Curentul, noiembrie 1942 (Anul 15, nr. 5285-5314)

1942-11-01 / nr. 5285

ANUL XV, No. 5285, Duminică 1 Noembrie 1942 Gh­entul Viata politică De ziua economiei de MIRCEA V. PIENESCU Organizând In forme moderne o veche năzuinţă de perfecţionare a o­­mului, s’a fixat în toată lumea civi­lizată o zi a economiei, adică o zi in care se amintesc omului care sunt foloasele virtuţei de a fi strângător. Am spus că este vorba de o veche nă­zuinţă pentru că îndemnul la econo­mie îşi găseşte urmele în înţelepciu­nea tuturor popoarelor. Cine nu cu­noaşte o mulţime de proverbe şi de pilde care îndeamnă la economie: strânge bani albi pentru zile negre; adună la tinereţe ca să ai la bătrâneţe şi câte alte asemenea sfaturi concen­trate în formule pregnante. Din acest punct de vedere, modernizarea pro­pagandei pentru economie, nu aduce nou decât forma modernă de răs­pândire. In locul sfatului de la bă­trâni, sau a proverbului din abecedar, se foloseşte acuma articolul de ziar, undele sonore, cinematograful şi afi­­şajul. Şi totuşi este ceva nou în acea­stă preocupare de a infiltra spiritul de economie. Păstrând o rezonanţă din trecut şi persistând în a da noţiunilor un înţe­les vag şi câteodată incomplect, la noi Românii prin economie se înţelege mai ales adunarea de bani. Şi este a­­ceasta o greşală cu urmări foarte mari. Economie nu înseamnă puşcu­liţă, ciorap, sare sau cont la bancă. Acestea sunt consecinţele economiei, sunt rezultatul concret al acesteia şi nu au decât o valoare ca atare. Economie înseamnă ceva mai mult. Ea cuprinde în înţelesul ei profund ideia de ordine, de sobrietate şi de măsură în toate manifestările de via­ţă a omului. Omul ordonat, omul care trăeşte sobru şi care pune măsură în tot ceea ce face, adună implicit şi bani. Prin urmare adunarea de bani este o consecinţă, un rezultat al unei vieţi trăită cu înţelegere. Asta ne dă drep­tul să conchidem că îndemnul la e­­conomie este, până la urmă, un în­demn la o viaţă mai conformă cu în­ţelepciunea. Economia în forma înţeleasă curent, adică a ceea ce francezul înţelege prin cuvântul épargne, implică măsură în cheltueli şi strângerea deoparte a ceea ce ţi-a prisosit. Nu este mai puţin im­portantă administrarea acestor priso­suri puse bine. Ea se face în forme foarte variate şi nu totdeauna potri­vite vremii în care trăim. La noi în ţară sunt nerezolvate ambele aspecte ale economiei: nu se economiseşte cât s-ar putea economisi şi ceea ce se e­­conomiseşte nu se administrează în formele cele mai bune cu putinţă. îndemnul la economie este astăzi o preocupare de stat şi în multe privin­ţe a căpătat formulări legale şi grele sancţiuni pentru cine nu-l respectă. Ni se pare nefolositor să mai insistăm. Administrarea prisosului adunat, însă, este de mare actualitate. Această pro­blemă capătă o gravitate deosebit de mare în lumea satelor şi la periferia orşelor. Se adună bani, câte­odată sume considerabile, care sunt ţinute ., , , . acasă, fără nici un folos şi în dauna ZTnTZ’JX . . . . , ’ , , aeia Dumnezeu, au purces aupa arme interesului general care cere ca banul să circule, să meargă în mâinile celor care au nevoie pentru a creia noi va­lori. Econom nu mai este astăzi omul care strânge bani şi ii pune în ladă, ci omul care strângând acest prisos din câştigul lui, îl pune la îndemâna vieţei economice spre folosul tuturor şi al lui însuşi. Despre acest fel de om econom a înţeles să se preocupe propaganda pentru economie. Celă­lalt este un produs de minimă impor­tanţă, ba chiar dăunător. In acest înţeles ţara noastră are creiată o reţea întreagă de instituţi­­uni care au ca scop să adune econo­miile şi să le fructifice prin punerea lor în circulaţie sub formă de credite de tot felul. In ordinea vechimei ci­tăm: băncile populare şi cooperati­vele de tot felul, Casa de Economie şi atâtea bănci şi case de păstrare pre­sărate peste tot. Este drept că încre­derea care stă la baza depunerii eco­nomiilor a fost mult sdruncinată la noi prin măsurile de asanare a dato­riilor luate între 1932—1936, dar nu este mai puţin adevărat că asemenea măsuri nu se repetă în fiecare zi şi nu se poate ca să nu ajungem la convingerea că ele aparţin trecutului. Dacă economia este o datorie a o­­mului care vrea să trăiască cu înţe­lepciune, astăzi ea este un imperativ naţional. Economia în înţelesul ei larg trebue să ne fie principiu fundamen­tal de viaţă. Nici un ban, nici o va­loare cât de mică nu trebue risipită. Totul trebue chivernisit cu râvnă, dar nu pentru a fi încuiat în lăzi, ci pentru a fi redat nevoilor obşteşti sub toate formele care ni se cere. Relaţiile italo-turce ROMA 30 (Rador).— Cercurile poli­tice italiene subliniază că manifestă­rile care au avut loc joi în Turcia cu prilejul celei de a 19-a aniversări a proclamării republicei au găsit un larg ecou în Italia. De la venirea la putere a fascismu­lui, se declară la Roma, Italia a ur­mărit şi a salutat cu o vie satisfacţie opera magnifică de reconstrucţie pe care Turcia a întreprins-o sub condu­cerea lui Kemal Paşa, genialul ei şef. Italia a manifestat totdeauna o mare Comprehensiune pentru problemele care interesează Turcia şi politica sa a fost totdeauna inspirată din respec­tul faţă de independenţa Turciei. Perioadele delicate, care au fost înregistrate în trecut, au fost provo­cate exclusiv de ingerinţa tendenţioa­să a terţelor puteri. Această ingerinţă s-a tradus uneori, în anumite cazuri, prin atitudinile ameninţătoare ale a­­cestor terţe puteri contra securităţii Italiene în Mediterana. Cu ocazia celei de a 19-a aniver­sări a independenţei Turciei, poporul italian prin intermediul ziarelor sale, a formulat urările sale cele mai sin­cere pentru prosperitatea republicii mediteraniene, în speranţa că nu se vor mai reînoi încercările suscepti­bile să tulbure chiar şi momentan re­laţiile amicale ce există între cele două popoare. Aşa cum a declarat Ducele la înce­putul conflictului, Italia a respectat şi va respecta totdeauna ţările care nu s-au pretat şi nu se vor preta la jocul inamicului. Revoluţia lui Horia Acum 158 ani, la biserica din Mestea­căn a fost frământare aprigă. Umplând sfânta încăpere şi curtea din faţă şi întinzându-se hăt departe împrejur cale de-o bătaie de puşcă, venise mul­ţime multă de ţărani obidiţi şi dârzi să se împotrivească ocărmuirii celei sa­mavolnice. Pe vremea ceea, umbla prin ţară un anume Nicolae Ursu din Albac, zis, Horia, venit dela împăratu nemţesc cu hrisoave şi semne de întărire ca să scape bietul popor de iobagi, de pri­goana ce se înteţea din ce în ce. Că s’a dus Horia nu odată în Viena, cu jalba, în care sta scrisă setea a­oporulu­i de dreptate. Şi venind, a început a colinda munţii şi po­­noarele, ducând pretutindenea cuvânt de îmbărbătare. Iar la 31 Octombrie 1784, când s’a fost adunat multă suflare românească în­ biserica dela Mesteacăn, hotărî să se scoale împotriva stăpânirii ASISTENŢA La trista ceremonie au luat parte d-nii: maior Eugen Niculescu, repre­zentând pe d. Mareşal Ion Antonescu Conducătorul Statului; P. S. S. Vi­sa­rion Puiu, reprezentând pe I. P. S. S. Patriarhul Nicodem; dr. Cosma, di­rector general în primăria Municipiu­lui Bucureşti, reprezentând pe d. pri­mar general al Capitalei; d. maior Ră­­dulescu, din partea Consiliului de Pa­tronaj a operelor sociale; d. director Gr. Ionescu, reprezentând pe d. ge­neral N. Pălăngeanu, prefectul poli­ţiei Capitalei; cuvioşia sa preotul Moraitakis, parohul bisericei elene din Bucureşti, reprezntând colonia greacă din Capitală; Zambaccian, pre­şedintele Uniunii armenilor din Româ­nia,­­ A. Casargian, vice-preşedintele epitropiei armene din Bucureşti; Aram la Alba-Iulia. Aşa a început revoluţia. Ea premerge cu 5 ani marilor idei de libertate şi egalitate care au iscat în Franţa mişcarea dela 1789. In această privinţă suntem precursorii unei ere noui, ce-şi capătă conţinutul ideologic din sângele vărsat de Horia, Cloşca şi Crişan. Semnalul lor e prima scânteie dintr’o vălvătaie care dacă a ars, in schimb a şi purificat. La început revoluţia a fost numai so­cială ; ea s’a identificat insă în urmă cu cele mai sfinte aspiraţii naţionale ale poporului din Transilvania. Perse­cuţiile nemiloase cu care clasele de jos au fost îndeobşte tratate, împilările so­ciale de tot felul, au zămâslit şi în tre­cut o cohesiune indestructibilă, care a generat mari idealuri politice. mene din Bucureşti; Melidon, vice­preşedintele Uniunii armenilor; Struni, scriitor; Loecher, ziarist; d-na general C. Mosky; col. Sabin, Varparonian, Hlebuikian, Hagi Artin, Djabourov, Damelian, Zohrab, avocat Asvadurov, Danabassi, dr. Ibrăileanu, Alexandru Grigorescu, Atamian, avocat Tom­as­zian, etc., precum şi delegaţiile şco­lilor şi comunităţilor armene din ţară şi întreaga colonie armeană din Bucu­reşti. CUVÂNTĂRILE După oficierea serviciului divin, P. S. arhiereul Kirkor Karabetian, a rostit o impresionantă cuvântare în care a relevat cariera preoţească a dispărutului şi dragostea lui pentru pământul ţării româneşti. In acelaş sens a vorbit apoi d. A­­ram Papazian, preşedintele comuni­tăţii armene din Bucureşti şi A. Kas­­sargian, preşedintele epitropiei arme­ne din Bucureşti. CUVÂNTAREA I. P. S. S. VISARION PUIU P. S. S. VISARION Puiu, repre­zentant al I. P. S. S. Patriarhului Ni­codem, luând cuvântul, a spus prin­tre altele: înzestrat cu cultură vastă, energie, profund cunoscător al învăţăturilor creştine, pătruns de o caldă râvnă a sluji în chip distins biserica şi neamul său, arhiepiscopul Husic era un ierarh doritor a vedea între cultele creştine unirea noastră, fiind toate în slujba aceluiaş Dumnezeu,, Iisus Hristos, deaceia am şi dorit prietenia sa. Vreme de două decenii am fost martorul stră­duinţelor sale frumoase pentru apă­rarea intereselor bisericii sale şi pen­tru dobândirea a tot cei ce trebuia să-i afirme valoarea, ca un distins ierarh. De aceia, cu drept cuvânt spun că prin trecerea sa din această viaţă, biserica armeană întreagă şi tot aşa aceasta din cuprinsul ţării noastre, îndură o simţită pierdere. Desigur că aceiaş râvnă ar fi avut slujind bisericii sale şi în ţara sa de obârşie, dar voia lui Dumnezeu a fost să i se adaoge şi merita de a fi că­lăuză duhovnicească şi sprijin fraţilor săi preoţi în Hristos şi conaţionalilor săi din şi pentru acest cuvânt is­toria bisericii şi patriei sale îi va re­zerva o pagină încă mai frumoasă. Preţuind dar valoarea înaltei sale demnităţi bisericeşti ce a avut şi îm­părtăşind împreună cu clerul şi cu bunii săi fii duhovniceşti clipele aces­tea ale plecării sale din mijlocul nos­tru, să rugăm pe Dumnezeu să-l odih­nească în pace, iar bisericii sale să-i dăruiască ierarhia cu aceiaş râvnă şi putere de muncă. Iar acum adăogându-mă tuturor ce-(Continuare în pag. 4-a) P. c. E! al armenilor din România Eri după amiază la ora 2, la bise- Pa­pazian, preşedintele comunităţii ar­sice­ armeană din Capitală, a avut loc ceremonia înmormântării p. S. Zohrabian, arhiepiscopul armenilor din România. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. arhiereul Kirkor Karabetian din Sofia, înconjurat de un sobor de preoţi. Inmormâtarea Arhiepiscopului armean din România ! De atâta vreme Conflictele De ce ? am apreciat căldura cu care apăraţi­i dintre chiriaşi şi unii proprietari au Interesele noastre, de aceia vă rog să publicaţi la rubrica : „Văzute şi măr­turisite“ cele ce urmează . Am citit în ziare că se va face revizuirea scutiţi­lor, reformaţilor. Mulţi dintre noi sun­tem oameni bolnavi cari nu ne putem deplasa pe timp de iarnă. Ar fi un act plin de înţelepciune dacă revizuirea s’ar face la primăvară. Cel care este bolnav ştie ce înseamnă a merge pe drumuri pe timp friguros. Am fost revizuiţi de două ori până acum şi n’am fost găsiţi bani de ser­viciu, şi nici acum, căci suntem tre­cuţi de 40 ani pentru S. T. B. Rugăm a se reînfiinţa staţia „Podul Şerban Vodă“ pentru tramvaiele 7 şi 16, ca să nu mai fie nevoie pentru acei cari vor să circule cu 12 spre Belu, să coboare la Institutul Medico-Legal sau în Piaţa Naţiunii. Domnii de la S. T. B. să se gândească la infirmi, bătrâni şi copii. Scriu în numele nenumăraţilor lo­cuitori cari şi aşa au răbdare aştep­tând pe­­ câte o jumătate de oră. Nici 16 nu prea circulă des, dar în­spre Vi­tan mai este şi 19. Fiul meu Profesor, e pe front de la începutul războiului. Ar trebui să se prezinte (e înscris) la examenul de capacitate (completare). Oare cum s’ar putea pre­zenta ? Vă rugăm să binevoiţi a adre­sa o cerere către Mini. Cult. Naţ. în acest sens. "Există o dispoziţie a subsecretariatului de stat al aprovizionării, care obligă pe cetăţeni să dea cartela brutarilor pen­tru a tăia bonurile de pâine pentru ziua respectivă. Se întâmplă uneori greşeli u­ele poate intenţionate, şi brutarul fac unul sau două mai mult. Ba au fost cazuri, când cetăţeanu, con­­trolându-şi cartelele, a văzut că i se tăiase în plus bonurile de untură sau­ cele de untdelemn. De aici scandal cer­turi, alergătură, toate însă fără niciun rezultat. Credem că ar fi mai simplu ca cetățeanul să dea el singur bonurile tăiate, controlul făcându-se în alt mod de pildă, neprimindu-i-se decât numă­­rul de bonuri corespunzător cu numă­rul cartelelor. Aceasta pentru a se în­lătura „greşelile“ care au început să se întâmple din ce în ce mai des. Desigur i-a remarcat dispariţia florăreselor, notă originală a unor colţuri din Bucu­reşti, dar ce este regretabil este impo­sibilitatea actuală pentru iubitorul de flori cu punga mai subţire de a putea cumpăra o floare cât de mică mân­­gâetoare într’o odăiţă. Oare un func­ţionar va mai putea cumpăra flori­la­r florării, unde preţurile sunt de necre­zut ? In toate marile capitale din lume florile se pot vinde pe stradă în coşuri sau cărucioare. Numai la Bucureşti, nu a luat în ultimul timp proporţii neliniş­titoare. Cauza : sporuri exagerate de chirie. Aceşti domni neţinând seama de nici o Îngrădire morală sau juridică, stăruesc pe toate căile, chiar şi acum după ce a trecut Sfântul Dumitru, să rămână cu apartamentele goale. Legea proprietarilor, care le oferă numeroase căi de reziliere şi evacuare, nefiind a­­brogată cu toate măsurile excepţionale de războiu, este un auxiliar IflP­ţios pen­tru satisfacerea dorinţei lor. Ministerul de justiţie este rugat să dea o decizie, prin care să anihileze e­­fectele legii proprietarilor împotriva de­ţinătorilor de contracte de închiriere prelungite ,cam­ oricâtă bunăvoinţă ar depune pentru respectarea angajamen­telor luate, se văd totuşi târâţi la jude­cată şi ameninţaţi să fie, sau evacuaţi, sau forţaţi să plătească cât 11 se cere. In legătură cu tramvaele, semnalăm următorul caz de pe linia 15, dela staţia Chirigiu spre linia ferată . Un invalid de războiu, fiindcă era a­­glomeraţie în staţie, la uşa de intrare, s’a suit prin faţă. Manipulantul cu nr. 3150 şi un alt setebist cu nr. 1899, l’au dat jos fără multe discuţii. Ii întrebăm pe aceşti funcţionari ai S. T. B-ului, dacă li s’a cetit vreodată dispoziţiile date In legătură cu cinstirea care tre­bue să li se dea invalizilor de războiu. Strugurii se vând cu o diferenţă del­a 50—90 lei kgr., pe aproape întreg cuprinsul Ca­pitalei. Oare nu se poate lua o măsură care să stârpească lăcomia vânzători­lor ? Cum la un magazin cumperi struguri cu 70 lei kgr. și în altă parte cu 1 90—100 lei ? Plasatorii din localurile de spectacole sunt in­suportabilii. Cititorul acestor rânduri s’a convins în dese rânduri când s’a dus la Operă, la Tănase sau la cine­matograf, i­a oamenii aceştia nu practică decât cerşetoria şi obrăznicia. Str. Sf. Voevozi pe la jumătatea ei prezintă o piaţă denumită „Piaţa Sf. Voevozi“. Nume­rele caselor din str. Sf. Voevozi sunt deosebite de ale celor din „Piaţa Sf. Voevozi. Ce se întâmplă ? Corespon­denţa şi diferiţii cetăţeni cari caută pe cei din „Piaţa Sf. Voevozi“ de la nu­­merile 1, 2, 3, 4, 5 etc. vin la cei din str. Sf. Voevozi. Aşa că noi ne trezim zilnic în cutiile noastre de scrisori, cu corespondenţă de a celor din „Piaţa Sf. Voevozi“, deasemeni şi cu cetăţeni cari îi caută tot pe aceia. Rugăm onor, Pri­măria să schimbe numărătoarea caselor din „Piaţa Sf. Voevozi“ precum şi de­numirea aceasta, rămânând o singură denumire, aceia de str. Sf. Voevozi şi o singură numărătoare pentru a se evita atâtea neplăceri,­­ la oboarele basarabene au fost afişate preţurile în curs ale produselor agri­cole. A fost o măsură raţională care a ferit pe ţărani de o exploatare din partea diferiţilor cumpărători. Acum a­­cest obiceiu bun nu mai există. De ce ? In lipsa acestei afişeri cumpărători abili afirmă că guvernul a stabilit un preţ fixat pentru produsele în ches­tiune şi, exploatând buna credinţă a ţăranilor cumpără roadele muncii lor grele cu preţuri derizorii. Încasatorii de la tramvaie au adoptat de câtva timp un sistem desigur avantajos pentru ei, dar păgubos pentru călători. Aproape nici unul din ei nu are să dea rest un leu şi chiar doi. Dacă astfel de cazuri ar fi accidentale, foarte multă lume le-ar trece cu vederea. Cum ele se re­petă şi, se repetă din ce în ce mai in­sistent, direcţia generală a S. T. B-ului este rugată să pună la dispoziţia înca­satorilor săi bani mărunţi, pentru a nu se încărca în mod gratuit cu acuzaţii. In felul acesta se desfiinţează şi „sis­temul“ şi discuţiile între încasatori şi călători, discuţii cari degenerează une­ori.­­* Pentru d. primar ^m­l_^unici^iulțu Bucureşti Proprietarii din fund. Mătăsari roagă insistent pe d. primar general a dis­pune serviciului exproprierilor să ur­genteze și să definitiveze lucrările de exproprieri pentru deschiderea acestei fundături ca stradă. Aceste lucrări sunt complecte, iar planurile respective precum și măsurătorile definitive se găsesc de 3 ani la acest serviciu. Si­tuaţia în care se găseşte această fundă­tură este din cele mai deplorabile, a­­vând aspectul celei mai urâte uliţi din ţară, cu toate că se găseşte la circa 100 m. de bul. Pache Protopopescu. După, mult amar de vreme s’a deschis în faţa Gării de Nord un oficiu poştal, ce se intitulează pompos : Poştă, Telegraf, Telefon. Insă, totul are o înfăţişare atât de jalnică, încât nu găsesc nici o diferenţă între acest oficiu şi cel din cel mai ui­tat oraş de provincie. Cel puţin dacă funcţionarii ar avea o ţinută mai demnă, dar ca să fie cu nota, cu atmosfera de magherniţă afu­mată, doamnele funcţionare fără grija „cozii“ de oameni, ce aşteaptă în faţa ghişeului, cumpără slănină, ung cânta­rul poştal cu untură, se ceartă... Ce zice direcţia P. T. T. ? De ce măcelarului Vasile Marin din Colentina No. 176, nu i se dă untura pentru ce­tăţenii înscrişi la el ? Acest măcelar­ se plânge că totdeauna este şicanat când se duce să ceară cota respectivă, fie de carne, fie de untură. PER 6LI ITALIAN! ED ALBANESI Si conforma ehe Domenlca 1 Novembre avrâ luogo alle ere 16 nel salone „UMBERTO I" (Str. Luigi Cazzavillan N. 28) l'adu­­nata plenaria della collettivitâ di Bucarest per la celebrazione del „VENTENNALE DELLA RIVO­­LUZIONE FASCISTA", ehe sară tenuta, alia presenza della RR. Autorfrá, dai camerata Prof. Dott. Ruggero Palmieri. \ Tutti gli Italiani ed Albanesi sono invitaţi ad intervenire alia predena manifestazione, ehe nello storlco momento ehe attraversiamo assurge a parti­culare importanza. I Fascist! provvisti di divlsa sono autorizzati ad indossarla. CASSA AUTONOMA MONOPOLURILOR REGATULUI ROMÂNIEI DIRECŢIA COMERCIALA SERV. CUMPĂRĂRILOR PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţa generală că în­­ziua de 25 Noembrie 1942, orele ill a. m. se va ţine la Serviciul Cumpă­rărilor C. A. M. din Bucureşti, Calea Victoriei Nr. 152, etaj II, o licitaţie publică pentru procurarea a 20.000 buc. lăzi confecţionate din scânduri de brad necesare la ambalarea sării de la Salina C. A. M. Slănic-Prahova. Licitaţia se va ţine în conformitate cu Legea Contabilităţii Publice (art. 88—110) şi Regulamentul Oficiului Central de Licitaţii. Costul de sarcinii compus din con­­diţiunile generale de admitere la li­citaţii, condiţiuni teehnice de cali­tate şi schiţa respectivă, se pot vedea, la Serviciul Cumpărărilor în orice zi de lucru între orele 12—14. — 465 — CASSA AUTONOMA A MONOPOLURILOR REGATULUI ROMÂNIEI DIRECŢIA COMERCIALA SERVICIUL CUMPĂRĂRILOR PUBLICAŢIUNE Se aduce la cunoştinţa generală, că în ziua de 24 Noembrie 1942 orele 11 a. m. se va ţine la Serviciul Cumpă­rărilor C. A. M. din Bucureşti, Calea Victoriei Nr. 152 Etaj II, o licitaţie publică, pentru procurarea a: 4.000­ 000 buc. saci de hârtie de di­mensiunea 80x50 cm, necesari Sali­nelor C. A. M. la ambalarea sării mă­cinată. Condiţiunile de admitere la licitaţie precum şi condiţiunile de calitate, se pot vedea la Serviciul Cumpărărilor, în orice zi de lucru între orele 12-14. _____ — 466 - IMPOTENT­A se combate cu produsul Hormonal „ O R A S A “ masculin și femenin după formula Dr. LAHUSEN Contra ramburs expediează la cerere Farmacia „TEODOSIU", București str. Sf-uil Apetoli 37. Cutia mică lei 456. Cutia mare lei 846. Broșura gratuită trimite la cerere Laboratorul „M­FAR“ s. a. l. Serviciul Ştiinţific F. Bucureşti, Şos. Giurgiului-Progresul 24. — 19350 — sum Clftff zilnic MICA PUBLICITĂŢI acum în limba româna titlul de "Vagoane sbura­­toare" Revista DER ADLER publică în Numărul 4 un mare reportaj fotografic despre acțiunile avioane­lor de transport germane pentru aprovizionarea frontului înaintat. Numărul acesta conţine şi multe alte documente şi reportaje fotografice de cea mai mare actualitate Cea mai mare revistă aviatică germană Proful Lel 12.— Informaţiuni prin: Cartea Românească, Căsuţa poştală 403, Bucureşti Teatrul SAVOY "^"^îomîrCARABUs"TM Dir. C. TANASE prezintă în fiecare seară la orele 8.30 precis Revista de mare montare DAN DEMETRESCU ION ANTONESCU 0 SEARA LA TANASE 2 acte și 38 tablouri de V. VASILACHE și ST. CRISTO­­DULO. Muzici de G. DENDRINO și V. VASILACHE intrepretată de întreg ansamblul comp. Cărăbuş în frunte cu BALET C. TANASE FAST Mâine DUMINICA 1 Noembrie la orele 10 dimineaţa MATINEU în folosul „AJUTORULUI DE IARNA” cu revista O SEASA LA TANASE Preturile sunt aceleaşi, iar revista se va reprezenta în întregime Reţineţi bilete la casa teatrului telefon 3.55.03 CU G. TIMICA, Silvia Dumitrescu, Madeleine Andronescu, Jenică Constantinescu, Ec. Ionescu, Geo Maican, G. Channel, Mircea Axente, St. Decu, Traian Vărăşteanu şi R. BULFINSKY_________ Un om de treabă!. TEATRUL COMEDIA Dir. Sică Alexandrescu AZI şi mâine Duminică M­ATINE­URI ora 4 TRIUMFUL STAGIUNII UN SPECTACOL DE MARE ARTA O COMEDIE EXTRAORDINA­RA G. TIMICA In fiecare seară ora 8:45 SILVIA DUMITRESCU

Next