Curentul, iunie 1944 (Anul 17, nr. 5851-5880)

1944-06-10 / nr. 5860

AWl XVII, XI 5860L 4 PAGINI 7 LEI Director: " PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANE: 8.27.53 3.40.86 4.84.40 3.40.88 3.27.53 4.89.28 Biroul comenzilor. Personalul, Contenciosul 192.58 Proprietar: „Curentul” S. A. R, Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor No. 174/1938 Taxa poştală plătită în numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 ABONAMENTE: In provincie: 1 an 1.700 lei; 6 luni 900 lei; 3 luni 500 lei; In Capitală : 1 an 2.000 lei; 6 luni 1.000 lei; 3 luni 600 lei; Instituţiile particulare şi de Stat 3.500 lei anual Redacţia Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politică Redacţia sportivă Provincia Cab. directorului Ad­torul delegat Contab. şi depoz. A­ton. şi publici! Expediţia şi vânz. Tipografia 6.24.47 5.54.83 3.40.80 3.40.84 4.23.32 4.84.48 Situaţia politică suferă o eclip­să, fiindcă pe primul plan au trecut evenimentele militare, a căror desfăşurare poate să in­fluenţeze fie într’un sens fie în­­tr’altul raporturile politice din­tre forţele în luptă. Anglo-americanii vor să obţi­nă un succes decisiv chiar în a­­cest an, nu cuceriri de spaţii, nici dacă ar izbuti să se resfire pe întreaga Franţă, ajungând chiar până la linia fortificată a Rhinului nu ar fi satisfăcuţi, fiindcă politic sunt obligaţi să aibă Germania scoasă din luptă înainte de alegerile prezidenţiale din Statele­ Unite care au loc în luna Noembrie. Din aceleaşi considerente, americanii vor dez­­lănţui ofensiva în Septembrie şi împotriva Japoniei. Fără îndoia­lă că toate acţiunile militare sunt, în ultima analiză, subordo­nate politicului, dar când pentru un prestigiu politic se impun sacrificii prea mari şi comanda­mentul militar este obligat să nesocotească adesea consideren­tele tactice pentru a da satisfac­ţie celor politice, nu totdeauna, rezultatele sunt strălucite. Ni­mic mai periculos într’o acţiune militară care trebue să se des­făşoare logic, decât precipitarea ei determinată fie de o ambiţie politică, fie de necesitatea de a consolida o situaţie politică în o­­pinia publică. Necontestat că înaltul coman­dament anglo-american a pregă­tit cu minuţiozitate extraordina­ră invazia, dar necesitatea poli­tică îi impune o cadenţă extrem de accelerată spre a obţine bă­tălia decisivă cu armata germană chiar în cursul acestei veri. Am face o gravă eroare dacă am so­coti că debarcările se vor conti­nua numai în lungul coastei de nord a Franţei. Concentrările masive din Corsica, această in­dicaţie din comunicatul­­ oficial anglo-american. „Bombardiere­le grele au atacat portul Livor­no, liniile ferate dealungul Ri­vierei italiene şi Rivierei fran­ceze“ este o indicaţie precisă a intenţiei anglo-americane de a executa debarcări în aceste di­recţii. Chiar şi cucerirea portu­lui Civita-Vecchia, la nord vest de Roma ca şi a oraşului Su­­biacco, situat la nord-est, ne în­dreptăţeşte să credem că vor să-şi conjuge aceste acţiuni cu o eventuală debarcare pe coasta mării Tireniene la Livorno-Va trebui să ne aşteptăm apoi şi la o debarcare pe coasta Dal­maţiei care, cum este foarte pro­babil, va coincide cu o reluare a ofensivei ruseşti în direcţia sud­­est. Nici un sacrificiu nu va fi o­­colit de către comandamentul anglo-american, dar succesul nu este un monolog pe câmpul de bătae, un monolog bine conce­put şi bine rostit, ci un sângeros dialog, concluzia fiind în func­ţie şi de inamic. De aceia, în presa engleză, în afară de bucuria începutului in­vaziei, îşi face apariţia întreba­rea •• „Ce va face inamicul“, în­trebarea fecundează o serie de articole apărute în ziarele lon­doneze, în care se analizează di­feritele posibilităţi ce stau des­chise la îndemâna comandamen­tului german, şi care rămân încă neclare în ceea ce priveşte alege­rea lor. Cu toate că respiră o în­cântare de primele rezultate do­bândite, nu se uită să se subli­nieze că mari încercări sunt de aşteptat. Ziarul „Times“ cu data de 8 iu­nie, rezumă situaţia astfel: „Ma­rina britanică nu a fost nimicită, forţele navale şi cele aeriene a­­liate au dovedit dominaţia lor pe mare şi în aer. Mai grea este si­tuaţia infanteriei aliate“. Un slab ecou al realităţii aflăm in această declaraţie a generalu­lui Eisenhower difuzată de pos­tul de radio Londra în ziua de 8 iunie: „până în ziua de ieri, re­alizările înfăptuite de către tru­pele de invazie au fost sub nive­lul aşteptărilor, dar, după amiaza de ieri situaţia s-a îmbunătăţit şi dezvoltarea operaţiilor în Franţa de nord continuă în modul dorit De altă parte, Comandamentul german trimite fără întrerupere rezerve pe câmpul bătăliei. A­­genţia germană Transocean ne informează: „în districtul de coastă Caen este în toiu o bătălie năpraznică. Lupte crâncene se dau între unităţile blindate“­ In acelaş timp, debarcarea de noui trupe continuă, dând proporţii din ce în ce mai mari unităţilor angajate în luptă­ Nu se poate desprinde nimic clar din aceste începuturi şi nu lipsesc unele reţinute îngrijorări anglo-americane, fiindcă înaltul comandament aliat este conştient de forţa adversarului pe care îl înfruntă. In această privinţă, sunt interesante declaraţiile fă­cute de d. Churchill în Camera Comunelor în ziua de 8 iunie. Le redăm aşa cum au fost­ difu­zate de postul de radio Londra : „D Churchill, drept răspuns la întrebările puse în Camera Co­munelor, a declarat : „Nu am avut intenţia să fac vreo decla­raţie azi dimineaţă, asupra mer­sului bătăliei din Franţa. Nu voi face nicio declaraţie până ce nu se va întâmpla ceva excepţional pe acest front. Cred că toate chestiunile care vă interesează, au fost clarificate cu desăvârşire prin rapoartele publicate în pre­sa noastră de corespondenţi mi­litari acreditaţi pe fronturile combatante. Am vrut să spun aceasta înainte de week-end, în speranţă că membrii parlamen­tului, ducându-se în circumscrip­ţiile lor electorale nu numai că vor menţine moralul populaţiei la nivelul necesar, ci şi vor da avertismente insistente împotri­va supraoptimismului şi împo­triva ideei că toate lucrurile vor­ fi rezolvate în mod automat, pre­venind populaţia că primejdii mari ne aşteaptă şi că încordări enorme de forţe sunt încă de aşteptat. Edgar Granville a întrebat dacă nu este adevărat că d. Churchill nu vrea să facă decla­raţii asupra mersului evenimen­telor militare fiindcă are inten­ţie să facă o vizită personală în Franţa. D. Churchill nu a răspuns nimic la această întrebare“. Dacă d. Churchill — care nu poate fi acuzat de lipsă de opti­mism, ba uneori este exuberant de încredere ca un adolescent — simte necesitatea să recomande un cât mai radical corectiv îm­potriva supraoptimismului şi îm­potriva ideei că toate „lucrurile vor fi rezolvate în chip automat, prevenind populaţia că primejdii mari ne aşteaptă şi încordări enorme de forţe sunt încă de aşteptat”, înseamnă că optimis­mul său confruntat cu realitatea câmpurilor de bătae a primit unele grave avertismente. Şi calmul comandamentului german este o indicaţie. Fireşte fiecare zi, fiecare oră vine plină de surprize, ţesând din zeci şi sute de mii de sacri­ficii de vieţi, steagul victoriei, care nu ştim încă în rândurile că­rei armate va flutura. Nimic mai periculos decât ju­decăţile pripite, concluziile u­­şoare la succesiunea vertiginoasă a instabilităţii sorţilor de pe câm­purile de bătae, un ecru la supraoptimism de PAMFIL ŞEICARU întors din a 500-a misiune, Cpt. Alex. Șerbănescu (x) un as al vânătoarei noastre, este primit cu căldură de sburătorii grupului său. (SMP. — Pelin Dumitru) pe wmm BERLIN 8 (Rador). — Gam vreo 50—60 de avioane de vânătoare bri­tanice au atacat târziu în după a­­miaza zilei de 6 Iunie și in noaptea următoare un grup de distrugere german la Golful Biscaya. Avioanele s’au apropiat la o mare înălţime, pentru ca apoi să se coboa­re din nou până aproape de pământ. Ele au fost identificate la timp şi primite cu un violent tir de apărare. Focul concentric a nimicit primul val al avioanelor arcatoare şi a îm­­pedecat celelalte valuri să-şi arunce bombele cu preciziune. Deşi avioanele de vânătoare inami­ce şi-au continuat atacurile până târziu noapte, ele nu au putut reali­za însă niciun succes. Toate bombele au căzut în apă. Apărarea antiaeriană de bord a ob­­ţinut, dimpotrivă, o serie de lovituri în plin. Mai multe avioane de vânătoare britanice s’au înapoiat din drum lă­sând un nor gros de fum in urma lor. Din cauza întunericului nu s’a pu­tut stabili cu preciziune numărul a­­viomelor doborâte. Cronica războiului de ROMULUS SEIŞANU Ziua a 3-a a invaziei.­­ Luptele din zonele capetelor de pod Situaţia ce s’a creiat pe coasta de caracterizează prin sforţările ce le nord a Franţei, după 48 ore de la debarcarea celor dintâi forţe anglo­ a­­mericane, nu poate fi încă bine defi­nită din punct de vedere tactic şi strategic. Aceasta se explică prin în­săşi complexitatea ce o prezintă o­­peraţiunile succesive impuse de o in­vazie în stil mare pe continent, precum şi de obstacolele numeroase ce le întâmpină în faza iniţială gru­pele de divizii debarcate în câteva regiuni, în vederea dezvoltării şi a unificării capetelor de pod , precum şi a rezistenţei îndârjite ce o opun for­ţele germane de siguranţă şi de a­­părare în zona coastei canalului Mâ­necii, protejată de un sistem de for­tificaţii eşalonate în adâncime. După ocuparea Franţei de nord, în 1940, germanii au întreprins cele din­tâi lucrări de fortificaţii în zona li­­torală a canalului Mânecii, sub con­ducerea organizaţiei Todt, care s’au terminat în vara acelui an. Rezultă dintr’un raport oficial al amiralului Raeder, fostul comandant al flotei germane, că lucrările din 1940 au avut un caracter provizoriu, impuse de necesităţile urgente ale apărării coastei Canalului Mânecii. De aceea s’a întocmit alt plan în care s’a pre­văzut executarea unui vast sistem de fortificaţii, de baze de sprijin, poziţii betonate, refugii subterane, curse antitanc, terenuri minate şi o reţea întinsă de comunicaţii între centrele de sprijin. Tot atunci s’au făcut practicabile instalaţi­­e din por­turile Cherbourg, Le Havre, Boulog­ne şi Dunkerque, ce fuseseră distruse în timpul campaniei din vara anului 1940. In cursul anilor 1943—1944 şi a­­cest sistem de apărare a fost com­pletat şi în parte modificat după ce­rinţele moderne în materie de protec­ţie a coastelor şi de fortificaţii eşalo­nate în adâncime. Bineînţeles că şi comandamentul anglo-american a cunoscut valoarea acestor lucrări defensive şi în planul său de invazie a prevăzut măsurile cele mai indicate pentru a uşura pe­ cât posibil pătrunderea forţelor de­barcate în zona litorală a canalului Mânecii. Situaţia în această zonă se fac grupurile de forţe anglo-ameri­cane de a dezvolta şi unifica capetele de pod şi prin alternanţa atacurilor lor şi a contra-atacurilor germane în regiunile cele mai importante. Capul de pod principal anglo-american este cel de pe ambele maluri ale fluviului Orne, situat în apropiere de estuarul acestui fluviu. El are o lăţime de 35 km. și o adâncime ce variază intre 6—10 km. Comandatul grupului de forţe anglo-americane urmăreşte scopul să dezvolte acest cap de pod, atât în di­recţia Caen, cât şi în direcţia sud­­vest, spre Bayeux şi să stabilească legătura cu corpul de paraşutişti con­centrat în regiunea Vire. Până ori, n’au fost atinse obiecti­vele fixate din cauza ripostei germa­ne sub forma unor contra-atacuri vi­olente, care au ţinut în foc trupele anglo-americane. In spaţiul capului de pod dela văr­sarea fluviului Orne, continuă să de­barce noui unităţi, spre a întări pe cele aflate acolo. Alte lupte s’au angajat in sectorul Bayeux, unde forţe puternice anglo­­americane au atacat în direcţia sud­­vest, urmate de un contra-atac ger­man şi în regiunea Carentan, unde deasemenea sunt în curs lupte vio­lente. Atât in noaptea de 7-8 iunie, cât şi în ziua următoare, numeroase echi­pe de paraşutişti anglo-americani, au fost lansaţi din avioane, atât pe coa­sta de vest a peninsulei Contentin, între localităţile Lessay şi Coutance, cât şi coasta de est a aceleaşi penin­sule, între Quineville şi Madeleine, precum şi mai la răsărit, în regiunile Cozuié — Pont L’Eveque şi Falaise- Argentan, de la sud de oraşul Caen. Germanii anunţă lichidarea capului de pod de la Grandcamp, încă din faza sa iniţială când avea dimensiuni modeste. Până acum invazia e tot în faza sa iniţială, aşa că nu se pot formula anin­uni asupra rezultatelor ce le-a nhfîrnit invazia în ieri trei zile n*» ansamblul zonei lîtoraîe în care *’■*„ barcările vor continua cu orice sa­crificii, forțele anglo-americane vor căuta să unească capetele de pod spre a forma unul princiipal, după care se va cristaliza un front de luptă. Zona litorală a canalului Mâ­necii, care până azi, face parte din zona de operaţiuni se întinde pe o lungime de 200 km., sectorul cel mai important fiind cel de la vest. Experţii militari germani, care con­sideră foarte importante forţele puse la dispoziţia generalului Montgo­mery pentru operaţiunile ce sunt în curs în Nordul Franţei, cred că se vor efectua şi alte debarcări pe coas­tele de vest ale Atlanticului. Ţinând seama de efectivele unită­ţilor debarcate până acum în nordul Franţei, nu se poate considera a­­ceastă operaţiune cu o simplă di­versiune. Din aceste unităţi fac parte şi acelea ale armatei I-a americane de sub comanda generalului Bradley, care au operat în Africa de nord. In Italia centrală, luptele continuă în regiunea de la vest, nord și est de Roma, în cursul cărora forțele alia­te au câştigat teren. # Pe frontul oriental, situaţia gene­rală este neschimbată. Foştii miniştri bulgari decoraţi de Regenţi SOFIA, 8 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D N. B. transmite : Regenţii au primit rol succesiv pe d-nid Bojiloff, fost prim ministru, Sis­­manoff, fost ministru de externe, şi Christoff, fost ministru de interne. Oraşul Koeln bombardat BERLIN, 8 (Rador). — Avioane britanice izolate au aruncat in cursul nopţii trecute bombe în regiunea o­­raşului Koeln. Şi bazilica din Lisieux PARIS, 8 (Rador). — Coresponden­tul Agenţiei D. N. B. transmite: Ştirea bombardării celebrului loc de pelerinaj al francezilor, Lisieux, în cursul căreia vestita bazilică a su­ferit grave avarii din cauza bombelor care au lovit-o în plin, a provocat o mare indignare în presa pariziană. Ziarele atrag în deosebi atenţiunea a­­supra bombardării­­ticestei bazilice, consacrată pe vremuri de cardinalul Paceli, actualul Papă, onorând pe Pa­troana ei, Sf. Tereza. Ziarele cred că știrea distrugerii a­­ceste bazilice va întrista peste mă­­sură pe Papa. 30 avioane doborâte deasupra Germaniei BERLIN, 8 (Rador). — Avioanele de vânătoare de noapte, care la noap­tea spre 8 Iunie au atacat numeroa­­se formaţiuni de avioane britanice au doborât, după şirile de până acum, 30 de avioane de bombardament te­­tramotoare Nota oficială a guvernu­lui portughez asupra problemei Wolframului LISABONA, 8 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei C. N. R. transmite : Preşidenţia consiliului a remis Miercuri după amiază, presei, o notă o­­ficială, din care reese că în urma unei note cu caracter ultimativ a guvernului britanic guvernul Portugaliei s-a văzut constrâns a înceta imediat orice export de wolfram. Steagurile roşii pe străzile Romei BERNA, 8 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei DNR transmite: După cum anunţă coresponden­­tul din Roma al lui „United Press“, se văd pe străzile oraşului steaguri roşii comuniste, având ciocanul şi securea. Pe străzile oraşului trec grupuri de tineri ce salută cu brațul ridi­cat și pumnul închis. COMANDAMENTUL in­ din zina de II lai 19M­­ Pe Nistrul inferior şi nu Basarabia de mijloc nici un eveniment important. La Nord de laşi, toate contraatacurile sovietice au fost respinse cu mari pierderi, distrugându-se şi 31 care de luptă inamice. In operaţiunile ofensi­ve executate de trupele germane şi române, la Nord de Iaşi, intre­ 30 Mai şi 7 Iunie, forţele sovieti­c au fost aruncate spre Nord cu toată rezistenţa lor înverşunată. Poziţiile noastre au fost considerabil îmbună­tăţite iar inamicul a suferit următoarele pierderi grele : 1400 prizonieri şi mai multe mii de morţi, 209 care de luptă, 309 tunuri, 109 aruncătoare, 117 puşti anticar, 350 mitral­iere, 382 pistoale-mitra­­liere, 2365 arme şi 8290 mine. Acţiunea trupelor noastre a fost sprijinită în mod eficace de aviaţia română şi germană. In rule aeriene si­nrin focul armelor terestre au fost doborîte 364 avioane inamice. In cursul aces­tor operațiuni, s-a distins în mod deosebit maiorul Langa Tertulian care a căzut ca un erou in frun­tea batalionului său de vânători de munte. Prin invazie Germania a fost determinată să iasă din defensivă Prin telefon de la coresp. nostru din Berlin BERLIN, 8. — Războiul celor 3 fron­turi care a devenit realitate prin acţiu­nea de debarcare la 6 Iunie a aliaţilor ■preocupă mai departe întreaga presă germană. Din felul în care opinia pu­blică germană ia cunoştinţă de orice fază şi orice eveniment in legătură cu evo­luţia invaziei se recunoaşte aprigul in­teres ce-l frământă fiecare. Pe fron­tul invaziei se profilează ultima şansă a beligeranţilor. Acesta este punctul de vedere nu numai al fiecărui cetăţean german ci şi al oficialităţilor germane. Voelkischer Beobachter, organul condu­cerii germane, constată: dacă inamicul reuşeşte in campania invaziei, atunci urmările pentru Germania şi adiaţii săi vor fi incalculabile, însemnând pur şi simplu sfârşitul acestora. Alte ziare de­clară : decizia stă exclusiv in mâinile luptătorilor germani de pe malul Atlanti­cului. Comunicatele germane succinte oferă o idee sugestivă a violenţei ne mai­pomenite a bătăliei din Normandia. Aceste comunicate descriu acţiunile di­viziilor de debarcare aeriană anglo-a­mericane cari sunt transportate in punctele nevralgice cu ajutorul planoa­relor şi vaselor speciale de debarcare dând o luptă disperată cu prilejul ma­nevrelor de debarcare cu multipla gamă de obstacole: câmpurile de mine, stâlpii ascuţiţi, barajele de sârmă ghimpată, etc. Din comunicatele corespondenţilor de război germani luate de pe câmpurile de luptă din Vest iese puternic in relief spiritul cu care sunt animate trupele germane în această luptă apocaliptică şi sentimentele pe cari le trăeşte din străfunduri orice soldat german aprig hotărât să se revanşeze împotriva unui adversar care i-a devastat luni de-a­­rândul patria, i-a masacrat femeile şi copii. Astfel se discerne pe cazematele blindate, pe amplasamentele şi instala­ţiile fortificaţiilor precum şi pe hărţile de tragere inscripţii al cărui conţinut dă în vileag puternic că soldatul german a purces de astă dată la luptă fiind cel mai înverşpunat dintre toţi luptătorii, aplicând deviza „ochi pentru ochi, din­te pentru dinte’’. Inscripţii ca : „răsbu­­nare pentru Hamburg", „plată pentru Colonia", „represalii pentru Muenser" scrise cu litere înalte cât omul pe zi­durile de beton ca expresie a voinţei nestrămutate de luptă. Deasemenea şi infanteriştii germani poartă inscripţii pe căştile lor de oţel şi pe banderole la mâini, reliefând că ura cea mai apri­gă a patriei înrâureşte în cel mai înalt grad şi pe poziţiile cele mai înaintate ale frontului invazia Ziarele germane publică şi reportaţii ce descriu între­buinţarea aşa numitelor trupe de pa­raşutişti fictive acri nu sunt altceva de­cât nişte manechine umplute cu explo­zibil. Cercurile militare germane făcând consideraţiuni asupra celor 3 fronturi şi asupra importanţei lor strategice, toate trei fiind caracterizate pentru Germania, fronturi defensive. Primul rang îl de­ţine frontul invaziei atât prin semnifi­caţia sa cât şi prin proporţiile sale. Fron­tul răsăritean deţine al doilea loc, iar frontul italian a ajuns să aibă abia gra­dul al treilea. Toate aceste trei fronturi îşi pot pierde totuşi caract­erul lor de­fensiv în momentul când conducerea germană intenţionează acest lucru. A­­ceastă stare de lucruri,de care trebue să ţie neapărat seama atât anglo-ame­ricanii cât şi Ruşii, îngreuiază simţitor situaţia celor trei mari puteri. Până la începerea invaziei aliaţii puteau să sconteze cu siguranţă faptul că condu­cerea germană se va menţine în strate­gia sa la forma defensivă în cele două fronturi existente până acum, în Est şi în Italia Prin debarcările anglo-ame­ricane efectuate pe coasta canalului a fost eliminată pentru conducerea ger­mană necesitate­a de ordin strategic de a rămâne în defensivă. Acestea sunt convingerile ce domină actualmente cercurile militare germane care îşi ex­primă cea mai desăvârşită încredere în desfăşurarea evenimentelor. Au intrat în acţiune masive contraatacuri germane In cercurile militare germane se de­clară astăzi referitor la frontul inva­ziei că a intrat în acţiune un masiv contraatac german împotriva capului de pod din golful Senei creiat de trupele de debarcare anglo-american. După ce a fost recunoscut centrul de gravitaţie al atacului anglo-american au fost puse în mişcare diviziile germane atacatoare care se aflau pregătite în acest scop, astfel încât actualmente iniţiativa a tre­cut de partea Germanilor. Experţii mi­litari berlinezi scontează pe o Intensi­ficare crescândă a proporţiilor bătăliei. Centrul de gravitaţie al luptelor se află între gurile râului Orne în Est şi oraşul Caen în Vest. La Vest de Orne contra­atacurile germane au atinse obiectivele fixate. După cum se menţionează la Berlin punctele de sprijin germane din valul Atlanticului aflătoare înăuntrul capului de podi nord-american o pun mai departe cea mai îndârjită rezistenţă. Obiectivul apropiat al trupelor de de­barcare anglo-americane este de a li­chida cu aceste puncte de sprijin ger­mane şi de a stabili joncţiunea între di­ferite puncte de debarcare. Centrele de gravitaţie al luptelor sun­t ca şi înainte între Bayou şi Canne. A­­cesta este singurul loc unde adversarul a izbutit să formeze un cap de pod o­­cupând o fâşie din teren care are forma unui dreptunghi îngust cu lungimea de numai 15 k­m. Celelalte capete de po­duri mici pe care anglo-americanii pu­tuseră să le constituie au fost lichidate între timp Un centru de luptă desvol­­tat de trupele de debarcare aeriană şi de paraşutişti se află actualmente şi pe coasta răsăriteană a Norman­di­ei, totuşi acest spaţiu nu mai joacă un rol ope­rativ deoarece după părerea cercurilor militare germane informate, va fi li­chidat în scurt timp. Referitor la situaţia de pe fiecare spa­ţiu de luptă rezultă pe temeiul eveni­mentelor militare din cursul zilei de ieri, următorul tablou: 1) Un atac concentric efectuat de for­maţiuni de şoc germane pe malul estic al râului Orne în ultimile ore ale zilei de ieri împotriva unui cap de debar­care inamic a decimat literalmente o întreagă divizie de debarcare aeriană ce lupta acolo. Inamicul a fost încer­­cuit complet şi dinspre mare. 2) Centrul de gravitaţie al eforturilor inamice şi cel mai important câmp de luptă sunt în momentul de faţă por­­ţiun de coastă ce se întinde la gurile râului Orne spre Vest până la Caen unde, potrivit ultimului comunicat ger­man, inamicul a pornit la atac în di­recţie sud-vestică, dar concomitent a început şi contraatacul german dat de rezerve germane. Intrarea rapidă în acţiune a trupelor blindate ale Mareşalului Rommel a ză­dărnicit total planurile conducerii ina­mice. Faza actuală se caracterizează prin aceea că deşi au trecut 3 zile de eforturi extraordinare anglo-americanii nu dis­pun încă de nici un port în Franţa pentru a putea debarca grosul forţelor lor de invazie. Din recunoaşterile ger­mane rezultă că totuşi considerabile for­maţiuni de unităţi navale, vase de transport şi bastimente de răsboi se află sub presiune in canalul Bristol și în alte numeroase porturi din sudul An­gliei. Ziar italian iern punerea sub acuzare a Regelui Victor Emanuel AMSTERDAM, 8 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei DNR transmite: După cum află agenţia „Reuter" din Roma, ziarul italian „Avanti“ a cerut punerea sub acuzare pu­blică a Rege­lui Victor Emanuel. Monarhul, declară ziarul, va trebui să răspundă de vorbele şi acţiunile sale în faţa Adunării Constituante. Declaraţiile ministrului de externe al Suediei STOCKHOLM, 8 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei D. N. R. transmite : D. Guenther, ministrul afacerilor stră­ine al Suediei, a ţinut o cuvântare Marţi, cu prilejul sărbătoarei naţionale suedeze şi a zilei drapelului suedez, in oraşul Oestersund, din Suedia de nord după cum anunţă Agenţia de Presă Sue­deză. Intre altele d. Guenther a declarat că Suedia poate să ia asupra sa tot atât de făţiş ca şi oricare altă ţară răspun­derea pentru atitudinea şi politica ei in cursul anilor marelui război mondial. Referindu-se la lipsa de pregătire în înarmare a Suediei la începutul războiu­lui ministerul afacerilor străine a spus că atunci prevederea a trebuit să fie regula fundamentală a politiciei suedeze. Nimeni nu-şi face iluzia că o ţară mică cum este Suedia poate să devină o putere militară de comparat cu marile puteri. De asemeni, a incheit el, nimeni nu trebue să se amăgească cresând că Su­edia „mulţumită armatei sale, se află acum in siguraţă Mobilizarea miliţiei franceze VICHY, 8 (­p.). — Ministrul secretar de stat, Joseph Dar­­nand, a mobilizat miliţia fran­ceză din ordinul şefului guver­nului francez, d. Laval. D. Dar­­nand a adresat un apel miliţiei, prin care cere ca aceasta să înăbuşe cu cea mai mare ho­­tărîre şi asprime orice încer­care de sabotaj, chiar şi a a­­genţilor paraşutişti. Toţi aceia, care vor încerca să submineze moralul miliţiei vor fi dease­menea percepsiţi cu cea mai mare severitate. In apelul lui Dar­and se spune textual: „Cu începere de astăseară ordon mobilizarea gărzilor libere fran­ceze ale miliţiei. Ştiu că nu veţi da îndărăt de la sacrificiul su­prem. Sunt convins că şi alţii, care poartă idealul Franţei în sufletele lor, vor merge alături de voi. Viaţa cetăţenească din Franţa a încetat de a mai exis­ta. Acum vom trăi într'un peri­col continuu. Mâine, când fur­tuna va fi trecut, vom răsplăti pe credincioşi iar trădătorii şi slăbănogii îşi vor primi pe­deapsa cuvenită". -

Next