Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-08-08 / nr. 66
PATRONUL pILEI STIL VICHIUL PIUA _ Apnosru " _ * 4 Duminică. 5 Luni. m 6 Marți. •* 7 Mercuri. Ü 8 Joi. ** 8 Vineri. 10 Sâmbătă. SS. 7 coconi din efes. Mart. Eusignu. (f) schimbarea la fata. Mart. Domelui. Sf. Emilian Roman. Apost. Matia. Mart. și Arhid. Laurentiu. Declarație/ Eu Theodor Balassan, redactor Ziarului „Curierul Intereselor Generale“ și proprietarul acestei foi, in vederea reclamațiunei ce astăzi Duminică patru Augur, la 8 ore dimineța, a făcut la domiciliul meu Dr. Constantin Cristodulo Cerchez, fostul Primar al Comunei Iassy, in contra celor zise pe compta Ds, prin articolul intitulat: "Primăria Comunei Ia est, inserat in faea No. 65 de astăzi, amu mersu împreună cu D-lui la cassa Comunală, unde in presența mai multoru D-ni Consilieri Comunali, și a unui numer cetățeni, adunați acolea amu constatat următorele neesactități cuprinse prin menționatul articol, și care aru fi in stare a atrage asupra D-sele desprețul cetățeniloru, lucru pe care misiunea presei nu este de alu face: 1) La intrarea D-lui Cerchez în funcție care a avutu locu la Decemvrie 1870, sau găsitu in casa Comunală nu 287,842 lei 48 bani, după cum se zice In menționatul articol al ziarului meu, ci numai 269,554 lei 88 bani, din care 258,563 lei 28 bani erau cheltuiți la intrarea D-8ale in funcție de predecesorul D-sale și numai nu se regulaseră prin compturi, eare numerar a primitu numai 10,991 lei 60 bani (dupre cum se vede din faia No. 99 din 17 Decemvrie 1870). 2) Cășirea D-lui Cerchez din funcție, n’a urmatu la luna Decemvre 1871 după cum se zice prin articolul citat ci la începutul lunei Oct. acelu anu. 3) Că la 8 Octombre 1872 Membrul Comisiunei Interimare care a inlocuit pe D Cerchez, D. Neculai Drosu a găsitu in casa comunală in itinerariu 38,819 lei 96 bani (dupre care se vede in foaea oficială No. 81 din 1871). 4) Ca prin urmare D. Cerchez a lăsat in casa comunală 27,828 lei 36 bani, mai multu de câtu a găsitu, osebitu de sumele date in compta cheltuelilor dupre budget și care n’apucaseră a se regula prin compturi. 5) Că atâtu din condicele de ședinți ale Consiliului Comunal ținute in timpul Primăriei D-lui Cerchez, câtu și din suma de venituri și cheltuele a anului 1871 aprobată de Consiliu Comunal, puse mic in vedere se constată pe deplinu, că nici o disposițiune de bănii comunei nu s’a făcutu de cătră D-sa de câtu pe temeiul budgetului și a voturilor legale emise de consiliu, și legalii încuviințate ; prin urmare tóte cele țise din contra prin menționatul articol al ziarului meu sunt lise din eróre. 6) Aceste rectificări de obligu a le insera spre satisfacerea D-lui Cerchez in cel ântăiu numer al farului meu. TA. Balassan. *) Drept respunsu la declarațiunea de față urmeză a se vede cele conținute in articolul de mai josu, intitulata „Primăria comunei Iași“, și in care autorul dă explicațiunile cuvenite. Vaui II \r. (itt fassi Jói 8 Aiiirusí 1874 INSERȚIINI și RECLAME rendu 60 buni Serii locale 1 leu. l'KNUCIURILE ABONAMENTULUI: 1't‘istru lassi pe an................21 franci , „ semestru. ](J w . „ » trimestru 5 . Pentru districte pe an . . . 24 frânci. . . semestru . , 12 , • „ trinestru . « , Pentru Austria 30 n Italia 40 „ Franța 16 Apare Joia si Duminica. Foca Intereselor Festerale. Proprietariu si Administratori, r3fi&* iSiSKMS&ÎMdi» Redacțiunea și Administrațiunea In localul Tipografiei A. Remann in lassi ANUNCIUIULE PaijinH la 50 bani.. HI 30 . . • IV 10 * Epistole uefrancato uu primesuu Manuscrisele ne publicate se vom arde Un Nr. 30 bani. Rasaritul Sorelui Apumi Sorelui C Tii umn nil |AI I __ . . 11 l ... ... i- * a... JraM“. ... p,UA!I Ratronui. pilei I=..*■ IZZno I 7 la 2 ore do 3 aurisiu _ —------------------.. 15 572 “nopte Pa- “ ț | I. 12 Roch. B. 1 "3 “ T 5670 fraiu- 1 t u îs M“r . Bertram. 5 5 7 2576 59 timp frumos — ... ftraiți. ^ Elena »S fi 7 n 5885, apoi ploe. ~ Sf"“* Ludovig de T. 5. . ^ . 5 10 6 56 9» vantu 21 Vineri C‘ . 5 8 7 57 z I I a xj I Vineri. Ion Francise * - e * f -5 ll 6 54 _______________^ 1 Sâmbătă. Timoteiu. î? î ?« I “ ■ | • ' ■ ■ | _____ •' 11 7 54 J PRIMĂRIA COMUNEI IASSU. (Urmare) I. Luni la 5 a curentei, pe cându ne ocupamu a respunde d.lui Țonea la articolul seu, privitoru la pavagiul orașului, se presintă la noi d.l T. Balasan, redactorul acestei foi (Curierul intereselor generale) și ne infațișă o declarațiune ce a datu d.lui C. C. Cerchez, prin care se zice ca din cióre s’a inseratu in art. nostru, intitulatu Primăria Comunei Iași că la întărirea d.sale ca Primaru a primitu 287,842 lei 48 b., căci in realitate d.lui n’ar fi primit de cât 10,991 lei 60 bani in numerar și restul in efecte de portofoliu, după cum s’ar putea vedea in faea oficială No. 99 din 19 decemv. 1870. , și alte rectificări, care se pot vnde in insuși ace declarațiune.—Suntem dar nevoiți a ne ocupa mai intăi de acesta questiune. Noi lăsăm la o parte procedarea dlui Cerchez, pe care o găsim forte necorectă (după cum se vede din insuși ace declarațiune), pentru ca ce insemneza de a te duce fără veste la redactorul unei foi, care nu este el insuși și autorulu unui articol incriminații, a’l lua de acasă cu ne pus in masă, a’l duce in cancelaria unei autorități, și incă tocmai a unei autorități ostile, pentru că tocmai actele ei erau criticate prin acel articol, ai pune in vedere cu cea mai mare pripă câteva acte, și apoi a’i țlice: subscrie acesta declarațiune, sau ai se pățesci cea și cea, de nu vei subscri ? Acesta este o faptă pe care noi o lăsăm se o cualifice alții, mărginindu-ne numai de a arata că după tote regulele dl Cerchez nu era indreptu a proceda decât in modul următoru: de a face unu respunsu rectificator, pe care redactorul era dator după lege al publica in cea intăiire, de a intenta unu proces de presă, sau de a chema la duel pe redactor sau pe autor. Numai aceste trei căi erau deschise pentru dl Cercheșu. Dar d.lui nu se mulțumesce nici cu una din aceste căi, ce inventeza de la d.lui o a patra cale, care după noi nu este nici legală și nici recomandabilă. Acestea <ice se cercetăm faptul in sine, și pentru ca el se fie mai bine ințelesu, se facem in scurtu istoricul lui ; iată’l: Pi’in Nr. 55 al acestei foi am făcutu o comparațiune între budgetul anului 1871 și intre acelu alu anului 1874 (dându anume și tabloul), și am spus că din budgetul cel intăi, subscrisa de insuși dl Cerchez, resultă că la începutul anului 1871 era in casă numerar 281,059 1. 96 b, după cum acesta se vede la sect. XI unde se licea numerar aflata in casă la finele anului 1870 din comptabilitatea acestui anu, și că in budgetul pe 1874 in locul acestei cifre nu figurază decât o cifră cu totul neînsemnată, și anume la sect. IX unde se Juce „numerarul la finele anului 1873, (adică la începutul anului 1874) 6954 l. 88 b.u Notați bine că in ambele budgete nu se vorbesce decât numai curat despre numerar, iar nu și despre efecte de portofoliu, adecă despre dovedi de plăți făcute și neregulate in compturi.—In urmă dl Ganea a respunsu, nu combătându cifra aratată de noi, ce susțiind că acesta cifră n’a cheltuit’o d.lui și colegii d.sale, pentru că d.lor ar fi intratu in cursul anului 1872 și că nu se póte stabili o solidaritate intre d.lor și intre dl Cerchez, care a fostu primar in anul 1871. Noi vexând acestea fără a ne mai ocupa de cifrele menționate, care pentru noi erau cifre oficiale, ca unele ce erau trecute prin controlul Cons. Comunal la facerea ambelor budgete, neam ocupat numai de a stabili solidaritatea intre dl Ganea și colegii d.sale și intre dl Cerchez, vorbindu de cifre numai ca in treacăt, căci questiunea nu mai era de cifre, ci de un princip de solidaritate.— Vine acum d l Cerchez și llce , dar nu este exact domnilor că eu am primit cifra de 281,059 1. 96 b. in numerar, căci din cifra care am primitu la intrarea me la ... Dec. 1870, n’am găsitu decât 10,991 1. 60 b. in numerar și restul in dovedi de plăți făcute și netrecute prin compturi; și ca dovadă ne dă situațiunea de starea casei, publicată in soea oficială Nr. 99 din 28 Dec. 1870.—Verenda acestea liceri și noi, fórte bine inse ce crezare putem da noi acestei situațiuni, in care se vede liceindu-se la începutul ei urmatórele: Rămășiță aflată in casă in sara zilei de 30 Noem. (1870) 287,642 1. 49 b., și apoi nu mai departe decât după 12 zile, intr’o altă situațiune, publicată tot in faea oficială, Nr. 4 din 13 Ian. 1871, vedem si conduse: Remășiță aflată in casă in sara zilei de 30 Dec. (1870) 287,642 1. 49 b., adică constatând că in sara de 30 Dec. 1870 s’au găsitu in casă suma de 287,642 1. 49 b., esact aceeași sumă care s’au fostu găsitu cu o lună mai înainte la finele lui Noemv. 1870, ceea ce este cu neputință, trebuind ca una din doue se fie neadevărată căci nu se pate ca un interval de o lună se nu fi intratu nici se fi eșitu din casa comunală macar un ban, și totu astfel pot se fie neadevărate și celealte cifre, inserate acolo.—Dar și afară de acésta ce ne privesce pe noi situațiunea de care voesce acum se se prevaleză dl Cerchez?. Noi ne-am ocupatu numai curatu cu comparațiunea budgetelor pe 1871 și pe 1874, după cum probeza fóca nóstra Nr. 55 in care se zice anume ca s’a găsitu in casă la începutul anului 1871,cifra de 281,056 1. 96 b. in numerar iar nu in efecte de portofoliu, și trebui se ne ținem de un actu cu caracteru autenticu, trecutu prin controlul Cons. Comunal si subscris de insuși dl Cerchez, iar nu de situațiuni care se vădu a fi și ne exacte. Dacă un adevăru dl Cerchez n’a primitu numai numerariu, ce au primitu și efecte de portofoliu, atuncea nu are decât se’și bănuască sieși pentru că au subscris unu acru care nu era conform cu adevărul, adică au subscrisu budgetul pe 1871, declarându o cifră ce nu exista , și incă mai multu decât a FOILETON Ü BELLA-ROSA (Urmare.) Erau se plece, cându unu cerșătoru se sculă de sub unu garda unde era culcatu. Acesta era unu omu cu uă infățioșare urâtă, înannitu c’unu ciomagu și îmbrăcații c’uă manta ruptă. — Căutați pe patru cavaleri ? —Jise elu. — I-ai vădutu? strigă Bouletord. — Amu văzuta patru omeni cari trec cu ea vântul; duci dintr'ânșii avéu și câte oă femeie pe spatele cailor. — Ei suntu !lise D. de Charny. — Ei bine 1 pe care drumu au apucatu ? întrebă căpitanul Sreguiboul. Cerșătorul întinse mâna. — Dați, și vă voiu spune,lise elu. D. de Pomereux îi arucă punga sa. — Baca auru, dar dacă vei minți, vei avea plumbi. Cerșătorul cântări punga și se uită la pistolul a cărui gură lu amenința. — Pentru ce ași minți? (li se elu dându din umeri, mărturisindu adevărul, evitezu păcatul și ’su iu câștgu. — Grăbesce-te ! îi strigă D. de Charny. — Apucați la stânga, respinse cerșătorul întorcendu’și bățul spre Pontoise. Cei douăzeci de cavaleri plecară deodată cară furtună. La Franconville, D. de Pomereux și lachei’ sei, cari avea cai mai buni decât Boulefard, lăsară gendarmeria’n urmă. Junele conte și omenii sei avea cai de rasa englesă deprinși la vânatu. Galopul lor era deuăpotrivă. D. de Pomereux și d. de Charny alergau înainte, lacheii îi urmau la douăzeci de pași și în urmă veneu gendarmii. Jeux și Bouleford. Căpitanul Bréquiboul galopa între D. de Pomeralul seu începe a sufla. După că jumătate era, distanța care’i dispărua crescu și cele doue trupe se perdută din vedere. Sporii lui Boulefard erau plini de sânge. Cu tote aceste Bella-Rosa și Cornelius își mănținau caii la uă alară răpede far’a a fi presată. — Trebue se’i menagrămu, Ilice La Deroute, după ce vomu trece d’ncolo de Pontoise, vomu lua unu drumu care nu’i totmai f frequentatu și ne vomu întorce încetișorii înapoi. Pe când mica lor trupă ajunge la Pierrelaye, Grippard și La Deroute au liră unu nechezitu departe în urma lor. Iapa pe care călăria Bella-Rosa își întinse nările și respinse printr’un nechhezatu sunătorii. La Deroute sări pe șăua sa. — Ne urmărescu $ise elu încetișorii. — O credi, respinse Grippard. La Deroute ajunse pe Bella-Rosa din două sărituri. Dar înainte de a deschide gura, înțelese de pe elanul iepei că ea fusese atinsă cu sporii. La nechezitul calului său, D. de Pomereux întinse urechia. — Suntu cavaleri înaintea nostră,lise elu, și plecatu pe gâtul harmasarului seu, precipită cursa sa ardiută. Bella-Rosa și Cornelius schimbară între dânșii uă privire, și fiecare din ei își încunjura companiona cu unu brațiul mai fermu. Caii lor făcuseră deja optulege în galopu ; ei alergară destul de bine pân’ la Saint-Ouen-l’Aumone, dar pe când trecea prin satu, Bella-Rosa’și simțirepa poticnindu-se sub dânsul; în același minutu, calul lui Cornelius cădu’n genunchi; două lovituri de sport îi făcură să se scule, și animalele săriră nechezându de durere. Oă altă nechezată se aud si pe drumu, mai sonoră și mai apropiétá. La Deroute își lua pistolele. —. In zece minute, au câștigatuuă jumătate de lege, dise elu, preste jumătate de oră, dacă voru merge totu așa, voru fi preste noi Caii lui Bella-Rosa și a lui Cornelius, susținuți de frâu și de spori, sburau pe drumu, dar castele lor erau pline de spumă și-i simțiau poticnindu-se sub înducita lor greutate. Suzana și Clodina nu cutezau se vorbesc, câteodată numai aruncau, pe deasupra umerilor cavalerilor, u lungă privire pe drumul albu care se perde in noptea transparentă. La Deroute și credinciosul Grippard galopau alături, ambii muți și ambii otărîți. Mica trupă întorse lingă Pontoise, spuma cailor se face roșie in jurul nărilor. Cându fură aprope de Ennery, La Deroute aurii un nechcezitu atâtu de vigurosu încâtu își întorse capul. Unu punctu negru alerga pe drumu, mărindu-se văzându cu ochii. Statuia Monastirei Sânta-Clara, gonă. Acestu punctu negru, era D. de Pomereux care înainta in' De abia auzise eru nechezatul iepei pe care călăria Bella- Rosa și dăduse spori; armasarul, escitatu de emanațiunile ce esalau castele umede a iepei, plecă ca să sărată cu urechile ’n susu. In trei minute, contele trecu înaintea D-lui de Charny, lacheii in bună ordine, alergau între ei amănduoi. Nu mai audiau galopul lui Bouleford și a omenilor lui, și nu mai vedéu pe căpitanul Bréquiboul. La vr’uă câteva sute de pași de la Ennery, La Deroute măsurându cu ochii distanța ,care mai desparția pe Bella- Rosa de D. de Pomereux, pe care lu cunoscuse, înțelese că era timpu a se lua uă parte decisivă. Elu se răpeai spre căpitanu, și’i arătă cu degetul pe cavalerul care se apropia cu răpediunea fulgerului. — Suntu patru omeni după dânsul,lise elu. Bella Rosa se plecă spre Cornelius. — Iți încredințezu pe Suzana, murmură elu la urechia lui. — Vroiamu se’ți încredințezu pe Clodina, respunse Irlandesul — Scăpați-vă! scăpați-vă ! și lăsați-ne pe noi! lipliseră cele două femei cu uă voce rugătore. — Mâna pe pistole! strigă La Deroute, eată-i! Sergentul, care avea ochii pe drumu in cursul acestei desbateri, trase îndată; dar lovitura, rea îndreptată, făcuse sară numai pălăria contelui, care, trecându pe d inaintea lui ca unu glonte, căzu cu sabia ’n mâna asupra lui Bella-Rosa. Dar de abea se ciocniră cele două feră, și D. de Pomereux recunoscu pe străinul de la Douvres. — Drace! strigă elu, vă datorescu vieța! și ’și plecă sabia. Bella-Rosa merse dreptu spre dânsul. — Uitați-o și se sfirșimu! strigă elu. D. de Pomereux lăsă sabia in rosu și salută cu mâna. — In locul meu, domnule, n’ați face nimicu, reluă elu, de grație, permitiți-mi-o dar se vă imitezu in ceva, ș’apoi amu se’mi iau revanșa, și o vréu întrégu. Contele vorbia cu oă demnitate care lovi pe Bella-Rosa la rândul seu căpitanul își întorse vârful săbiei spre pământu. — Eaca lacheii strigă La Deroute. Lacheii suntu ai stăpânului și stăpânul e învinsu, respinse contele, care se uită liniștitu spre partea de unde vené escorta sa. Sfîrșindu aceste cuvinte, își lua sabia cu amândouă manele și rupându’i lama, aruncă bucățile pe josu. — Ce faceți ? strigă Bella-Rosa. — M’aț învinsu și desarmatu, eată totu, respinse contele. Suzana’i întinse mâna ; D. de Pomereux i-o serută cu atâta grație ca cum aru fi fostu la baiu, și se răpeai înaintea lacheilor. — Josu carabinele strigă elu. Lacheii, încremeniți, se supuseră și se opriră. D. de Pomereux făcu câțiva pași spre Bella-Rosa și Cornelius. — Plecați, filise elu , colo ’nainte, la stânga, spre Livilliers e vă monastire unde vă voru primi far’ îndudielă. Dar mai alesu, nu întăriieți nici uă minută. Ascultați! Toți întinseră urechia. Galopul unei trupe de cavaleri resuna la unu quartu de lege numai. — D. de Charny nu’i departe, și Boulefard îl a urmeze cu șapte sau optu gendarmi, urmă D. de Pomereux. E încă și unu gentilomu căruia mai i-ați sdrobitu capul. Grăbiți-vă deci! — Sunteți unu nobilu junet strigă Cornelius strigându’i tare mâna. — Ce dracu vreți, trebue ca cineva se’și plătască datoriile ! îi respinse veselui. de Pomereux.