Curentul, decembrie 1941-ianuarie 1942 (Anul 14, nr. 4956-4993)
1942-01-06 / nr. 4989
B6 pagini? In primul match H. C. Juventus i o categorici victorie, Minând H. C. Iaşi Seapoul de hockey pe ghfeţă, s-a inaugurat ori prin matohul disputat pe patinoarul Venuos între Juventus şi H. C. Iaşi. Juventus a dovedit odată în plus că este cea mai valoroasă echipă, matohul de erol constituiind pentru ea un bun şi mai ales reuşit antrenament. Scorul, puţin cam exagerat poate, a mers crescând. Evoluţia lui progresivă a coiicis cu demoralizarea echipei ieşene şi cu prăbuşirea ei totală în ultima parte a jocului. Condiţia fizică şi-a spus cuvântul. De unde în prima repriză echipele se puteau socoti de forţe aproximativ egale, atacurile succedânduse cu repeziciune dintr’un teren într'alud, ocupând din mijlocul reprizei a doua, H. C. Iaşi nu a mai contat la valoare. Desigur că nimeni nu s'ar fii aşteptat la un aşa rezultat. 1620 constitue o diferenţă aritmetică apreciabilă. In schimb Juventus ne-a confirmat o poftă de joc admirabilă şi mai ales un control sigur asupra puckuilui. Terenul Venus a înlocuit cu mult succes vechiul „Oteteleşanu", ghitaţa fiind chiar mai bună, de hockey al anului I recoltat CU 16:0 (3-0,6-0,7-0) meros, material a fost condus de către d-nii Husan şi Pasau. H. C. Juventus: Dron, Anastasiu, Sadowski, Flamaropol, Sotez, Pană, Buia, R. Tănase, Bob Petrowici. H. C. Inşi Mieloş, Voina, Schreiner, Stoian, Racowiță, Gh. Mihai, Doru- Plăcinţeanu, Todoru. vr Grigin d fază a matchidTM H. C. Juvetitus—H. C. Iași « Jocul In prima repriză, scorul este deschis de Flamasopol printr’un schot puternic. Imediat mai înscrie Pană şi din nou apoi Flamasopol. La reluare goalurile încep să curgă, autorii fiind Sadowski (2), Botez, Radu Tănase, Pană şi Paul Anastasiu. Pauza găseşte scorul de 9-0. Reacţiunea oaspeţilor nu se produce. Slabe atacuri ale lui Ionel Racoviţă sunt uşor spulberate de către Anastasiu. Dion, în poarta Juventusului nu are de apărat nimic. De partea cealaltă însă goalurile se adună din ce în ce mai numeroase. Astfel că mai înscriu: Tănase Radu (2), Pană (2) Sadowski (2) şi Paul Anastasiu. Scor final 16-0, întreaga echipă a Juventusului a jucat nesperat de bine. Totuşi o notă bună pentru Flamaropol, Anastasiu şi Pană. De la H. C. Iaşi, în afară deocul inte şi inteligent al lui Nonel Racoviţă şi Teodoru n’am mai putut remarca decât bună-voinţă. De altfel, încă tineri, fără rutina matchurilor prea mari, nu puteau să ţină piept. Ii vom revedea mâine, in faţa unui adversar mai comod: Viforul Dacia. Abea atunci ne vom da părerea. In faţa imni public destul de nu Erl în sala Arta Prima zi a campionatelor re jo i a e de ping-pong Mircea Poenaru-Bordea, ce! mai bun jucător al ziei, împreună cu Lucy Cojescu Cea mai importantă competiţie a ping-pong-ului bucureştean — campionatele naţionale — am început eri în sala „Arta“, sub cele mai frumoase auspicii. Numărul mare al concurenţilor, publicul la fel de numeros care a ţinut să asiste, precum şi perfecta organizare, sunt lucruri care ne bucură acum la început de ani şi ne dă speranţe de mai bine. Concurenţii au fost împărţiţi în 3 categorii distincte. S-au înregistrat şi multe surprize, printre care şi înfrângerea talentatei Magda Burac. .Revelaţia campionatului a fost, indiscutabil, Mircea Poenaru-Bordea, care a impresionat prin jocul său de bună calitate, sobru şi elegant. Dăm mai jos câteva din cele mai importante rezultate. CATEGORIA I-a DOAMNE Lucy Cojescu b. Ileana Devasal 21—12, 21—18. Iolanda Stanimir b. Magda Burac 21—19, 13—21, 21—16. Lucy Cojescu b. Iolanda Stanimir 19—21, 21—16, 21—17. CATEGORIA I-a DOMNI Hagi Vasiliu b. Sormus 21—19, 19—21, 21—17. Mircea Poenaru-Bordea b. Cicero Danielescu 21—14, 21—17. Ruhen b. N. Negulescu 21—18, 21—10. Mircea Poenaru-Bordea b. Ionescu-Tulcea 19—21, 21—8, 22—20. In urma jocurilor de eri s’au calificat pentru optimile de finală: Hagi Vasiliu, Florin Florescu, Dr. Chitz, Nicodim, T. Bădin, Mircea Poenaru-Bordea și Ruhen. S’au remarcat dela doamne : Lucy Cojescu şi Iolanda Stanimir ,iar dela domni : Mircea Poenaru-Bordea, cel mai bun om al zilei: Hagi Vasiliu şi Urchitz. Pe cluburi, cea mai bună : Distribuţia. Rezultatei galei de box dela „Non Eri dimineaţă a avut loc în sala cinematografului „NONI“ prima reuniune de box a anului, în organizaţia maestrului GH. PREDA, care s-a bucurat de un frumos succes moral. Iată rezultatele obţinute : GH. SMARANDACHE învinge la puncte pe A. Bota. NICOLAE GROSSU învinge la puncte pe Gh. Teodorescu. GH. HAINEM dispune la puncte de R. Constantinescu. ŞTEFAN STANESCU şi C. PAVELESCU fac un reuşit match nul. ILIE TERPEZICEANU învinge prin K. O. în rep. 2-a pe C-tin Dumitrescu. MARIN DOBRESCU obţine victoria la puncte asupra lui C-tin Sărbătoare. La sfârşit,maestrul Gh. Preda face o frumoasă eschibiţie în compania fostului şampion naţional Marin Plăeşu, foarte mult aplaudată de publicul asistent. int Roza vânturilor PENTRU A DOUA JUMĂTATE lunii Ianuarie clubul A. C. menţionează programarea a câ■va curse de ciclo-cross deschise turor alergătorilor. * LA 12 IANUARIE, s-a anunţat importantă şedinţă a comitetului reral al F. R. F. A. Echipa disictuală „Cotroceni“ nu şi-a înfrupt nici un moment activitar. In ultimele două săptămâni, districtualii au făcut antrenament de sală şi educaţie fizică. A. S. D. JUVENTUS, secţia de basketball şi-a început antrenamentul în sală, în vederea deplasării ce o face în Slocia, ca invitaţi ai federaţiei slovace. * * SE VORBEŞTE cu insistență că activitatea footballistică va fi reluată în cursul lunei Martie. Un nou colo-cross al muncitorilor După succesul pe care l-a obţinut ciclo-cross-ul muncitorilor de acum câteva săptămâni, în organizarea perfectă a departamentului „Munca în aer liber”, se crede că săptămâna ce vine sau cel mult în două săptămâni să se organizeze din nou un ciclocross, la care şi-au anunţat de pe acum participarea, un lot destul de numeros. Localităţile germane pentru sporturile de iarnă rezervate soldaţilor (ESS).— In Germania s’a luat hotărîrea ca hotelurile şi pensiunile din localităţile germane pentru sportul de iarnă să fie rezervate pentru soldaţii răniţi şi cari sunt în permisie. Vizitatorii cari au reţinut camere sunt nevoiţi să renunţe, în schimb bolnavii fac excepţie dacă prezintă un certificat medical. O altă excepţie formează sportivii de iarnă, cari în caz de nevoie primesc o autorizaţie specială din partea conducerii sportului Reichului. Bîndea nu vine in Bucureşti Un ziar de specialitate a anunţat că „Binduţ“ extrema Ripensiei va veni la Bucureşti şi va juca la un club mare din Capitală. Cauza venirii lui era motivată de faptul că Bindea fiind funcţionar la Primărie urma să fie mutat la Bucureşti. Deci caz de forţă majoră. Venind pentru câteva zile la Bucureşti şi întrebat de acest „divorţ“ ne-a răspuns : „Cei ce scriu aşa ceva, nu-s serioşi. Şi pe deasupra mai dă şi idei proaste". Atletic-Club la lucru Noua grupare Atletic-Club, formată din vechii atleţi ai Venusului, ţine azi şedinţă generală, la orele 15,30 precis. In prezenţa d-lui ing. Radu Filitti, conducătorul grupării, se va stabili datele noilor antrenamente şi se vor discuta chestiuni privitoare la bunul mers al grupării. Sunt rugaţi să ia parte absolut toţi membrii. Curentul A MUC XIV, No. 4989, Mărfi 8 Ianuarie 1948 BOX Georgescu vrea să-şi ia revanşa asupra lw Doculesen Titlul naţional la categoria semigrea a fost recent cucerit de Mielu Doculescu priitr’o decizie la puncte, asupra lui Gh. Georgescu, învingătorul lui Pană. Câteva zile după match, fostul campion naţional a declarat că-l va provoca pe campion, cerându-i revanșa. Start Club V Sutează o secţie de hockey Merituoasa grupare de volley-ball femenin, Start Club înfiinţează şi o echipă de hockey pe ghiaţă, tot femenină. Vom avea astfel ocazia să admirăm pe ghiaţă şi un match femenin de hockey Se pune însă problema unei echipe... adverse, deoarece nu mai există nicio formație femenină de hookey pe ghiață. Cronica medicală Succesele imunzării contra diftereu O măsură a succeselor, care au putut fi obţinute prin campania de imunizare contra difteriei, ne dă o statistică a clinicei de copil din Düsseldorf, care a fost publicată în revista de specialitate „Deutschen medizinischen Wochenschrift" (1941, nr. 33). Imunizarea a fost introdusă la Düsseldorf spre sfârşitul toamnei 1939 ; până acum s-a ajuns ca 90% din toţi copiii din Düsseldorf să fie imunizaţi. încă din anul care urmează introducerii acestui vaccin, a scăzut numărul copiilor bolnavi de difterie, internaţi In spital, la Jumătate faţă de anul precedent , considerând situaţia actuală, se contează pe Incă o Injumătăţire a acestui număr. Veracitatea acestor cifre, astfel se afirmă în publicaţia amintită, ar putea fi diminuată prin observaţia că a constatat In împrejurimi un regres considerabil al difteriei, fără să se fi introdus şi aci o imunizare Intensă De aici ar putea rezulta că curba boalei are un minus descendent, cum se observă de multe ori la epidemii asemănătoare Iluzia, succeselor este în acest caz o coincidentă fără nici un corespondent real. Această afirmare este însă combătută prin următoarea constatare: copii au putut fi vaccinaţi numai în categorii după vârste, la început a trebuit să se înfrângă opoziţia frecventă a educatorilor, şi in comunele suburbane s’a introdus abia mai târziu imunizarea In felul acesta au rămas încă suficienţi copii nevaccinaţi, pentru a se stabili o comparaţie între cei vaccinaţi şi cei nevaccinaţi Această comparaţie dă o imagine perfect convingătoare a proporţiei de realzare a imunizării : mai mult de 4-5 dintre copiii internaţi nu erau vaccinaţi, în timp ce în această perioadă marea majoritate a copiilor din Düsseldorf erau deja imuni Dintre copiii vaccinaţi, care totuşi s’au îmbolnăvit, n'a murit nici unul în toate cazurile boala avut o formă uşoară, în timp ce la cei nevaccinaţi, cursul boalei a fost mai greu decât în anii precedenţi, mortalitatea rămânând aproape aceeaşi Această paralelă dovedeşte că scăderea numărului de bolnavi constatat, trebuie raportată în mod evident la vaccinarea preventivă şi nu la schimbarea caracterului epidemiei (Uta Importanta vitamino iii rizi» u Numele vitaminei a fost dat In anul 1913, de un cercetător din domeniul medicinei, acelor substanţe care sunt de o necesitate vitală in afară de hrana obişnuită, pentru menţinerea şi creşterea normală a organismului. De atunci cercetările ştiinţei în acest domeniu, în esenţă conduse de savanţi germani, au ajuns foarte departe S a recunoscut că există un întreg şir de vitamine, cari pentru accepţia generală, au ajuns să fie numite astăzi după literele alfabetului. Trebuie accentuat în mod deosebit că fiecărei vitamine ii corespunde o maladie, specifică Această maladie îşi face apariţia ori de câte ori lipseşte această vitamină in nutriţie Astăzi a ajuns un loc comun în bagajul de cunoştinţe al oricui faptul, că lipsa de vitamine A, duce la o gravă maladie de ochi. Lipsa de vitamine B 1, care vitamină a fost descoperită la 1879 pentru prima oară, ca element indispensabil fizologic, şi care a dat avânt minuţioaselor cercetări în domeniul vitaminelor, a duce la Beri. Beri, o deosebit de gravă boală de nervi foarte răspândită in Asia răsăriteană, lipsa de vitamine C contribue la scorbut, deficientă de vitamine D, la rahitism. Toate aceste maladii îşi fac apariţia şi pun stăpânire integrală pe structurile cele mai sănătoase, din cauza lipsei acestor vitamine atât de necesare din punct de vedere biologic, dar toate aceste cazuri se vindecă din fericire foarte repede Intre o înzestrare abundentă a corpului cu vitamine şi una complet insuficientă, care poartă numele de avitaminoză, există numeroase trepte intermediare, cu indispoziţii fiziologice mai grele sau mai uşoare ca de pildă, lipsa de poftă de mâncare, lăcomia exagerată la mâncare, iritabilitatea, hipersensibilitatea, oboseala uşoară, care de multe ori nu e considerată de pacient ca un simptom de boală, în necunoştinţă de cauză, însă prezintă desavantagiul pentru cel care dă dovada de o astfel de boală, că puterea lui de activitate este simţitor inegală, de durată mai lungă sau mai scurtă, neputându-şi lămuri şi nevroind remedia această boală caracterizată de pacient ca o indispoziţie trecătoare. Astfel s-a ajuns în situaţia că în războiul actual, vitaminele au devenit extrem de populare, mai întrebuinţate ca oricând. Chiar în prima iarnă de război, guvernul Reichului a distribuit întregului tineret şcolar pe categorii de vârste şi tuturor ostaşilor şi celor din serviciul armatei, tablete de vitamine, administrându-se concomitent tuturor sugacilor Vigantol, împotriva rahitismului. Pe atunci Britanicii credeau că acest fapt este un efect al blocadei foametei Şi se simţeau tari şi siguri triumfând au câştigat victoria. Astăzi insă Marea Britanie a comandat în Statele Unite milioane de tablete de vitamine Numai că între o situaţie şi alta există o covârşitoare deosebire : Germania pregătise ani dearândul, cu mult înaintea isbucnirii războiului, aceste acţiuni ale vitaminelor, care in plus erau independente desfăşurarea războiului şi care ad fost executate în timp de pace, în vreme ce este foarte problematic dacă Anglia s’ar fi decis la astfel de acţiuni fără războiul, actual. Astfel de acţiuni presupun în mod natural, că preparatele cari intră în conţinutul vitaminelor, pot fi confecţionate în mari cantităţi si foarte ieftin Din mijloacele de hrană se extrag in prea puţine cantităţi vitaminele, fiind în plus şi foarte costisitoare. Singura cale de fabricare a acestor vitamine este cea sintetică şi singura tară care s-a evidenţiat în mod deosebit prin creiarea unei puternice industrii chimice in acest domeniu ,este Germania. Se aminteşte că vitamina B 1 a fost fabricată pentru prima oară pe cale sintetică, acum câţiva ani, de „Bayer“. Desigur, vitaminele au o importanţă covârşitoare, dar acest fapt nu însemnează că aceste minunate produse pot duce la o supraestimare a acestor preparate sintetice. Deci nu poate fi vorba că s-ar putea înlocui nutriţia naturală prin tablete de vitamine. Hrănirea normală cu produse naturale este cel mai bun mijloc de întreţinere a forţelor vitale ale organismului. Preparatele cu vitamine nu-şi ridică niciodată pretenţia, de a deveni vreodată mijloace de hrană şi să aibă o valoare excesivă de nutriţie şi în consecinţă, nu pot fi considerate ca mijloace de hrană. Dar dacă în timpul iernii, când nu există legume sau fructe proaspete, se întrebuinţează în nutriţie preparate cu vitamine, ingurgitându-se cu regularitate, se dovedeşte înţelepciune şi îngrijire a sănătății. HAWAI Ţara şi locuitorii, in trecut şi in prezent de Dr. PAUL ROHRBACH In partea de Nord a Oceanului Pacific, acolo unde el măsoară o adâncime de peste 5000 m, se înşiră o serie de insule pe distanţa de 2500 km. Grupul cel mai răsăritean îl formează insulele Hawai, în timp ce spre Asia nu sunt decât arhipelaguri mici, insule de recifi, cele mai vestice sunt cele două insule Midway, numite astfel pentru că sunt așezate la jumătatea drumului între San Francisco și Yokohama. Arhipelagul Hawai a fost descoperit încă dii secolul al 16-lea de navigatorii spanioli. Nu a devenit insă cunoscut decât cîrtiță ce a fost vizitat, in 1769, de căpitanul Cook. Cook a botezat aceste insule arhipelagul Sandwich, după numele ocrotitorului său. Astăzi însă aceste insule nu se mai cheamă astfel. Denumirea de „Insulele Hawai" vine dela insula cea mai răsăriteană, pe care se înalţă piscurile, de peste 4000 m. înălţime, ale renumiţilor vulcani Mauna Kea şi Mauna Loa. Centrul economic şi politic este insula Oahu cu capitala Honolulu Toate insulele la un loc n’au mai mult de 17.000 kmp, adică 3/4 din suprafaţa Siciliei. Cook a găsit aci o populaţie de rasă polineziană, pe care a socotit-o la câteva sute de mii de suflete, cifră desigur exagerată. Deşi nu cunoşteau încă metalele, locuitorii acestui arhipelag aveau o organizaţie socială destul de înaintată, fiind împărţiţi în familii de regi, de nobili şi de popor de rând. Spre sfârșitul secolului al 18-lea, pescarii americani de balene au făcut aci o stație principală în drumul lor spre Capul Horn. Dela acești pescari, Kamehameha a primit armele, cu ajutorul cărora a supus celelalte insule, transformând astfel arhipelagul într’un regat. El a domnit de la 1789—1819, dovedind deosebite calităţi de conducător, întreţinând relaţii cu mai multe puteri europene, deschizând ţara pentru europeni şi fiind numit de aceştia „Napoleon al mărilor de Sud". Pe la anul 1840, marile puteri au început să-şi manifeste interesul pentru aceste insule. Rusia, Franţa, Anglia şi Statele Unite şi-au aruncat simultan privirile într’acolo. La 1842, Statele Truite au recunoscut pe regele Kamehameha III şi independenţa regatului insular. La 1843 şi-a făcut apariţia fregata engleză „Carys", care din ordinul Lordului Paulets urma să anexeze arhipelagul la Anglia in numele acestuia Guvernul din Londra n’a aprobat însă acest act. David Kalakaua, din altă familie decât cea domnitoare, devine rege la 1874. Acesta a călătorit in America de Nord si în Europa şi-a încheiat în 1875 un tratat de comerţ cu Statele Unite, tratat foarte avantajos pentru americani. Pe clauzele acestui tratat şi-au întemeiat americanii mai târziu pretenţiile lor politice Sub Kalakaua, au început să imigreze numeroşi japonezi, chinezi şi portughezi din Azore, întrucât indigenii, puţini dispuşi la lucru, nu erau deajuns pentru plantaţiile de trestie de zahăr. Kalakaua a murit la 1891 la San Francisco. Sub domnia sorei acestuia, regina Liliuokalani, influenţa agenţilor americani a devenit foarte mare, culminând prin detronarea dinastiei şi proclamarea republicei, la 1898. După aceia, „americaniştii" au început să acţioneze, astfel că la 1900 insulele au fost alipite la Statele Unite, devenind „teritoriu cu administraţie proprie", având „cameră” şi „senat“. Toate cererile, prin care se manifesta dorinţa ca arhipelagul să fie primit in Uniune ca stat, au fost zadarnice. Cel dintâiu recensământ din 1832 menţiona încă 130.000 de indigeni. O jumătate secol după aceia, ei nu mai numărau decât 40.000, iar astăzi, excluzându-se metişii, numărul lor nu mai este decât de 20.000. De fapt ei nu mai au nici un rol. La o populaţie totală de circa 400.000 suflete, japonezii reprezintă 150.000, filipinii 65.000, portughezii şi chinezii câte 30.000, hawaianii şi metişii intre 50.000—60.000, americanii 50.000. Afară de aceasta, mai trăiesc în Hawai câteva mii de europeni: englezi, germani, ruşi, etc. Japonezii au dobândit pământuri pe insulă, ca şi portughezii. Chinezii şi o parte din filipini vin în majoritatea cazurilor fără familie şi se reîntorc in patria lor când au câştigat bani suficienţi, întreaga viaţă economică a arhipelagului pulsează în jurul producţiei de trestie de zahăr şi de ananas. Se mai cultivă cafea şi banane. Cu ajutorul canalelor, trestia de zahăr este adusă în fabrici. Pe o parte intră materia primă, iar pe cealalta ies sacii plini de zahăr. Faţă de producţia mondială, ananasul din Hawai reprezintă 90'Vo. Majoritatea ia drumul Statelor Unite. Clima este minunată, vară veşnică şi o nemaipomenită simfonie de flori. Peisagiu, în special pe Insula Oahu, este de un romantism fără pereche. Pe impozantele înălţimi de la Pali din insula Oahu, Kamehameha a obţinut victoria lui hotăritoare, în urma căreia a devenit stăpânul arhipelagului. Şoselele sunt extraordinar de bune, iar circulaţia automobilelor mare. Honolulu este un modern oraş de tropice. Alături de sgârie norii în stil american, străjuiesc încă clădirile guvernamentale de pe vremea regalităţii. Prăvăliile şi întreprinderile japoneze sunt foarte numeroase. Pe piaţa principală se înalţă monumentul lui Kamehameha I, turnat din bronz. Corpul muşchiulos este îmbrăcat într’o mantie de pene aurite, iar pe cap poartă o cască antică. Kamehameha ţine în mână vechiul are indigen cu săgeată din lemn tare. Cea mai frumoasă privelişte asupra oraşului o ai din punctul numit Punch Bowl De aci se vede la o depărtare de 8 km, muntele vulcanic Diamond Read, foarte puternic fortificat și adăpostind tunuri uriaşe. La 12 km, vest de Honolulu, se deschide intrarea largă de 27 m, care şerpuieşte circa 20 km, printre insule şi peninsule şi care merge spre portul Pearl Harbour. Ca şi Diamond Read, Pearl Harbour este o fortăreaţă, dispunând de cele mai moderne mijloace, care nu pot fi vizitate fără autorizaţie specială. Aci sunt dockurile şi magazinele flotei din Pacific a Statelor Unite. Toate unităţile acestei flote au putut găsi adăpost la Pearl Harbour, încă de acum 10 ani. In viroagele muntelui Diamond Read, ocrotite împotriva oricărui atac, se află aerodromurile subterane ale unei staţiuni aviatice de primul ordin. Nu se Ştie în ce măsură aceste lucrări au fost desăvârşite. Dacă întrebai despre aceasta pe americanii din Honolulu, ei îţi răspundeau că locul este invulnerabil. Japonezii au dovedit acum contrariul. Afară de aceasta, arhipelagul Hawai constituie pentru politica din Pacific a Statelor Unite o bază centrală, de unde pornesc liniile strategice spre Sud, până la insula Tutuila din arhipelagul Samoa, spre Vest, prin insula Johnston, cedată de Anglia Americii, prin insuleie Wake și Guam spre Mar și spre Nord , est până la cele două insule Midway, fortificate și ele. Citiți: ' InPuiSt pe anul T A „ apărut în excelent© condition! tehnice „Mul“ 19/1 Carnetul silei La zi ffL.III Marleen lângă vechea cazarmă, stă atârnată o latemâ. Aci, In Bear« seară, o fată Inimoasă, LIII Marleen, ie întâlnea cu Iubitul el, soldat german. A*i volnicul e pe fronl și ar li fericit să știe că, la înapoiere, mal poate găsi, acolo, sub nostalgica lanternă, dragostea sa de odinioară: Vor der Kaserne, vor dem grossen Tor Stand eine Laterne und steht sie noch davor. So Wolln wir da uns Wiedersehn Bei der Laterne wolln wir stehn Wie einst Lili Marleen, Wie einst Lili Marleen. Acesta e cântecul pe care, In Germania, II cântă toată lumea : soldaţi, burghezi, fete, copiii, acasă, la cafenea. In cazarmă, pe stradă, la radio, — unde nu cântă un german ? Acest cântec, pe care 11 auzim cu toţi la posturile de radio germane, pe care 11 fredonăm ca pe un şlagar de ultimă oră, e, cu toate acestea, un cântec vechiu, cu povestea lui curioasă. Înainte de a fi un cântec, „LUI Marleen” era o poezie, făcută pe vremea celuilalt razboiu, de Hans Leip și pusă într'o culegere de poezii, populare. II zicea atunci : ,Cântecul tinerei sentinele". Poezia a trecut, ca atâtea altele, neobservată ani dearândul, întâmplarea a vrut ca, abia acum doi ani, să cadă sub ochii unei cântârețe germane care, găsind-o încântătoare, a cerut voe autorului s’o pună pe muzică. Leip, i-a dat bucuros voe, mai ales ca, nici nu-și ved amintea prea bine de ea. Norbert Schultzs a pus poezia pe muzică și a isbutit o capodoperă. Cântecul a fost introdus în teatrele pentru soldaţi, la începutul actualului războiu. Dar nimeni nu-l fredona. Minunea s'a întâmplat abia în Septembrie trecut După ocuparea Belgradului şi repunerea în funcţiune a postului de radio local, direcţiunea germană a programelor, având nevoie de muzică uşoară pentru soldaţi, a difuzat, in prima emisiune, ce a găsit la indemână. Prima placă a fost : „Cântecul tinerei sentinele”. A doua zi a Început ploaia de cărţi poştale şi scrisori în care se cerea cu insistenţă repetarea frumosului cântec, care a fost botezat „Cântecul lanternei” şi apoi „LUI Marleen". De atunci, cântecul deschide, la acelaşi oră, emisiunea postului Belgrad, care este cântat, din această cauză, de lumea întreagă. Care e explicaţia uriaşului succes ? Mai întâi, simplicitatea ritmului, mereu pe acelaşi ton, blând ca un cântec de leagăn; apoi, masiva sa sonoritate, plină de bărbăţie şi de spirit camaraderesc. Cuvintele, pline de romantică nostalgie, naturale şi duioase, sunt de minune adaptate muzicei. In afară de aceasta, cântecul, spre deosebire de celelalte, a venit de la soldaţi la public , mii şi mii de mame, de soţii, de surioare, li ascultă ca şi când Tar cânta scumpul lor de pe front» A. POMESCU . Transnîstriana mânfirre Mă uit in sus... in jos... pe Bug. Spre asfinţit mereu privesc... Şi-aştept, tăcut... şi anii fug... Şi ’n veacuri se îngrămădesc. In lunci de sâlci uriaşe, Pe malul Niprului hain, Ascunşi de furii ucigaşe, Vieaţă grea am dus şi ’n chin. Doar uneori la ziie mari Pe Don in jos spre răsărit, Cântări duioase de pescari Din piept român de-am auzit. Pe Volga ’n jos şi ‘n Caucaz Cu ochiul viu şi aţintit, In grupuri, sumbri, trec azi Români, privind spre asfinţit Ne spuse tata deseori La zile mari dămol şi grav: Să ştiţi dragi fete, dragi feciori, Că ’« voi, nu curge sânge slav. Altoi roman pe trunchiu de Dac Suntem — de două mii de ani — Şi anii curs-au veac de veac, Noi, neam rămas-am Români.* „Romanschi" — aşa ne cheamă SlanH; Iar noi, Români numitu-neam; De veacuri noi am fost doar sclavii... Şi totuşi noi... la Noi eram. Dar ceasul mântuitei vine... Pe-arijpi de Bun Conducător, Sub scutul săbiei Creştine Şi-al Lumii Fuehrer, salvator. Coboară harul Tău Stăpâne, Pe-al nostru brav şi bun Popor ! O Doamne! Apără-l şi-l ţine ,* Pe Fuehrer, pe Conducător. Dr. P. Bucium Prelegeri despre Richard Wagner în România DRESDA, 4 (rp). — Violonista şi compozitorul muzical Alfred Pellegrini din Dresda, care în ultimele săptămâni a ţinut in diferite oraşe ale Germaniei prelegeri despre Mozart, va pleca în cursul lunei Aprilie într’o călătorie prin România, Croaţia şi Bulgaria unde va ţine prelegeri în special despre opera lui Richhard Wagner. Cel mai interesant muzeu de război din lume „Muzeul Istoric al Războiului“, adăpostit în castelul veneţian de la Rouvereto datând din veacul al XVI-lea, poate fi socotit cel mai însemnat din lume în ceea ce priveşte documentele referitoare războaiele din ultimii 22 ani. De curând colecţiile sale au fost simţitor sporite. Intr’una din sălile principale au fost grupate simboalele, fotografiile, ziarele, referitoare la războaiele din Africa Răsăriteană şi din Spania. Sala germană va fi completată cu documente ale Revoluţiei Naţional- Socialiste. Vor fi reorganizate apoi sălile închinate acţiunii fiumane, cum şi sala „sănătăţii” prin organizarea unei secţii a Crucei Roşii Italiene. CALENDAR Luni 5 Ianuarie 1942 ORT.: Muc. Teopempt. Teora și Siniclitichia CAT : Simeon, Emiliana PROT.: Simeon Luni 5 Ianuarie- fr.rtd ajunul Robo*~~ nu sunt spectacole. RICHARD WAGNER fiTelügomuldrJi&ii huni 3 ianuarie 1 9.$t POSTUL PE UNDE SCURTE 32,4 m 9260 kHz. 2 Kw. ■mnal. 21.00 : Jumal în limba ucraineană 21.15 : Jurnal în limba rusă. 21.25 : Jurnal în limba turcă. 21.35 : Jurnal în limba italiană 21.45: Muzică variată (discuri). 22.00 : Emisiune în limba germană. Muzică (discuri). 22.20: Emisiune in limba italiană. Muzică (discuri). 22.40 : Emisiune în limba franceză. 22.50: Emisiune în limba engleză. - Domni abonaţi sunt rugaţi ca, pentru reîneirea abonamentului la ziarul »Curentul”» sa depurtă costul cu cel puţin 6 zile înainte, pe adresa noastă prin cec 1300, la oficiul poştal local.