniţiativa loială şi inimoasă a d-lui Mussolini, iar tonul faţă de Germania a fost ra­dical schimbat. Poporul francez a manifestat, până aseară târziu, o vie simpatie pentru d. Mussolini. Koiu, defineşte poziţia cu totul excepţională a Ita­liei, care nesecondând, Germania într’o politică de provocare cu fatala consecinţă: războiul, — implicit ar pune Germa­nia în situaţia de totală izolare şi deci virtual în­vinsă. In ultima analiză, pro­blema păcii şi a răsboiu­­lui se va decide la Ro­ma.” In continuarea aceleiaş corespondenţe, „Curen­tul” scrie că atitudinea enigmatică de atunci, a Italiei, nu poate fi pre­lungită la infinit şi că până la urmă Ducele va fi chemat să intervină cu o soluţie de arbitru. Primul ministru a adăugat că a făcut un apel în acelaş sens pe lângă d. Mussolini pentru a lua parte la această nouă conferinţă. Iată textul mesagiului pe care d. Chamberlain l-a adresat d-lui Mussolini: „Am adresat azi un ultim apel d-lui Hitler, ca să renunţe de a face u­z de forţă pentru soluţio­narea probelemei sudete, care ar putea fi regulată, după părerea mea, în cursul unei scurte între­vederi. Am oferit cancelarului de a veni pentru negocieri imediat la Berlin, spre a găsi un acord în­tre delegaţii germani şi cehi. Dacă cancelarul doreşte, dele­gaţi ai Franţei vor lua deasemeni parte la aceste negocieri. Am încredere în faptul că Ex­celenţa Voastră va binevoi să in­formeze pe cancelar că va fi gata să se facă reprezentant şi că-1 va sfătui să accepte propunerea mea. In acest fel, toate popoarele vor fi scutite de război. Am dat deja garanţie că făgă­­duelile cehe vor fi îndeplinite şi am ferma încredere că un acord complect va putea fi realizat în termen de o săptămână“. LONDRA 28. (Rador). — In urma apelului d-lui Chamberlain, d. Mu­­solini care a intrat imediat în legă­tură telefonică cu d. Hitler, a ce­rut Fuehrerului german să amâne decretarea mobilizării armatei ger­mane. Ducele a comunicat d-lui Hitler că este dispus să accepte partici­parea la o conferință, care ar reuni pe cei patru şefi de guverne ai Ma­rei Britanii, Germaniei, Franței și Italiei. D. Hitler a invitat în urma acestui apel pe d-nii Chamberlain, Mus­LONDRA, 28. (Rador) — D. Chamberlain a decla­rat în Camera Comunelor că d. Hitler a acceptat să amâne cu 24 ore mobiliza­rea armatei germane. Ştirea că mobilizarea germană a fost amânată cu 24 ore ca şi informaţia despre conferinţa de mâine de la Muenchen s-au răs­pândit cu iuţeala fulgerului la Londra, în Marea Britanie şi­ în întregul imperiu englez. Anunţate chiar de d. Chamber­lain la Camera Comunelor, ştiri­le au produs întâi o adevărată uimire, care s’a transformat apoi într’un sentiment de adâncă uşu­­rare. ★ ROMA 28. (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei Telegrafice Italiene (Ştefani) transmite din Paris, solini şi Daladier. Nu s’au luat încă dispo­ziţii definitive în ce pri­veşte lucrările conferin­ţei celor patru oameni de Stat ai Germaniei, Fran­ţei, Angliei şi Italiei. Este probabil ca delibe­rările să înceapă la ora 11, dacă participanţii con­ferinţei vor sosi înainte de această oră ; dacă nu, conferinţa se va deschi­de la ora 15. La ora 17, s’a răspândit la Paris ştirea că d. Hitler a acceptat me­diaţia d-lui­ Mussolini. In cercurile politice aceste ştiri au fost primite cu deosebită satis­facţia ei ----------- bucurie. Ele au făcut să nască încrederea deplină că datorită d-lui Mussolini orice primejdie de războiu trebue socotită ca exclusă de acum înainte. Ştirea că d-nii Hitler, Chamber­lain, Daladier şi Mussolini se vor reuni mâine într’o conferinţă la Muenchen a produs în cercurile parlamentare o profundă senzaţie şi o impresie de o reală uşurare■ Urcări vertiginoase la bursă LONDRA 28. (Rador). — A­­genţia Reuter transmite: Imediat ce s’a aflat la bursa din Londra de declaraţia făcută de d. Chamberlain în şedinţa de Miercuri la Camera Comunelor privitor la întrevederea de joi a reprezentanţilor celor patru mari puteri occidentale, toate valorile au înregistrat urcări vertiginoase. In cercurile financiare dom­neşte o impresie de mare opti­mism. Bazele acordurilor există. ROMA, 28. (Rador).­­ Corespondentul Agenţiei Havas transmite i In cercurile autorizate se declară că dacă cei patru şefi de guverne ai marilor puteri s’au pus de acord pentru o între­­aceasta inseam­­na ca bazele unor acor­­duri există de pe acum, după cum existau dealt­fel şi înainte ca compli­caţiile crizei cehoslovace să fie înveninat complet situaţia. D. Chamberlain spre Muenchen LONDRA, 29 (Rador). — D. Chamberlain a părăsit aerodro­mul Heston la ora 8.39, plecând cu avionul la Muenchen. „Curentul“ a prevăzut şi anunţat rolul de azi al Italiei Desfăşurarea neaşteptata a evenimentelor Mediaţia d-lui Mussolini Cancelarul a amânat cu 24 ore mobilizarea armatei D. Daladier părăseşte în automobil Preşedinţia consiliului de miniştri din Paris D. HITLER D. DALADIER D. MUSSOLINI Ce splendid exemplar de tena­citate, ce continuă încordare spi­rituală îi trebue unui singur om, pentru că împotriva tuturor ele­mentelor, coalizate ca sub inspi­raţia unei fatalităţi să împingă la războiu, — Chamberlain, bă­trânul de şaptezeci de ani, să nu cedeze şi până în ultima clipă să-şi reînoiască sforţările spre a salva pacea! Mai mult decât ar cinsti isto­ria unei ţări, mai mult decât ar putea îndestula orgoliul unei na­ţiuni cea mai mare victorie, această îndărătnică proptire a unui bătrân spre a împieda războiul, spre a salva de la moarte milioane de oameni, spre a feri de prăpăd tot avutul material și moral al omenirii, va cântări în titlurile de prestigiu ale Angliei Chiar cele mai robuste încrederi optimiste în pace începuseră să ostenească : chipurile oamenilor deveneau tot mai întunecate zâmbetele dispăreau. In priviri se adânceau umbrele îngrijorării, capetele se plecau, dramatic re­semnate ca în faţa unei fatalităţi Un singur om continua lupta Un singur om se împotrivea ideii fatalităţii războiului: Cham­berlain. El nu vroia să mai asculte nici trufaşele îndemnuri ale unui or­goliu de rasă, nu mai vroia să se gândească la tradiţiile politicei britanice. Bătrânul nu auzea de­cât bătăile de inimă precipitate ale unei omeniri îngrozite, nu auzea decât şoaptele rugăciunilor pe care mamele din toată lumea le îndreptau spre un Dumnezeu milostiv. Nu vedea decât tineret svârlit în hora morţii, înainte de a fi trăit măcar un fragment de înseninată primăvară a vieţii. Şi a continuat lupta singur, — fără să ţină seama de nimeni şi de nimic. A vroit să salveze pacea, până în ultima clipă, învingând toate amarele dezamăgiri, găsind în el puteri de împrospătare a spe­ranţei, a continuat să încerce, detaşat de orice mândrie perso­­nală, ultimele şanse ale păcii. Mă întorceam acum o săptă­mână din Elveţia şi contemplam de la fereastra vagonului toate splendidele realizări ale omeni­rii. Când trenul cobora pe ma­lurile lacului Maggiore, spre a străbate apoi Lombardia, mă ur­măreau toate feceste splendide înfăptuiri umane, — grădini, li­vezi, vile ,orașe, — ca și când le vedeam pentru ultima oară. Iar o noapte, la Venezia, am în­târziat să contemplu toată brode­ria în marmură a palatului Dogi­lor, obsedat de locul pe care a că­zut în 1916 o bombă svârlită din­­tr’un avion austriac. Mă gân­deam la evoluţia aşa de rapida în 20 de ani a aviaţiei, — am meditat îndelung la perfecţia tehnică a torpilelor aeriene, la teribila lor putere de distruge­re, şi ipoteza unui nou războiu mondial mă îngrozea. Toate aceste frumuseţi, toate aceste depăşiri ale omului, toate aceste minuni ce reabilitează pe om în faţa lui Dumnezeu, — să fie destinate unei apropiate ni­miciri! Absurdul te face să strigi neputincioasa ta revoltă. Plim­bam gândul pe drumurile sinis­tre proectate de ipoteza unei conflagraţii generale: îţi amin­teai muzeele, catedralele şi tot ce ţi-a încântat privirile, tot ce ţi-a dat acea negrăită mândrie că aparţii speţei umane, ca să te cutremuri la gândul că toate a­­ceste splendori vor cădea pradă bombardamentului, vor deveni ruini pe urma incendiilor. Nu mai căutai să afli sensul, să prinzi logica acestui act de sinu­cidere a civilizaţiei, stăteai ca în de PAMFIL ŞEICARU faţa unui blestem, a unei tragice ispăşiri a omului înfruntător al tuturor tainelor universului. Ziarele, revistele, publicau ilu­straţii, copii încercând măşti contra gazelor. Atât să rămână rostul acestei uimitoare sforţări ale inteligenţei omului ? Nu poate fi oare folosită şi altfel inteligenţa omului, decât să creeze pentru a avea ce dis­truge când este cuprins de deli­rul auto-distrugerii ? Şi în acest climat al celei mai tragice resemnări în faţa fatali­tăţii războiului, un bătrân a re­fuzat să creadă în fatalitatea războiului, în logica abdicării unei omeniri ce s’ar supune în­dobitocită desnodământului de­ment al unei noui conflagraţii mondiale. Tocmai această sin­gularizare eroică, tocmai această înfruntare a unei obşteşti resem­nări, tocmai încordarea supra­umană a unui bătrân spre a salva viaţa a milioane de oameni, spre a salva bogăţiile spirituale şi materiale ale omenirii, dă luptei un patetism pe care nu l’ar pu­tea reda decât inspiraţia divină a lui Beethoven într’o simfonie a păcii. Scrisoarea către Ducele Mus­solini va fi avut un accent aşa de profund uman, va fi fost aşa de pură în frazarea nobilelor in­tenţii, că a putut confisca pe tu­multuosul conducător al Italiei, spre a-l transforma în cel mai aprig colaborator al păcii. Cu acea precipitare lucidă a decizii­lor, d. Mussolini a mobilizat tot ascendentul său personal spre a obţine la München o întâlnire a celor patru conducători ai desti­nelor Europei. Este, de fapt, vechea idee a Ducelui­ acel „pace în patru“ menit să exercite un tutorat po­litic în Europa spre a asigura o pacifică lichidare a tuturor di­ferendelor ar putea să ame­nințe pacea. Evident, această conferință in patru, — Anglia, (Continuare în pag. l1­al La ultima oră, ÎNTREVEDEREA DE ERI DE LA MÜNCHEN Sâmbătă 1 Octombrie 1938 Director: PAMFIL SEICARD REDACJIA Şl ADMINISTRA l IA Strada Belvedere No. 6 TELEFOANELE i Secret. General 4.84. 1o Serv Publicaţii Redacţia politica 3.40.88 Tipografia ******­ Cab. Administrat Abonamente 4.23.32 Cab. Directorului Secretariatul şi convorbiri cu Provincia Proprietari „Curentul“ S. A. R. înscris: Registrul Comerțului sub No. 15/939 Trib. Ilfov, Registrul publicațiilor: No 174/938 Taxa poștală plătită In numerar cont­ord. Dir. Gen. P. T. T. nr. 55740­922 3.10.84 4.84.48 3.40.88 4.84.41 8.40.86

Next