Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-07-10 / nr. 75

FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. ~ _____________ C ~­Ă­L­E­­­N­D­A­R­U­L SEPTAMANEI. _________­­ Stil vechiu. Stil nou. DIO A. PATRONUL DUE! Res. Soar. Ap. Soar. | Stil vechiu. Stil nou.­­ PIPA. _________PATRONUL PILEI.________| Res. Soar. Ap. Soar. Iulie. Iulie. Ore. m. Ore. m. Iulie. *?• 7 19 Duminică. Cuviosul Tom­a și Acachie. 4 24 7 36 11 23 Joi. Martira Eu­mia. _ 4 28 7 32 8 20 Luni. Martirul Pricopie. 4 25 7 35 12 24 Vineri Martirul Proclu și Ilarie. 4 29 7 31 9 21 Marți. Martirul Pancratie. Q­ 4 26 7 34 13 25 Sâmbătă. Soborul Arhanghelului Gavril. 4 30 7 30 10 22 Mercuri. 43 Martiri din Nicopoli. 4 27 7 33 14 26 Duminică. Apostolul Achila.­­ 4 31 7 29 PREȚUL ABONAMENTULUI; Iași și districte: Pe un an 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;— Germania: Pe 6 luni 18 franci Belgia, Elveția .— Pe șase luni 22 franci. ■ Italia. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI: Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia.—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și arunciurile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Drouot, 9. Exemplarul 40 bani. Revista internă. Plecarea Măriilor lor Domnul și Doam­na împreună cu A. Sa Principele Leo­pold, s’a efectuat de la Sinaia Mercurea trecută in condițiunile cele mai bune. La Brașov Suveranii noștri au fost și acum primiți cu adevărat entusiasm de toți românii de acolo, eșiri înainte cu mai multe khilometre, cuvinte, salutări călduroase, presentări oficiale la gară, toate aceste manifestări ale celei mai fru­moase primiri, cu tot incognitul auguști­­lor călători, au avut loc estimp ca și a­­nul trecut. In sala de Jos, M. M. L. L. ajungend la Pesta, au petrecut noaptea acolo , și au primit pe D-nii Miniștri maghiari, ca­re au ținut a se presenta și a felicita pe suveranul nostru. La 5 ale acesteia Vineri, Domnitorul ajuns la Viena, s-a oprit numai căte­va oare, și a continuat apoi drumul la Fran­tresbad la băi. D. Costaforu, agentul nostru la Viena a primit pe Măria Sa la Pesta, și la în­soțit apoi in călătoria sa la Viena. Prin­­ decretul domnesc Nr. 1353, se disolvă Consiliul județului Muscel dim­preună cu Comitetul Permanent și Cole­giile electorale sunt convocate pe zilele 24, 26 și 28 Iulie și 3 August, pentru a alege n­oii membri <-1 ° cunoiun. in ziua de 1 Iulie, prin decretul Nr. 1363, I. Sa Domnitorul a aprobat re­gulamentul intocmit asupra legei din Mar­tie 1873, pentru incuragiarea introduce­­rei industriei zahărului in țară. Eata in extenso acel regulament: 1) Conform legii pentru incuragiarea industriei zahărului in țară, înființarea de fabrice destinate acestei producțiuni, este liberă in ori­care punct al teritorului Ro­mâniei. 2) Guvernul va da autorizarea infiin­­țărei fabricelor de zahar, atăt societăților căt și particularilor cari o vor cere, în­­să numai conformăndu-se dispozițiunelor legii și regulamentului de față. 3) Autorizațiunea se va da de către Ministerul agriculturei, comerțului și lu­crărilor publice, către care, doritorii de a înființa asemenea fabrice vor trebui a se adresa. 4) Cererile de autorizațiune vor tre­bui să fie însoțite de următoarele acte: a) Un plan al fabricei, însoțit de un memoriu explicativ sistemei de fabricațiu­­ne, numerul și capacitatea vaselor ce va fi a se întrebuința, precum și cantitatea anuală aproximativă de zahar, ce fabrica va fi destinată a produce; b) Declarațiunea că din remășițile fa­­bricațiunii zahărului se va estrage sau nu alcool. 5) Autorizațiunea pentru înființarea fa­­bricelor de zahar, cu beneficiarile pre­văzute prin lege, nu vor putea fi acor­date decât in intervalul de 20 ani, socotit de la promulgarea legii (Martie 1873.) 6) In tot acest interval de 20 ani, za­hărul fabricat in țară va fi scutit de ori­ce imposit al Statului sau Comunelor. Ori­ce alt product al acestor fabrice, destinat vânzarii pe loc sau exportațiunei precum alcovul, băuturile riguoroase ș. c. l., vor fi supuse impositelor prevăzute de legile­­ erei. 7) In tot timpul concesiunei, concesi­onarul va presenta, la începutul fiecărui an, ministerului de agricultură, comerciu și lucrări publice, o listă detaliată de mașinele și productele ce va avea să im­porte in acel an, in trebuința fabricațiu­­nei zahărului. 8) Tot zaharul fabricat in țară, va trebui să poarte matca fabricei incrusta­tă pe căpâțină și pe hărtia care o aco­pere, căt și pe butoae; in caz contrar, se va considera ca contrabandă și se va confisca. 9) Acțiunile priîo«­ion­ante pentru înființare de fabrice de za­har, vor fi scutite de taxa timbrului. In asemene caz ănse, se va comunica ministerului agriculturei, comerțului și lu­crărilor publice numerul acțiunelor și su­ma ce ele reprezintă. 10) Sunt scutite de taxele vamale și comunale toate mașinele întrebuințate la fabricațiunea zahărului, in timpul prevă­zut de lege. 11) Societățile sau particularii cari vor dori să aducă mașini de felul acesta din străinătate, urmează mai întăi a prezen­ța ministerului agriculturei, comerțului și lucrărilor publice, o listă detaliată de toa­te mașinele ce au comandat, spre a li se da atunci un certificat de liberă impor­­tațiune. Acest certificat se va preda șefului va­mei pe unde se introduc acele mașine, de la care, vizat in regulă se va trans­mite ministerului agriculturei, comerțului și lucrărilor publice spre anulare. 12) In caz cănd s’ar dovedi că vre­una din persoanele sau societățile cărora s’a acordat autorizațiune a introduce ma­șini pentru fabricațiunea zahărului, ar a­duce in același timp mașini de felul a­­cesta și pentru vânzare sau altele, osebit de confiscarea obiectelor, li se va ridica încă și dreptul la scutirile ce le acordă legea fabricații zahărului. 13) Asemenea se va confisca și se va retrage dreptul de concesiune persoane­lor sau societăților, cari sub ori­ce for­mă, vor introduce zahar sau sirop de za­har din străinătate, spre a le trece apoi ca produse ale fabricelor lor, căci auto­­rizațiunea nu le este dată și nu pot be­neficia de avantajele legii, decăt anume pentru fabricarea zahărului chiar din­tfe ele cultivate in țară. 14) La finele fiecărui an, persoanele sau societățile autorizate pentru fabrica­țiunea zahărului, vor comunica ministe­rului agriculturei, comerțului și lucrărilor publice, un raport statistic asupra fabri­­cațiunei anului expirat. D. Ulinescu, președinte tribunalului de Ialomița, a fost pedepsit cu perderea sa­larului pe o lună. D-nii Becarian mem­bru, V. Ghimpețanu Procuror și A. Doi­­cescu, a fost destituiți pentru pricina ur­mătoare . Perceptorul Comunei Reviga, județul Ialomița, Vasile Georgescu, dis­părând din Comună fără a se putea da de urma sumei de 1067 lei 91 bani, a fost urmărit și prins de Sub-prefect. Fă­­utu­iu instrucțiunea cuvenită judele instruc­tor stabilește, că Giurgesc­u­­ a...— bani publici in valoarea indicată și că a falsificat o foaie de drum pe numele seu. Tribunalul de Ialomița înlătură fap­tul de deturnare și învinovăți pe Geor­gescu numai pentru falsificarea foaei de drum. Iată motivele acestei procedări: Georgescu presenta un certificat din par­tea lui Filip Lică fost primare, prin ca­re Filip Lică zice că acei bani i-a lăsat Georgescu in pastrarea sa pentru face­rea unei scoli, și a unei cancelarii noue in Comună. Acest Lică, este nașul incul­patului, și el a dat certificatul la insis­tența finului seu, pentru al scăpa din în­chisoare. Ministerul Justiției, făcând cer­cetări scrupuloase a găsit motivele scu­zei nefundate, și in urmare a făcut de­stituirile de mai sus. Revista Externă. FRANȚA. In ședința adunărei naționale din 15 iulie, raportorele Comisiei constituționale, Ventavon, a presentat in fine raportul comisiunei asupra organisărei puterilor lui Mac-Mahon. Proiec­tul corespunde pe deplin cu propunerile sub­comisiei și nu este de­căt o copie deterio­rată a principi­ilor constituționale prelucrate de Broglie. Majoritatea monarh­ică a comi­siunei a consimțit—după cerirea mareșalului—■ a menținea starea provisoriă și a crea un interim intre Republică și Monarh­ică; ea s-a pronunțat in contra propunerei lui Casimir Pek­er,—prin care se cerea proclamarea de­finitivă a Republicei—deși această propunere a fost declarată in adunare de urgență. Des­­baterea asupra proiectului Ventavon s’au sti­pulat pe luni 20 iulie. In privința cererilor mareșalului, manifes­tate prin mesagiul seu din urmă, Comisia n’a voit se mai revie asupra puntelor capi­tale, arătate in sinul ei de cătră ministrul Fourton, sub curent că măsurile ce ea a luat sunt de ajuns pentru a asigura puterile ma­reșalului. In realitate a fost o pretențiune ne mai­auzită ca mareșalul se impună adunărei naționale condițiunile sale. Cu drept cuvânt se miră „La République Franțaise“ cum ma­reșalul, ca mandatar, se creie precepte man­­danților. Adunarea națională, scrie numita foaie, ș’a păstrat dreptul de a modifica acele condiții, cu care mareșalul se-și exercite pu­terile sale, prin legile constituționale. Adu­narea națională este singură suverană și Ma­reșalului nu s’a dat alt drept prin legea de la 20 Noemvrie, decât se esercite pe șapte ani puterea executivă sub condițiile ce Ca­mera va stipula.—Ministrul de finanțe Magne, vezind că majoritatea adunărei nu­ mai este aplicată a vota propunerile sale, ș’a dat de­­misia care a fost primită de Mac-Mahon, in­­vităndul tot­o­dată a conduce trebile minis­­teriului până la numirea următoriului seu.­s?,pțt ra"TrVli(T'T%uG fi UÂciiî1]u «Mi.a’âtt majoritatea in nouă comisiuni. Președinții și Secretarii sau ales tot dintre republicani. Jur­nalele republicane privesc aceasta ca un semn despre progresul ce face ideia republicană in adunare și promit cel mai bun succes la des­­baterea legilor constituționale cari vor incepe căt mai ingrabă. După cum scrie in corespondente din Paris jurnalului de Colonia, Președintele Republi­cei a avut o întâlnire cu președintele comi­siei constituționale, Barbie, la care ocasie ma­reșalul și a exprimat mulțumirea pentru zelul cu care lucrează comisia de căte­va zile. Mac- Mahon persistă pe lăngă organisarea „Sep­­tem­eului seu“ și a declarat lui Batbie că dorește înlăturarea crimei căt se poate mai curând și un sens conservativ. Se asigură că mareșalul va primi propunerea lui Casimir Périer cu scop de a termina odată cu adu­­narea națională.­In ședința adunărei națio­nale de l­a 16 iulie, Duprat interpelează gu­vernul in privința nouelor dări la cari sunt supuși francezii din Egypet. Ministrul Déca­­zes respunde că s’a numit o anchetă care se constate dacă dările impusă europeilor din Egypet sunt legale sau nu contra capitulațiu­­nilor, pană atunci insă adunarea poate fi liniștită fiind că guvernul va apăra interesele conaționalilor lor cu toate drepturile prevă­zute prin capitulațiuni. Jurnalul „Șoir“ asigură că Fourton a de­­misionat și menține hotărârea sa din causa neînțelegerilor ivite intre el și colegii săi. Organul ministrului de externe, Duce de Décazes, „La Presse“ scrie, cu privire la ser­bările ce se vor ținea in Avignon la 18, 19 și 20 iulie in memoria lui Petrarca urmă­toarele: „Aceste serbări sunt un simbol des­pre unitatea rasei latine care are nenumerate cause de a se uni pentru a ținea equilibriul intre propășirile rasei slave și germane. Ce­lebritățile Italiei antice și moderne n’au fost nicăiri mai bine cunoscute și apreciate ca in Franța, scriitorii, artiștii, poeții, sculptorii și musicanții peninsulei sunt la noi tot atăt de admirați ca și in patria lor proprie. A­­ceasta vine de acolo că Geniul frances și i­­talian au atăte punte de atingere in­căt idio­mul ambelor popoare se infățișază numai ca dialectele acelei limbi, de aci provine că, în­cercările unor publiciști de a introduce in civilisațiunea italiană pe cea germană, au fost contrară puterei faptelor, și chiar logica intereselor și elocința amintirilor se opun la atari introduceri. Se anunță că Italia va fi representată la Avignon prin cavalerul Nigra, demnul representant a lui Victor Emanuel. A­­cest bărbat de stat, care s’a silit mai mulți ani a stringe legătura acestor două popoară, va avea cea mai strălucită primire la Vau­­cluse. Petrarca a fost un mare poet și un diplomat de frunte. Papa Climent VI, Gon­zaga și Visconti l’au însărcinat cu multe misi­uni diplomatice pe care le-a indeplinit cu suc­ces. Cavalerul Nigra, care este tot atăt de inițiat in literatură ca și in diplomație, este clar chemat, mai mult decăt ori­care altul, a figura la serbarea lui Petrarca. Cuvintele, pe cari le-a rostit el de curand in Cagliari, au intimpinat un resunet amical pe întreaga pen­­pmlul nici s/­risărilor din__Vaucluse nu­ vor fi Italia, a cărei relațiuni cu Franța n’au fost nici­odată mai amicale ca acum. ANGLIA. In nordul Irlandei sau serbat aniversarea luptei de la Boyne (12 iulie). In Dublin câți­va indivizi a isbutit, cu toată paza poliției, a pune pe statua lui George Hi in colegiul Green o eșarpă. In Portedown, un mare nu­­măr de orangiști cu eșarpe orangiste și cu 200—300 de steaguri, a făcut o mare pro­cesiune. Ei au ținut un Meeting, luând re­­soluția se protesteze contra „Home Rule“ și se provoace pe guvern ca se opună resistență ultramontanismului. In Burgan a fost un con­flict singeros intre orangiști și catolici. In Belfast s’a ținut, sub președința lui Johnston, —unul din membrii parlamentului orangic,— un mare Meeting in cea mai mare liniște și la care au luat parte la o sută de mii de protestanți. După o telegramă din Londra din 17 iulie „Home­ Rulers“ a decis ca se facă o propu­nere, incă in sesiunea de acum, prin care se ceară rădicarea actelor parlamentare cari au valore pentru Irlanda. — Gladstone a decla­rat, in casa de jos, că retrage resoluțiunile sale pe cari anuțase că le va susținea in contra legei pentru regularea serviciului di­vin fiind­că s’a incuviințat și a doua cetire a bilului susținut de Disraeli. GERMANIA. Relativ la atentatul contra princepului de FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare.) Lucru ce se poate, și pe urmă... Dar pentru ce a trebuit ca această piatră se ne pice pe cap? Nu, vezi tu, dacă l’așa avea a­­cum in palmă pe acel calic, l’ași zugruma chiar cu mănele mele. — Amicul meu, nu vom sugruma pe nimene și vom trăi... poate puțin mai bine de căt in trecut, dar in fine, vom trăi, și fără a ne căi de un moment de emoțiune și de milă. Noi am comis poate o greșală, dar de o a­­semine greșală cine­va nu roșește... Haide, las se treacă asta. Bine că nu poți fi por­tărel. Dar contabil la o casă de comerți poți fi. Tu ai o scrisoare frumoasă, și tu cunoști această meserie, și dacă este o meserie pu­țin unită, cel puțin este liniștită și nu ai ni­mica a perde. Din partea mi tu știi că eu îm­pletesc destul de repede, știu și a broda; iată Leonia care incepe a se face mare și nu mai am trebuință se mă ocup de dănsa; prin ur­mare, tot timpul ’1 voiu avea numai pentru mine, ba dacă ’mi va pute ajuta și mitifica. Noi trustei, vom câștiga dar de ajuns pentru ca se avem cu ce trăi, și incă vom pute pu­ne și ceva la o parte. Dl. Jamin, care se ingrozea de lacrimi, de țipete și de desperare, remase recunoscător femeei sale pentru fermetatea ce ea arata, acest exemplu ii dădu curaj și se simți mai consolat. „Haide! reluă d-na Jamin, incă de mane dimineață te vei duce se-ți cauți un loc de contabil. — Da astăzi chiar! strigă dl. Jamin. Dl. Rigolet, neguțitorul de mode din strada Doubs, căruia ca grefier, iam făcut oare­care ser­viciu, cunoaște pe toți comersanții din oraș, și de­sigur ’mi va găsi vre­un loc. Și pre legea mea, fiind­că mă găsesc bine dispus, trebue se profit și se bat fierul căt e cald. Mé și duc acum. El iși imbrăcișă femea și copila, își luă pălăria și bățul, și eși, plin de un curaj de care nu se găsea capabil. IV. Speranța. După două oare, dl. Jamin reintră cu un registru gros subțioară. Prima sa mișcare fu de a se duce la femea lui pentru ai mul­țumi de energia sa in această împrejurare și de curajul ce ia insuflat. Tu ai dreptate, ii zisă el, nici­odată nu trebue cine­va să se despereze. Am urmat consiliul tău și sper că vom sta bine. Am găsit de lucru. — Sunt fericită, zisă d-na Jamin, de ați vedea această energie. Afară de asta, te cu­nosc pe tine, și știam bine că cu tine nici odată nu vom fi lipsiți de mijloace. La cine ai intrat? In doua case, Dl. Rigolet m’a insercinat de ai pune in curent condicele ce sunt pu­țin cam in întârziere; iată condica casei lui, voiu lucra cănd imi va place, sara, acasă, tot vorbind cu tine, buna mea, căci presența ta imi va face sarcina mult mai ușoară. — Jamin, tu incepi a deveni galant? tu mă faci să mă bucur de nenorocirea noastră și se bine­cuvintez pe procuror. — Eu, ’1 blastăm din toate puterile, căci am se’mi perd mai tot prețul sarcinei mele, și aceasta pentru puțină milă, poate rău în­trebuințată; dar in fine cănd vom căuta bi­ne, aceasta nu e o crimă. Și nimica nu mau suparat mai tare, de căt acel mare prost de gardian șef­­el care au făcut tot zeul, și pe urmă s’a resbunat asupra me. Dar se’și o scrie in frunte, căci și eu nu’l voiu uita la ocasiune. — Haide Jamin, uită totul. Toate suveni­rele acestea servesc numai a te irita. Nu caută să te res buni, căci aceasta ne va a­aduce nenorocire. Să gândim numai la si­tuația noastră pentru a ne pute folosi ceva. Tu zici că ți ai găsit un loc? Da, la dl. Tavernier, un mare fabricant de ceasornice, la care m’a recomandat dl. Rigo­lot. Voiu fi țiitor de registre din luna vi­itoare. — Și căt­iți dă pentru aceasta? Opt­zeci de franci pe lună nu este un lu­cru mare, dar imi remăne tot­deauna timp a pune și alte lucrări in curent, de pildă, cum astăzi la dl. Rigolot, și cu economie... — Da, reluă d-na Jamin cu un aer gân­ditor vezind pe soțul ei că se oprește asupra acestui cuvânt, dar ne va trebui multă e­­conomie... Se făcu o tăcere instructivă, in timp ce fie­care din ei calculau cu spaimă veniturile acestui budget macro, sau mai de­grabă pri­­vațiunele ce-și impun. D-na Jamin petrecea degetele pintre perii buclați, ai Lioniei fără se gândească ceea ce face. Soțul ei, pentru a nu’și perde cumpătul, foileta registrul ce’l adusesă, dar fără ca se’și arunce ochii sau să se gândească. „O idee, strigă pe dată d-na Jamin, o i­­dee bună! Fiind­că tu lucrezi la dl. Tavernier, pot și eu se lucrez la dânsul. — Ce spui tu? — Da, el intrebuințază multă lume in co­merciul seu, și mai cu samă femei. Se ve­dem ... nu ași pute fi și eu, de pildă o scli­­visitoare? Este un lucru comod, ușor, ce se poate face acasă. Voiu invăța și pe Leonia care’mi va ajuta de petrecere. L­a sfârșit. Măne vei cere de la dl. Tavernier niște co­perte de ceasornice; el ne cunoaște și crede că nu le va încredința fără să se opue. Acesta este o frumoase operație pentru o femee. Maria dadaca noastră, fără se cu­noască această meserie, au intrat sclivisi­­toare și câștigă până la trei franci pe zi. — Maria... dadaca noastră... iși zise a parte dl. Jamin, iată la ce a ajuns fe­mea mea... Nu putu se isprăvească, atăt de mult ii sdrobea inima această comparațiune. El dar nu cuteză să facă nici o propunere. Această ne­plăcută necesitate era acolo: sub ochii lor o datorie viețuindă, această suvenire tot­deauna presentă pentru dânșii, era o obligați­une sacră. El dar se invoi cu d-na Jamin se fie sclivisitoare. A doua zi de dimineață, toată familia era la lucru; d-na Jamin chemasă pe vechia sa dadaca pentru a invăța de la dânsa noua sa meserie, învățătura nu dură mult. Grație la complesența profesorului și la inteligența elevului, după zece zile noua sclivisitoare era in stare se-și exerciteze căt se poate de bine meseria. Lucrul seu fu in curând distins, ea

Next