Curentul, decembrie 1941-ianuarie 1942 (Anul 14, nr. 4956-4993)

1942-01-06 / nr. 4989

B­­6 pagini? In primul match H. C. Juventus i o categorici victorie, Minând H. C. Iaşi Seapoul de hockey pe ghfeţă, s-a inaugurat ori prin matohul disputat pe patinoarul Venuos între Juventus şi H. C. Iaşi. Juventus a dovedit o­­dată în plus că este cea mai valoroa­să echipă, matohul de erol constituiind pentru ea un bun şi mai ales reuşit antrenament. Scorul, puţin cam exa­gerat poate, a mers crescând. Evolu­ţia lui progresivă a coiicis cu demo­ralizarea echipei ieşene şi cu prăbu­şirea ei totală în ultima parte a jo­cului. Condiţia fizică şi-a spus cuvân­tul. De unde în prima repriză echi­pele se puteau socoti de forţe apro­ximativ egale, atacurile succedându­­se cu repeziciune dintr’un teren în­­tr'alu­d, ocupând din mijlocul repri­zei a doua, H. C. Iaşi nu a mai contat la valoare. Desigur că nimeni nu s'ar fii aşteptat la un aşa rezultat. 1620 constitue o diferenţă aritmetică a­­preciabilă. In schimb Juventus ne-a confirmat o poftă de joc admirabilă şi mai ales un control sigur asupra puckuilui. Terenul Venus a înlocuit cu mult succes vechiul „Otetele­­şanu", ghitaţa fiind chiar mai bună, de hockey al anului I recoltat CU 16:0 (3-0,6-0,7-0) meros, material a fost condus de către d-nii Husan şi Pasau. H. C. Juventus: Dron, Anastasiu, Sadowski, Fla­­maropol, Sotez, Pană, Buia, R. Tănase, Bob Pe­­trowici. H. C. Inşi Mieloş, Voi­na, Schreiner, Stoian, Ra­­cowiță, Gh­. Mi­hai, Doru- Plăci­nţean­u, Todoru. vr Grigin­ d fază a matchidTM H. C. Juveti­tus—H. C. Iași « Jocul In prima repriză, scorul este deschis de Flamasopol printr’un schot puternic. Imediat mai în­scrie Pană şi din nou apoi Fla­­masopol. La reluare goalurile în­cep să curgă, autorii fiind Sa­dowski (2), Botez, Radu Tănase, Pană şi Paul Anastasiu. Pauza găseşte scorul de 9-0. Reacţiu­­nea oaspeţilor nu se produce. Slabe atacuri ale lui Ionel Raco­­viţă sunt uşor spulberate de că­tre Anastasiu. Dion, în poarta Juventusului nu are de apărat nimic. De partea cealaltă însă goalurile se adună din ce în ce mai numeroase. Astfel că mai înscriu: Tănase Radu (2), Pană (2) Sadowski (2) şi Paul Anasta­siu. Scor final 16-0, întreaga echipă a Juventusu­­lui a jucat nesperat de bine. To­tuşi o notă bună pentru Flama­­ropol, Anastasiu şi Pană. De la H. C. Iaşi, în afară de­­o­­cul inte şi inteligent al lui Nonel Racoviţă şi Teodoru n’am mai pu­tut remarca decât bună-voinţă. De altfel, încă tineri, fără rutina mat­­churilor prea mari, nu puteau să ţină piept. Ii vom revedea mâine, in faţa unui adversar mai comod: Viforul Dacia. Abea atunci ne vom da părerea. In faţa imni public destul de nu­ Erl în sala Arta Prima zi a campionatelor re j­o i a e de ping-pong Mircea Poenaru-Bordea, ce! mai bun jucător al z­iei, împreună cu Lucy Cojescu Cea mai importantă competiţie a ping-pong-ului bucureştean — cam­pionatele naţionale — am început eri în sala „Arta“, sub cele mai frumoa­se auspicii. Numărul mare al concurenţilor, pu­blicul la fel de numeros care a ţinut să asiste, precum şi perfecta organi­zare, sunt lucruri care ne bucură a­­cum la început de ani şi ne dă spe­ranţe de mai bine. Concurenţii au fost împărţiţi în 3 categorii distincte. S-au înregistrat şi multe surprize, printre care şi înfrângerea talentatei Magda Burac. .Revelaţia campionatului a fost, in­discutabil, Mircea Poenaru-Bordea, care a impresionat prin jocul său de bună calitate, sobru şi elegant. Dăm mai jos câteva din cele mai importante rezultate. CATEGORIA I-a DOAMNE Lucy Cojescu b. Ileana Devasal 21—12, 21—18. Iolanda Stanimir b. Magda Bu­rac 21—19, 13—21, 21—16. Lucy Cojescu b. Iolanda Stani­mir 19—21, 21—16, 21—17. CATEGORIA I-a DOMNI Hagi Vasiliu b. Sormus 21—19, 19—21, 21—17. Mircea Poenaru-Bordea b. Cicero Danielescu 21—14, 21—17. Ruhen b. N. Negulescu 21—18, 21—10. Mircea Poenaru-Bordea b. Io­­nescu-Tulcea 19—21, 21—8, 22—20. In urma jocurilor de eri s’au ca­lificat pentru optimile de finală: Hagi Vasiliu, Florin Florescu, Dr. Chitz, Nicodim, T. Bădin, Mir­cea Poenaru-Bordea și Ruhen. S’au remarcat dela doamne : Lucy Cojescu şi Iolanda Stani­mir ,iar dela domni : Mircea Poe­naru-Bordea, cel mai bun om al zilei: Hagi Vasiliu şi Urchitz. Pe cluburi, cea mai bună : Dis­tribuţia. Rezult­atei galei de box dela „Non Eri dimineaţă a avut loc în sala cinematografului „NONI“ prima reu­niune de box a anului, în organizaţia maestrului GH. PREDA, care s-a bu­curat de un frumos succes moral. Iată rezultatele obţinute : GH. SMARANDACHE învinge la puncte pe A. Bota. NICOLAE GROSSU învinge la puncte pe Gh. Teodorescu. GH. HAINEM dispune la puncte de R. Constantinescu. ŞTEFAN STANESCU şi C. PAVELESCU fac un reuşit match nul. ILIE TERPEZICEANU în­ving­e prin K. O. în rep. 2-a pe C-tin Dumitrescu. MARIN DOBRESCU obţine victoria la puncte asupra lui C-tin Sărbătoare. La sfârşit,­­maestrul Gh. Preda face o frumoasă eschibiţie în compania fostului şampion naţional Marin Plăeşu, foarte mult aplaudată de pu­blicul asistent. int Roza vânturilor PENTRU A DOUA JUMĂTATE lunii Ianuarie clubul A. C. m­­enţionează programarea a câ­­■va curse de ciclo-cross deschise turor alergătorilor. * LA 12 IANUARIE, s-a anunţat importantă şedinţă a comitetului rer­al al F. R. F. A. Echipa dis­­ictuală „Cotroceni“ nu şi-a în­frupt nici un moment activita­­r. In ultimele două săptămâni, districtualii au făcut antrenament de sală şi educaţie fizică. A. S. D. JUVENTUS, secţia de basket­ball şi-a început an­trenamentul în sală, în vederea deplasării ce o face în Slo­­cia, ca invitaţi ai federaţiei slovace. * * SE VORBEŞTE cu insistență că activitatea foot­ballistică va fi re­luată în cursul lunei Martie. Un nou colo-cross al muncitorilor După succesul pe care l-a obţinut ciclo-cross-ul muncitorilor de acum câteva săptămâni, în organizarea per­fectă a departamentului „Munca în aer liber”, se crede că săptămâna ce vine sau cel mult în două săptămâni să se organizeze din nou un ciclo­­cross, la care şi-au anunţat de pe a­­cum participarea, un lot destul de numeros. Localităţile germane pentru sporturile de iarnă rezervate soldaţilor (ESS).— In Germania s’a luat hotărîrea ca hotelurile şi pensiu­nile din localităţile germane pen­tru sportul de iarnă să fie rezer­vate pentru soldaţii răniţi şi cari sunt în permisie. Vizitatorii cari au reţinut camere sunt nevoiţi să renunţe, în schimb bolnavii fac excepţie dacă prezintă un certifi­cat medical. O altă excepţie for­mează sportivii de iarnă, cari în caz de nevoie primesc o autorizaţie specială din partea conducerii sportului Reichului. Bîndea nu vine in Bucureşti Un ziar de specialitate a anun­ţat că „Binduţ“ extrema Ripensiei va veni la Bucureşti şi va juca la un club mare din Capitală. Cauza venirii lui era motivată de faptul că Bindea fiind funcţio­nar la Primărie urma să fie mutat la Bucureşti. Deci caz de forţă majoră. Venind pentru câteva zile la Bucureşti şi întrebat de acest „divorţ“ ne-a răspuns : „Cei ce scriu aşa ceva, nu-s se­rioşi. Şi pe de­asupra mai dă şi idei proaste". Atletic-Club la lucru Noua grupare Atletic-Club, formată din vechii atleţi ai Venusului, ţine azi şedinţă generală, la orele 15,30 precis. In prezenţa d-lui ing. Radu Filitti, conducătorul grupării, se va stabili datele noilor antrenam­ente şi se vor discuta chestiuni privitoare la bunul mers al grupării. Sunt rugaţi să ia parte absolut toţi membrii. Curentul A MUC XIV, No. 4989, Mărfi 8 Ianuarie 1948 BOX Georgescu vrea să-şi ia revanşa asupra lw Docu­­lesen Titlul naţional la categoria semi­grea a fost recent cucerit de Mielu Doculescu prii­tr’o decizie la puncte, asupra lui Gh. Georgescu, învingăto­rul lui Pană. Câteva zile după match, fostul campion naţional a declarat că-l va provoca pe campion, cerându-i re­vanșa. Start­ Club V­ Sutează o secţie de hockey Merituoasa grupare de volley-ball femenin, Start Club înfiinţează şi o echipă de hockey pe ghiaţă, tot fem­e­­nină. Vom avea astfel ocazia să admi­răm pe ghiaţă şi un match femenin d­e hockey Se pune însă problema unei echipe... adverse, deoarece nu mai există ni­cio formație femenină de hookey pe ghiață. Cronica medicală Succesele imun­zării contra diftereu O măsură a succeselor, care au putut fi obţinute prin campania de imunizare contra difteriei, ne dă o statistică a clinicei de copil din Düsseldorf, care a fost publicată în revista de speciali­tate „Deutschen medizinischen Wo­chenschrift" (1941, nr. 33). Imunizarea a fost introdusă la Düsseldorf spre sfâr­şitul toamnei 1939 ; până acum s-a a­­juns ca 90% din toţi copiii din Düssel­dorf să fie imunizaţi. încă din anul care urmează introducerii acestui vac­cin, a scăzut numărul copiilor bolnavi de difterie, internaţi In spital, la Ju­mătate faţă de anul precedent , consi­derând situaţia actuală, se contează pe Incă o Injumătăţire a acestui număr. Veracitatea acestor cifre, astfel se a­­firmă în publicaţia amintită, ar putea fi diminuată prin observaţia că a cons­tatat In împrejurimi un regres consi­derabil al difteriei, fără să se fi intro­dus şi aci o imunizare Intensă De aici ar putea rezulta că curba boalei are un minus descendent, cum se observă de multe ori la epidemii asemănătoare Iluzia, succeselor este în acest caz o coincidentă fără nici un corespondent real. Această afirmare este însă com­bătută prin următoarea constatare: co­pii au putut fi vaccinaţi numai în ca­tegorii după vârste, la început a tre­buit să se înfrângă opoziţia frecventă a educatorilor, şi in comunele subur­bane s’a introdus abia mai târziu imu­nizarea In felul acesta au rămas încă suficienţi copii nevaccinaţi, pentru a se stabili o comparaţie între cei vacci­naţi şi cei nevaccinaţi Această comparaţie dă o imagine perfect convingătoare a proporţiei de realzare a imunizării : mai mult de 4-5 dintre copiii internaţi nu erau vac­cinaţi, în timp ce în această perioadă marea majoritate a copiilor din Düssel­dorf erau deja imuni Dintre copiii vaccinaţi, care totuşi s’au îmbolnăvit, n'a murit nici unul în toate cazurile boala a­vut o formă uşoară, în timp ce la cei nevaccinaţi, cursul boalei a fost mai greu decât în anii precedenţi, mor­talitatea rămânând aproape aceeaşi A­­ceastă paralelă dovedeşte că scăderea numărului de bolnavi constatat, trebuie raportată în mod evident la vaccinarea preventivă şi nu la schimbarea carac­terului epidemiei (Uta­ Importanta vitamino iii rizi» u Numele vitaminei a fost dat In anul 1913, de un cercetător din domeniul medicinei, acelor substanţe care sunt de o necesitate vitală in afară de hrana obişnuită, pentru menţinerea şi creşte­rea normală a organismului. De atunci cercetările ştiinţei în acest domeniu, în esenţă conduse de savanţi germani, au ajuns foarte departe S­ a recunoscut că există un întreg şir de vitamine, cari pentru accepţia generală, au a­­juns să fie numite astăzi după literele alfabetului. Trebuie accentuat în mod deosebit că fiecărei vitamine ii cores­punde o maladie, specifică Această maladie îşi face apariţia ori de câte ori lipseşte această vitamină in nutriţie Astăzi a ajuns un loc comun în baga­jul de cunoştinţe al ori­cui faptul, că lipsa de vitamine A, duce la o gravă maladie de ochi. Lipsa de vitamine B 1, care vitamină a fost descoperită la 1879 pentru prima oară, ca element in­dispensabil fizologic, şi care a dat a­­vânt minuţioaselor cercetări în dome­niul vitaminelor, a duce la Beri. Beri, o deosebit de gravă boală de nervi foarte răspândită in Asia răsăriteană, lipsa de vitamine C contribue la scor­­but, deficientă de vitamine D, la ra­hitism. Toate aceste maladii îşi fac apariţia şi pun stăpânire integrală pe structu­rile cele mai sănătoase, din cauza lip­sei acestor vitamine atât de necesare din punct de vedere biologic, dar toate aceste cazuri se vindecă din fericire foarte repede Intre o înzestrare abun­dentă a corpului cu vitamine şi una complet insuficientă, care poartă nu­mele de avitaminoză, există nume­roase trepte intermediare, cu indispo­ziţii fiziologice mai grele sau mai u­­şoare ca de pildă, lipsa de poftă de mâncare, lăcomia exagerată la mânca­re, iritabilitatea, hipersensibilitatea, o­­boseala uşoară, care de multe ori nu e considerată de pacient ca un simptom de boală, în necunoştinţă de cauză, însă prezintă desavantagiul pentru cel care dă dovada de o astfel de boală, că puterea lui de activitate este simţi­tor inegală, de durată mai lungă sau mai scurtă, neputându-şi lămuri şi nevroind remedia această boală caracterizată de pacient ca o indispoziţie trecătoare. Astfel s-a ajuns în situaţia că în răz­boiul actual, vitaminele au devenit ex­trem de populare, mai întrebuinţate ca oricând. Chiar în prima iarnă de răz­boi, guvernul Reichului a distribuit în­tregului tineret şcolar pe categorii de vârste şi tuturor ostaşilor şi celor din serviciul armatei, tablete de vitamine, administrându-se concomitent tuturor sugacilor Vigantol, împotriva rahitis­mului. Pe atunci Britanicii credeau că acest fapt este un efect al blocadei foa­metei Şi se simţeau tari şi siguri trium­fând au câştigat victoria. Astăzi insă Marea Britanie a comandat în Statele Unite milioane de tablete de vitamine Numai că între o situaţie şi alta există o covârşitoare deosebire : Germania pregătise ani dearândul, cu mult îna­intea isbucnirii războiului, aceste ac­ţiuni ale vitaminelor, care in plus e­­rau independente desfăşurarea­­ răz­boiului şi care ad­ fost executate în timp de pace, în vreme ce este foarte problematic dacă Anglia s’ar fi decis la astfel de acţiuni fără războiul, actual. Astfel de acţiuni presupun în mod na­tural, că preparatele cari intră în con­ţinutul vitaminelor, pot fi confecţio­nate în mari cantităţi si foarte ieftin Din mijloacele de hrană se extrag in prea puţine cantităţi vitaminele, fiind în plus şi foarte costisitoare. Singura cale de fabricare a acestor vitamine este cea sintetică şi singura tară care s-a evidenţiat în mod deosebit prin creiarea unei puternice industrii chi­mice in acest domeniu ,este Germania. Se aminteşte că vitamina B 1 a fost fabricată pentru prima oară pe cale sintetică, acum câţiva ani, de „Bayer“. De­sigur, vitaminele au o importanţă covârşitoare, dar acest fapt nu însem­nează că aceste minunate produse pot duce la o supraestimare a acestor pre­parate sintetice. Deci nu poate fi vorba că s-ar putea înlocui nutriţia naturală prin tablete de vitamine. Hrănirea normală cu produse naturale este cel mai bun mijloc de întreţinere a forţe­lor vitale ale organismului. Preparatele cu vitamine nu-şi ridică niciodată pre­tenţia, de a deveni vreodată mijloace de hrană şi să aibă o valoare excesivă de nutriţie şi în consecinţă, nu pot fi considerate ca mijloace de hrană. Dar dacă în timpul iernii, când nu există legume sau fructe proaspete, se între­buinţează în nutriţie preparate cu vi­tamine, ingurgitându-se cu regularitate, se dovedeşte înţelepciune şi îngrijire a sănătății. H­A­W­A­I Ţara şi locuitorii, in trecut şi in prezent de Dr. PAUL ROHRBACH In partea de Nord a Oceanului Pa­cific, acolo unde el măsoară o adânci­­­me de peste 5000 m, se înşiră o serie de insule pe distanţa de 2500 km. Gru­pul cel mai răsăritean îl formează in­sulele Hawai, în timp ce spre Asia nu sunt decât arhipelaguri mici, insule de recifi, cele mai vestice sunt cele două insule Midway, numite astfel pentru că sunt așezate la jumătatea drumului între San Francisco și Yokohama. Ar­hipelagul Hawai a fost descoperit încă dii secolul al 16-lea de navigatorii spa­nioli. Nu a devenit insă cunoscut decât cîrtiță ce a fost vizitat, in 1769, de căpita­nul Cook. Cook a botezat aceste insule ar­hipelagul Sandwich, după numele ocro­titorului său. Astăzi însă aceste insule nu se mai cheamă astfel. Denumirea de „Insulele Hawai" vine dela insula cea mai răsăriteană, pe care se­ înal­ţă piscurile, de peste 4000 m. înălţime, ale renumiţilor vulcani Mauna Kea şi Mauna Loa. Centrul economic şi poli­tic este insula Oahu cu capitala Hono­lulu Toate insulele la un loc n’au mai mult de 17.000 kmp, adică 3/4 din su­prafaţa Siciliei. Cook a găsit aci o populaţie de rasă polineziană, pe care a socotit-o la câ­teva sute de mii de suflete, cifră de­sigur exagerată. Deşi nu cunoşteau încă metalele, locuitorii acestui arhipelag a­­veau o organizaţie socială destul de înaintată, fiind împărţiţi în familii de regi, de nobili şi de popor de rând. Spre sfârșitul secolului al 18-lea, pes­carii americani de balene au făcut aci o stație principală în drumul lor spre Capul Horn. Dela acești pescari, Ka­­mehameha a primit armele, cu ajuto­rul cărora a supus celelalte insule, transformând astfel arhipelagul într’un regat. El a domnit de la 1789—1819, do­vedind deosebite calităţi de conducă­tor, întreţinând relaţii cu mai multe puteri europene, deschizând ţara pen­tru europeni şi fiind numit de aceştia „Napoleon al mărilor de Sud". Pe la anul 1840, marile puteri au în­ceput să-şi manifeste interesul pentru aceste insule. Rusia, Franţa, Anglia şi Statele Unite şi-au aruncat simultan privirile într’acolo. La 1842, Statele Tr­uite au recunoscut pe regele Kameha­­meha III şi independenţa regatului in­sular. La 1843 şi-a făcut apariţia fre­gata engleză „Carys", care din ordi­nul Lordului Paulets urma să anexeze arhipelagul la Anglia in numele aces­tuia Guvernul din Londra n’a aprobat însă acest act. David Kalakaua, din altă familie decât cea domnitoare, de­vine rege la 1874. Acesta a călătorit in America de Nord si în Europa şi-a încheiat în 1875 un tratat de comerţ cu Statele Unite, tratat foarte avanta­jos pentru americani. Pe clauzele a­­cestui tratat şi-au întemeiat america­nii mai târziu pretenţiile lor politice Sub Kalakaua, au început să imigreze numeroşi japonezi, chinezi şi portu­ghezi din Azore, întru­cât indigenii, pu­ţini dispuşi la lucru, nu erau deajuns­ pentru plantaţiile de trestie de zahăr. Kalakaua a murit la 1891 la San Fran­cisco. Sub domnia sorei acestuia, re­gina Liliuokalani, influenţa agenţilor americani a devenit foarte mare, cul­minând prin detronarea dinastiei şi proclamarea republicei, la 1898. După aceia, „americaniştii" au început să ac­ţioneze, astfel că la­ 1900 insulele au fost alipite la Statele Unite, devenind „teritoriu cu administraţie proprie", având „cameră” şi „senat“. Toate ce­rerile, prin care se manifesta dorinţa ca arhipelagul să fie primit in Uniune ca stat, au fost zadarnice. Cel dintâiu recensământ din 1832 menţiona încă 130.000 de indigeni. O jumătate secol după aceia, ei nu mai numărau decât 40.000, iar astăzi, ex­­cluzându-se metişii, numărul lor nu mai este decât de 20.000. De fapt ei nu mai au nici un rol. La o populaţie to­tală de circa 400.000 suflete, japonezii reprezintă 150.000, filipinii 65.000, por­tughezii şi chinezii câte 30.000, ha­­waianii şi metişii intre 50.000—60.000, americanii 50.000. Afară de aceasta, mai trăiesc în Hawai câteva mii de euro­peni: englezi, germani, ruşi, etc. Ja­ponezii au dobândit pământuri pe in­sulă, ca şi portughezii. Chinezii şi o parte din filipini vin în majoritatea cazurilor fără familie şi se reîntorc in patria lor când au câştigat bani sufi­cienţi, întreaga viaţă economică a arhipela­gului pulsează în jurul producţiei de trestie de zahăr şi de ananas. Se mai cultivă cafea şi banane. Cu ajutorul canalelor, trestia de zahăr este adusă în fabrici. Pe o parte intră materia primă, iar pe cealalta ies sacii plini de zahăr. Faţă de producţia mondială, a­­nanasul din Hawai reprezintă 90'Vo. Majoritatea ia drumul Statelor Unite. Clima este minunată, vară veşnică şi o nemaipomenită simfonie de flori. Pei­sagiu, în special pe Insula Oahu, este de un romantism fără pereche. Pe im­pozantele înălţimi de la Pali din insula Oahu, Kamehameha a obţinut victo­ria lui hotăritoare, în urma căreia a devenit stăpânul arhipelagului. Şose­lele sunt extraordinar de bune, iar cir­culaţia automobilelor mare. Honolulu este un modern oraş de tropice. Alături de sgârie norii în stil american, stră­juiesc încă clădirile guvernamentale de pe vremea regalităţii. Prăvăliile şi în­treprinderile japoneze sunt foarte nu­meroase. Pe piaţa principală se înalţă monumentul lui Kamehameha I, turnat din bronz. Corpul muşchiulos este îm­brăcat într’o mantie de pene aurite, iar pe cap poartă o cască antică. Ka­mehameha ţine în mână vechiul are indigen cu săgeată din lemn tare. Cea mai frumoasă privelişte asupra oraşului o ai din punctul numit Punch Bowl De aci se vede la o depărtare de 8 km, muntele vulcanic Diamond Read, foarte puternic fortificat și adă­postind tunuri uriaşe. La 12 km, vest de Honolulu, se deschide intrarea lar­gă de 27 m, care şerpuieşte circa 20 km, printre insule şi peninsule şi care merge­­ spre portul Pearl Harbour. Ca şi Diamond Read, Pearl Harbour este o fortăreaţă, dispunând de cele mai mo­derne mijloace, care nu pot fi vizitate fără autorizaţie specială. Aci sunt dockurile şi magazinele flotei din Pa­cific a Statelor Unite. Toate unităţile acestei flote au putut găsi adăpost la Pearl Harbour, încă de acum 10 ani. In viroagele muntelui Diamond Read, o­­crotite împotriva oricărui atac, se află aerodromurile subterane ale unei sta­ţiuni aviatice de primul ordin. Nu se Ştie în ce măsură aceste lucrări au fost desăvârşite. Dacă întrebai despre a­­ceasta pe americanii din Honolulu, ei îţi răspundeau că locul este invulnera­bil. Japonezii au dovedit acum contra­riul. Afară de aceasta, arhipelagul Hawai constituie pentru politica din Pacific a Statelor Unite o bază centrală, de unde pornesc liniile strategice spre Sud, până la insula Tutuila din arhipelagul Samoa, spre Vest, prin insula Johns­ton, cedată de Anglia Americii, prin insuleie Wake și Guam spre Ma­r și spre Nord , est până la cele două in­sule Midway, fortificate și ele. C­itiți: ' InPu­iSt pe anul T A „ apărut în excelent© condition! tehnice „Mul“ 19/1 Carnetul silei La zi ffL.III Marleen lângă vechea cazarmă, stă atârnată o latemâ. Aci, In Bear« seară, o fată Inimoasă, LIII Marleen, ie întâlnea cu Iubitul el, soldat german. A*i volnicul e pe fronl și ar li fericit să știe că, la înapoiere, mal poate găsi, acolo, sub nostalgica lanternă, dragostea sa de odinioară: Vor der Kaserne, vor dem grossen Tor Stand eine Laterne und steht sie noch davor. So Wolln wir da uns Wiedersehn Bei der Laterne wolln wir stehn Wie einst Lili Marleen, Wie einst Lili Marleen. Acesta e cântecul pe care, In Germania, II cântă toată lumea : soldaţi, burghezi, fete, copiii, acasă, la cafenea. In cazarmă, pe stradă, la radio, — unde nu cântă un german ? Acest cântec, pe care 11 auzim cu toţi la posturile de radio germane, pe care 11 fredonăm ca pe un şlagar de ultimă oră, e, cu toate acestea, un cântec vechiu, cu povestea lui curioasă. Înainte de a fi un cântec, „LU­I Marleen” era o poezie, făcută pe vremea celuilalt razboiu, de Hans Leip și pusă într'o culegere de poezii, populare. II zicea atunci : ,Cântecul tinerei sentinele". Poezia a trecut, ca atâtea altele, neobservată ani dearândul, întâmplarea a vrut ca, abia acum doi ani, să cadă sub ochii unei cântârețe germane care, găsind-o încântătoare, a cerut voe autorului s’o pună pe muzică. Leip, i-a dat bucuros voe, mai ales ca, nici nu-și ved amintea prea bine de ea. Norbert Schultzs a pus poezia pe muzică și a isbutit o capodoperă. Cântecul a fost introdus în teatrele pentru soldaţi, la începutul actua­lului războiu. Dar nimeni nu-l fredona. Minunea s'a întâmplat abia în Septembrie trecut După ocuparea Belgradului şi repunerea în funcţiune a postului de radio local, direc­ţiunea germană a programelor, având nevoie de muzică uşoară pentru soldaţi, a difuzat, in prima emisiune, ce a găsit la indemână. Prima placă a fost : „Cântecul tinerei sentinele”. A doua zi a Început ploaia de cărţi poştale şi scrisori în care se cerea cu insistenţă repetarea frumosului cântec, care a fost botezat „Cântecul lanternei” şi apoi „LUI Marleen". De atunci, cântecul deschide, la acelaşi oră, emisiunea postului Belgrad, care este cântat, din această cauză, de lumea întreagă. Care e explicaţia uriaşului succes ? Mai întâi, simplicitatea ritmului, mereu pe acelaşi ton, blând ca un cântec de leagăn; apoi, masiva sa sonoritate, plină de bărbăţie şi de spirit camaraderesc. Cuvintele, pline de romantică nostalgie, naturale şi duioase, sunt de minune adaptate muzicei. In afară de aceasta, cântecul, spre deosebire de celelalte, a venit de la soldaţi la public , mii şi mii de mame, de soţii, de surioare, li ascultă ca şi când Tar cânta scumpul lor de pe front» A. POMESCU . Transnîstriana mânfirre Mă uit in sus... in jos... pe Bug. Spre asfinţit mereu privesc... Şi-aştept, tăcut... şi anii fug... Şi ’n veacuri se îngrămădesc. In lunci de sâlci uriaşe, Pe malul Niprului hain, Ascunşi de furii ucigaşe, Vieaţă grea am dus şi ’n chin. Doar uneori la ziie mari Pe Don in jos spre răsărit, Cântări duioase de pescari Din piept român de-am auzit. Pe Volga ’n jos şi ‘n Caucaz Cu ochiul viu şi aţintit, In grupuri, sumbri, trec azi Români, privind spre asfinţit Ne spuse tata dese­ori La zile mari dămol şi grav: Să ştiţi dragi fete, dragi feciori, Că ’« voi, nu curge sânge slav. Altoi roman pe trunchiu de Dac Suntem — de două mii de ani — Şi anii curs-au veac de veac, Noi, neam rămas-am Români.* „Romanschi" — aşa ne cheamă SlanH; Iar noi, Români numitu-ne­am; De veacuri noi am fost doar sclavii... Şi totuşi noi... la Noi eram. Dar ceasul mântuitei vine... Pe-arijpi de Bun Conducător, Sub scutul săbiei Creştine Şi-al Lumii Fuehrer, salvator. Coboară harul Tău Stăpâne, Pe-al nostru brav şi bun Popor ! O Doamne! Apără-l şi-l ţine ,* Pe Fuehrer, pe Conducător. Dr. P. Bucium Prelegeri despre Richard Wagner în România DRESDA, 4 (rp). — Violonista şi compozitorul muzical Alfred Pelle­grini din Dresda, care în ultimele săptămâni a ţinut in diferite oraşe ale Germaniei prelegeri despre Mozart, va pleca în cursul lunei Aprilie într’o călătorie prin România, Croaţia şi Bulgaria unde va ţine prelegeri în special despre opera lui Richhard Wagner. Cel mai interesant muzeu de război din lume „Muzeul Istoric al Războiului“, adă­postit în castelul veneţian de la Rou­vereto datând din veacul al XVI-lea, poate fi socotit cel mai însemnat din lume în ceea ce priveşte documentele referitoare războaiele din ultimii 22 ani. De curând colecţiile sale au fost simţitor sporite. Intr’una din sălile principale au fost­ grupate simboalele, fotografiile, ziarele, referitoare la răz­boaiele din Africa Răsăriteană şi din Spania. Sala germană va fi completată cu documente ale Revoluţiei Naţional- Socialiste. Vor fi reorganizate apoi să­lile închinate acţiunii fiumane, cum şi sala „sănătăţii” prin organizarea unei secţii a Crucei Roşii Italiene. CALENDAR Luni 5 Ianuarie 1942 ORT.: Muc. Teopempt. Teora și Sini­­clitichia CAT : Simeon, Emiliana PROT.: Simeon Luni 5 Ianuarie- fr.rtd ajunul Robo*~~ nu sunt spectacole. RICHARD WAGNER f­iTelügomuldrJi&ii huni 3 ianuarie 1 9.$t POSTUL PE UNDE SCURTE 32,4 m 9260 kHz. 2 Kw. ■mnal. 21.00 : Jumal în limba ucraineană 21.15 : Jurnal în limba rusă. 21.25 : Jurnal în limba turcă. 21.35 : Jurnal în limba italiană 21.45: Muzică variată (discuri). 22.00 : Emisiune în limba germană. Muzică (discuri). 22.20: Emisiune in limba italiană. Muzică (discuri). 22.40 : Emisiune în limba franceză. 22.50: Emisiune în limba engleză. - Domni­ abonaţi sunt rugaţi ca, pentru re­­îneirea abonamentului la ziarul »Curentul”» sa depurtă costul cu cel puţin 6 zile înainte, pe adresa noast­ă prin cec 1300, la oficiul poştal local.

Next