Curentul, septembrie 1942 (Anul 15, nr. 5224-5253)
1942-09-01 / nr. 5224
/ ANUL XV, No. 5224, Mărfi 1 Septembrie 1942 Crientul Repertagiile zilei ELITA NEAMULUI, IN OPERA DE ROMANIZARE Cinstirea acelora cari au înfruntat prin foc şi sânge, volbura nimicitoare a câmpiilor de bătae, este fără îndoială, lozinca cea dintâiu, pe care naţia trebue să o acorde jos-La baza tuturor măsurilor luate, atunci când exploatarea sau închirierea bunurilor intrate în patrimoniul statului a trebuit să ia formă concretă în muţi mii de cazuri, legislaii,i sociale, după ce uraganul co relaţia economico-socială a româniţine azi încordată lumea, se va fi nizărit, a precizat că în ordinea de terminat, preferinţă, trebuesc fi aşezaţi întâi. E, firesc ca patria să privească invalizii, descendenţii eroilor şi cei altfel pe cei întorşi din bătălie, de decoraţi pentru fapte de vitejie, cât pe cei rămaşi la vetre. Cei cari numai în urma acestora, putând ce au răzbătut prin geruri şi arşiţă, în labora la această însemnată operă marşuri cumplite, avântăndu-se la naţionalizării economiei noastre, — asaltul întăriturilor duşmane, intrim şi cei cari au rămas pe frontul indăruire de viaţă superbă, care nimtern, bează virtuţile poporului nostru, sunt: Întâlnim această luminoasă conexponenţiii spirituali, ai brazdei ca recepţie care călăuzeşte întreaga lene hrăneşte. giuire a d-lui ministru Titus Dragoş, Mulţi dintre ei nu s’au mai întors, pretutindeni, în încheierea tranzac- Au rămas acasă copii, neveste, moţiunilor comerciale cu bunurile C. N. me, cari au nevoe de sprijin. R-ului, în repartizarea întreprinderi-Alţii s’au întors, dar fără trupul lor, în numirea controlorilor şi acilor voinic de altădată. Războiul i-amlinistratorilor, în acordarea creditemiruit cu pecetea sfântă a eroilor, lor pentru diferite înjghebări comer- Intotdeauna, mărturisirile , acestea de date sau preluări de fabrici, coşi de jertfă pentru ţărâna strămoşilor, au curând, în atribuirea imobilelor, fost preţuite cu măreţie. Dar îna magazinelor şi apartamentelor, prin vite de monumente, galerii de artă oficiul de închiriere, fiumusoi;i;,i, ne interesează proce- j Repetăm, că procedăndu-se astfel, sul încadrării sociale a acestor oas’a lucrat întriun luminos spirit de meni cari au suferit capital, în iure- dreptate naţională. Noi considerăm sui războiului. Şi naţia, răspunde azi elemente creatoare şi deci demne de aşa cum se cuvine acestori botezaţi sprijinul Statului, pe aceia care prin în focul purificator al cruciadei bă faptele lor au ajutat la făurirea nobătrânului continent. Scriind toate acestea, ne gândim la opera de românizare pe care o urmăm ţării Toţi cei atinşi de aripa războiului, constituesc laolaltă elita naţiei, firim cu stăruinţă şi interes de multă ceasta semnificaţie morală, în opera vreme, în toată amploarea ei. de românizare, socotim că este răs-D. ministru Titus Dragoş, a înţeles plata cea mai reconfortantă, dintre înaintea oricăror elemente de legi de- primele recunoştinţi ale Patriei, oarecare, ca românizarea să se realizeze înţelege să cinstească efectiv, la clăin prima linie, cu invalizii de răzdirea statului nou de mâine, pe toţi boiii, urmaşii celor căzuţi pe căm- cei cari direct au contribuit la marea pile de onoare şi cu cei cari au fă- , reconstrucţie ce va să vină, cr. efectiv glorioasele campanii în războiul din răsărit. Arestarea unui dement surprins în tren în uniformă militară SIBIU, 30. — In timp ce d. comisar Virgil Şerban, şeful comisariatului Bin gara Sibiu îşi făcea inspecţiile în garnitura trenului Sibiu-Vinţul de jos, a descoperit că printre ofiţerii superiori cari călătoreau în vagoanele de cl. I, se afla şi un anume locotenent Petreacu Ion, originar din comuna Ioneşti, judeţul Gorj, care purta pe piept mai multe decoraţii şi insigne de războiu. Falsul ofiţer purta uniforma vânătorilor de munte şi avea asupra sa un ordin de serviciu fictiv, pe care era aplicată o ştampilă confecţionată în atelierul propriu. Cu ocazia cercetărilor ce s’au făcut, ulterior la comisariatul gării, de către d. comisar Virgil Şerban, s’a stabilit, printre altele că locotenentul din vânători, al cărui piept era încărcat cu decoraţii nu era altcineva parchetului, decât pictorul dement Petrescu Ion, care a fugit din Institutul de boli mintale de la Socola-Iași, unde a fost internat de mai mult timp. După evadare, susnumitul și-a procurat uniformal ce se afla asupra sa, socotind că in chipul acesta va putea să scape de urmărire. Cu ocazia unei recente vizite făcute la Arad, el a escrocat pe o tânără cu suma de 25 mii lei, sub pretextul că o ia în căsătorie. Printre actele ce se aflau asupra sa se mai găseau diferite imprimate, cu ordine de serviciu, pe care urma să Ie exploateze după nevoe. Cu actele încheiate, a fost înaintat Pentru direcţia generală a poştelorIn grădina publică din Piteşti în grădina publică, mai ales pe băncile dosnice, se adună elevi de şcoli secundare. Aceste reuniuni nu ar însemna ceva reprobabil, dacă aceste grupuri nu ar avea o o atitudine care ultragiază buna cuviinţă şi morala publică. Un profesor secundar din localitate, zilele trecute, încercând să tempereze un asemenea grup, care întrecuse cu mult limitele bunei cuviinţe, a fost repezit, apoi bruscat de un tânăr elev. S-au făcut plângerile cuvenite forurilor în drept, dar nu ar strica ca Direcţiile şcolilor secundare să interzică prea deasa frecventare în grupuri ireverenţioase a gradinei publice. Poate că nici pe Strada Mare nu ar strica o mai atentă supraveghere, tot în sensul acesta. Primăria Turda Strugurii continuă să fie scumpi, deşi s’a anunţat o recoltă excepţională. Dacă acum se pretinde 60—00 lei pe kilogram, târziu după culesul viilor, cu cât se vor mai vinde ? Oare şi aci nu este specula intermediarilor dintre producători şi consuma•ii'ii i'iVfii.Wfif*. MVSH „aplică legea“ Există o dispoziţie a conducerii Gării de Nord, potrivit căreia în sălile de aşteptare nu este permis decât accesul persoanelor posesoare a unui bilet de călătorie. O doamnă care aştepta sosirea unei rude cu un tren ce-şi anunţase o mare Întârziere, obosită de lunga aşteptare pe peron şi necunoscând această dispoziţie, a intrat ocupând un loc in sala de aşteptare. Un om din serviciul gării a venit să-i ceară să-i arate biletul, in baza căruia a ocupat acel loc. Doamna i-a arătat biletul de peron. Atunci reprezentantul autorităţii ceferiste i-a spus că nu are dreptul să stea in sala de aşteptare, dar aceasta pe un ton brusc ridicat şi cu un vocabular ales din afara celei mai elementare politeţi. Doamna s’a ridicat şi incă nedesmeticită a încercat să se scuze. Cerberul nostru nu i-a dat Insă timp şi răstindu-se din nou, i-a spus textual : — D-ta ieşi imediat ! Ieşi ! Ieşi ! A Început apoi să o Împingă, îmbrâncind-o spre uşe şi strigând : — Eu aplic legea! (credea el). Doamna, care totuşi n’a păcătuit nici prin cel mai mic semn de recalcitrantă, ne-a mărturisit că pentru fapta ei de a fi intrat în sala de aşteptare ar fi preferat orice sancţiune a legii, dar în nici un caz pe cea a bruftuerii. De aceea autorităţile respective, sunt datoare să cerceteze (faptul s'a petrecut în după amiaza zilei de 29 August a. c.) şi de data aceasta să aplice intr’adevăr legea, mai ales că astăzi trăim într’o epocă în care tocmai oficialitatea a luat lăudabila iniţiativă de a restabili politeţea în drepturile ei. In al doilea rând rugăm conducerea Gării de Nord să socotească dacă nu ar fi mai bine să revină asupra menţionatei dispoziţii, permiţând accesul în sala de aşteptare şi persoanelor care aşteaptă sosirea vreunui tren. Astăzi multe trenuri sosesc cu întârzieri diferite. Atunci ce să facă în acest timp persoanele de care vorbim ? Să stea pe peron? Pe sala casselor de bilete? Sau să facă marşuri prin jurul Gării? Eventualii indezirabili pot fi uşor deosebiţi de persoanele care au venit cu rosturi precise la gară. Nedumerirea unui perceptor 1) „Acordarea de gradaţii nefiind socotită ca avansare, s’a revenit asupra Deciziei ministeriale cu No. 812.669 din 28 Martie 1942 prin care au fost 4i -uuMiAiMie Orice lucru se mai poate circula pe ele. In felul acesta se iroseşte treptat un avut public preţios. Ce ar fi dacă municipalitatea s’ar hotărâ, ca, în fiecare primăvară, să plimbe cel puţin odată peste şosele compresorul pe care ea îl posedă şi care se odihneşte aproape tot timpul fără folos? dacă nu se întreţine, se strică. Aşa se întâmplă şi cu străzile nepavate din Sinaia, adică aproape cu toate străzile din Sinaia. Apele, mai ales In timpul obicinuit, abonaţii ziarelor „Curentul“, „Rapid“ şi „Evenimentul“ din corn. Măceşul de jos — jud. Dolj (ofi- I iernilor, au desfundat şoselele, de nuciul Barca)—îşi primesc gazeta prin in- 1 "" —1----Tntermediul primăriei respective. Or, de pe ziua de 4 alle lunii curente, un umil abonat ne scrie că este sistematic privat de acest indispensabil aliment sufletesc, pentru care — precizează el necăjit — a făcut sacrificii, trăgându-și din cealaltă hrană, a gurii. Ducându-se să reclame cazul la primărie, a fost supus, parcă în derâdere, Sistemului Odios al trimiterii... de la Ana la Caiafa ! Legitima-i îndurerare e ,cu atât mai mare, pe cât e de modestă şi onorabilă situaţia sa socială de cetăţean, care „munceşte şi ziua şi noaptea ca să capete, şi el, un ban“ şi la care paguba bănească suferită pe o lună corespunde unei din greu resimţite jertfiri în micul său buget. Din două una: ori ziarele abonatului nostru, ajungând regulat la primărie, sunt dosite, cu de la sine putere, de cineva care are interes să comită acest fapt calificat şi penalizat de lege; ori ele dispar încă în drum, înainte de a ajunge la destinaţie, printr’o metodă destul de rentabilă în zile de scumpete a hârtiei. In ambele cazuri adevărul se poate afla uşor, iar vinovatul trebue pus — dacă nu la stâlpul infamiei, măcar — la locul lui, odată pentru totdeauna. Prin 1940 el a convenit între comuna noastră şi fabrica de ciment Fieni şi corn. Runcu o cumpărătoare de pământ ce a fost luată la licitaţie de la creditorii d-lui Neculascu Runcu. La această cumpărătoare a licitat şi comuna noastră cu un număr de 205 locuitori, la facerea actului având 5 delegaţi Aceştia, după facerea actului, au înţeles însă să acapareze ai cel mai bun teren, şi în cantităţi mari, căutând astfel să, dea la oamenii nevoiaşi ce era mai prost. In faţa acestei situaţii, oamenii s’au văzut nevoiţi să reclame în trei rânduri d-lor prefecţi de Dâmboviţa şi care au trimis la faţa locului câte o comisie. Venind pe teren, aceste comisii au hotărît în sensul celor reclamate de săteni, însă nici una din aceste comisii nu şi-a îndeplinit. Însărcinarea până la sfârşit. S’a reclamat cazul şi parchetului Dâmboviţa fără nici un rezultat. Câţiva din candidaţii la cumpărătoarea acestui pământ au murit vitejeşte în războiul sfânt fără să-şi vadă pământul lor drag. Alţii scriu de pe front, întrebând ce s’a făcut cu acest pământ, iar cei care pleacă, se duc mâhniţi din cauză că timp de 3 ani n’au putut să-şi găsească dreptatea. Locuitorii sus arătatului sat cer ca aceste rânduri să fie înţelese de cei în drept şi rezolvate de urgenţă. Locuitorii din com. Ţâţa (Dâmboviţa) reclamă : Unul care a dispus să se scoată asfaltul de pe anumite porţiuni de stradă care într’adevăr era plină de gropi şi să se înblăudabilă dar supraveghierea acestei lucrări, din partea primăriei lasă mult de dorit. Iată de ce. Peste piatra cubică ce se aşează pe stradă, se aşterne un strat de nisip, ca acesta să intre printre pietre. Cum acest strat de nisip este mult mai mult decât ar trebui pentru găurile rămase printre pietre, la trecerea vehiculilor ridică un nor de praf de nu se mai vede om cu om. Şi aceasta în plin centru oraşului. Publicul, ce este condamnat să înghită acest praf se întreabă: dacă serviciul de construcţie a drumului, crede neapărat necesar acest strat de praf să-l aştearnă pe drum, de ce nu ia măsuri să-l stropească măcar odată pe zi. Sau crede Primăria că înghiţirea gratuită a acestui praf suplineşte celelalte lipsuri care sunt pe piaţa Turdei? Iaurt cu cozonac Sâmbătă şi Duminică la unele lăptării nu s’a mai dat bucăţica de pâine, celui care cerea de pildă un iaurt. — Nu putem să mai dăm pâine, dar vă putem servi o felie de cozonac. Iaurtul costă 16 lei, iar felia de cozonac 20... Total 36 Iei. Aţi priceput... Patronii acestor lăptarii au adoptat o formulă care a intrat în istorie mai de mult: — Dacă n’aveţi pâine, mâncaţi cozonac ! Clienţii cari stăruiau să li se dea pâine, căpătau o cojiţă, cu menţiunea că de Luni, din cauza raţionalizării pâinii la restaurante, vor trebui să mănânce iaurt cu cozonac.» ---- —w UC agCllliC CU o gradaţie mai mulţi perceptori de agenţie fără gradaţie care prin Decizia ministerială No. 805.525 din 1942 au fost găsiţi ca bani pentru avansare în grad“? 2) La avansările ce urmează a se face se va ţine seama de aceste tablouri? 3) Care va fi norma? Primarul Capitalei... ştie că toate căile de acces în urbea lui Bucur sunt subt a sa părintească grijă. Oare este „părinte vitreg“ cu şoseaua spre Bolintinul din deal (de la Militări in sus) care pe zi ce trece devine tot mai impracticabilă ? O vizită prin hopurile acerb- „şosele“ ii va convinge că avem dreptate ! Serbarea de la „Institutul de ortopedie“ Două ore în mijlocul răniţilor de la spitalul Z. I. 327. Muncă şi oboseală ziua şi noaptea pentru binele aproapelui Eri la ora 10 dimineaţa la „Institutul de Ortopedie” din Strada Traian 27, de sub direcţia iscusitului chirurg d. dr. Alexandru D. Rădulescu, unde se află înstelat spitalul Z. J. No. 327, a avut loc o reuşită serbare, dată pentru răniţii de război, internaţi în acest spital. încă de la ora 9 dimineaţa, în parcul Institutului, era o vie animaţie, întregul personal se găsea la datorie, căutând să facă cât mai plăcute şi încântătoare momentele ce vor urma. O zi însorită,, cu cer senin-albastru, a contribuit în mare măsură ca serbarea să îmbrace o haină plină de voie bună, reuşind pe deplin să descreţească frunţile îngândurate ale celor prezenţi, îndepărtând suferinţele momentane ale celor cari şi-au vărsat sângele, din belşug, pe câmpurile de luptă, pentru salvarea Patriei şi spre binele nostru al tuturor. Cu popularul artist Tănase în parcul Institutului In parc, în faţa intrării principale a Institutului, într’un careu armonic au fost orânduiţi, aproape toţi răniţii, ,Institutul de ortopedie" acest înalt focar de educaţie profesională a fost predat printr-o muncă titanică şi sacrificii fără margini de d. doctor Alexandru D. Rădulescu acum 20 de ani, la Cluj, fiind unicul şi renumitul spital de chirurgie ortopedică din ţară, care rivaliza cu cele mai moderne din occident. Evenimentele au făcut ca Institutul să fie evacuat la Bucureşti, frângănduse nu pentru mult timp un mers plin de progres, care se ridica spre culmi înalte. Dar, toate vitregiile vremurilor n’au îngenunchiat elanul aceluia care avea un crez bine definit, pentru o operă de interes obştesc. Timp de doi ani de sbucium, plin de încredere in viitor, iniţiatorul Institutului s’a trudit încontinuu şi după multe sacrificii, cu ajutorul Consiliului de Patronaj şi al ministerului Sănătăţii, opera sa fiinţează astăzi din ce in ce mai temeinic, promiţând să devină un superior for de chirurgie ortopedică, cu care, nu după mult timp, ne putem mândri. Primele realizări în Capitală Despre ce-am văzut erri la Institutul de ortopedie vom reveni într’um documentat reportagiu, într’un număr viitor al ziarului nostru, astăzi mulţumrându-ne să dăm câteva date elocvente asupra aportului adus pentru o mai deplină vindecare a răniţilor din actualul războiu. Pentru reorganizarea „Institutului de ortopedie” s’au afectat în Noembrie 1941 trei coiii situate în str. Traian 27 din care numai una putea servi drept spital, celelalte două nefiind terminate (erau netencuite). Prima servise ca spital de maternitate şi chirurgie pentru evrei, iar în ultimul timp a fost transformată în spital militar de zonă interioară pentru răniţii de război. Azi Institutul de ortopedie are o capacitate de 200 de paturi şi este înzestrat cu o aparatură chirurgicală în valoare de multe milioane, cea mai mare parte find aduse de la Cluj. Datorită puterii de organizare a d-lui dr. Alex. Rădulescu înfăptuirile au progresat uimitor, aşa că d-sa poate fi Astăzi Institutul există unitar pe ţară, şi tinde să atingă apogeul in scurtă vreme.. Un record chirurgical La Institut au fost îngrijiţi până astăzi, în mai puţin de zece luni, aproape 1000 de răniţi, s’au făcut sute de operaţii, sute de aparate gipsate, mii de şedinţe de fizioterapie etc. Cu tot numărul mare al răniţilor, deşi o bună parte dintre ei aveau leziuni grave osteo-articulare, de multe ori chiar cu infecţiuni gangrenoase, d. doctor Rădulescu, la Institutul pe care-l conduce, in aceste zece luni, nu a făcut nicio amputaţie. Este un adevărat record chirurgical. Nu putem încheia reportajul nostru fără a aminti că, la această muncă neobosită, marele maestru al chirurgiei ortopedice, este secondat de câţiva doctori chirurgi talentaţi, printre care e numărăm pe d-na dr. Alice Rădulescu, dr. Gh.ulamila, medicul secundar al Institutului, dr. Gaftoiu, d-na doctor Broşteanu radiolog, d-na dr. Arghiriade şefa laboratorului de analize, d-ra Viorica Drugănescu farmacistă, plus studenţii interni şi externi, cari dau, fiecare în parte, tot aportul lor de muncă. Trebue să menţionăm deasemeni neobosita strădanie depusă pentru bunul mers al spitalului de un mănunchi de doamne şi domnişoare de la Consiliul de Patronaj şi Crucea Roşie, care îndeplinesc oficiul de infirmiere şi asistenţă. Dintre acestea cităm numele doamnelor : Victor Ionescu şi Preot Nicolaide de la Consiliul de Patronaj, precum şi d-nele: dr. general Marosin, Horvat, şefa asistenţei sociale, inginer Felicia Căntea, Marieta Constantinescu, Bănică, Brusaliu, Sanda Vartparonian, Mary-Jeanme Ionescu şi domnişoarele Nicolae, Virginica Mihăescu, Laura Mivor, Olga Biamandi, Olga Nalbantu, Elena Georgescu, Ecaterina Niculescu, Vasilescu, Oţeleanu, etc., de la Crucea Roşie, care îndeplinesc greaua funcţie de infirmiere benevole şi asistenţă. St. fie în cârji, pe brancarde sau chiar mulţumit de rezultatele obţinute în paturi. In faţa acestor fii sublimi ai Patriei, timp de două ore s-a produs întregul ansamblu al companiei teatrale „Cărăbuş” în frunte cu popularul artist Const. Tănase. Cu această ocazie şi-au dat binevoitorul concurs d-na, Liana Mihăilescu,şi d-niii V. Vasilache, Marcel Angelescu, N. Roman, Dan Demetrescu, I. Anitonescu, N. Novac, Victor Nicolau, Stoenescu, V. Florescu, d-ra Mary Polvay, Duo Popert şi Dochy, precum şi orchestra Cărăbuşului de sub bagheta d-lui Patriciu. întregul program artistic, bine dozat cu numere pline de humor s’a încheiat cu un vibrant cuplet, cu substrat naţionalist, spus cu destulă măestrie de inepuizabilul Tănase. Ropotele de aplauze erau interminabile, iar buna dispoziţie care a domnit în tot timpul spectacolului, printre răniţi, ne îngăduie să spunem că serbarea şi-a atins cu prisosinţă scopul, iar opera întreprinsă pentru binele aproapelui, de d. dr. Alex. D. Rădulescu, — care se strădueşte din răsputeri zi şi noapte să aline suferinţele răniţilor de război şi prin această terapeutică de ordin sufletesc, — merită să fie scoasă in evidenţă. Expoziţia de artă populară românească de la Breslau BERLIN, 30. (Rador). — Corespondentul agenţiei RADOR transmite: Intr’un articol intitulat „Expoziţia de artă populară din Breslau“, „DEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG“, scrie între altele : „D. Bossy, ministrul României la Berlin, a deschis, în prezenţa unui mare număr deimitaţi, în sala festivă palatului din Breslau, Expoziţia de artă populară Românească. Această expoziţie volantă, care a fost prezentată şi în alte oraşe din Germania, serveşte scopului de a trezi adinteres pentru România şi de a adânci raporturile culturale dintre cele două naţiuni, a căror prietenie şi-a găsit afirmaţia cea mai puternică pe câmpurile de bătălie din răsărit. Uneltele ţărăneşti şi cele ale meseriaşilor, ca şi infinita splendoare de culori a lucrurilor expuse, dau o ogliindă fidelă a ţării şi a locuitorilor săi. Arta sculpturii In lemn a Înflorit în România într’o surprizătoare perfecţie. Numai puţin interesante sunt produsele ceramicei româneşti. La ţesături, care sunt făcute in special de către ţărănci, la covoara, la pături şi la îmbrăcăminte se remarcă o tehnică veche de 5.000 de ani, a cărei origină este în Egipt, dispărută din Europa de mai multe secole. Astfel, expoziţia arată valoarea şi înalta treaptă culturală a ţărănimii române, legată de glie, din care statul îşi scoate forţele cele mai puternice, care fac astăzi ca armata română să fie aptă de a duce, alături de armata germană, lupta pentru libertatea sa. D. Bossy a subliniat in cuvântarea sa de deschidere lupta comună a celor două naţiuni, precum şi strânsa legătură pe care o are oraşul Breslau cu România, legătură care este intensificată prin această expoziţie“. Splendidele biruinţe ale aviaţiei române Cunoscutul ziarist şi aviator Italian Maner Lualdi închină în ziarul „La Nazione“ din Florenţa, un lung şi documentat articol cu privire la strălucitele biruinţi ale aviaţiei române. „La începutul războiului — scrie ziaristul italian — armata aeriană română dispunea de o aviaţie de recunoaştere, de una de vânătoare, de una de bombardament şi de una de legătură şi de transport. Dacă numărul aparatelor nu era atunci enorm, calitatea era însă excelentă. Bombardamentul se bizuia pe „Savoia 79“, vânătoarea pe „I. A. R.“, pe „Messerschmitt“ şi pe câteva serii de „Hurricane“. Pentru recunoaştere România dispunea de aparate de construcţie naţională, ca şi pentru bombardamentul în picaj. Din prima zi de război această armată a cerului s-a azvârlit în luptă cu aceiaş însufleţire ca şi infanteriştii. „Două faze au distins net operaţiile aeriene împlinite de aviaţia română în prima parte a războiului. In cursul primei faze operaţiile au avut ca scop câştigarea stăpânirii cerului Basarabiei, unde ruşii dispuneau de forţe însemnate, mai ales de vânătoare. Din dimineaţa zilei de 28 iunie 1941 încoace forţele aeriene au atacat bazele ruseşti de la Bolgrad, Bulgărica, Ismail, Ialoveni, Chişinău, isbutind, după câteva zile de lupte violente, să anuleze aviaţia rusă cu mult mai numeroasă. Proporţia forţelor aeriene româneşti şi ruse poate fi socotită pe acest cer operativ de unu pe cinci. Aceiaş proporţie a existat şi în timpul celei de a doua fază a operaţiilor, când efortul principal al aviaţiei române a fost de a sprijini armatele terestre. Bombardamentul n’a dat in această perioadă nici un răgaz concentrărilor de trupe inamice comasate pentru un contraatac, el a secerat transporturile, a tulburat liniile de comunicaţie, porturile Mării Negre şi aeroporturile. Vânătoarea ocrotea trupele şi trecerile peste Nistru şi s’a aflat, când unacu orice chip Odesa, în faţa a noul uriaşe masse de vânători ruşi. Atunci lupta a fost foarte aspră. „Bilanţul aviaţiei româneşti in această primă parte a războiului împotriva Rusiei este cu totul strălucitor şi ei poate fi rezumat în câteva cifre. „Specialitatea de bombardament a distrus la sol 153 avioane inamice, a lansat un total de 100 mii bombe ce se ridică la o greutate de 300 milioane kg. „Specialitatea de vânătoare a avut 8514 aparate esiie în misiune, care au susţinut 120 lupte aeriene doborând 317 aparate. In afară de aceste aparate, vânătoarea românească, prin mitraliare pe sol, a distrus alte 153 aparate ruseşti. Cu totul intensă apare şi opera aviaţiei de recunoaştere care, după nevoile ivite, a efectuat şi numeroase misiuni de bombardament. „Aceste cifre rezumă efortul uriaş, splendidele biruinţe, sublimele jertfe ale aviatorilor români. Aviaţia rusească s-a prezentat faţă de români în condiţii numerice de absolută superioritate. Iar aparatele lor chiar dacă nu erau de calitatea acelora cu care erau înzestrate aviaţiile Axei, in orice caz nu reprezentau tipuri învechite. Aviatorii români au ştiut să învingă această situaţie tocmai datorită acestor însuşiri de care am vorbit“. PERSOANA care, voind să ajute o doamnă coborâtă In seara da Vineri 28 Augustie, la ora 11, din trenul de Cernăuţi şi i-a ridicat un geamantan de piele veritabilă, mlădios,de mărime mijlocie, culoare galbenă cu iniţialele L. F. Z. este rugat — In propriul său Interes — să aducă acest geamantan la d-na Mavrodi, str. Inginer Davidescu nr. 25, portar (Psacul Momand), unde va primi 25.000 Iei recompensă. Cine ştie ceva de soarta acestui geamantan, este rugat să telefoneze la 2.42.87 unde — dacă informaţia va fi bună — va primi aceiaşi recompensă. ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI Direcţiunea Judiciară PUBLICAŢIUNE 013884 din 28 Ian 1942 D. Ştefan M. Dencicov, născut la 20 Decembrie 1896 în com. Lunga, judeţul Soroca, domiciliat în Cernăuţi, strada General Berthelot nr. 9, a făcut cerere acestui Minister de a fi autorizat să schimbe pe baza art. 10, numele său patronimic de Dencicov în acela de Dănescu, spre a se numi Ştefan N. Dănescu. Ministerul publică aceasta, conform art. 11, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul şi condiţiunile prevăzute de alin. II al zisului articol şi de art. 3 din legea asupra numelui din 8 Aprilie 1936. 17.995 ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI COMISIUNEA PENTRU CONSTATAREA CONDIŢIUNILOR DE NATURALIZARE ŞI RECUNOAŞTERE Dos. nr. 275/nat/1939 D. Emil R. Suster (Schuster) domiciliat în Bucureşti, şoseaua Panduri nr. 5 a făcut cerere acestui Minister pentru a i se acorda cetăţenia română. Prin cerere petiţionaria arate că este de profesiune funcţionar, născut în Bucureşti la data de 9 Martie 1903, de religiune creştin ortodoxă. Conform, art. 19 din legea privitoare la dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, se publică aceasta spre ştiinţa acelora care ar voi să facă întâmpinare, potrivit dispoziţiunilor art. 20 din zisa lege. — 18.034 — Mai mult solidarism... (Continuare din pag. I) ce — iată putinţă de îndoieilă — prin cel mai mare ceas al dăinuirii lui pe pământ, — ceas din care, prin loc şi sânge, se va toarce rostul întreg al lui pe durată atât de lungă, încă ochiul nostru sufletesc nu-i poate vedea capătul. Intru această luptă, a ceasului de faţă, se cade o încordare a tuturor puterilor noastre sufleteşti — o învărtaşie până la refuz a solidarismului nostru social şi naţional. Toţi şi toate. Toţi cei ce alcătuesc neamul — cu toate ale lor puteri individuale. Răbdarea, supunerea, munca, credinţa în isbăndă, rugăciunea, stăpânirea de sine, ajutorarea,—toate, toate acestea trebuesc înmănunchiate laolaltă, în cea mai aprigă şi mai totală pornire de solidarism deplin. In aceasta stă sămânţa care aduce isbănda de mâine, — isbăndă deplină şi luminoasă. Tot ceea ce nu se află în acest ciclu, tot ceea ce e în afară de el, e, în acelaş timp, o putere duşmană acestui solidarism, o putere care-i scade tăria — o putere centrifugă. Să dăm câteva pilde lămuritoare. Iată, flăcăii noştri dragi au dus şi duc peste depărtate hotare faima numelui nostru. Noi, ceştia din spate, se cuvine să dăm dovada solidarismului nostru cu ei ducând o viaţă plină de cuviinţă şi de concentrare sufletească. Şi atunci, tot ceea ce este petrecere sau purtare distanţată constitue, evident, o atitudine de desolidarizare cu cei de pe front. Vedem apoi prin gazete cum tineri sau tinere găsesc acum prilejul de a-şi răfui chestiile lor intime, ajungând la asasinate sau, cel puţin, la bătăi sau scandaluri publice. Şi ne întrebăm : Cum e cu putinţă ca într-o vreme când gândul nostru ar trebui închinat neamului şi patriei, nişte alcătuitori ai acestui neam să nu se gândească decât, în chip egoist, la miciile lor chestii particulare ?" — Şi adesea aflăm printre aceştia şi oameni mai vrâstnici, care, ridiculă privelişte, găsesc, acuma vreme să-şi fărâme ceasurile vieţii lor în asemenea „activităţi" întru totul degradatoare. Nu sunt acestea tot atâtea desolidarisme care neîndoelnic, vor avea drept urmare slăbirea puterii de luptă şi a rezistenţei naţionale ? Privim şi la pornirile aspre şi barbare de lăcomie hrăpăreaţă ale tuturor acelora care, cu suflet de câine, nu au altă grijă decât de a se îmbogăţi, speculând asupra nevoilor celorlalţi. Speculanţii — nume hidos şi păgânesc. Pahonţii, hienele, şacalii... Şi, din nefericire, duhul acesta de speculă (adică de : „Te-am prins la strâmtoare, scoate banii !") s'a întins şi spre unele regiuni ţărăneşti. Porumbul — şi specula lui... Blestemata povară a averii, — ancestrala ‘anatemă a iubirii de arginţi, — muntele de păcate ale aurului... Frate de la frate cearcă a suge cât mai mult sânge, fără pic de înduioşare, fără pic de ruşinare... Bani — scoate bani ! întreb : ce sunt toate ‘acestea de cât adevărate pete de gangrenă pe trupul solidarismului nostru naţional ? Ce sunt ele decât tot atâtea puteri subpământene care clatină însuşi aşezământul nostru românesc, ameninţându-l cu neputinţa de a-şi urmări ajungerea la ţelurile, către care, dimpotrivă, ostaşii noştri păşesc cu măreţie, punându-şi, fără precupeţi©, drept chezăşie a izbânzii însuşi sângele şi viaţa lor ? Ce desolidarizare mai mare decât toate acestea poate să fie, într'o vreme când avem nevoe tocmai de strângerea laolaltă a tuturor puterilor noastre spirituale şi duhul cât mai multor obşteni ? Războiul, dragi români, este un mare examen, — o probă de foc şi sânge, — un prag de jar către cele înalte, — o poartă însângerată prin care se ajunge la ocoalele cele de lumină şi de înălţare — şi atârnă de acest examen ca să putem să legăm întregul trecut de întregul viitor... încolo, totul este vană înşelare, este întunerec şi dibuire, este nesiguranţă şi alunecare... Numai printr'o cât mai profundă solidarizare a cât mai multora, vom putea ajunge la limanul cel plin de lumină al împlinirii destinului nostru naţional. Al. Lascarov-Moldovanu Tel. 5-95-45 ALHAMBRA Numai până Miercuri seară inclusiv Ultimele spectacole „VÂNZĂTORUL de PASARI“ MIERCURI ORA 4 jum. ULTIMUL MATINEU La 2 Sept. crt. începe marele turneu cu „VÂNZĂTORUL DE PASARI“. Primele oraşe: Joi 2 Sept: CONSTANŢA ; Vineri 4 şi Sâmbătă 5 Sept.: BRĂILA; Duminică 6 Sept.: GALAŢI; Luni 7 Sept.: TIGHINA; Marţi, 8 Sept.: TIRASPOL; Miercuri 9 Sept.: CHIŞINĂU; Joi 10 Sept.: BĂLŢI; Vineri 11 Sept.: BOTOŞANI; Duminică 13 Sept.: CERNĂUŢI ; Lunci 14 Sept. : ROMAN; Marţi 15 Sept.: PIATRA NEAMŢ; Miercuri 16 Sept.: BACĂU; Joi 17 Sept.: BUZĂU; Vineri 18 Sept.: PITEŞTI; Sâmbătă 19 Luni 21 Sept.: TURNU-SEVERIN ; Marţi 22 Sept.: TIMIŞOARA ; Miercuri 23 Sept.: LUGOJ ; Joi 24 Sept.: ARAD ; Vineri 25 Sept.: DEVA ; Sâmbătă 26 Sept.: JRDA; Duminică 27 Sept.: ALBA IULIA; Luni 28, Sept.: SIBIU; Marţi 29 Sept.: SIGHIŞOARA; Miercuri 30 Sept. : BRAŞOV ; Joi 1 Oct.: CÂMPINA; Vineri 2 Oct.: GIURGIU; Sâmbătă 3 şi Duminică 4 Oct.: PLOEŞTI. V.