Curentul, iulie 1943 (Anul 16, nr. 5520-5550)

1943-07-01 / nr. 5520

(8 pagini). COMORILE ACADEMIEI ROMANE O secţie a bibliotecii m­ai puţin cercetată, man­uscrise şi primele tipări­turi româneşti. — Docu­mente şi cărţi. — Colb de cronici. — Manuscrise vechi şi noi. In marea grăjdu­iră a Academiei li­niile bibliotecii se prof­­ează ele­gante, pe perdele copacilor­ bătrâni. De o arhitecură nouă, cu ferestre imense, prin care lumina pătrunde difa plin, actuală bibliotecă, este cea mai modernă ,din Capitală şi tot­odată, cea mai­, frecventată. Seolile de jos sunt în permanenţă pline de o lume tăcută de tărtufiarii. Pe pagi­nile îngălu­benite a foilor de volume, zi de­­zi au alergat privirile a genera­ţii întregi, căutând lacome să desfege din şirifete de litere, protofemele care le frământau mintea. Tot în­spre marea bibliotecă a A­­ca­demiei se îndreaptă şi azi studenţii, sau amatorii de rarităţi, când nu gă­sesc ceia ce caută în b­iotecie Fa­cultăţilor sau în cel­­e particulare. A­­ceasta­­este explicația permanentei a­­fi­tente. In afară însă, de secţia, tipărituri-lor­ modere, biblioteca Academiei, mai are o altă secţie, la etaj : Aceia a manuscriselor și’» vechilor tipării­­turi d­in Ţările Româneşti.--­In sal­a acestei­ secţii," v"h. însă, mai puţini cititori­­ dintre acei eferte nu se sperie de alfabetul ortlic şi care au răbd­area să descifreze în înflori­turile literilor, limba vorbită cu sute de ani în urmă, de valahi, satu mol­doveni. Aceasta nu a totuşii decât sala de lectură, petitruca, adevăratul tezaur este sus la depozit. De acolo, ţi se poate aduce, la cerere, un document de pe vremea lui Radu Vodă, sau Tetraevangheli­eruil lui Coresi. Şi în împărăţi®, aceia a trecutului nu pă­trund decât­ bibliotecarii şi rar, de tot ochii lacomi ai vreunui indiscret. La ultimul etaj al bibliotecii în în­căperile întunecate de rafturi înalte de fier, pline cu mape­ şi cărţi, acolo stau. P­arcă obosiţi de trecerea atâtor ani peste ei, toţi aceşti martori ai trecutului nostru cultural, adevăratele comori aii Academiei­. COLE DE CRONICI ŞI CĂRŢI VECHI Legate în in­ele groasă de­­niţel ori calcuri tari de metail şi închizători meşteşugite primele tipărituri, din Ţara Românească, scrise in Irhnică slavonă pe la 1508, stau alături, de cele tipărite în româneşte, care le-au urmat imediat, ca o firească reac­­ţiune a simţământului naţional, îm­potriva înăbuşi­toare şi influente dia­­coneşti, , Tipăriturile lui Coresi se înveci­nează cu „Biblia lui Ş­er­ban” şi „E­­vanghelia elibiească şi românească” (tipărită pe vremea şi din grija lui Constantin Basarab Brâncoveanul, In 1603, sau cu Evanghelia lui Antim Ivireanu dela Snagov. Sunt cărţi care , au apărut toate, după începutul făcut de bătrânul dia­con, cel ce nu s’a­­sfiit să preţuiască mai presus de orice acele „cinci cu­­vente cu înţeles, decât zece mii de cuvinte neînţelese, în limba străină. Cu cinste stau alături de ele ediţii vechi din lucrările scrise in grai, străin ,■ aşa e „Mărturisirea credinţei ortodoxe a dă Antim Ivireanu învă­ţatul mitropolit, care arată creştini­lor adevăratele dogme ale bisericii de răsărit. Tot aici în biblioteca Academiei se găseşte o traducere in limba germa­nă, după originalul latin scris de Di­­mitrie Cantemir, a ,Istoriei Imperiu­lui Otoman”, tipărită la Hamburg. Ediţia aceasta e din 1745. DOCUMENTELE Colecţia de documente a Academiei este cu adevărat impresionantă­­ cla­sate pe epoci, încep tocmai de pe vremea lui Alexandru cel Bun, cea po­menit de cronicari. Pe pergamentul ioegric de ani se păstrează încă bine cerneala, care de­semnase literele, iar de­desubt, sem­nătura voevodului şi pecetea ţării, cu şnur gros de mătase. Documentele de pe vremea lui Ga­vril Movilă sunt de o mare valoare artistică. Pe pielea fină o mână sigură, meşteră în aşter­nutul florilor şi al mi gătiturilor, a îm­binat modele minunate, presărate din belşug cu praf scump de aur şi îm­pestriţate în culori alese. Fie ele de pe vremea lui Radu Voevod, Radu Şer­­ban, Matei Basarab, Brâncoveanu sau Duca Vodă, toate vorbesc despre mo­şii, danii, şi ctitorii, fiind întărite cu fecărtitura tremurată a­dormită, 9! pecetea de ceară roşie, peste cari s’a lipsit ciletodată o hârtie, pentru a nu dispare pecetea. Tot aici e şi locul manuscriselor ce­­lor vechi, cu ligaturi, litere suprapuse, aşternute pe hârtie groasă. Codicele Voroneţian şi Psaltirio­scheiană stau alături de copiile lor obţinute prin fo­tografierea a pagină cu pagină, iar apoi legarea clişeelor in volume. A-­ceste copii, sunt destinate a Înlocui in mâna cercetătorilor preţioasele origi­nale când acestea vor fi puse în sigu­ranţă. La fel ,­a procedat şi cu pomelni­cul mănăstirii Bistriţa, scris pe vre­mea lui Ştefan cel Mare. O psaltichie latină din Ardeal, scri­să pe pergament, formează cell mai mare volum al acestei secţii şi toto­dată, unul dintre cele mai frumoase. Flori poleite în aur şi litere cu me­şteşug împletite, împodobesc capetele foilor şi marginile. MANUSCRISE NOI In mape groase urmează, apoi, ma­nuscrisele de dată mai recentă. In­ oridine cronologică se găsesc în­cercările literare şi cotrenspondenţa Văcăreştilor. Pentru cei cari vor să cunoască via­ţa politică din secolul trecut, sunt a­­dunat­e aici hârtiile lui, Mihail Kogăl­­miceanu şi scrisorile familiei Cuza. Amatorii de arheologie pot cerceta şi manuscrisele cursurilor pe care le-a ţinut Alexandru Odobescu la Univer­sitate. In câteva mape sunt strânse toate actele din procesul memorand­i­şt­i­lor, iar cu Nr. 2269 figurează manuscri­sele lui­ Mihail Eminescu. Şi pentru acestea s’au făcut copii fotografice, foirmârud­u-se cu ele adevărate volu­me, mai mari chiar decât originalele. Tot din seaoa XIX datează şi­ im manuscris al tradulcerii franceze, fă­cută după cronica lu­i Miron Cost­in, manuscris care n’a apucat totuşi să vadă lumina tiparului... ...Şi lista comorilor păstrate în bi­blioteca Academiei ar putea continua pe coloane întregii, pomenind despre căliţi şi nume scumpla tuturor româ­nilor... Invităm însă, pe cei curioşi să şi-o completeze la faţa locului, vizitând într’o zi această secţie a biblioteci Academiei. Cm. Bercescu Intrarea în biblioteca Academiei lift W&k* f i» MiL. mmmmâ­­ & , * Academia Română Interior (Fișier). Vichy, Iunie 1943, popeta napoleoneană a devenit de lalifeate, prin eforturile eroice aie ge­­ului Corsican de a clădi o Eu­ropa­ă mai bună și urnită. Studii m­ime- 5e' au apărut, în timpul din urmă, ora ei. Operele lui Vandal, Albert el, Frédéric Masson, Lo­uis Mele­­privitoa de la drama care a zvâ­­t Europa la începutul veacului tre­­cut impulsul viguros al plebelani­­care şi-a pus coroana imperială pe­şte şi cari mucezia, necitite in­e­­lele fonduri de rezervă ale antica­­ci, încărcate de povara prafului ne­ţilor al vremurilor, au­ fost, de trei încoace, toate scoase la lumină şi astorijate în cei mai preţioşi factori consolare şi încurajare pentru nu­­roşi Francezi, cari caută să uite,­m evocarea splendoare a naţionale cure, trista mizerie a prezentului, lucrări noui expun urcarea şi pră­­jiirea celui mai mare soldat al Eu­­bei moderne, ca şi felul culm arma- 2 franceze au dus cu ele, în lungul şi al continentului, „ideia libertăţii pa­­nilor, bunurilor şi popoarelor", dând, prin victoriile lor, evoluţiei europene un ritm acelerat şi deşteptând la toate popoarele conştiinţa naţională şi do­­­rinţa de independenţă. Europa creiată de Napoleon era sau Irul viabilă? Cine a învins pe Napoleon? Rusia cu aliaţii ei de totdeauna, infini­tul îngheţat şi massele fără număr, a­­morfe şi fanatice, sau Anglia, „această insulă sălbatică” cum o numia André CHÉNIER? Unii istorici de azi, ca şi înaintaşii lor din veacul trecut, conti­nuă a susţine că Rusia a învins pe Na­poleon, dezastrul Marei Armate în ste­pa moscovită formând preludiul lui Waterloo. Dar de ce Napoleon a con­dus Marea Armată în Rusia? Şi pentru ce a întreprins, de la 1807 încoace, cele mai mult campanii, dacă nu pentru a constrânge unele State­­să adereze la blocusul continental, pe care l-a decre­tat în 1806? Când ocupa Amsterdamul sau Lisabona, sau chiar când pleca în Rusia, Napoleon tindea să astupe cră­păturile produse în blocusul continen­tal, care nu apare de loc ca un simplu epizod în epopeia napoleoniană, ci dim­potrivă a jucat In ea un rol capital. Albert SOREL credea că preocuparea mare și constantă pentru împărat a fost de a sili toate puterile depe Continent să execute clauzele Mocusuluii. D. Ber­trand de JOUVENEL expune, într’o nouă lucrare această problemă capitală explicându-i geneza și definindu-i spi­ritul. (1). Blocusul pe care l-a decretat Napo­leon în 1806 e cu totul de altă natură decât cel din 1914 sau cel de azi. Nu era vorba de a izola Anglia, de a o con­­dam­na la foamete și­ a o sili pe aceasta cale să capituleze. Napoleon era feri­cit când putea trimete articole ali­mentare englezilor. In 1811 recolta bri­tanică fiind deficitară, el a expediat în porturile engleze grâu şi vinuri fran­ceze. Dorinţa lui era, ca Englezii­­ să mănânce şi să bea cât mai mult, cu condiţia, fireşte, ca să plătească cu bani graşi. El speră ca în felul acesta va reuşi să-i ruineze. In adevăr, el interzice ca Europa să cumpere produse engleze şi deretează închiderea porturilor de pe continent pentu vasele engleze. El vrea să con­damne­ pe Englezi, ca să importe mult, dar, în schimb, să nu exporte nimic.. E vorba de un­ comerţ in­tens unic. E întreaga substanţa a blocusului conti­nental decretat de Napoleon şi proiec­tat deja de Convenţiune. Nu e vorba de a înfometa adversarul, ci de a-l sărăci. El trebuie chiar îndopat, pentru a-l sărăci mai repede. Fiindcă sl credea că, în felul acesta, schimbul englez va scădea, stocul de aur englez se va sub­­ția și Anglia lovită pe terenul unde era (li Bertrănd de JOUVENEL riNapoléon et l’économie dirigée : ie bloeus conti­nent! — Baris 1943). mai tare, adică in monedă, va capitula. Deja sub Directoriu s’a propus, ca An­glia să fie atinsă, atacându-i creditul. „Ceia ce trebuie să fie atacat, în mod urgent, e creditul, acea putere magică a Angliei, care îşi înmulţeşte resursele trecând orice măsură şi orice propor­ţie. Singurul instrument al creditului Angliei, e banca. Deci băncii trebuie să i se dea lovituri”. Blocusul continental proscrie toate mărfurile engleze, dar el caută să a­­tingă îndeosebi patru produse exotice, acuzate că îmbogăţesc pe Englezi: bum­bacul, zahărul, cafeaua şi ceaiul. Sfet­nic ascultat al împăratului, pe care ii ştie măguli, MONTGAILLARD, spune : „Patru pomuleţi aproape necunoscuţi in Europa acum un veac şi jumătate sus­ţin azi tronul Angliei; patru plante, cari produc cafea, ceaiu, zahăr şi bum­bac pompează aurul tuturor naţiunilor şi cum Anglia a reuşit să intre în po­sesia aproape exclusivă a acestor plante exotice, ea dispune de o mare parte a aurului Europei”. Se spune şi cu drept cuvânt că nu e distrus, decât ceiace e înlocuit. Ori, Na­poleon n’a înlocuit nici cafeaua, nici ceaiul, nici măcar bumbacul englez, a căror dispariţie o decretase. In ceiace priveşte zahărul de sfeclă,^ — marea invenţie a chinvei de atunci. — el n’a fost decât un produs tardiv de înlocuire. Din momentul acela se organizează o contrabandă intensă, pentru a importa în Europa produsele interzise. Napo­leon se irită, întreprinde campanie după campanie, pentru a face mai ri­guroasă legea blocusului. Intr’o bună z­­­i se denunţă Lisabona ca un antrepo­zit, de mărfuri britanice; el dă ordin Iui JUNOT să ocupe Portugalia şi dinastia de Bragan, abia are timpul să se îm­barce pentru Brazilia. „E întâia oră că o dinastie europeană îşi are capitala peste Ocean”,­­ constată d. Bertrand de JOUVENEL. împăratul a pus pe fra­tele său Ludovic pe tronul Olandei. Dar Ludovic nu închide, în mod prea strict porturile pe cari le controlează produselor engleze. Din acest motiv Na­poleon dă ordin trupelor franceze să treacă frontiera şi Olanda e, în sfârşit, ocupată. Şi dacă în 1812 împăratul se certa cu ţarul, cauza imediată a acestei rupturi, — preludiu la funesta campa­nie din Rusia, — n’a fost oare redeschi­derea porturilor ruse ? Marile acţiuni­­militare ale lui Napo­leon, de’­a 1807 încoace, sunt legate astfel de operaţii de vamă. împăratul urmăreşte, cu înverşunare, pe toţi aceia cari primesc produse engleze, fie că e vorba de un simplu negustor din Bre­men sau de ţarul tuturor Rusiilor. Is­toria rezervă, fireşte, un loc impor­tant hotărârilor spectaculare ale ţarului. Dar ea neglijează să semnaleze acţiunile nenumărate ale umililor : „Ea vrea foarte bine să vadă faţă în faţă cu Napoleon pe un Wellington şi pe un Blücher, pe insurgentul spaniol, care luptă pentru Hristos, pe voluntarul german din 1813 neflăcărat de Fichte şi Jahn, dar nu­-i place să admită faţă în faţă cu acest Góliat, în rolul lui David pe negustorii din Olanda şi Ger­mania cari îşi trimet fiii, să cumpere stofe la Manchester, cafea la Londra* și cari îşi trec mărfurile, prin o mul-­­ time de purtători nocturni, în imperiul lui Napoleon. împăratul însă îi consi­deră pe zi ce tr­ece ca pe cei mai pe­riculoși adversari ai săi" * Napoleon „victima bursei negre”, s’ar putea spune azi. Dar chiar dacă n’ar fi fost nici bursă neagră, nici comerţ clandestin, totuşi blocusul continental n’ar fi putut da lui Napoleon ceiace el aștepta pe urma till, adică capitularea Angliei. In cazul cel mai favorabil blocusul ar fi putut provoca o criză a schimbului la Lon­dra. Dar criza aceasta n’ar fi fost mor­tală. La baza concepţiei blocusului era în adevăr o eroare monetară : Napo­leon nu putea să învingă Anglia pri­vând-o de puţin aur. Un stat modern nu moare, fiindcă nu are metal galben. Dat fiind că cunoscuse cascada de hârtie-monedă franceză depreciată de la 1790 până la 1796, Napoleon nu avea încredere in bancnote. El nu preţuia decât metalul. Când pornia în războiu»­, fulgoar­e încărcate cu monedă metalică îi însoţiau armatele, iar mareşalii lui erau cusuţi cu aur. „Unul din marile sale subiecte de mândrie era, — soli­­d, Bertrand de Jouvenel, — de a făcut să intre in Franţa circa 450 de milioane de aur, în cursul campaniilor dela Austerlitz, Jena, Friedland şi Wa­gram”. Banchierii lui ii spuneau mereu „Schimbul englez pierde deja 10°A». 15°/o, 18%. E începutul sfârşit linului. Anglia va capitula, prăbuşirea monedei sale”, ascultă şi crede. Şi în cursul sale domnii el va aştepta ace­euşire, care i-a fost promisă Dar va aştepta în zadar, fi privinţa aceasta. A Revoluţionar pe te Icon a rămas stru­­renul monetar Băt tried spuneau după ar putea fi învins ? El nu face războiul în mod reglementar” Napoleon credea despre Anglia : „Ea e învinsă dinainte, fiindcă nu-şi conduce moneda în mod reglementar. Ea face războiul pe cre­dit, pe care ar trebui să-l evite, ca şi bancnotele, cari îl exprimă” Azi ştii­ că războiul poate fi făcut pe credit. Dar eroarea lui Napoleon nu îi era p­­lanchierii , i-a supravieţ­at aurului şi a terminat pe văţaţi să se boiul nu poa luni” » — ’ fă, pre no­ma­nui lor ■ /ÎV:’ Scrisori din Franţa Cronica ideilor în Franţa nouă Cine a învins pe Napo­leon ? — Rolul factoru­lui economic în istorie. — Un studiu nou despre »Napoleon și eco­nomia dirijată". I»" te M vitali, lemnele In aula Academiei comerciale şi in­dustriale, d. ing. I. Tonescu-Muscel, con­ferenţiar universitar, a vorbit e­l des­pre câteva „Aspecte din domeniul fi­brelor textile", domeniu atât de arid acum 10 ani dar cu noţiunile căruia opi­nia noastră publică s’a familiarizat atât de­ bine­ în prezent. Dublul aspect­: economic şi sfinţi­tic al­ fibrelor , textile conferenţiarul s’a priceput să-l îmbine şi agrementeze cu o serie de date impresionante asupra e­­conomiei textile mondiale în principal şi, în subsidiar, scoţând în relief repar­tiţia producţiei şi consumului pe glob precum şi ofensiva uriaşă pentru fabri­carea fibrelor artificiale. Dacă India produce toată iuta, China I şi Japonia 9/10 din mătasea naturală, Australia 1/3 dar toată lâna, nici Eu­ropa nu rămâne mai s pre­jos ca autar­hia economică, de­oarece ce prezintă in comerţul mondial cu aproape toată pro­ducţia Inului şi cânepei şi cu mai mult­ de jumătate din fibrele artificiale, care au ajuns la­ o producţie anuală de 1/8 din recolta mondială de pe glob şi de 25 ori mai mare decât a mătăsii natu­rale. Dealtminteri, această impetuositate a tehnicii de fabricat fibrele­ artificiale a asigurat în bună parte, Europei belige­rante independenţa în acţiunile de or­ganizare a războiului,, independenţă care i-a lipsit fatal in războiul din 1914—la VINERI 2 Iulie O PREMIERA EXCEPŢIONALA TEATRUL DE ARTĂ COLORADO tel. 4.41.32 Sală cu aer condiţionat. Adăpost antiaerian Un spectacol care va pasiona publicul Capitalei prin noutatea formulelor sale artistice. Un eveniment­­ al stagiunii de vară 2 acte. *— 20 tablouri O înscenare cum n’a mai fost Regia : Ion Şahighian, Soare Z. Soare, N. Massim Reţineţi locuri pentru premieră la Mag. „Orfeu" şi la casa teatrului str. G. G. Asan. Telefon 4.41.32 PRIMELE MATINEURI Sâmbătă 3 și Duminică 4 Iulie ora 4 Curentul A MUC XVI, No. 350, Joi | iulie 1­943 Ciewtaturii Primim dintr’un colţ depărtat de ţară, o pla­­­chetă de versuri întitulată „întoarcerea în ţărână” şi semnată G. Ioniţă. Auto­rul un tânăr desigur, ce sbucrumă să îşi caute un drum propriu şi e inte­­­resant că motivele lui, sunt desprinse din preocupări grave, sociale, ceiace este mai mult decât meritoriu pentru un debutant. Iată un clişeu luat din poezia „Moşteniri”: „Cu bicile duderilor loviţi Din leat şi fără hrisov şi istoviţi. Strămoşii mei venind din nouă pălmaş Brăncesc cu fruntea ’n besndi pe urmaş. Ei nu horesc în graiul meu sudălmi Şi nu ridică pumnii blestemând. Dar rostul lor amar mi-l gem in gând Si truda de zadar mi-o scriu in palmi. Poeziile populare ale Românilor, de V. Alexan­dri vor apare într’o nouă şi interesantă ediţie, în editura vGh. Mecu, in ca­­­drul acelei utile biblioteci „Naţionala”, în care au ieşit de sub teascuri Poveşti şi Amintiri din Copilărie de I. Creangă. Tot aceiaşi tipa­ri­­ţă, va pune peste câteva zile în librării romanele : Ficeie doctonului March de Luisa M. Alcoot şi Tom Jones de N. Fielding. έn ciclul ediţiilor definitive, ale romanelor lui Cesari Petrescu, editate de „Cugetarea”, au fost puse in librării : „Aurul ne­­­gru”, „Comoara Regelui Dromichet" şi „La Paradis General”. Acei­aş editură mai lansează a treia ediţie din „Huliga­nii” lui Mirc­ea F.tirade, precum şi­­ro­manul „Preot fără voe” de Damian Strachi. La ! August va apare in editura FumMfile­ .Bf**»«*, volumul II din operele lu Mihai E­­minescu, in ediţia rustică a d-lui Ier pessicius. Voluimul acesta va apare nu­mai intr’un număr de 2000 de exem­plare şi nu va putea fi procurat, de­cât de către aceia cart­­e insenul anti­cipat la sediul editurii. Săptămânal Săpătmâna C. F. R. a devenit una dintre cele mai interesante publica­­­ţiuni periodice. In ultimul număr is­căleam : Ilerie Chendi, Joachim Bo­­­tez : Două călătoare; Al. Philipide, P. Cerna, Al. Lascarov Moldovanu: Poşta lui Dumnezeu; D. Kamabat: Comemo­rarea lui Ovid Dessuşianu; Al. Raicu: Cărţi noul; Const. Goran: Elegia anilor; Ioan Georgescu: Versuri, etc. Un ma­­­terial variat ce se adresează celor 90 mii de cetitori ai revistei. Încadrează acest substanţial material literar. Unul dintre romanele cari au cunoscut un enorm, s­ucces de librărie, în ultimul timp, este Ţăranii de Wladislav Rey­­mond. E vorba de o frescă de mari proporţii, în care e zugrăvită magis­­­tral voinţa oamenilor dintr’un sat, îm­binată cu o poezie sguduitoare, a tem­­­­eică­ de totdeauna. Alături de faptele proprii zise, se întâlnesc magistrale sondalgii psihologice şi paginii descrip­tive, care pot fi luate ca model de ro­mancierii tineri de azi. Plaiuri Năsăudene ( se întitulează o nouă revistă apărută zilele acestea şi care este organul de afirmare „al celor plecaţi din ţara răsvrătirilor năsăudene pentru a îm­plini porunca destinului ardelean. Pre­zentată într’o admirabilă ţinută gra­fică, revista cuprinde numele multor poeţi şi scriitori din părţile Năsăudului. Dintre valoroasele colaborări tre­­­buesc semnalate pe cele ale d-lor dr. Lau­renţiu Oanea, Titius Mălai, Ion Th. Ilea, Emanoil Cobzalău George Todo­­­ran, Iosif Naghiu, dr. I­lie Drăianu, Va­­sile Netea, Dumitru Nacu, Ju­stim Ilieşu. Cel dintâi istoriograf care şi-a consacrat viaţa şi activitatea sa cunoaşterea trecutului Bucureştilor, a fost locotenent colonelul Dim. Pa­­­pasoglu. Acest iubitor al primului oraş al ţa­rei îi consacră d. dr. N. Vătămanu, un studiu amplu pe care îl publică „Ga­zeta Municipală". O serie de date inedite asupra tre­cutului Bucureştilor sunt cuprinse in acest interesant studiu. Ultimul număr al „Gazetei Munici­pale“ mai cuprinde pe lângă materia­lul informativ obişnuit,­­o bogată docu­mentare a­supra activităţei administra­­­ţiei comunale a Capitalei şi a prefectu­rilor şi primări­illor din ţară. Aurel Itugariu am­eciatul scriitor bănăţean, a scos în editura Institutului Social Banat-Cri­­şana din Timişoara, o amplă lucrare documentară, în care prezintă şi biblio­grafia literară a acestui tineret. Cartea conţine note asupra tuturor scriitorilor şi publiciştilor din Banat, începând cu anul 1918, in ordine alfabetică, reuşind să umple un gol simţit în literatura provinciei Nu s'a scris pânâ acum decât note fugitive asupra romanului „Fata doctorului Ambrozie” de Dem. Iordane, apărut In ed. Gh. Mecu­s, cu atât­ mai ciudat, Cu cât e vorba de o carte revelatoare, care in oricare altă parte ar putea im­pune singură un scriitor, datorită cali­tăţilor de analiză şi novaţiune­ emoţio­nante pe care o conţine. Şi a­ docodeşte, nescriindu-se despre el, că asistăm în­­tr’adevăr, la o inerţie trecătoare, desi­gur, a criticei literare. A apărut revista „ŞCOALA DE VIEAŢA” a Aso­ciaţiei generale a învăţătorilor, de sub direcţia d-lui Teodor Iacobescu, un nu­măr bogat pe luna iunie 1943, cu un cuprins, din care spicuim Prof. G. Taş­­că, 39 de ani de la moartea lui Spiru Haret; N. Iorga, înainte; Pamfil Şei­­caru, „Trei Doamne şi toţi trei“; T. Ia­­cobescu, Pentru ridicarea satelor; E­­manoil Bucuţa, Griji de astăzi: învă­ţătorii războiului. Ap. D. Ciurea, Datină pentru o şezătoare de Paşti ; dr. I. Si­mion, Sensibilitatea şi temperamentul copiilor ; L. Iov, închinare ostaşilor ; Do­rian Grozdan, Urmele strămoşilor; T. Iacobesu, învăţătorii pe front; D. V. Toni,­­ Vasile Păunescu, O cronică bogată, recenzii de cărţi şi reviste. Expoziţii Expoziţia liceului industrial Gh. Chiţu, din str. Popa Petre Nr. 31 va ră­mâne deschisă până în sea­ra zilei de 30 iunie a. c. LA ZI A şti o limbă Este unul din cele mai plicticoase lucruri comune să afirmi că a şti cu adevărat o limbă străină, înseamnă s’o fi deprins de mititel şi s’o fi desăvârşit apoi în sculele gramaticei şi ale literaturii. Aşa va fi făcut, de pildă, Frederic cel Mare al Prusiei care a chemat la curtea m pe Voltaire. Şi aşa va fi făcut vestita scriitoare americană Pearl Buck pentru ca să ajungă profesoareă la universitatea din Nanking : de mică copilă, a crescut deavalma şi s’a tăvălit cu puii de Chinezi in ţărâna stepelor mongole pe unde tatăl ei a fost misionar metodist. Se poate Învăţa şi numai după cărţi o limbă străină , dar atunci se ‘ntâmplă o mare ciudăţenie : capeţi diplomă de specialitatea principală in cutare vorbire şi scriere a altui popor, şi de specialitate secundară in limba pe care ai supt-o de la sânul mamei... Să ţii cu putinţă aşa ceva ?... Intr’o dimineaţă, rătăcind pe ulicioara ceea singuratecă ce desparte cimitirul parizian Montparnasse in două m’am luat după nişte ederă rever­­sându-se peste zid, şi am aflat înăuntru mormântul lui Baudelaire. Ce re­velaţie !... Dar nu m’am mulţumit cu atât . Nu departe, nişte ciocli scoborau ceva într’o criptă ; m’am dus către ei, şi ca unul care aveam licenţa in franţuzeşte, m’am dat in vorbă... Vai, nimic dar nimic n’am priceput din b­lii cum vorbiau oamenii aceia !... De întâmplarea asta nu m’am mângâiat decât mai apoi, când hoinărind pe aleele celuilalt mare cimitir, Père Lan­chaise, ce văzui ?... Pe lespedea de marmoră albă a unui mormânt scria, un slove scobite cu dalta, cu accent grav pe E . HOMME DE LETTRES Cum ?... Va să zică şi franţujii greşesc chiar în limba lor !... mi-am zis nedumerit. Eu ştiam din cărţi că nu se pune nici un fel de accent pe o vocală precedând o consoană diablă... Ce-ar mai putea vedea bietul Marcel Proust ce scrie pe lespedea sa de moarte ?... Această eroare de ortografie săpată în marmoră... Această greșală diacritică pe care Bandry de Saunier, cel care și-a bătut joc de gramatica Academiei franceze, o asemue cu o pată de untură... El zice : La faute d’ortographie, est une tache de graisse sur un vetement; la faute de syntaxe, — une éruciation. O râgâială .. Toate gândurile acestea mi-au fost deşteptate, după ce am isprăvit de cetit măiastră tălmăcire din româneşte în franţuzeşte a d-lui Yves An­ger : L’Auberge d’Anceretza de Mihail Sadoveanu. Ce desfătare, dar mai ales ce lecţie de limba franţuzească pentru cei care nădăjduesc să cunoască idio­mul lui Villon numai din cărţi ! Cine altcineva decât un francez cunoscând bine limba noastră, ar fi putut tălmăci atât de galic proza ilustrului nostru povestitor aşa de colorată, aşa de bogată în expresii neaoş moldoveneşti ?... Şi cu toate astea, iată !... La pagina 152 citim grande viile , iar la pagina 154, grande viile... Dar despre acest înalt omagiu adus literelor nostre de d. Yves An­ger, rămâne să mai scriem. Joachim Botez 9 i£al SPECTACOLELE ZILEI Miercuri 30 Iunie 1943 ORT.: Sinodul Sf. Apostoli. CAT.: Sinodul Sf. Apostoli. PROT.: Sinodul Apostolilor. TEATRE I NAȚIONAL: „Călătorie in întunerec". (Inhiderea stagiunei). STUDIO: „Surorile Aman”. COLORADO: „Alechinada” (premieri). COMOEDIA: „Vitamina M.“. ALHAMBRA: „Gioconda iubeşte". MUNCĂ ŞI LUMINĂ : „Producţia Con­servatorului Muncitoresc“. CINEMATOGRAFE Centru ARO: „Odinioară" cu Jarah Leander, jurnal SCALA: „Secretul doamnei in alb", jurnal de război. CAPITOL : „Patimi încătuşate" cu Fos­­co Giachetti. TRIANON : „Prima Iubire” cu Danielle Darieux, jurnal nou. FANTASIO: „Căi greşite" jurnal nou. REGAL : M. A. S. Năluca Mărilor şi jurnal. SAVOY : „Condamnat la însurătoare" cu Paola Barbara şi Gina Cervi, jur­nal 70. SELECT „Oraşul de aur" FEMINA: „Pat şi Patachon” in .Ham­­let şi Ofelia” şi jurnal nou. BULEVARD PALAS : „Lucrezia Bor­gia“ ultimul jurnal. ARPA : Omul venit de pe mare cu Ma­ria Mercader, Jurnal nou. VICTORIA : „Miliardarul Cântăreţ" şi jurnal. ELISÉE : „Singurătate", jurnal, compa­nia de balet. BIZANTIN : „Jocul cu Moartea" şi re­vistă. FRANKLIN:­­Ultimul spectacol­ si tor­­nai. CORSO : „Geniu şi nebunie", jurnal U. F. A. şi O. N. C. 69. OMNIA: „Prizonierul din Santa Cruz", jurnal şi revistă cu Tanti Grigoriu. NISSA : „Vreau să mă mărit", trupa de reviste Valeriu Moraru. Cartiere AIDA: „Ispitele tinereţii” compania de reviste Geo Măicănescu-Bimbo Măr­­culescu, jurnal. ALCAZAR : „Bal la Castel" jurnal 6­, trupă de reviste. AMERICAN : „Prima întâlnire“ o trupă nouă de reviste. BARCELONA : Beatrice Cellei, jurnal şi revistă. BUCUREŞTII-NOUI: „Un vis vienez", jurnal şi revistă CARMEN : „Vivere“, jurnal, compania de reviste ..Carmen" CARMEN SYLVA : „Neguţătorul de sclave“, jurnal. Trupa de reviste Nicu Burmaz CLASIC: „Prizonierul din Santa Cruz”, jurnal. COTROCENI : „Scamponi" jurnal. O. N C. şi U. F. A. CRANGAŞI : „Piratul Negru", jurnal O. N. C. şi U. F. A. DACIA : „Contract cu diavolul", jurnal Nr. 68. DIANA: „Pionerul junglei", jurnal, tru­pa Jean Tomas DICHIU : „Iluzii", jurnal, trupa de re­viste Wally Mateescu, ELDORADO : „Marco Visconti", Jurnal O. N. C. — U. F. A FLORIDA : „Fanfula Caludi". Jurnal GLORIA : „Truxa", jurnal. ILEANA: „Pilotul ghinionist", jurnal IZBÂNDA : „Macario Caw-Boy" jur­­nal 69 MARCONI : „Unde cerul şi marea se In­tâlnesc“, compania de reviste M Bejan, MARNA: „Vream să mă mărit", Jurnal compania de reviste Titi Mihăilescu, MILANO : „Casa păcatelor”, Jurnal MIORIŢA : „Duelul“, Jurnal. MODEL: „Asediul cetăţii Osaka". Jur­nal O. N. C. — U. F. A., trupa de re­viste Georgescu Iaşi. NERO : „Pentru un sărut", jurnal. NONI : „Cavalerul mascat" şi jurnal. ODEON : „Nota zero la purtare", jurnal. FACHE: „Absenţe nemotivate" comp Ion Boereşti, jurnal 69. PARIS : „7 ani de noroc". Jurnal. re­vistă. REX : „Tereza Veneroi", jurnal. ROMA : „Macario Cow-Boy“, jurnal 69 SPLENDID : „Verdictul" jurnal 68 trupă de reviste. TOMIS : „Rembrandt", jurnal. UNIC : „Hotarele iubirii“, jurnal VOLGA : „Scampolo", jurnal 68. VENUS : „Colanul din Veneția“, jurnal, trupă de reviste. VERGU: „Iubirea cea mare", jurnal trupă de reviste. VOLTA-BUZEȘTI : „Femeia îndărăt­nică" jurnal, trupă de reviste. UNIREA: „Regele Circului“, jurnal și revistă. Teatrul „Muncă şi Lumină" Premiera piesei „CAZEMATA VO­LUNTARILOR“, scrisă de Locot. Col. în rezervă Ionescu Radu şi N. Neamţu Ottonel, va avea loc în ziua de Vineri 2 Iulie, la ora 19, având în distribuţie pe d-nele: Coca Ştefănescu, Elena Rodu, Xonia Beza, Eugenia Rădulescu, şi pe d-nii: N. Mihuţă, Ion Iliescu, Tra­­ian Vărăşteanu, Ion Stoenescu, N. Şte­­fănescu, Cristofor Vitencu, Romulus Neacşu, Const. Vârtejanu, N. Nicolau Valentin, Gheorghe Gheorghiu. Direcţia de scenă: MARIN IORDA. Studio joacă „Evadare” in matineu, piesa de Artturi Jărviluom, cu d-nele L. Cru­­ceanu M. Demetriad, Eug. Popovici şi d-nii H. Polizu , Gabor, I. Radu, C. Neacşu, I. Anastasiad, Amigdalis, ş. a. SEARA : piesa d-ne,­ Ana Luca : „Pe urma soarelui” cu distribuţia de la pre­mieră : d-nele Eliza Petrăchescu, Nelly D­ord­ea, Cella Dima, şi d-nii Ovid Bră­­descu, G. Demetru, ş. a. Conferinţe Duminică 4 iulie, ora 18, va avea loc­ în sala Dalles conferinţa d-l­u co­mandor Verbiceanu Marius, despre „Japonia“. Intrarea liberă. Teatrul Naţional Astă seară Teatrul Naţional prezintă pentru ultima oară în această stagiune piesa d-nei Sorana Topa „Călătorie in întuneric“ având rolurile principale d-nele : Sorana Topa, Maria Bom, d-nii: N Bălţăteanu, Toma Dumitrul, M Gingulescu, Al. Alexandrescu ş. a. Televiziune în culori Tehnica germană a televiziunii a în­registrat nouă succese senzaţionale. A reuşit construcţia unor celule fotoelec­­trice sensibile la culori şi prin aceasta transmiterea culorilor pe calea ziunii Experienţele arată, că în curând se va putea introduce televiziunea la culori pe plan mai larg. avi 30 * lunie 1993 RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI SI POSTUL DACIA ROMANA 6,55—8 00 . Ora dimineţii. Deschiderea emisiunii. Radio jurnal Concert de di­mineaţă executat de fanfara reg de gardă călare, condus de cpt. I. Todor Închiderea emisiunii RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI SI POSTUL DACIA ROMANA 12.45 : Deschiderea emisiunii . Ora o­­ficială. Radio jurnal (informativ, agri­col şi cultural). 13.00 : Ora ostaşului. RADIO ROMANIA RADIO BUCUREŞTI 13.50 : Ştirile serviciului german 14.30: Ora oficială Radio jurnal 14.15 : Publicitate. 14.30 : Ora răniţilor : Orchestra Lu­ceafărul. ’ 15.30 : Muzică variată (discuri). * RADIO ROMANA RADIO BUCURESTI SI POSTUL DACIA ROMANA 15.40 : Pasta militară radio 16.40 : Emisiune specială în limba rusa. RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI 17.00 : Orchestra Ionel Budişteanu. 17.30 : Orchestra Ion Luca Bănăţeanu. 18 00: Muzică italiană simfonică (discuri). , 18.30 • D-na Ana Seulescu : Despre Asistenta socială. Cele văzute în Ger­mania. 18.45 : Marii cântăreţi cântă muzică Italiană (discuri). RADIO ROMANIA 19.00 : Jurnal în limba turcă. RADIO BUCUREŞTI 19.00 - Ştirile serviciului german. RADIO ROMANIA RADIO BUCURESTI 19.15 : D-ra Nadia Chebap. pian. 19.40 : Publicitate. 19.45 ■ Ora oficială. Radio jurnal (inf­­­ormativ şi cultural). 20.00 Viata noastră culturală de Ero. Bucara. . 20.15 : Corul Radio condus de prol­'on Croitoru . 20.40 : Universitatea Radio. QU«VI Cugetări ale scriitorilor moderni . Silgen Lovinescu - Titu Maiorescu. 21.00 • Ora Germaniei 22.00 ■ Radio jurnal Sport 22.15 ■ Publicitate. „ „ • . 22.20 Dela Grinz' la Kallaaburg,. prezentare de Horia • Furtuna, voce : Arta Florescu. erne- [istm Si Anssm­­b­ul tF ‘‘‘Hl/f1’' 23.00 muzeă variată uşoară (discuri). 23.30 ■ închiderea emisiunii. 21.50 -23.00 : Emisiune pentru străină­tate pe postul Dacia Română RADIO MOLDOVA 13 00: Deschiderea emisiunii învăţă­tura zilei. Muzică din operete (discuri) 13.30 • Radio jurnal (I). 13 45 : Taraful Const. Vânturache. 14.30 : Muzică distractivă (discuri). 15.00 : închiderea emisiunii de prânz. 18.30: Deschiderea emsiunii Marturi ialiene şi germane (discuri) 19.00 : Conferinţă , avocat Osvald Racovitză : Societatea de gimnastică, sport şi muzica din Iaşi. 19.15 : Dasuri vechi (discuri) 19.40 • D-ra Adriana Stănescu. voce. 20.30 • Conferinţă : prof. Mircea Mariaş : Creaţie şi contemplaţie în artă. 20.15 : D .Const. Repta. flaut. 20.35 ; Muzică vocală (discuri) 21.00 Radio jurnal (II) 21.15 D. Gh Loghin : Prezentarea piesei .Bogdan Dragoş” 21.30 : Seară de teatru : „Bogdan Dra­goș“ adaptare radiofonică după m­esa lui Mihail Eminescu, de George Dem. Lo­hin, interpretată de artiștii Teatrului­­ National din Iași. * 22:15 : Muzică variată (discur). * 22:30: închiderea emisiunii

Next