Curentul, martie 1943 (Anul 16, nr. 5401-5431)
1943-03-01 / nr. 5401
AWUE XVI, Wo, 5401, Cunl T Mare# 1048 Curentul Viaţa politică TONITZA de PAMFIL ŞEICARU S’au împlinit 3 ani dela moar- L. tea pictorului N. N. Tonitza. Ce priviri de copil uimit avea Tonitza! Parcă descoperea aspectele vieţii, ceva din prospeţimea petalelor unei flori care se deschide pentru prima oară la lumina soarelui. Şi această frăgezime de emoţie o păstra în culoare, dând picturii lui un farmec pe care îl aflăm şi în tablourile lui Luchian. Inteligent, iubind paradoxul, aducea în felul lui de viaţă o romantică prejudecată pentru tot ce însemna o existenţă rânduită, pentru felul de viaţă burgheză. Cuminţenia mediocrităţii îl exaspera, simţea o plăcere diabolică să tulbure tot ce forma convenţionalul existenţei. Domnul distins care a ciugulit fărâmituri dintr’o scurtă istorie a artei şi este gata să svârle grav formule memorizate, i se părea o insultă adusă omului, un manechin parodiind imaginea omului. Era pentru el mai interesant un birjar care, aşteptând un client, şi ca să-i treacă de urât, schimbă glume cu alt birjar, „decât silinţa unui mediocru refractar sensibilităţii artistice, de a-şi asimila un pospai de cunoştinţe pe care să le utilizeze fiindcă „se cere să cunoşti în artă”. Boemia lui Tonitza era voită, era un fel de a reacţiona împotriva convenţionalului în viaţă, o formă a dispreţului lui total pentru „oameni bine“, îmi explica odată pornirea lui : „Aceşti oameni sunt artificiali, ei nu trăesc pentru ei, ci pentru lumea pe care o frecventează. Adevăraţi martiri, ei îşi sacrifică plăcerile lor spre a menţine părerea bună a lumii. Stau cu urechile ciulite să prindă din svon ce se mai admiră, adică în ce stadiu se află moda în pictură, în literatură, în muzică. Se chinuesc ca să admire, cad în extaz în faţa unui tablou care lor nu le spune nimic, consumă superlative şi ignoră dispreţuitor „tot ce nu reprezintă ultimul strigăt al modei în artă. Acasă, în taină, au nostalgia cromolitografiilor, şi în sertarul măsuţii de noapte păstrează ultimul roman poliţist pe care îl citesc pe ascuns. In public admiră pe Paul Valéry şi priveşte surâzând indulgent spre cel ce îndrăsneşte să mărturisească sfios că mai citeşte pe Verlaine, sau pe Samain. Mâncarea, vinul, lichiorul, parfumul, nu-i luat după dorinţa lui, ci conform ultimei evoluţii a modei. Sunt profanatorii vieţii, sunt schingiuitorii vieţii şi sunt obligat să am contact cu ei, ei să le ascult adesea chiar teoriile lor de artă. Pretenţioasa lor prostie îmi dă dureri fizice. Ei înţeleg prin stil în artă ultima modă. Snobul este contrafacerea aristocraţiei intelectuale, este tot ce a putut promova epoca noastră mediocră. Nu ştiu de ce când mă găsesc în mijlocul acestor biete paiaţe solemne am o poftă de a căsca spre a-mi manifesta nespusa mea plictiseală“. N. N. Tonitza era sau în atelierul lui, unde rămânea închis adesea luni întregi, sau pornea să-şi împrospăteze impresiile în lumea în care nimeni nu se simte obligat să fie altceva decât l-au hotărît ursitoarele. îşi avea colţurile lui, unghere în care stăruia încă o atmosferă patriarhală. îşi avea la Mangalia un cârciumar turc, cu care legase strânsă prietenie, şi lui i se părea că nicăeri nu află un vin mai bun şi o friptură de batal mai gustoasă. Că vinul prindea un miros de început de oţeţire, nu avea nici o importanţă; pentru Tonitza, turcul crea atmosfera, dădea cârciumei un aer de demult, parcă o smulgea din triviala larmă a prezentului. I?i căuta un tovarăş, era pretenţios In alegere dacă era un artist, era de o excesivă indulgenţă când omul era fără nici o legătură cu îndeletnicirile artistice sau literare. Se uita în această tovărăşie, povestind cu o artă a evocării rar întâlnită. îmi amintesc de povestirea unei întâmplări. N. N. Tonitza era în prima, sau în clasa doua de liceu şi întorcându-se dela şcoală, a văzut în curtea bisericei sfântul Ilie din Bârlad, câteva doamne elegant îmbrăcate, iar la poarta bisericii aşteptau mai multe trăsuri luxoase. S’a apropiat din curiozitatea neastâmpărată a copilului. Doi gropari săpau cu mare grijă, în timp ce acele doamne stăteau nemişcate urmărind cu o încordată atenţie mişcările groparilor cari svârleau în cadenţe egale feliile de pământ pe care le tăiau casmalele. S’a furişat şi a aşteptat să vadă ce desgroapă din mormânt. La un moment dat, cosmaua lovi ceva tare, săpară cu mai multă grijă, tăişul se înfigea în pământ cu mare fereală, în sfârşit, groparii au dat de capacul metalic al coşciugului. Apoi urmară operaţiile îndemânatece de a desface coperişul; când l-au ridicat în fundul gropii apăru un corp gol de femee, de o rară frumusețe, părea o statue de marmoră. Putrezise îmbrăcămintea, iar trupul, ca un suprem protest împotriva morţii, a profanărilor descompunerii, rămăsese intact. Acele doamne cu fete vestejite, bătrâne, erau strănepoatele moartei. Tonitza vedea pentru prima oară un trup gol de femee şi plimba priviri nedumerite dela frumuseţea tânără a moartei, la chipurile veştejite ale strănepoatelor. „Am contemplat îndelung formele desăvârşite ale femeii din „fundul gropii, ca să mi se întipărească în memorie. Când m’am „întors acasă, m’am ascuns într’o „cameră şi am încercat să repro„duc conturul femeii goale din „fundul mormântului. Şi astăzi Jhică mă urmăresc, uneori, forme- Je ea mi-au deşteptat sensul per!■ Klain II** -----------------Apoi urmau în nopţi da veghe prelungite, alte amintiri, povestite cu acelaş farmec al evocării. Tonitza avea depozitate In el tot ce-i înregistrase ochii lui mari şi totdeauna uimiţi, priviri atente, iscoditoare, căutând frumosul şi iritat de ce-i trivializa spectacolul plin de lumină şi culoare al naturii. Nu-1 interesa nimic din tot sbuciumul sterp al contimporanilor ; când era bine dispus, după un pahar de vin și cei cari erau la masă cu el alunecau să discute politică, Tonitza declara cu seriozitate, cu o mare convingere „eu sunt carpist”, bine Înţeles In 1930. Absent pentru tot ce nu era artă, Tonitza avea un farmec deosebit în această orgolioasă izolare in sfera preocupărilor lui. Totdeauna nemulţumit de ceea ce a realizat, neîndurat cu el şi năzuind spre o reproducere cât mai personală a aspectelor ce-i opriseră un moment privirile, N. N. Tonitza ocupă în istoria picturii noastre un loc egal cu al lui Ştefan Luchian. îşi iubea arta, avea pasiunea culorii, a luminii, căuta să smulgă paletei toate nuanţele pe care le surprinsese în locul unor raze de soare în corola unei flori. Rar s’a spovedit în culori o mai mare sensibilitate, o mai concentrată emoţie. Părea că ascultă glasul colorat al florilor şi căuta să le redea toată muzica lor în cuprinsul unei pânze. II am în preajma mea, îmi aminteşte de după amiezile când îi stimulam verva lui împotriva ultimei mode, mă întorc cu gândul la serile în care Tonitza avea exuberanţe de adolescent la primul chef. Pictura lui N. N. Tonitza sugerează ceva proaspăt suav, o frăgezime de emoţie, care îţi spală ochii de toate urâţeniile pe care le-ai întâlnit. O mângâere colorată, o adiere de grădină, o chemare spre ceea ce este simplu şi totuşi profund, plin de lumină şi totuşi plin de taină. Maurice Barrés Intitula ultimul lui volum: „Misterul în plină lumină”; sub fiecare tablou de N. N. Tonitza am putea adăuga aceeaşi notaţie, care rezumă viziunea colorată a acestui duhovnic al florilor. Mai iubia încă ceva, se mai dăruia cu aceeaşi iubire şi înţelegere a copiilor. Ii invidiam uşurinţa cu care ştia să înfiripeze o discuţie cu copiii. Făcea portretul Viorelei, ea avea numai şase ani şi trebuia să obţină răbdare ; ca să nu se simtă fata ostenită, el a născocit o întreagă poveste cu o pisică albă care şi-a pătat blana vărsând un „şip” de cerneală. Viorelia întreba : ce este „şip”, nene Tonitza ? şi el răspundea: „o sticluţă”, „dar de ce-i zici şip” — ,aşa se zice la noi în Moldova” — şi de ce nu se spune în Moldova tot sticluţă ?” — „fiindcă sună mai frumos şip”. Viorelia murmură de câteva ori „şip” ca să încerce dacă într’adesună mai frumos şi ca să cadă acord cu nenea Tonitza că sună mai bine „şip”. „Dar ce-a făcut pisoiul după ce şi-a murdărit blana cu cerneală ?” Şi Tonitza inventa o serie de aventuri ale bietului pisoi, punea o candoare în povestire încât aveai impresia că şi el crede în blestemăţiile neastâmpăratului pisoi Viorelia asculta cu un interes crescând, mângâind pisoiul ce stătea lipit de ea şi confirma pe Tonitza : „sfăt, sfâr”. Era un atelierul lui Tonitza linişte şi cald, iar vocea lui răsuna limpede şi neprihănită ca un glas de copil. Aventurile pisoiului alb nu se terminau niciodată, iar Viorelia era tare zorită să asculte a doua zi urmarea povestirilor lui Tonitza. Gingăşia lui sufletească îl apropia de flori şi de copii, 1 dădea acea putere de interpretare a emoţiilor pure, acea originalitate ce as folosea în transpunerea colorată a unui sentiment de cele mai simple mijloace. Dar ce intensitate de emoţie era concentrată în aceste suficlituri de penel, încât nu puteai bănui siguranţa tehnică, meşteşugul desăvârşit al pictorului, ţi se părea că florile au răsărit pe pânză cu acelaş firesc cu care înfloresc în grădină. Neaşteptat şi viu, Tonitza se reînvia rămânând acelaş ca emotivitate, ca sentiment, ca expresivitate. Găsesc în „Cronici fanteziste neliterare”, în „Cuvinte înainte” această prezentare: „O priveghetoare cade obosită. Omul o închide în colivie. In noaptea acea, priveghetoarea n’a mai cântat. Jignit In aşteptările lui, omul o dă pradă pisicii. Dinţii animalului pătrund voluptos în ţeasta tânără. Dar, cuprins de remuşcări, omul alungă felinar şi împăiază stârvul cu o stupidă religiozitate. Asta e toată povestea artistului, în societatea contemporană“... Revăd ochii uimiţi de copil, revăd boemul dispreţuitor de convenţii, trăind cu intensitate viaţa, concentrat în visurile lui de artă, neacceptând adaptări la gustul comun, fără nici o grijă de publicitate, mai presus de admiraţie, indiferent la tot ce se scria despre el. N. N. Tonitza a trecut ca o dâră de lumină. Vor trece anii şi uitarea peste noi, iar el va continua să vorbească ochilor despre flori, despre copii, de frumuseţea care este risipită pretutindeni, dar pe care privirile noastre nu o pot vedea. S’a dăruit într’o sinceră şi totală mărturisire, s’a dăruit cu toate comorile strânse de privirile lui de copil uimit. Şi în viaţa ce pulsează în pictura lui, eu îi aud bătăile de inimă care continuă să bată ca o supremă sfidare a morţii. Oare în rai Tonitza nu va fi pictând îngeri, în timp ce le spune poveşti năzdrăvane despre cele văzute pe pământ ? Conferinţa d-lui ministru I. Petrovici Luni, 1 Martie ort., la ora S p. au, la cadrul universităţii libere, d. prof I. Petrovici, ministrul culturii naţionale, va deschide Insala Dalles, seria de conferinţa din etelul „Misinai”, vorbind despre „Misiunea Klosonului". ------oxoxoxox • xoxoxoxo---- O drastică sancţiune la C. N. R. D. director general al centrului naţional de românizare a dat o decizie prin care d. Dezideriu Banc a fost destituit din calitatea de administrator girant al Sectorului II, pentru nereaptotarea îndatoririlor locale. ------oxoxoxox • xoxoxoxo----- Prof. dr. Max Vasmer în Capitală Ascar din Capitală d. prof. dr. Max Vasmer, de la Universitatea din Berlin. Prof. Max Vasmer aparţine celor mai proeminente figurii din noua generaţie de învăţaţi germani, care, în ultimele decenţii, prin contribuţii noui şi originale, au îmbogăţit literatura ştiinţifică, referitoare la studiul comparat al limbilor indoeuropene Preocuparea constantă a prof. Max Vasmer în acest domeniu a fost dilame cele mai fecunde. Este destul să arătăm că, In afară de publicaţiile sale referitoare la limbile slave, publicaţii din care o bună parte se găsesc în „Zeitschrift für slavische Philologie”, de sub direcţia d-sale, prof. Max Vasmer s’a ocupat cu istoricul popoarelor din răsăritul Europei: Finezii, Laponii, Bălţii. De asemenea cu populaţiuni fe iraniene din sudul Rusiei: Chimerii, Sciţii şi Sarmaţii, cercetând în particular urmele lor rămase în toponomastica slavă, urme care au ajuns până aproape de teritoriul nostru naţional. Profesorul Max Vasmer, în afară de indoeuropenist, este şi un excelent albanolog. Dânsul s’a ocupat în particular cu limba albaneză, publicând o serie de etimologii din fondul indigen şi strein: „Studien zur albanesischen Wortforschung“ (Dorpat, 1921), care constituie o preţioasă contribuţie la cunoaşterea ştiinţifică a acestei limbi. O altă operă a d-lui prof. Max Vasmer este studiul sau asupra Slavilor din Grecia: „Die SLaven in Griechenland” (1941), cea mai cuprinzătoare lucrare, pe care un savant de valoarea prof. Max Vasmer a putut-o da în acest domeniu. In ea autorul se ocupă cu numele locale de origină slavă In Grecia. D-sa Va vorbi Marţi, 2 Martie, orele 17, vn Sala Odobescu a Universităţii, despre „Numiri Slave de localităţi în Grecia“. A doua conferinţă o va ţine Miercuri, 3 Martie, orele 19, la Institutul German pentru Ştiinţă, str. Vasile Lascăr 43, despre „Vechea populaţie a Rusiei“. -----OXOXOXOX • xoxoxoxo----- O nouă conferinţă a d-nii Petre Papacostea D. Petre G. Papacostea va vorbi Duminică 14 Martie la fundaţia Carol I despre „Ferdinand şi Maria“. Conferinţa va Începe la orele 11 precis. Capitala deţine tristul I fin grup Un exemplu deprimant ! NOROC! NOROC! NUMAI PRIN IDOURI superbe Str. EDGARD QUINET 2 ~V4S-AV1S.DE RESTAURANTUL CAPSA ■ ' --a' 1 .. ' Magazinul nostru este deschis in permanenţă dela 9,30 din*, până la 7 tears FRICŢIUNEA m &M FRANZBRANTWEIM I »»♦♦♦♦♦»♦♦♦♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»»e 1892 Cartea de vinuri a unui local bun recomandă VIN ȘAMPANIE RHEIN ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ DE ÎNCHIRIAT Teatrul Alhambra-Excelsior Str. Poştei — Sf. Dumitru 2 Se închiriază prin concurs de oferte în ziua de 10 Martie 1943, ora 12. Concursul se ţine la sediul Casei de Credit P.T.T., str. Poştei No. 2, în sala de consiliu Informaţiuni se dau de Economatul Casei de Credit P.T.T. zilnic între orele 12 — 13.30. — 528 — ♦♦♦♦«♦»»♦«VV »», «vv »» v» » . . BIJUTERII Vindeţi acum briliant«, diamant«, argintă nil, antichităţi orice obiecte de valoare din platină şi aur PLĂTEŞTE PREŢURILE CELE MAI MARI Bijuteria „DUCONST“ Strada Brezoianu 24 ▼ia-â-via de Universul — 493 — ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Vindem CALEA MOŞILOR 32 dBBHBWM—^ STR. BÂRĂTIEI $1 Cereţi la toate sucuroaieie IULIU MENUL, din tară CONŢINE EXTRACT DC CAFEA DEVANZARE LOCAL de fabrică pentru Industrie mică, cu forţă motrică instalată, construcţie masivă 180 m. p., teren 220 m. p. Pentru detalii telefonaţi I 4.34.29 ora 2—33.53.88 ora 8—12. — 524 — sau închiriem j^rivilegiu de a fi singura Capitală din Europa contaminată de turbare. Măsurile recente luate de autorităţile tutelare sunt foarte bine venite. Am fi de părere ca ele să fie completate printr’o serie de măsuri menite să curme răul dela rădăcină. Dat fiind obiceiul bucureştenilor de a da dovadă de o greşită iubire de animale, pe deoparte păstrând pe lângă curtea lor doi sau mai mulţi câini, iar pe de alta, de a păstra toţi căţeii ce se nasc in gospodăria lor, autorităţile să impună cu o taxă înadins disproporţionată al doilea câine posedat de o familie, impozitul crescând în proporţie geometrică cu al treilea, al patrulea, etc. E puţin probabil ca un gospodar, oricât de iubitor ar fi de câini, dar care nu fură banii, să primească să plătească pentru al doilea câine, de pildă, 10— 20.000 lei anual. Pentru câinii zişi de lux, trebue interzisă depăşirea unui exemplar de familie, bineînţeles taxat copios, pentru ca din acest impozit să se poată alina nevoile copiilor nevoiaşi. Pentru autorităţile din judeţul Teleorman T.MĂGURELE. — Autobuzul Bucureşti-T. Măgurele este singurul mijloc de circulaţie directă între oraşul nostru şi Capitală. Cunoaştem sacrificiile ce le face direcţia C. F. R. ca să întreţină un traseu, în aceste vremuri când vehiculele cu tracţiune mecanică sunt atât de rare şi destinate pentru scopuri de apărare naţională. Or pentru păstrarea şi îngrijirea lor ar trebui să existe mai multă atenţiune, dar se întâmplă invers. In staţii lumea dă buzna se înghesuie şi în loc de număul reglementar, acesta se dublează, încât maşina deabia se mai poate mişca. Supraîncărcarea distruge cauciucurile, rupe axele, uzează motorul şi face ca vehiculul să fie deteriorat numai în câteva luni. La staţii nu e nici o regulă, şoferii şi taxatorii nu pot ţine piept năvalei de oameni, iar păzitorii ordine publice lipsesc. De aceia rugăm pe d-nii maiori de Jandarmi ai legiunilor Ilfov, Vlaşca şi Teleorman să dea dispoziţii ca la ficare autogara să se găsească în momentul sosirii maşinelor şeful de post respectiv pentru menţinerea ordinei. * De mai bine de o lună lipsesc de pe piaţă timbrele de 5 la sută contribuţie naţională. Percepţia locală singura care le are în depozit, nu le distribuie comercianţilor decât în anumite ore şi numai pentru anumite valori. Ar trebui ca să se dea timbre de toate valorile şi să se organizeze un oficiu de unde să se poată ridica în orice timp. * Funcţionarii administraţiei financiare roagă forurile în drept să le acorde în privinţa programului de lucru echivalentul de tratament cu slujbaşii celorlalte instituţioni, adică orartul că fie || după amiază. ------------------ Cumpăr urgent de funcţionari pendinte de Ministerul Culturii Naţionale, cari au fost trecuţi pe tabloul definitiv de avansări publicat in Monitorul Oficial nr. 40 din 17 Februarie 1943, respectuos roagă Onor. Preşedinţia Consiliului de Miniştri are reveni asupra dispoziţiunilor, legii nr. 87 din 18 Februarie 1943, întrucât din cauza întârziarilor lucrărilor Direcţiei Personalului n’au putut fi avansaţi odată cu ceilalţi colegi din grupa lor, cari au beneficiat de legea nr. 721 din 25 Sept. 1942, privitor la reducerea stagiului in grad. Un şofer de taxi cinstit ne-a declarat că cu actualul tarif se poate lucra. Dovadă că cei mai mulţi taximetrişti au repus în circulaţie maşinile lor. Pentru publicul călător situaţia s’ar prezenta ca simţitor îmbunătăţită dacă autorităţile ar fi în măsură să stârpească o seamă de năravuri rele ale unor taximetrişti. De pildă, unii proprietari de maşini luxoase, le închiriază cu ziua sau cu luna oamenilor de afaceri, pe 5—10.000 lei pe zi, sumă minimă dacă se raportează la beneficiile realizate de acei oameni prin locomoţiunea lor rapidă în Bucureşti. Vorba aceia : „dacă e trădare, s’o ştim şi noi”. Aceşti taximetrişti sunt liberi — se pare — să recolteze asemenea câştiguri, dar nu trebue să fie liberi să înşele pe bietul cetăţean care îşi strică plămânii chemând o maşină care, deşi are toate semnalmentele şi aparenţele unei maşini de piaţă libere, totuşi nu este... Una sau două centrifuge, diametrul 800—900, turaţie 900, cu turbina perforată, suspensie pe resorţi. A se adresa fabricei OTTO GAGEL, Bucureşti, str. Puţu Cu Apă Rece Nr. 35. — 512 — A murit acum câţiva ani la Brăila un mare bogătaş, care şi-a lăsat averea pentru Societatea de patronaj. Intra altele şi un imobil, situat pe str. Sf. Petru, cu prăvălie la parter şi locuinţă la etaj. Pe cât ştim, imobilul a fost luat in primire de Azilul de bătrâni, dar halul in care se prezintă localul este strigător la cer. La parter uşile şi ferestrele au fost smulse şi Dumnezeu ştie cum se prezintă lucrurile în apartamentul de sus, care stă zăvorit dela moartea testatorului. Exemplul este deprimant pentru cei ca s’ar gândi să imita gestul darnicului donator. E şi un exemplu de proastă administraţie. In definitiv testatorul Ionescu a mai lăsat şi alte imobile, care se închiriază şi produc venituri. Din ceste venituri s’ar putea repara casa din str. Sf. Petru. E păcat să se irosească o avere lăsată cu gândul de a servi la alinarea unor suferinţe omeneşti. In atenţia dir. g-rale C. F. R. Locuitori din com. Băbeni, Frânceşti, Genuneni, etc., din jud. Vâlcea, roagă direcţiunea generală c. f. r. să dispună reînfiinţarea haltei Frânceşti, ce-şi avea sediul în corn. Băbeni, deoarece la staţia Băbeni le vine peste mână, întrucât aceasta se află la 2 km. de sat, în prim câmp. Apoi mai e şi faptul că se pot întâmpla, noaptea, pe vreme rea, cazuri de jaf, așa cum s’a Întâmplat nu de mult. ------oxoxoxox # xoxoxoxo----- în plin centru mari încăperi moderne betonate, încălzite pentru depozite, cu rampă pentru autocamioane gata la 23 Aprilie a. c. în blocul din str. Vasile Conta nr. 7. Telefon nr. 5.72.47 — 519 — JWfiit ■au&ntertm metriki, lUUm TEATRUL nOSTRU 4.11.56 Azi matineu ora 3.30, seara ora 7, cel mai mare succes al stagiunii SCANDALUL Sguduitoare dramă în 4 acte de Batauleu: DINA COCEA, NIC. SIRETEANU (societar al T. Naţional din Craiiova), 3. CONSTANTINESCU ȘI C. LUNGEANU Parastasul la cilirul militar lena pentru pomenirea eroilor căzuţi in războiul pentru desrobirea Neamului Eri dimineaţă, la ora 11:30, la cimitirul eroilor Ghencea, s’a oficiat un parastas pentru pomenirea şi odihna sufletelor eroilor ofiţeri, subofiţeri şi ostaşi căzuţi pe câmpul de onoare în răsboiul pentru desrobirea Neamului. Serviciul divin a fost oficiat de un sobor de preoţi in frunte cu părintele protoiereu maior Croitoru, părintele căpitan Iamrulescu şi diaconul militar Olescu. In jurul estradei pe care au luat loc preoţii slujind parastasul, estradă către se afla aşezată în imediata apropiere a mormântului generalului erou Alexandru Ioaniţiu, au luat loc familiile eroilor precum şi ofiţerii delegaţi din toate unităţile din Capitală, câte o delegaţie de elevi ai şcolilor militare din Capitală, precum şi câte o delegaţie de ostaşi din toate armele şi unităţile cu garnizoana în Bucureşti. Le începutul serviciului divin, muzica unei unităţi de grăniceri a intonat Ruga, iar la sfârşitul ei, Imnul Eroilor. După oficierea serviciului religios, preoţii şi familiile eroilor, s’au oprit la fiecare mormânt în parte, oficiând câte o nouă și scurtă slujbă. Starea sănătăţii preşedintelui Roosevelt AMSTERDAM, 27 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D.N.R. comunică : Din Washington se anunţă că secretarul particular al preşedintelui Roosevelt a declarat Sâmbătă dimineaţa că starea sănătăţii d-lui Roosevelt s’a ameliorat simţitor. Preşedintele Statelor Unite, a adăugat secretarul, continuă să aibă totuşi o uşoară febră, ...............