Curentul, septembrie 1942 (Anul 15, nr. 5224-5253)

1942-09-01 / nr. 5224

/ ANUL XV, No. 5224, Mărfi 1 Septemb­rie 1942 Crientul Repertagiile zilei ELITA NEAMULUI, IN OPERA DE ROMANIZARE Cinstirea acelora cari au înfrun­tat prin foc şi sânge, volbura nimi­citoare a câmpiilor de bătae, este fără îndoială, lozinca cea dintâiu, pe care naţia trebue să o acorde jos-La baza tuturor măsurilor luate, a­tunci când exploatarea sau închirie­rea bunurilor intrate în patrimoniul statului a trebuit să ia formă con­cretă în mu­­ţi mii de cazuri, legis­laii,­i sociale, după ce uraganul co re­laţia economico-socială a români­­ţine azi încordată lumea, se va fi nizărit, a precizat că în ordinea de terminat, preferinţă, trebuesc fi aşezaţi întâi. E, firesc ca patria să privească invalizii, descendenţii eroilor şi cei altfel pe cei întorşi din bătălie, de­ decoraţi pentru fapte de vitejie,­­ cât pe cei rămaşi la vetre. Cei cari numai în urma acestora, putând ce au răzbătut prin geruri şi arşiţă, în labora la această însemnată operă­­ marşuri cumplite, avântăndu-se la naţionalizării economiei noastre, — asaltul întăriturilor duşmane, intri­m şi cei cari au­ rămas pe frontul in­­dăruire de viaţă superbă, care nim­­tern, bează virtuţile poporului nostru, sunt: Întâlnim această luminoasă con­­exponenţiii spirituali, ai brazdei ca re­cepţie care călăuzeşte întreaga le­ne hrăneşte. giuire a d-lui ministru Titus Dragoş, Mulţi dintre ei nu s’au mai întors, pretutindeni, în încheierea tranzac- Au rămas acasă copii, neveste, mo­­ţiunilor comerciale cu bunurile C. N. me, cari au nevoe de sprijin. R-ului, în repartizarea întreprinderi-Alţii s’au întors, dar fără trupul lor, în numirea controlorilor şi aci­­lor voinic de altădată. Războiul i-a­mlinistratorilor, în acordarea­ credite­­miruit cu pecetea sfântă a eroilor, lor pentru diferite înjghebări comer- Intotdeauna, mărturisirile , acestea de d­ate sau preluări de fabrici, coşi de jertfă pentru ţărâna strămoşilor, au curând,­­ în atribuirea imobilelor, fost preţuite cu măreţie. Dar îna­ magazinelor şi apartamentelor, prin vite de monumente, galerii de artă oficiul de închiriere, fi­umuso­i;i;,i, ne interesează proce- j Repetăm, că procedăndu-se astfel, sul încadrării sociale a acestor oa­­s’a lucrat întriun luminos spirit de meni cari au suferit capital, în iure- dreptate naţională. Noi considerăm sui războiului. Şi naţia, răspunde azi elemente creatoare şi deci demne de aşa cum se cuvine acestori botezaţi sprijinul Statului, pe aceia care prin în focul purificator al cruciadei bă­ faptele lor au ajutat la făurirea nobă­trânului continent. Scriind toate acestea, ne gândim la opera de românizare pe care o urmă­m ţării Toţi cei atinşi de aripa războiului, constituesc laolaltă elita naţiei, fi­­­rim cu stăruinţă şi interes de multă ceasta semnificaţie morală, în opera vreme, în toată amploarea ei.­­ de românizare, socotim că este răs-D. m­inistru Titus Dragoş, a înţeles plata cea mai reconfortantă, dintre înaintea oricăror elemente de legi de- primele recunoştinţi ale Patriei, oare­care, ca românizarea să se realizeze înţelege să cinstească efectiv, la clă­­in prima linie, cu invalizii de răz­­di­rea statului nou de mâine, pe toţi boiii, urmaşii celor căzuţi pe căm- cei cari direct au contribuit la marea p­ile de onoare şi cu cei cari au fă- , reconstrucţie ce va să vină, c­r. efectiv glorioasele campanii în­­ războiul din răsărit. Arestarea unui dement surprins în tren în uniformă militară SIBIU, 30. — In timp ce d. comisar Virgil Şerban, şeful comisariatului Bin gara Sibiu îşi făcea inspecţiile în garnitura trenului Sibiu-Vinţul de jos, a descoperit că printre ofiţerii superiori cari călătoreau în vagoane­le de cl. I, se afla şi un anume lo­cotenent Petreacu Ion, originar din comuna Ioneşti, ju­deţul Gorj, care purta pe piept mai multe decoraţii şi insigne de războiu. Falsul ofiţer purta uniforma vână­torilor de munte şi avea asupra sa un ordin de serviciu fictiv, pe care era aplicată o ştampilă confecţionată în atelierul propriu. Cu ocazia cercetărilor ce s’au făcut, ulterior la comisariatul gării, de că­tre d. comisar Virgil Şerban, s’a sta­bilit, printre altele că locotenentul din vânători, al cărui piept era în­cărcat cu decoraţii nu era altcineva­­ parchetului, decât pictorul dement Petrescu Ion, care a fugit din Institutul de boli mintale de la Socola-Iași, unde a fost internat de mai mult timp. După e­­vadare, susnum­itul și-a procurat u­­niformal ce se afla asupra sa, soco­tind că in chipul acesta va putea să scape de urmărire. Cu ocazia unei recente vizite făcu­te la Arad, el a escrocat pe o tânără cu suma de 25 mii lei, sub pretextul că o ia în căsătorie. Printre actele ce se aflau asupra sa se mai găseau diferite imprimate, cu ordine de serviciu, pe care urma să Ie exploateze după nevoe. Cu actele încheiate, a fost înaintat Pentru direcţia generală a poştelor­­­In grădina publică din Piteşti în grădina publică, mai ales pe băncile dosnice, se adună elevi de şcoli secundare. Aceste reuniuni nu ar însemna ceva reprobabil, dacă aceste grupuri nu ar avea o o atitudine care ultragiază buna cuviinţă şi morala publică. Un profesor secundar din localitate, zilele trecute, încercând să tempereze un asemenea grup, care întrecuse cu mult limitele bunei cuviinţe, a fost re­pezit, apoi bruscat de un tânăr elev. S-au făcut plângerile cuvenite foruri­lor în drept, dar nu ar strica ca Di­recţiile şcolilor secundare să interzică prea deasa frecventare în grupuri ire­verenţioase a gradinei publice. Poate că nici pe Strada Mare nu ar strica o mai atentă supraveghere, tot în sensul acesta. Primăria Turda Strugurii continuă să fie scumpi, deşi s’a anun­ţat o recoltă excepţională. Dacă acum se pretinde 60—00 lei pe kilogram, târziu după culesul viilor, cu cât se vor mai vinde ? Oare şi aci nu este specula interme­diarilor dintre producători şi consuma­•­ii'ii i'iVfii.Wfif*. MVSH „aplică legea“ Există o dispoziţie a conducerii Gă­rii de Nord, potrivit căreia în sălile de aşteptare nu este permis decât accesul persoanelor posesoare a unui bilet de călătorie. O doamnă care aştepta sosirea unei rude cu un tren ce-şi anunţase o mare Întârziere, obosită de lunga aşteptare pe peron şi necunoscând această dispo­ziţie, a intrat ocupând un loc in sala de aşteptare. Un om din serviciul gării a venit să-i ceară să-i arate biletul, in baza căruia a ocupat acel loc. Doamna i-a arătat biletul de peron. Atunci reprezentantul autorităţii ceferiste i-a spus că nu are dreptul să stea in sala de aşteptare, dar aceasta pe un ton brusc ridicat şi cu un vocabular ales din afara celei mai elementare politeţi. Doamna s’a ridicat şi incă nedesme­­ticită a încercat să se scuze. Cerberul nostru nu i-a dat Insă timp şi răstin­­du-se din nou, i-a spus textual : — D-ta ieşi imediat ! Ieşi ! Ieşi ! A Început apoi să o Împingă, îmbrân­­cind-o spre uşe şi strigând : — Eu aplic legea! (credea el). Doamna, care totuşi n’a păcătuit nici prin cel mai mic semn de recalcitran­tă, ne-a mărturisit că pentru fapta ei de a fi intrat în sala de aşteptare ar fi preferat orice sancţiune a legii, dar în nici un caz pe cea a bruftuerii. De­ aceea autorităţile respective, sunt datoare să cerceteze (faptul s'a petre­cut în după amiaza zilei de 29 August a. c.) şi de data aceasta să aplice in­­tr’adevăr legea, mai ales că astăzi trăim într’o epocă în care tocmai ofi­cialitatea a luat lăudabila iniţiativă de a restabili politeţea în drepturile ei. In al doilea rând rugăm conducerea Gării de Nord să socotească dacă nu ar fi mai bine să revină asupra men­ţionatei dispoziţii, permiţând accesul în sala de aşteptare şi persoanelor care aşteaptă sosirea vre­unui tren. Astăzi multe trenuri sosesc cu întâr­zieri diferite. Atunci ce să facă în a­­cest timp persoanele de care vorbim ? Să stea pe peron? Pe sala casselor de bilete? Sau să facă marşuri prin jurul Gării? Eventualii indezirabili pot fi uşor deosebiţi de persoanele care au venit cu rosturi precise la gară. Nedumerirea unu­i perceptor 1) „Acordarea de gradaţii nefiind so­cotită ca avansare, s’a revenit asupra Deciziei ministeriale cu No. 812.669 din 28 Martie 1942 prin care au fost­ ­4i -uuMiAiMie Orice lucru se mai poate circula pe ele. In felul acesta se iroseşte treptat un avut pu­blic preţios. Ce ar fi dacă municipali­tatea s’ar hotărâ, ca, în fiecare primă­vară, să plimbe cel puţin odată peste şosele compresorul pe care ea îl posedă şi care se odihneşte aproape tot timpul fără folos? dacă nu se întreţine, se strică. Aşa se întâmplă şi cu străzile nepavate din Sinaia, adică aproape cu toate străzile din Sinaia. Apele, mai ales In timpul obicinuit, abonaţii ziarelor „Curen­tul“, „Rapid“ şi „Evenimentul“ din corn. Măceşul de jos — jud. Dolj (ofi- I iernilor, au desfundat şoselele, de nu­ciul Barca)—îşi primesc gazeta prin in- 1 "" —1----Tn­termediul primăriei respective. Or, de pe ziua de 4 alle lunii curente, un umil abonat ne scrie că este siste­matic privat de acest indispensabil ali­ment sufletesc, pentru care — preci­zează el necăjit — a făcut sacrificii, trăgându-și din cealaltă hrană, a gurii. Ducându-se să reclame cazul la pri­mărie, a fost supus, parcă în derâdere, Sistemului Odios al trimiterii... de la Ana la Caiafa ! Legitima-i îndurerare e ,cu atât mai mare, pe cât e de mo­destă şi onorabilă situaţia sa socială de cetăţean, care „munceşte şi ziua şi noaptea ca să capete, şi el, un ban“ şi la care paguba bănească suferită pe­­ o lună corespunde unei din greu resimţi­te jertfiri în micul său buget. Din două una: ori ziarele abonatului nostru, ajungând regulat la primărie, sunt dosite, cu de la sine putere, de ci­neva care are interes să comită acest fapt calificat şi penalizat de lege; ori ele dispar încă în drum, înainte de a ajunge la destinaţie, printr’o metodă destul de rentabilă în zile de scumpete a hârtiei. In ambele­ cazuri adevărul se poate afla­ uşor, iar vinovatul trebue pus — dacă nu la stâlpul infamiei, măcar — la locul lui, odată pentru totdeauna. Prin 1940 el a convenit între comuna noastră şi fabrica de ciment Fieni şi corn. Runcu o cumpărătoare de pă­mânt ce a fost luată la licitaţie de la creditorii d-lui Neculascu Runcu. La această cumpărătoare a licitat şi comu­na noastră cu un număr de 205 locui­tori, la facerea actului având 5 dele­gaţi­ Aceştia, după facerea actului, au în­ţeles însă să acapareze ai cel mai bun teren, şi în cantităţi mari, căutând astfel să, dea la oamenii nevoiaşi ce era mai­ prost. In faţa acestei situaţii, oamenii s’au văzut nevoiţi să reclame în trei rân­duri d-lor prefecţi de Dâmboviţa şi care au trimis la faţa locului câte o comisie. Venind pe teren, aceste co­misii au hotărît în sensul celor recla­mate de săteni, însă nici una din aces­te comisii nu şi-a îndeplinit. Însărcina­rea până la sfârşit. S’a reclamat cazul şi parchetului Dâmboviţa fără nici un rezultat. Câţiva din candidaţii la cumpărătoa­­rea acestui pământ au murit­ vitejeşte în războiul sfânt fără să-şi vadă pă­mântul lor drag. Alţii scriu de pe front, întrebând ce s’a făcut cu acest pă­mânt, iar cei care pleacă, se duc mâh­niţi din cauză că timp de 3 ani n’au putut să-şi găsească dreptatea. Locuitorii sus arătatului sat cer ca aceste rânduri să fie înţelese de cei în drept şi rezolvate de urgenţă. Locu­itorii din com. Ţâţa (Dâmboviţa) reclamă : Unul care a dispus să se scoată asfaltul de pe a­­numite porţiuni de stradă care într’a­­devăr era plină de gropi şi să se înb­­lăudabilă dar supraveghierea acestei lu­crări, din partea primăriei lasă mult de dorit. Iată de ce. Peste piatra cu­bică ce se aşează pe stradă, se aşterne un strat de nisip, ca acesta să intre prin­tre pietre. Cum acest strat de nisip este mult mai mult decât ar trebui pentru găurile rămase printre pietre, la trece­rea vehiculilor ridică un nor de praf de nu se mai vede om cu om. Şi aceasta în plin centru oraşului. Publicul, ce este condamnat să înghi­tă acest praf se întreabă: dacă servi­ciul de construcţie a drumului, crede neapărat necesar acest strat de praf să-l aştearnă pe drum, de ce nu i­a măsuri să-l stropească măcar odată pe zi. Sau crede Primăria că înghiţirea gratuită a acestui praf suplineşte celelalte lip­suri care sunt pe piaţa Turdei? Iaurt cu cozonac Sâmbătă şi Duminică la unele lăptă­­rii nu s’a mai dat bucăţica de pâine, celui care cerea de pildă un iaurt. — Nu­ putem să mai dăm pâine, dar vă putem servi o felie de cozonac. Iaurtul costă 16 lei, iar felia de co­zonac 20... Total 36 Iei. Aţi priceput... Patronii acestor lăptarii au adoptat o formulă care a intrat în istorie mai de mult: — Dacă n’aveţi pâine, mâncaţi cozo­nac ! Clienţii cari stăruiau să li se dea pâi­ne, căpătau o cojiţă, cu menţiunea că de Luni, din cauza raţionalizării pâinii la restaurante, vor trebui să mănânce iaurt cu cozonac.» ---- —w UC agCllliC CU o gradaţie mai mulţi perceptori de agenţie fără gradaţie care prin Decizia ministerială No. 805.525 din 1942 au­ fost găsiţi ca bani pentru avansare în grad“? 2) La avansările ce urmează a se face se va ţine seama de aceste tablouri? 3) Care va fi norma? Primarul Capitalei... ştie că toate căile de acces în urbea lui Bucur sunt subt a sa părintească grijă. Oare este „părinte vitreg“ cu­ şoseaua spre Bolintinul din deal (de la Militări in sus) care pe zi ce trece devine tot mai impracticabilă ? O vizită prin ho­­purile acerb­- „şosele“ ii va convinge că avem dreptate ! Serbarea de la „Institutul de ortopedie“ Două ore în mijlocul ră­niţilor de la spitalul Z. I. 327. Muncă şi oboseală ziua şi noaptea pentru binele aproapelui Eri la ora 10 dimineaţa la „Insti­tutul de Ortopedie” din Strada Traian 27, de sub direcţia iscusitului chirurg d. dr. Alexandru D. Rădulescu, unde se află înstelat spitalul Z. J. No. 327, a avut loc o reuşită serbare, dată pentru răniţii de război, internaţi în acest spital. încă de la ora 9 dimineaţa, în par­cul Institutului, era o vie animaţie, întregul personal se găsea la datorie, căutând să facă cât mai plăcute şi încântătoare momentele ce vor ur­ma. O zi însorită,, cu cer senin-albas­­tru, a contribuit în mare măsură ca serbarea să îmbrace o haină plină de voie bună, reuşind pe deplin să descreţească frunţile îngândurate ale celor prezenţi, îndepărtând suferin­ţele momentane ale celor cari şi-au vărsat sângele, din belşug, pe câm­purile de luptă, pentru salvarea Pa­triei şi spre binele nostru al tutu­ror. Cu popularul artist Tănase în parcul Institutului In parc, în faţa intrării principale a Institutului, într’un careu armonic au fost orânduiţi, aproape toţi răniţii, ,Institutul de ortopedie" acest înalt focar de educaţie profesională a fost predat printr-o muncă titanică şi sacri­ficii fără margini de d. doctor Alexan­dru D. Rădulescu acum 20 de ani, la Cluj, fiind unicul şi renumitul spital de chirurgie ortopedică din ţară, care ri­valiza cu cele mai moderne din occi­dent. Evenimentele au făcut ca Institutul să fie evacuat la Bucureşti, frângăndu­­se nu pentru mult timp un mers plin de progres, care se ridica spre culmi înal­te. Dar, toate vitregiile vremurilor n’au îngenunchiat elanul aceluia care avea un crez bine definit, pentru o o­­peră de interes obştesc. Timp de doi ani de sbucium, plin de încredere in viitor, iniţiatorul Institutu­lui s’a trudit încontinuu şi după multe sacrificii, cu ajutorul Consiliului de Pa­tronaj şi al ministerului Sănătăţii, ope­ra sa fiinţează astăzi din ce in ce mai temeinic, promiţând să devină un su­perior for de chirurgie ortopedică, cu care, nu după mult timp, ne putem mândri. Primele realizări în Capitală Despre ce-am văzut erri la Institu­tul de ortopedie vom reveni într’um do­cumentat reportagiu, într’un număr viitor al ziarului nostru, astăzi mulţu­mrându-ne să dăm câteva date elocven­te asupra aportului adus pentru o mai deplină vindecare a răniţilor din ac­tualul războiu. Pentru reorganizarea „Institutului de ortopedie” s’au afectat în Noembrie 1941 trei coiii situate în str. Traian 27 din care numai una putea servi drept spital, celelalte două nefiind ter­minate (erau netencuite). Prima servise ca spital de materni­tate şi chirurgie pentru evrei, iar în ultimul timp a fost transformată în spital militar de zonă interioară pentru răniţii de război. Azi Institutul de or­topedie are o capacitate de 200 de pa­turi şi este înzestrat cu o aparatură chirurgicală în valoare de multe mi­lioane, cea mai mare parte find adu­se de la Cluj. Datorită puterii de organizare a d-lui dr. Alex. Rădulescu înfăptuirile au pro­gresat uimitor, aşa că d-sa poate fi Astăzi Institutul există unitar pe ţară, şi tinde să atingă apogeul in scurtă vreme.. Un record chirurgical La Institut au fost îngrijiţi până as­tăzi, în mai puţin de zece luni, aproape 1000 de răniţi, s’au făcut sute de ope­raţii, sute de aparate gipsate, mii de şedinţe de fizioterapie etc. Cu tot numărul mare al răniţilor, deşi o bună parte dintre ei aveau leziuni grave osteo-articulare, de multe ori chiar cu infecţiuni gangrenoase, d. doc­tor Rădulescu, la Institutul pe care-l conduce, in aceste zece luni, nu a fă­cut nicio amputaţie. Este un adevărat record chirurgical. Nu putem încheia reportajul nostru fără a aminti că, la această muncă ne­obosită, marele maestru al chirurgiei ortopedice, este secondat de câţiva doctori chirurgi talentaţi, printre care e numărăm pe d-na dr. Alice Rădule­scu, dr. Gh.ulamila, medicul secundar al Institutului, dr. Gaftoiu, d-na doc­tor Broştea­nu radiolog, d-na dr. Ar­­ghiriade şefa laboratorului de analize, d-ra Viorica Drugănescu farmacistă, plus studenţii interni şi externi, cari dau, fiecare în parte, tot aportul lor de muncă. Trebue să menţionăm deasemeni ne­obosita strădanie depusă pentru bu­nul mers al spitalului de un mănunchi de doamne şi domnişoare de la Consi­liul de Patronaj şi Crucea Roşie, care îndeplinesc oficiul de infirmiere şi a­sistenţă. Dintre acestea cităm numele doam­nelor : Victor Ionescu şi Preot Nico­­laide de la Consiliul de Patronaj, pre­cum şi d-nele: dr. general Marosin, Horvat, şefa asistenţei sociale, ingi­ner Felicia Căntea, Marieta Constan­­tinescu, Bănică, Brusaliu, Sanda Vart­­paronian, Mary-Jeanme Ionescu şi domnişoarele Nicolae, Virginica Mi­hăescu, Laura Mivor, Olga Biamandi, Olga Nalbantu, Elena Georgescu, Eca­­terina Niculescu, Vasil­escu, Oţeleanu, etc., de la Crucea Roşie, care îndepli­nesc greaua funcţie de infirmiere be­nevole şi asistenţă. St. fie în cârji, pe brancarde sau chiar mulţumit de rezultatele obţinute­ în paturi. In faţa acestor fii sublimi ai Patriei, timp de două ore s-a pro­dus întregul ansamblu al companiei teatrale „Cărăbuş” în frunte cu po­pularul artist Const. Tănase. Cu această ocazie şi-au dat bine­voitorul concurs d-na, Liana Mihăi­­lescu,şi d-niii V. Vasilache, Marcel Angeles­cu, N. Roman, Dan Deme­­trescu, I. Anitonescu, N. Novac, Vic­tor Nicolau, Stoenescu, V. Florescu, d-ra Mary Polvay, Duo Popert şi Dochy, precum şi orchestra Cărăbu­şului de sub bagheta d-lui Patriciu­. întregul program artistic, bine do­zat cu numere pline de humor s’a încheiat cu un vibrant cuplet, cu substrat naţionalist, spus cu destulă măestrie de inepuizabilul Tănase. Ropotele de aplauze erau intermina­bile, iar buna dispoziţie care a dom­nit în tot timpul spectacolului, prin­tre răniţi, ne îngăduie să spunem că serbarea şi-a atins cu prisosinţă sco­pul, iar opera întreprinsă pentru bi­nele aproapelui, de d. dr. Alex. D. Rădulescu, — care se strădueşte din răsputeri zi şi noapte să aline sufe­rinţele răniţilor de război şi prin a­­ceastă terapeutică de ordin sufletesc, — merită să fie scoasă in evidenţă. Expoziţia de artă populară românească de la Breslau BERLIN, 30. (Rador). — Corespon­dentul agenţiei RADOR transmite: Intr’un articol intitulat „Expoziţia de artă populară din Breslau“, „DEUTS­CHE ALLGEMEINE ZEITUNG“, scrie între altele : „D. Bossy, ministrul României la Ber­lin, a deschis, în prezenţa unui mare număr de­­im­itaţi, în sala festivă pa­latului din Breslau, Expoziţia de a­rtă populară Românească. Această expoziţie volantă, care a fost prezentată şi în alte oraşe din Germa­nia, serveşte scopului de a trezi adin­­teres pentru România şi de a adânci raporturile culturale dintre cele două naţiuni, a căror prietenie şi-a găsit afirmaţia cea mai puternică pe câmpu­rile de bătălie din răsărit. Uneltele ţărăneşti şi cele ale mese­riaşilor, ca şi infinita splendoare de culori a lucrurilor expuse, dau o o­­gliindă fidelă a ţării şi a locuitorilor săi. Arta sculpturii In lemn a Înflorit în România într’o surprizătoare perfecţie. Numai puţin interesante sunt produ­sele ceramicei româneşti. La ţesături, care sunt făcute in spe­cial de către ţărănci, la covoara, la pături şi la îmbrăcăminte se remarcă o tehnică veche de 5.000 de ani, a că­rei origină este în Egipt, dispărută din Europa de mai multe secole. Astfel, expoziţia arată valoarea şi înalta treaptă culturală a ţărănimii ro­mâne, legată de glie, din care statul îşi scoate forţele cele mai puternice, care fac astăzi ca armata română să fie aptă de a duce, alături de armata ger­mană, lupta pentru libertatea sa. D. Bossy a subliniat in cuvântarea sa de deschidere lupta comună a celor două naţiuni, precum şi strânsa legă­tură pe care o are oraşul Breslau cu România, legătură care este intensifi­cată prin această expoziţie“. Splendidele biruinţe ale aviaţiei române Cunoscutul ziarist şi aviator Italian Maner Lualdi închină în ziarul „La Nazione“ din Florenţa, un lung şi documentat articol cu privire la stră­lucitele biruinţi ale aviaţiei române. „La începutul războiului — scrie ziaristul italian — armata aeriană română dispunea de o aviaţie de re­cunoaştere, de una de vânătoare, de una de bombardament şi de una de legătură şi de transport. Dacă numă­rul aparatelor nu era atunci enorm, calitatea era însă excelentă. Bombar­damentul se bizuia pe „Savoia 79“, vânătoarea pe „I. A. R.“, pe „Mes­serschmitt“ şi pe câteva serii de „Hurricane“. Pentru recunoaştere Ro­mânia dispunea de aparate de con­strucţie naţională, ca şi pentru bom­bardamentul în picaj. Din prima zi de război această armată a cerului s-a azvârlit în luptă cu aceiaş însu­fleţire ca şi infanteriştii. „Două faze au distins net opera­ţiile aeriene împlinite de aviaţia ro­mână în prima parte a războiului. In cursul primei faze operaţiile au avut ca scop câştigarea stăpânirii cerului Basarabiei, unde ruşii dispuneau de forţe însemnate, mai ales de vână­toare. Din dimineaţa zilei de 28 iu­nie 1941 încoace forţele aeriene au atacat bazele ruseşti de la Bolgrad, Bulgărica, Ismail, Ialoveni, Chişinău, isbutind, după câteva zile de lupte violente, să anuleze aviaţia rusă cu mult mai numeroasă. Proporţia for­ţelor aeriene româneşti şi ruse poate fi socotită pe acest cer operativ de unu pe cinci. Aceiaş proporţie a e­­xistat şi în timpul celei de a doua fază a operaţiilor, când efortul prin­cipal al aviaţiei române a fost de a sprijini armatele terestre. Bombarda­mentul n’a dat in această perioadă nici un răgaz concentrărilor de tru­pe inamice comasate pentru un con­traatac, el a secerat transporturile, a tulburat liniile de comunicaţie, por­turile Mării Negre şi aeroporturile. Vânătoarea ocrotea trupele şi trece­rile peste Nistru şi s’a aflat, când una­cu orice chip Odesa, în faţa a noul uriaşe masse de vânători ruşi. Atun­ci lupta a fost foarte aspră. „Bilanţul aviaţiei româneşti in a­­ceastă primă parte a războiului îm­potriva Rusiei este cu totul străluci­tor şi ei poate fi rezumat în câteva cifre. „Specialitatea de bombardament a distrus la sol 153 avioane inamice, a lansat un total de 100 mii bombe ce se ridică la o greutate de 300 milioa­ne kg. „Specialitatea de vânătoare a avut 8514 aparate esiie în misiune, care au susţinut 120 lupte aeriene dobo­­rând 317 aparate. In afară de aceste aparate, vânătoarea românească, prin mitraliare pe sol, a distrus alte 153 aparate ruseşti. Cu totul intensă apare şi opera aviaţiei de recunoaş­tere care, după nevoile ivite, a efec­tuat şi numeroase misiuni de bom­bardament. „Aceste cifre rezumă efortul uriaş, splendidele biruinţe, sublimele jertfe ale aviatorilor români. Aviaţia ru­sească s-a prezentat faţă de români în condiţii numerice de absolută su­perioritate. Iar aparatele lor chiar dacă nu erau de calitatea acelora cu care erau înzestrate aviaţiile Axei, in orice caz nu reprezentau tipuri în­vechite. Aviatorii români au ştiut să învingă această situaţie tocmai dato­rită acestor însuşiri de care am vorbit“. PERSOANA care, voind să ajute o doamnă coborâtă In seara da Vineri 28 August­i­­e, la o­ra 11, din tre­nul de Cernăuţi şi i-a ridicat un geamantan de piele veritabilă, mlădios,­­de mărime mijlocie, culoare galbenă cu iniţialele L. F. Z. este rugat — In propriul său Interes — să aducă acest geamantan la d-na Mavrodi, str. Inginer Davidescu nr. 25, portar (Psa­cul Momand), unde va primi 25.000 Iei recompensă. Cine ştie ceva de soarta acestui geamantan, este rugat să telefoneze la 2.42.87 unde — dacă informaţia va fi bun­ă — va primi aceiaşi recompensă. ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI Direcţiunea Judiciară PUBLICAŢIUNE 013884 din 28 Ian 1942 D. Ştefan M. Dencicov, născut la 20 Decembrie 1896 în com. Lunga, judeţul Soroca, domiciliat în Cer­năuţi, strada General Berthelot nr. 9, a făcut cerere acestui Minister de a fi autorizat să schimbe pe baza art. 10, numele său patronimic de Dencicov în acela de Dănescu, spre a se numi Ştefan N. Dănescu. Ministerul publică aceasta, conform art. 11, spre ştiinţa acelora cari ar voi să facă opoziţiune în termenul şi condiţiunile prevăzute de alin. II al zisului articol­ şi de art. 3 din legea asupra numelui din 8 Aprilie 1936. 17.995 ROMÂNIA MINISTERUL JUSTIŢIEI COMISIUNEA PENTRU CONSTA­TAREA CONDIŢIUNILOR DE NA­TURALIZARE ŞI RECUNOAŞTERE Dos. nr. 275/nat/1939 D. Emil R. Suster (Schuster) domi­ciliat în Bucureşti, şoseaua Panduri nr. 5 a făcut cerere acestui Minister pentru a i se acorda cetăţenia ro­mână. Prin cerere petiţionaria arate că este de profesiune funcţionar, născut în Bucureşti la data de 9 Martie 1903, de religiune creştin ortodoxă. Conform, art. 19 din legea privi­toare la dobândirea şi pierderea na­ţionalităţii române, se publică aceasta spre ştiinţa acelora care ar voi să facă întâmpinare, potrivit dispoziţiu­­nilor art. 20 din zisa lege. — 18.034 — Mai mult solidarism... (Continuare din pag. I) ce — iată putinţă de îndoieilă — prin cel mai mare ceas al dăinuirii lui pe pământ, — ceas din care, prin loc şi sânge, se va toarce rostul întreg al lui pe durată atât de lungă, încă­ ochiul nostru sufletesc nu-i poate vedea capătul. Intru această luptă, a cea­sului de faţă, se cade o încor­dare a tuturor puterilor noa­stre sufleteşti — o învărtaşie până la refuz a solidarismului nostru social şi naţional. Toţi şi toate. Toţi cei ce alcătuesc neamul — cu toate ale lor pu­teri individuale. Răbdarea, su­punerea, munca, credinţa în isbăndă, rugăciunea, stăpâni­rea de sine, ajutorarea,—toate, toate acestea trebuesc înmă­­nunchiate laolaltă, în cea mai aprigă şi mai totală pornire de solidarism deplin. In aceasta stă sămânţa care aduce isbăn­da de mâine, — isbăndă depli­nă şi luminoasă. Tot ceea ce nu se află în a­­cest ciclu, tot ceea ce e în afară de el, e, în acelaş timp, o pu­tere duşmană acestui solida­rism, o putere care-i scade tă­ria — o putere centrifugă. Să dăm câteva pilde lămu­ritoare. Iată, flăcăii noştri dragi au dus şi duc peste depărtate ho­tare faima numelui nostru. Noi, ceştia din spate, se cuvine să dăm dovada solidarismului nostru cu ei ducând o viaţă plină de cuviinţă şi de concen­trare sufletească. Şi atunci, tot ceea ce este petrecere sau pur­tare distanţată constitue, evi­dent, o atitudine de desolida­rizare cu cei de pe front. Vedem apoi prin gazete cum tineri sau tinere găsesc acum prilejul de a-şi răfui chestiile lor intime, ajungând la asasi­nate sau, cel puţin, la bătăi sau scandaluri publice. Şi ne întrebăm : Cum e cu putinţă ca într-o vreme când gândul nostru ar trebui închinat nea­mului şi patriei, nişte alcătui­tori ai acestui neam să nu se gândească de­cât, în chip e­­goist, la miciile lor chestii par­ticulare ?" — Şi adesea aflăm printre aceştia şi oameni mai vrâstnici, care, ridiculă prive­lişte, găsesc, acuma vreme să-şi fărâme ceasurile vieţii lor în asemenea „activităţi" întru totul degradatoare. Nu sunt acestea tot atâtea­ desolidarisme care neîndoel­­nic, vor avea drept urmare slă­­birea puterii de luptă şi a re­zistenţei naţionale ? Privim şi la pornirile aspre şi barbare de lăcomie hrăpărea­­ţă ale tuturor acelora care, cu suflet de câine, nu au altă gri­jă de­cât de a se îmbogăţi, speculând asupra nevoilor ce­lorlalţi. Speculanţii — nume hidos şi păgânesc. Pahonţii, hienele, şacalii... Şi, din nefe­ricire, duhul acesta de speculă (adică de : „Te-am prins la strâmtoare, scoate banii !") s'a întins şi spre unele regiuni ţă­răneşti. Porumbul — şi specu­la lui... Blestemata povară a a­­verii, — ancestrala ‘anatemă a iubirii de arginţi, — muntele de păcate ale aurului... Frate de la frate cearcă a suge cât mai m­ult sânge, fără pic de îndu­ioşare, fără pic de ruşina­re... Bani — scoate bani ! întreb : ce sunt toate ‘acestea de cât adevărate pete de gan­­grenă pe trupul solidarismului nostru naţional ? Ce sunt ele de­cât tot atâtea puteri subpă­­mântene care clatină însuşi a­­şezământul nostru românesc, ameninţându-l cu neputinţa de a-şi urmări ajungerea la ţelu­rile, către care, dimpotrivă, os­taşii noştri păşesc cu măreţie, punându-şi, fără precupeţi©, drept chezăşie a izbânzii în­suşi sângele şi viaţa lor ? Ce desolidarizare mai mare de­cât toate acestea poate să fie, într'o vreme când avem nevoe tocmai de strângerea la­olaltă a tuturor puterilor noa­stre spirituale şi duhul cât mai multor obşteni ? Războiul, dragi români, este un mare examen, — o probă de foc şi sânge, — un prag de jar către cele înalte, — o poar­­­­tă însângerată prin care se a­­junge la ocoalele cele de lumi­nă şi de înălţare — şi atârnă de acest examen ca să putem să legăm întregul trecut de în­tregul viitor... încolo, totul este vană înşelare, este întunerec şi dibuire,­­ este nesiguranţă şi alunecare... Numai printr'o cât mai pro­fundă solidarizare a cât mai multora, vom putea ajunge la limanul cel plin de lumină al împlinirii destinului nostru na­ţional. Al. Lascarov-Moldovanu Tel. 5-95-45 ALHAMBRA Numai până Miercuri seară inclusiv Ultimele spectacole „VÂNZĂTORUL de PASARI“ MIERCURI ORA 4 jum. ULTIMUL MATINEU La 2 Sept. crt. începe marele turneu cu „VÂNZĂTORUL DE PASARI“. Pri­mele oraşe: Joi 2 Sept: CONS­TANŢA ; Vineri 4 şi Sâmbătă 5 Sept.: BRĂILA; Du­minică 6 Sept.: GALAŢI; Luni 7 Sept.: TIGHINA; Marţi, 8 Sept.: TIRASPOL; Miercuri 9 Sept.: CHIŞINĂU; Joi 10 Sept.: BĂLŢI; Vineri 11 Sept.: B­OTOŞANI; Duminică 13 Sept.: CER­NĂUŢI ; Lunci 14 Sept. : ROMAN; Marţi 15 Sept.: PIATRA NEAMŢ; Miercuri 16 Sept.: BACĂU; Joi 17 Sept.: BUZĂU; Vineri 18 Sept.: PITEŞTI; Sâmbătă 19 Luni 21 Sept.: TU­RNU-SEVERIN ; Marţi 22 Sept.: TI­MIŞOARA ; Miercuri 23 Sept.: LUGOJ ; Joi 24 Sept.: ARAD ; Vineri 25 Sept.: DEVA ; Sâmbătă 26 Sept.: JRDA; Duminică 27 Sept.: ALBA IULIA; Luni 28, Sept.: SIBIU; Marţi 29 Sept.: SIGHIŞOARA; Miercuri 30 Sept. : BRAŞOV ; Joi 1 Oct.: CÂMPINA; Vineri 2 Oct.: GIURGIU; Sâ­mbătă 3 şi Duminică 4 Oct.: PLOEŞTI. V.

Next