Curentul, iunie 1944 (Anul 17, nr. 5851-5880)
1944-06-01 / nr. 5851
Rusia, Polonia şi solidarizarea panslavă — de PAMFIL ŞEICARU ~————— Se poate desprinde — în ultimul timp — o sforţare continuă a Rusiei Sovietice de a înlătura rezistenţele fireşti ale guvernului polonez de la Londra, care se trudeşte să apere patrimoniul naţional, aşa cum era definit pe harta Europei în 1939. Moscova îşi dă seama că nu va putea pătrunde în politica internă a Poloniei sprijinindu-se doar pe elementele comuniste — de altfel foarte reduse ca influenţă — de aceia vrea să cucerească prin toate mijloacele şi alte partide cu o mai puternică influenţă în viaţa politică poloneză. O deosebită atenţie dă partidului naţional democrat, care exercită o mare influenţă în Polonia,— trei reprezentanţi ai acestui partid vor intra în guvernul de la Londra, iar în consiliul naţional polon vor intra cinci membri ai partidului naţional democrat, în care vor mai intra şi reprezentanţi ai micilor partide poloneze. Tratative sunt în curs. Este caracteristică declaraţia făcută ziarului „Daily Telegraph“ din 27 Mai de către d. Berezovski, unul din membrii delegaţiei Consiliului naţional polon, care, cu privire la raporturile cu Rusia, a spus : „relaţiile polonoruse depăşesc cu mult însemnătatea unei probleme interne poloneze. Acest tratament atinge în principiu interesele tuturor ţărilor limitrofe de la Scandinavia şi până la Turcia“. Este bine de ştiut că în Polonia a luat fiinţă la 1 ianuarie 1944 Consiliul naţional polon, înfiinţat la Varşovia de partidele democratice şi grupările poloneze care reprezintă rezistenţa naţională. O foarte interesantă manifestare în linia sforţărilor Rusiei Sovietice de a cuceri simpatiile poloneze este aceia pe care ne-o redă într-o telegramă, Harold King, corespondentul special al agenţiei Reuter din Moscova. Cităm această telegramă care ne dă un nou aspect al politicei de o desăvârşită disimulare a Rusiei sovietice căutând să convingă că nu are intenţia să se amestece în treburile interne ale Poloniei, impunând cu orice preţ partidul comunist, doar cel mult să ceară câteva locuri în guvern pentru reprezentanţii partidului comunist. Am putea spune că suntem în faza unei adormiri a vigilenţelor naţionale prin cloroformizarea instinctului de conservare . „Profesorul Oscar Lange, de la Universitatea din Cracovia, sosit în Rusia din Statele Unite pentru a vizita unităţile armatei polone din Uniunea Sovietică, a declarat că a fost primit aseară de mareşalul Stalin care i-a spus că Polonia va juca un rol foarte important în Europa de mâine. Este în interesul Uniunii Sovietice ca Polonia să fie puternică. Stalin şi profesorul Lange au vorbit în limba rusă, fără translatori, în prezenţa lui Molotov, iar translatorul Pavlov, care a asistat pe Stalin la conferinţa de la Teheran, a stenografiat convorbirea între Stalin şi Lange. Convorbirea a fost francă şi cordială. Prof. Lange a declarat că Stalin are cunoştinţă şi înţelege toate aspectele problemei polone. Prof. Lange a adăugat că în urma vizitei sale la Moscova el s-a convins de două puncte principale : 1) Uniunea Sovietică este absolut sinceră şi hotărâtă să vadă guvernul polon capabil să preia administrarea Poloniei, imediat după ce primele părţi ale Statului Polon vor fi eliberate în urma înaintării armatei roşii. 2) Armata polonă din Rusia se compune din polonezi cari au o idee precisă în ce priveşte viitorul ţării lor; ostaşii polonezi din Rusia nu admit reîntoarcerea regimului care a domnit în Polonia înainte de război; ei recunosc necesitatea reformei agrare în Polonia, dar arată că această reformă nu trebue să fie bazată pe colectivizare. Armata polonă, formată în Rusia după aprobarea guvernului sovietic, este de părere — unanimă — că e ridicol să se creadă că Polonia poate fi bolşevizată“. Nu punem la îndoială buna credinţă a profesorului Oscar Lange decât în măsura în care creese adversitatea faţă de guvernul polon de la Londra, adversitate mărturisită în această afirmaţie: „ostaşii polonezi din Rusia nu admit reîntoarcerea regimului care a domnit în Polonia înainte de războiu“; or, în bună parte guvernul de la Londra se compune din elemente care au jucat un rol politic înainte de 1939. Că domnul profesor Oscar Lange a fost încântat, — şi nu mai puţin tovarăşul Stalin, — o dovedeşte faptul că a simţit oportunitatea stenografierii convorbirii, căreia i-a atribuit o importanţă excepţională Noi reţinem din declaraţiile d-lui prof. Oscar Lange, de la Universitatea din Cracovia, doar această afirmaţie: „Armata polonă, care s-a format în Rusia după aprobarea guvernului sovietic, este de părere unanimă că e ridicol să se creadă că Polonia poate fi bolşevizată“. Pentru mai bine de trei ani de sforţări pentru a catehiza soldaţii şi ofiţerii polonezi, convertindu-i la bolşevism, pentru toate mijloacele de persuasiune, de constrângeri aspre, de trimiteri în lagăre sau în cimitire comune ca la Katyn, rezultatul este întristător pentru propaganda bolşevică, polonezii dovedindu-se refractari ideologiei ruseşti. Cu un genial simţ al oportunităţilor, Stalin va fi amânat acţiunea de bolşevizare a Poloniei, pentru a cuceri mai uşor încrederea partidelor democrate, cărora să li se dezarmeze neîncrederea. Este o metodă mult mai potrivită să nu forţeze etapele. Pentru această fază a politicei ruseşti faţă de Polonia se urmăreşte surparea autorităţii guvernului polon de la Londra şi înlăturarea comandanţilor trupelor ce luptă alături de armatele anglo-americane. O telegramă a agenţiei Reuter din 29 Mai ne anunţă: „Generalul Sir Harold Alexander a decorat pe generalul Anders, comandantul corpului de armată polonă din Italia, cu ordinul Jaretierei pentru conducerea exemplară a trupelor poloneze în Italia“. Trebue să notăm că nu de mult comitetul aşa zişilor patrioţi polonezi din Moscova şi partidul social-democrat din Londra au cerut demisia generalului Anders. Fără îndoială că generalul Anders va fi dovedit calităţi excepţionale de curaj şi de comandament, dar nu mai puţin a contribuit la decorarea cu cel mai mare ordin englez şi necesitatea simţită de guvernul englez de a da o replică manevrelor pe linii interioare ale Moscovei. Bineînţeles că acţiunea politică a Rusiei Sovietice este mult mai energică, mai complexă, mai întortochiată decât şi-o pot inagina anglo-americanii, a căror politică dominată de un pragmatism al imediatului, cu greu poate să descifreze în variatele disimulări, în contrazicerile voite, linia constantă a politicei ruseşti. Să nu pierdem din vedere că Stalin dovedeşte o artă desăvârşită în disimularea permanenţelor de direcţie ale politicei ruseşti, printr’o trecere a acestor permanenţe în succesiunea contrazicerilor. Nu se mai vorbeşte de Komintern, dar Tito este comunist acceptat de Londra. Şi fiindcă se ivesc unele rezistenţe politice în Balcani, se actualizează panslavismul. Corespondentul ziarului „Manchester Guardian“ cu data de 29 Mai scrie: „Un manifest, semnat de reprezentanţii celor nouă naţiuni slave şi adresat către toţi slavii din lumea întreagă, a fost publicat după întrunirea panslavă, ţinută Dumineca trecută la Londra. Membrii guvernului cehoslovac şi ai ambasadei sovietice din Londra precum şi peste 500 de bulgari, cehoslovaci şi iugoslavi au fost prezenţi. Drapelul sovietic a fost arborat în centrul drapelelor naţiunilor unite. Printre cei prezenţi au fost femeile slave în costumele lor naţionale şi ofiţerii în uniformele armatelor cehoslovace şi iugoslave. Un mesaj special a fost trimis acestei adunări din partea comitetului panslav din Moscova, care arată că cooperarea tuturor naţiunilor slave în cursul războiului şi după război reprezintă un factor indispensabil pentru o pace de lungă durată. Printre alte mesagii primite de adunarea panslavă, a fost un mesaj din partea organizaţiei poloneze din Londra şi din partea tineretului iugoslav, care acum câteva zile a ţinut un congres undeva în munţii Iugoslaviei. Din partea polonezilor din Marea Britanie nu au fost prezenţi decât doi delegaţi ai unui grup de opoziţie poloneză. Partidele poloneze responsabile au refuzat să ia parte la această întrunire. „Profesorul Boris Furlan (iugoslav) spune că această conferinţă slavă din Londra, care se ţine pentru întâia oară în capitala Marii Britanii, arată necesitatea vitală a cooperării nu numai între popoarele slave, ci şi între popoarele slave şi popoarele anglo-saxone. „Seton Watson a spus că acest război, în care rasa anglo-saxonă a intrat în lupta împotriva Germaniei, a dovedit că şi popoarele slave ocupă primul loc în lupta comună împotriva duşmanului lor de totdeauna. „Manifestul subliniază dorinţa unanimă a tuturor slavilor de a asigura cooperarea tuturor naţiunilor slave şi de a contribui pentru a menţine amiciţia între toate popoarele în alianţa lor democratică şi în special cu poporul britanic. „Adunarea a trimis mesagii de salutare d-lor Roosevelt, Churchill, Stalin, Tito şi Beneş. Un apel special a fost făcut în manifest către naţiunea polonă. „Moarte Germaniei“ a fost lozinca principală, scrisă în cele 9 limbi slave, care a decorat placarde, plasate în sala adunării. In acelaş timp „Manchester Guardian“ consacră un articol special d lui dr. Beneş, care a împlinit Duminecă 28 Mai, 60 de ani, arătând că preşedintele republicei cehoslovace are în spatele sale 29 de ani de serviciu public neîntrerupt, adică un record aproape fără precedent. Prin diplomaţia sa din exil, d. Beneş a reuşit să restabilească situaţia internaţională a ţării sale, servind devotat cauza democraţiei şi recunoscând că Uniunea Sovietelor este un protector natural al popoarelor slave. Se ştie că ultima conferinţă slavă a avut loc la Praga în 1908, iar iniţiativa se datora marelui bogătaş Borzenko de la Odessa, care încă din 1906 şi-a consacrat o bună parte din averea lui intereselor rasei slave. Conferinţa slavă de la Praga a fost pregătită de omul politic ceh Kramar, după ce în prealabil a luat contact cu Petrogradul. Se spera să fie raliaţi ideii panslave şi polonezii, în special se puneau mari speranţe în Zdziechowski, profesor la Universitatea din Cracovia, unde scotea o revistă „Revista slavă“, care însă era oprită să intre în Rusia. Conferinţa şi-a început dezbaterile în sala festivă a primăriei din Praga. Fireşte că ordinea de zi nu cuprindea nimic politic, se ocupa de procesul unei expoziţii panslave la Moscova, de organizarea turismului interslav, de organizarea şi extinderea sololilor în toate ţările slave, de organizarea unei bănci slave, de raporturi literare, de organizarea unui comitet permanent al ţărilor slave. Dezbaterile — deşi ordinea de zi nu prevedea nimic politic —, nu au fost publice, iar gazetarii nu au fost primiţi decât sub condiţia să păstreze tăcere, nepublicând nimic. Nu au lipsit chiar manifestaţii de prietenie din partea ruşilor faţă de delegaţii polonezi. Un delegat polonez, răspunzând discursului rostit de delegatul rus Maklovsky, a amintit prietenia care lega pe Mickiewicz şi pe Puşkin. Dar toate au rămas deziderate, iluziile polonezilor au fost spulberate, realitatea cotropitoare a Rusiei a rămas intactă. Din nou acum Moscova reia vechea idee a solidarităţii popoarelor slave, congresul de la Londra dă o actualizare panslavismului, dar la acest congres „partidele poloneze responsabile au refuzat să ia parte.“ Reticenţa poloneză este explicabilă, Polonia fiind suficient de încercată în ceea ce priveşte sincerităţile ruseşti, s’ar putea însă ca Stalin să dea provizoriu unele satisfacţii Poloniei pentru a realiza înainte de sfârşitul războiului blocul popoarelor slave care să reprezinte o strivitoare forţă la conferinţa păcii. In orice caz, suntem obligaţi să socotim în viitor tot mai pronunţată ideia panslavă, care în cazul prăbuşirii Germaniei, va domina în Europa. Nu poate fi vorba de o integrare a Europei în sfera de influenţă engleză sau americană, dar va trebui să ne pregătim în caz de victorie a Rusiei Sovietice, de o fază slavă în civilizația Europei. Solidarizările slave pun sumbre probleme de viitor, cu atât mai mult cu cât Moscova este mult mai lucidă în ceia ce priveşte scopurile, mai diversă, mai hotărîtă în ceea ce priveşte mijloacele. Să reţinem data congresului panslav de la Londra. ===== wtmmmmm g Marina la jertfă || Conducikii printre vitejii eroicei rezistenţe de la Sevastopol Sosesc în rând convoaiele. Cei care au crezut în Patrie... Mareşali ...„Contraamiralul MACELLARIU, comandantul forţelor maritime române, a fost decorat cu crucea de Cavaler al ordinului „CRUCEA DE FER"... ...Ochii trec repede peste informaţia laconică a ziarelor... Dar gândul sboară cu două săptămâni înapoi către amurgul acela de Vineri 12 Mai, când bastimentele tatuate de rănile bătăliilor apărură la orizontul văzduhului cu marame de pâclă. Nave multe şi stranie mişcare, în rada portului. Dinspre Asfinţit, pătrunde dincoace de far un cap de convoi, cu severă siluetă de crucişător, urmat de câteva mici ambarcaţiuni; puitor de mine în zile calme, vasul acesta aduce acum la bord mii de ostaşi români şi germani din Crimeea. Mai spre larg ,altă navă cu conturul estompat de păcla fumurie a amurginii, este un vas sub pavilion german sosit peste noapte cu multă apă la bord, în urma loviturilor primite, și acum rămas vremelnic departe de port, de vreme ce pescarul nu îi mai îngăduie accesul la cheie. In portul plin de trupe române şi germane. Mareşal şi Conducător soseşte pe neaşteptate, oprindu se o clipă spre a privi freamătul acestui furnicar de uniforme: unele unităţi se încolonează, altele au şi pornit spre punctele de cartiruire. Cozorocul curb al chipiului german se înfrăţeşte pretutindeni cu beretele Vânătorilor noştri de munte, semeţ culcate pe sprânceană. Cei de colo, cari tresăriră la ivirea siluetei sprintene a Conducătorului, sunt munteni din „Divizia de cremene“ a generalului Dumitrache, învingătorii de la Alagir şi de la Nalcik, pe cari chiar acum un an îi priveai strecind în parada lor de lângă Simferopol, acolo, între colinele înflorite ale Crimeei. SOSESC CONVOAIELE, SOSESC... Raportul de astăzi, 12 Mai, lămureşte că în mare sunt încă pe drum, cu evacuaţi de la Sevastopol, 9 convoaie cuprinzând 7 mari nave de tarnsport şi 46 ambarcaţiuni şi vase de escortă, deopotrivă tixite şi acestea cu trupe îmbarcate In cursul ultimei dimineţi, iată, mai sosiră la malul românesc alte 6 convoaie, cu un total de 23 nave de transport şi escortă. Oră cu oră, sunt centralizate rapoartele radiotelegrafice primite de la bastimentele în drum. Un submarin raporta adineaori că este urmărit de o navă sovietică, la 38 mile de capul Caliacra Aviaţia de luptă a pornit într'acale acum un sfert de oră, pe urmele avioanelor de recunoaştere. In largul portului, distrugătorul „Regele Ferdinand“ are cinstea de a primi cei dintâi inspecţia Mareşalului Antonescu. In faţa frontului de berete, comandantul contra-torpilorului, locot, comandor Samson prezintă Conducătorului acest echipaj până adineaori istovit de oboseală, acum insă de la un flanc la celalt subit înviorat, cu frunţile trufaş înălţate spre soare. Distrugătorul s’a întors chiar astă noapte... Raportând Mareşalului cum şi-a îndeplinit misiunea în operaţiunile de evacuare a trupelor române şi germane dela Sevastopol, rocot,comandorul Samson lămureşte în fraze sobre obârşia numeroaselor găuri de schije primite de navă la suprastructură şi la borduri. „Regele Ferdinand“ a avut de îndurat şi de învins şase atacuri date de avioanele torpiloare şi bombardierele sovietice . Primul atac, — cu bombe în picaj şi mitraliere. Nici un rezultat. Al doilea atac, — cu mitraliere de 20 mm. şi saci de grenade Molotov. Câţiva răniţi şi un mort la bord. Al treilea atac, — în prcaj cu bombe şi mitraliere grele. Doi morţi la bord. Al patrulea atac cu bombe, — fără rezultat. Al cincilea atac, — cu torpile, fără efect. Al şaselea atac, — cu bombe. Nici o victimă. Fiecare val de avioane roşii, înverşunându-se cu ciudă şi exasperată turbare împotriva navei care poartă ca un talisman de noroc numele Regelui întregitor, a lansat între 70 şi 700 bombe; căzând în apă foarte aproape de vas, multe dintre aceste bombe au împroşcat cu schije corpul navei, sfredelind cam pretutindeni bordajul. Dintre cele două bombe incendiare căzute pe punte, una singură a lovit un cheson cu muniţii, imediat svârlit de echipaj în valuri... In fruntea scurtei liste de morţi, comandantul rosteşte numele elevului Hristodorescu, căruia alaltăieri ,de 10 Mai, îi sosise înălţarea la gradul de aspirant... Patetica înmărmurire a acestui front de marinari, cu tăcerea severă a buzelor şi a trupurilor, dă relief mai dramatic apelului celor răniţi la bord, în frunte cu căpitanul Sârbu Tiberiu şi locot. Petrescu Benone. Şi par’că se însufleţiră chiar spintecatele măruntae ale distrugătorului. — respiră oarecum ceva uman, acum, şi în căldarea aceea nr. I, în tancurile de petrol 5 şi 6, cami deşi lovite totuşi nu au abandonat adâncurilor bastimentul cu pavilionul în bernă, cernit de povara camarazilor cărzuţi... Când la urarea Mareşalului . ..Bună ziua băeii !“ — echipajul răspunde cu un răsunător ,Să trăiţi !“ — în sufletul fiecăruia dintre noi palpită o clipă gândul că undeva pe câteva (Continuare in pug. bilaj Distrugătorul „maşinilor pe drum” spintecă valurile într’o misiune spre Sevasto p°l. (SMP — Teodorescu) Joi I iunie 1944 Proprietar : „Curentul” S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor No. 174/1938 Taxa poștală plătită In numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 ABONAMENTE : In provincie: 1 an 1.700 lei; 6 luni 900 lei; 3 luni 500 lei; In Capitală: 1 an 2.000 lei; 5 luni 1.000 lei; 6 fund 600 lei; Instituțiile particulare și de Stat 3.500 lei anual. La o piesă de artilerie antiaeriană din Franța. Ph. Serie.) IONUL EPITUCI AL POPOARELOR -------------- de ROMULUS DIANU -------------- Am citit în discursul d-lui Churchill că pacea viitoare in Europa îşi va răzima forţa pe un directoriu de naţiuni, care va fi, mai mult, sau mai puţin, o ligă a naţiunilor modificată, şi prezidată ca o formulă nouă, de natură a mai anima speranţe, a întreţine iluzii, şi a dărui unei generaţii bucuriile simple ale credinţei naive. Căt de mult am dori ca un astfel de organism să-şi dea roadele, o dovedeşte devotamentul personal ce am păstrat Genevei, chiar în timpul când vream să lupt cu ridicolul caricatural în care neputinţa sistemului societar era reprezintată naţiunilor care preferau răsboiul. Formula însă nu e nouă, şi cunoscătorii anticităţii ştiu că Amphictyon a preconizat o asociaţie de felul aceleia despre care vorbeşte d. Churchill şi care s'a realizat, federând, din punct de vedere politic şi religios, douăsprezece popoare ale Greciei, care în frunte cu Delos şi Calauria, se întruneau în fiecare primăvară la Delphes, şi in fiecare toamnă la Thermopyle, prin deputaţii lor. Consiliul acesta amphictyonic al popoarelor păzea pacea, şi prezida ţocurile Pythienilor, funcţionând ca un tribunal arbitrar internaţional, dar deciziunile sale au dus la răsboaie sacre şi politice, pentru că erau contestate de cei nemulţumiţi. Europa ar fi fericită dacă d. Churchill, sau alt om politic, ar descoperi astăzi un sistem infailibil, care să concilieze toate interesele, şi care să pună capăt imperfecţiunilor omeneşti, deplorabile. Insă nimeni, în acest moment, nu mai crede în formule, şi aici rezidă una dintre racilele crizei morale mondiale. Istoria nu începe decât în clipa când omul a devenit o fiinţă morală. Până atunci era deajuns zoologia. Omul a făcut însă o rebeliune contra naturii, ieşind din starea de inocenţă paradisiacă în care era învăluit, prin chiar simbolicul act despre care vorbesc textele sfinte. Păcătui originar este un demers al său către libertate. De atunci, omul trebue să domine natural, să muncească, iar munca presupune aglomeraţii, iar aglomeraţia presupune discordii, proprietate, inegalitate civică. Numai cu acest preţ omul a putut trece de la starea naturală, la starea de civilizaţie Conflictul între voinţe, pe care-l crează neîncetat descoperirile ştiinţifice, foloasele, libertăţile, nu rămâne pe terenul raţiunii, ci pe acela al pasiunilor. Sunt convins că omul vrea pacea, dar natura sa II împiedecă în mod constant, pentru că această artistă din el ştie să tragă partea de bine din fiecare rău, şi răsboaiele au partea lor bună, în aceea că provoacă edificarea unui regim juridic. Latifundii imense de neştiinţă au fost defrişate de răsboaie, iar ştiinţa Dreptului şi-a întins mereu limitele competenţii. Limbile, religiile, rassele, fac imposibilă o dominaţie universală. Omul este acelaş pretutindeni, iar diferenţele dintre oameni nu sunt decât efectele luptei de adaptare la diferenţele de climat; dovadă este faptul că există atâtea rasse, câte anotimpuri sunt: albă, galbenă, roşie şi neagră. Ca cetăţean al unui Stat, omul trebue să se supună statutelor care conduc societatea naţională, spunea Kant la sfârşitul celuilalt secol, dar ca cetăţean al lumii, omul rămâne liber, şi are datoria să vorbească de foarte sus, pentru universalitatea fiinţelor rezonabile. Numai identificându-se cu universalul, cu uniunea tuturor, omul poate cuceri o libertate, sau o fericire, fie şi provizorie. Pentru a vorbi astfel, trebue să lepede toate urile. Aceste idei ar fi putut fi înţelese până în 1939, dar ignoranţa unora este cauza, pierzării tuturor, iar ignoranţa este totdeauna plină de ură, deci de forţă. Dacă Europa va mai cunoaşte binefacerile unui consiliu amphicronic al popoarelor, din nou ura va înnarma pana celor sarcastici, şi cerneala caricaturiştilor cari vor lucra orbeşte în numele unor interese ignorate chiar de ei, şi din nou lupta va fi dislocată de pe terenul kantian al raţiunii, şi din datele experienţii ca sursă unică a cunoaşterii... Este totuş bine ca lumea să reînceapă bunele clădiri pe care nu a ştiut că le are, şi de la care nu a ştiut ce să ceară, sau ce să aştepte. Aceste instituţii însă nu pot amenda libertatea, şi nu pot începe prin a interzice vreunui popor vre-o idee, sau vre-o formă care aparţine vocaţiei sale. Ştiu că, in Europa, există astăzi, şi au existat totdeauna, nefericite congestii de infecţie ideologică, dar dacă ele sunt naturale, acolo, nici un consiliu nu le va putea extirpa. începând cu Crucea, şi chiar înnainte de Cruce, cocardele toate au venit pe lume cu un ideal, dar invariabil idealurile au vărsat sânge inocent, întocmai ca Don Quichotte, pe câmpiile Buscaei. Iată pentru ce miraculoasele instituţii promise pentru pace, ne lasă într'o îndurerată stare de scepticism, tocmai pe noi cari am crezut cu putere intr'un sistem care s'a prăbuşit, prefaţând atâtea alte prăbuşiri de hotare, între care şi ale noastre proprii. *— "" . Jm» Regele Feisal al Irakului va petrece vara la Alexandria ADANA, 30 (Rador). — Corespondentul agenției DNR transmite: După o știre a Agenției de presă arabe, Regele Feisal al Irakului va petrece vara la Alexandria. COMANDAMENTUL DE CĂPETENIE AL ARMATEI Comunicat asupra operațiunilor M ia fle 1 Mai li e Nistrul inferior și în Basarabia de mijloc niciun eveniment deosebit. La Nord de Iași, activitate locală de luptă mai intensă. PRESTAREA MUNCII OBLIGATORII, INDIVIDUALE ŞI OBŞTEŞTI COMUNICAT Preşedinţia Consiliului de miniştri comunică : Decretul-lege pentru reglementarea procedurii de chemare la prestarea muncii obligatorii, individuale şi obşteşti, se va aplica fără întârziere tuturor funcţionarilor publici care nu prestează efectiv şi permanent serviciul pentru care sunt retribuiţi, în special celor aflaţi în vacanţe, concedii, precum şi refugiaţilor. Membrii corpului didactic şi preoţii pot fi chemaţi la serviciul de muncă individuală, în special în activitatea de asistenţă socială şi ocrotirea sinistraţilor. Femeile căsătorite şi care se ocupă de menaj sau de îngrijirea familiei, nu vor putea fi chemate la muncă mai mult de 5 zile consecutive pe lună, vor putea fi însă chemate la prestarea serviciului de muncă individuală un termen mai mare de 5 zile, dacă prestează numai 2-3 ore pe zi. Citiţi în pag. IV-a : Cronica războiului de ROMULUS SEIŞANU