Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1874-11-21 / nr. 95
CUR L ’ h țiunea II dă citire raportului pentru invalidarea «legerei ci-vii N. Gherassi la col I de Buzeu. L), Președinte declară deschisă discuțîunea. D. Lungeanu arată că a fosta martor ocular la acesta operațiune, și afirmă că in adeverit biuroui s’a deschișii contra legei electorale, la 9 ore de diminea și biletele de votare, nu erau de aceeași cruditate și dimensiune, și ele nefiindu decât o chee urmeza a fi nule; și cu tóte protestările unora din alegători cari au fostu presenți, biuroui a continuații înainte, și astfel pe aceste argumente, d. Lungeanu cere a se declara va caritu acestu colegiu. D. col. Crăsnaru, combate pe d. Lungeanu, arătând că biuroul electoral s’a deschisii la ora legală de Primar și că biletele nu sunt cu clice, dar chiar scoțând pe cele trei bănuite, totu remâne in majoritate și conchide pentru validare. D. Deșliu, demonstra că d. N. Ghervassi in urma anulării biletelor propuse nu insușesce majoritatea cerută a alegerilor, și prin urmare alegerea dsele nu este in regulă, și cere a se declara colegiul vacantu. D. prim. ministru, arătă că a fostu sforsata de do. preopinenți a lua cuvântul pentru a arăta Senatului intru ceea ce privesce administrația in acastă alegere, căci rău a <$8 d. Lungeanu că prefectul a statu in sala alegerilor ca prefectu; a statu ca alegătorii . intru ceea ce privește ora deschiderii biuroului electoral, ea a fostu bună si l egolă, căci chiar la 9 ore se flice in lege să se deschidă in timpii de primavéia șî véia, cât pentru neconformitatea biletelor arată că provine d’acolo că in jiua d’ântăiu s’au pusu la biurou unu fel de model de hărtie, și in diua d'a doua atu model de hârtie, apoi câtu despre chei, nici d. raportor nu arată că a fostu și conchide lăsându la apreciarea Senatului. Se cere închiderea discuțiunei și se pune la votu și se primesce. Se pune la votu prin bile admiterea d-lui Gherassi si a»resa" bi ifi negre contra 14. i.J. Președinte declară vacanții care ț ... ți se anunță cea viitóre pentru Mercuri 20 Noembre curentu. cronica mmm In unna încetării din viață a A. b. Arhiducelui Carol Ferdinand, de Austria. Curtea Înălțimilor lom a luata doliu pe 15 zile, cu începere de la 7 Noembrie curentu. D. Ministru alu agricultura și lucrărilor publice, adresaza, d-lor Aginți ai țărei la Paris, Viena, Roma și Petersburg, o circulară, prin care atrage atențiunea lor, asupra situațiunii grele in care se află agricultura nostră, din causa lipsei unui creditu agricol, care să pue pe producători in posițiunea a nu fi siliți să vendă productele lor cu ori-ce prețu, la casa dacă doritorii din streinătate nu S*aru presinta un număr destul de mare ca să se puta obține unu prețu favorabilu. Marți, 19 curent, urma a se judeca in Bucuresci done însemnate cause. 1. La Trib., corecțional procesul școlarilor acuzați că voind se desvaliască statua lui Mihaiu Bravulu „au pricinuiții răniri și vărsări de sânge“ a ginților forței publice, și II. Curtea de Casație avea a se rosti dacă Evreii au sau nu drepturi comunale, dacă ei poto fi alegători și aleși in comunele României. Resultatul nu ne este încă cunoscuții, îndată însece’lu vom obține îlu vom comunica, lectoriloru noștri. Cetim in Vocea Covurluiului, Corespondința noistră din Bucuresci fn deplinit informată in respectul celor ce ne comunică in cestiunea drumului de ferii la Marea Negra, și pe care deja o anunțarăm lectorilor in No. 105. Ca probă, astăzi avem încredințarea că d-nii ingineri Larousselière și Călinescu au primitu însărcinarea de a studia pe teren aplicațiunea planului liniei ce are a lega portul de la Mare, și d-lor au și plecatu în misiunea ce li s’a încredințați. Tóte aptele dar ne dau încredințarea "efectul liniei ferate la Marea N -a fi îngreșitu supusu corpurii legiuitóre chiar în sesiunea acesi Acesta împrejurare ne pune în posițiune a aminti Gălățenilor să fie cu veghiere la presentarea proiectului, căci linia de care e cestiunea are a juca unu mare rolu in viitorul portului nostru. Daca se va realisa numai partea proiectului unde se specifică că traseul, venindu de la Iași va trece prin Vasluiu, Cahul, Bolgrad, Gibrianu, fara a se pune și Galații pe curentul acestei mari artere de transitu internațional, al cărui punctu extremu în Occidentu va fi Berlinul, Kentu'Constantinopolo, alții pentru vecia voru fi iați, și, din tóta valórea lotitățu portu a României, n ai rămânea de cât amintit trecutu de avuție și a facei însă credința că fijlel iațiune au trecutu, și, du. dureri ce suportară, vor țelele sale de renascere, a lați , puși pe curentul traitre Orient și Occident, n mai mare stațiune și cel nderos în a trepositu alulu is acțiunilor, atâtu a acelor ci '.or lua direcțiunea spre , cât și a celor ce se vor openi in țară pe întrdga rețea, de la Verei Otova la Ițcani. Proiectul dar aluiniei la Marea Negră este de însemnătate vitală. Eluare a decide litre martea sau renascerea portului nostru. Mai mult de câtu oricându, nu li este ertat Gălațenilor a nu gândi, a nu observa la fasele ce ne a lua în Camere cestiunea căii brate cu portulu la Mare. Noi ne indeplinimu datoria și deșteptamu din timpu pe toți cetățenii ce in adevăru își iubescu viitorul cetății lor. Cetim in ^Romonul“. Nu eșim cu totul din cestiunea atinsă mai sus, oprindu-ne in pucine linie asupra unui fiptu care probema că esperiența făcuți de d. Maiorescu in cestiunea d-lui Torfaciu Florescu nu ’i-a folosit din renorocire. Vom expune acestu fapta in câteva cuvinte, și oricne va putea judeca. Catedra de fisiologie comparată, zoologia și botanică ea vacantă la universitatea de la Iași. Se publică concursu, nu se presină nimeni și juriul, având in vedere necesitatea ce era de a ne ocupa cât mai demn catedra vacan fă n [a ținuți a na In.ro^anul nnfimuluif In care s’a consacrata "cu pasiune in spi I «al botanicei, peste ir. Atapasie Fetii, probă in unanimitate acesta alegere și o recomandă ministrului. Ministrul« énse, ca stimă datorită d-lui dr. Fotu pentru lucrările sale, și drept,« considerațiune datorită unui juriu universitari și consiliului superiorii de instrucțiune, respinge propunerea și, numesce pe d. dr. Filipescu, cu care are negreșitu mai de aprópe cunoștință personală. Nu se mulțumesce numai a respinge propunerea juriului superiorii, ci și motivază decisiunea, calificând pe d. dr. Fetu cum a calificații și pe d. Bonifaciu Florescu, declarându din propriu!« d-sĕ!e arbitru,din absoluta d-sĕ!e judecată, că d-rul Fetu nu este capabil se propue „solințela in cestiune, potrivitu cu desvoltările ce au dobândiții in timpii moderni,“ fiind-că se află de 30 de ani in țară, ca și când acum 30 ani era incă evulu mediu, ca și când un asemene spațiu de timp nu póte desvolta mereu cunostințele prin studie necontenite, ca și când unu student, abia eșind de pe bancele sculelor, scie mai mulții de câtu dacă amu mai studia incă 30 ani in cabinetul seu. Lasămu faptulu la judecata oricăruia nu pune simpatiile și relațiunile personale mai presus de dreptate. In ceea ce privesce aprecierea nóstră, vom căuta se desceptămu spiritul de dreptate a lu d-lui Maiorescu și se arătăm tactul trebuincios« unui ministru, reproducând mai la vale aspra sentintință prin care însuși d-sea a fostu destituit în 1870 de la catedra de filosofie a facultății de litere din I și. * Va recunosce ânsuși ce mare inconvenient este de a califica într’sum modu arbitrarii, mai cu sema persone demne de tara suma, când va reciti calificările teribile ce i le-au dat chiar d-rele, nu unu ministru printr’uă apredare arbitrariă,ci judecata unui juriu compus de cinci profesori de universitate și președatu de ânsuși d. Costa- Foru, amicul și representațiul guvernului, din care face astăzi parte d. Maiorescu. Saroophagiulu găsit in Galați la casa din strada Tecuciu, este dintr’o poartă mere, care s’a exhumatu și depusu la grădina publică ; el este precum se pare dacicu. Consiliul general al județului Neamțu s’a pronunțatun favorea propunerii președintelui seu d. N. Calimah Catargiu de a se obliga locuitorii comunelor să-și asigure recoltele contra grindinei, și a însărcinat pe comitetul permanent și pe prefect ca să studieze modul cum s’ar putea face aceste asigurări. Suntem și noi curioși să vedem cum se va putea obliga legalminte locuitorii a face aceste asiguarim intreba ni se par și necesare in interesul agricultorilor. a aflăm cu multă bucurie ,in. deal»__vile consiliului că in județul Niamțu nu exista lipsă de hrană căci producțiunea anului curent in pâine albă a fost bună și in porumb mai bună decât de mijloc. Direcțiunea generală a telegrafilor și poștelor face cunoscuții că cu începere de la 1 Decembre biurourile căilorn ferate însemnate mai josu suntu autoritate a primi și especta atăta pentru interiorii câtu și pentru străinătate telegrame private, cu condițiunile următóre: Pentru orice depeșă dată la un biurou a drumului de feru sau espedă flisului biurou, se va percepe o suprataxă de 50 bani. Orele in care aceste biurouri suntu deschise suntu a facute intr’unu tablou specialu la fiecare stațiune. Gazele la care se primescu depeșe suntu cele urmator : Linia Lem berg- Cern auti- las si, j Lind București Giurgiu. 1. Giurgiu. 2. Comana. 3. Filaretui, 1. Sutova, Itzcani 10. Bucecea 2. Veresei, 11. Leorda 3. Litern'. 12. Botoșani 4. Dolhasca 13. Rugiuósa 5 Lespezi, 14. T.-Frunros 6. Pașcani, 14. Pod.-Hóei 7. Hălăucesci, 16. Cucuteni 8. Mircesci, 17. Iassi 9. Roman, «SICA EXTERNA Se telegrafieze din Berlin la 20 Noembre.— Ia diferitele intrevorbiri ce a avutu aci principele Gordst off cu mai multe persone, a exprimat încrederea ca pacea va fi menținută in timp de mai mulți ani dații înainte. D. Winterer, deputatu Alsacian, a depusu pe biuroul parlamentului uă cerere de Interpelare privitore la ilegala tratare ce suferă, în unele cazuri din partea autorităților germane, alsacienii -lorenii cari au optatu pentru naționalitatea francesă. Acesta înterpalare fiindu sprijinită nu numai de deputații alsaciani și lorenii, dar și de mai mulți membri din centru, se va desbate de sicu rumâne. Comisiunea parlamentului, însărcinată cu examinarea proiectului de lege pentru landsturm, a respins p articlulu care permitea guvernului se iea pe oamenii din lansturm și se ’i încorporeze în landwher. Totădată comisiunea a adăugatu unu articlu prin care se scutescu de serviciu în Undsturm toți Alsacienii-Loreni născuți înainte de 1857. Plângerea comitelui Arnim relativă la neprimirea cauțiunii și la noua sea arestare a fostu respinsă de tribunale. I s’a dat a ânsă autoritarea ca se puta in fiecare fii a ’și părăsi domiciliulu ș’a se preumbla in timp două oră, insocitu de unu guardian de orașu. Mai mulți deputați liberali naționali se deciseră a interpela pe d. de Bismark in cestiunea Arnim cu ocasiunea desbaterii bugetului afacerilor externe spre a înlătura astfel interpelările ce s’ar pute face guvernului de către deputații ostili cancelarului. Intrebândut ânse oficioșii pe d. de Bismark dacă. voiesee se -i procure uă asemene o — casiune, spre a se explica publicu și personalu in cestiunea Arnim, cancelarul le-a respins in modu negativii. — Nu prevedu nici tina,... respunse moșa.—Juna dama a suferitu forte puijin in timpul însărcinărei ei, și sgăsește în bune condițiuni. Ea nu’i pre tare, este adevarata, dar, in genere, mi se pare bine constituită...— Ași paria doue-țeci și cinci contra una pentru uă facere fericită.— Cu tote aceste, trebue se scrți, că totul se póte ’ncurca in momentul celu de pe urmă..— He ! domneamu ve^atu asta de multe ori!—Are cine-va noue deci și noue de șanse bune contra unei rele, și troici... cea rea ese de-asupra...—se sperămu că nui va așa de astă dată... — Iubiți banii?...— relua Robert. — Ca tota lumea...— ce ’ntrebare ciudată ? — Vama data doue-izeci și cinci de lurdori... b — l’regiul cu care ne-amu împacatu...— V’amu oferit u uă adeverință, și v’o oferit ș’acum...— Nu’i vorba despre asta...— afară de acei cinci sute franci, vreți se mai câștigați să mie ? — Audi vorbă !... D’apoi asta se mai intreba ? — Ei bine, vii voiu da dacă, in patru zile,— audiți bine in patru țile.— luna damă va fi in starea eși de la d-vostră... — E ca și cum ași avea banii în pungă, deși lucrul e greu, dar, pentru unu cliantu așa de generosu, ași face imposibilul..— deci, asta, se va face, puteți compta. După ce primi de la masă acesta afirmațiune positive, amantul Henrietei eși f din aprtamentu, scoborî scările, făcu câte-va sute de pași pe bulvardul esterioru se sui’ntr’uă birjă care trece deșartă și dădu ordinu birjarului se’lu conducă in strada Ville-Evêque, la unu numeru pe care s’lu spuse. Acestu numéru era acela alu unui prévechiu și pre kitiusu otelu, clăditu între curte și grădină. Aceste mari edificii senioriale, nu mai există astăzi decâtu într’unu numeru forte restrînsu.Premiul terenului, în i’aris se face aprópe imposibile. Unu otelu care împreună cu atenansele lui face două milione, represintă un chilie de una sută mii de franci.— Ce avere își póte oferi unu așa lacru ?—Chiar cei mai învuți îlu privescu ca La nebunie neacceptabilă, și locuințele străbunilor noștri, cu antretele loru mari ca niscen bale și scările lor gigantice, dispar una după alta. Junele trase clopoțelul la uă portiță care se deschise pentru n’lu iasa se streb ..t& lutr’uă curte forte mare, zea iluminată de faimósa lampă a portarului, și de un fel nani de aramă cu optu f _ge, atârnareu de podelele flutretului. Otelul, clăditu sub Ludovic XIII, se compune dinr’unu imensu centru cu trei etage, și din două aripi pe de lături, mai puțin ridicate c’unu etagiu și formând pavilione. Noul venit, pe care portarul îl salută forte respectuos trecu pe d’inaintea legei far’ a întreba nimicu, traversă curba și sus treptele peronului. In momentul cându pășia pragul antretului, unu serv bătrânii care dormia într’unu ungheriu se desceptă, și, sculându-se cu grabă, strigă cu familiaritatea respectuosă a vechilor servitori cari câteodată uită de a vorbi după regulele neschimbăciose a codului de etichetă adecă în persona a treia. — A! domnule conte, în fine, sunteți d-vostră ! — Ei! bine ! asta nu’i zeu !—D. d'Auberive vă așcăptă cu uă mare nerăbdare ! —în astă seră sufere mai multu decâtu de obiceiu...— e forte turburatu,... forte întărtatu...—M’a chiamatu deja de trei ori ca se mă întrebe dacă domnul conte nu s’a arătatu încă în otelu,...—și dar eram forte necăjitu a da, spre exemplu !... — Ceea ce nu te împiedecă de a dormi liniștit bravul meu, Iosif,...—replică Robert cu acel zimbetu luător în rîsu care’i era obicinuitu. — Dar, domnule conte, nu dormiamu,... sau numai puțin....—murmură vechiul servitor îmremenitu. — Bine... bine, asta’i treba d-tele.—Eu mă ducu se liniștescu pe D. d’Auberive...— Reiați dacă’ți place somnul întrerumptu... Acel pe care Henrieta îlu numia Robert și căruia bătrânul valetu îi crice domnule conte, apucă în stânga prin antretu, deschise uă ușă cu două canaturi, trecu printr’un anticameră, apoi printr’unu salonu monumentalu, tapisatu într’unu modu regalu cu tapiserie de Gobelius, desemnatu de unu rege, și alu cărui bagdadie în cupolă fusese de curendu zugrăvită asemine de unu rege, de unu rege din înaltele regiuni a artei, de celu mai ilustru din maiștrii cei mari francesi, nemuritorul Eustatiu Le Sueur; apoi printr'alu ducile salonu, mai micu dar nu mai puțin bogatu, și întră în fine într’un etacu pe care’lu ilumina în acelașu timpură lampă și lu rainele unui foeu bunu, așa de mare ca cum aru fi fostu în luna lui Ianuarie, printr’unu frigu de douăspre-Z""ce scu de patru-spre-dece grade. Lîngă acestu jarat cu formidabilii, unu bătrânu mare, Invelitu într'unu balatu de flanelă roșie, ședu séu mai bine era lungitu pe unu lungu scaunu. Invăleșul lampei care era pusă pe oă măsuță încarcată cu cărți, broșuri și jurnale, țină locu de refletor și concentra lumina pe partea supenoră a corpului bătrânului, lăsându să se reda unu capu admirabilii, uă gură palidă, energică, pe care o corona nisce păr fina ca mătasa și albu ca zăpada. Mustițele forte lungi și barbușul, erau asemine’ albe. Totul era albu în acésta fină, afară de ochi carierau de unu albastru ’nchisu și sprincenele care remăsesc de unu negru ca abanosul, formându cu restul uă o posițiune stranie. La vuetul albu ce făcu ușa deschilendu- se și îmb ^indu-se eră și, bătrânul îmorse capul încet șoru, cu cându cea mai mică mișcare i-aru fi fostu penibilă dă încrețitură adâncă care arăta nerăbdarea și aprope mânia, i se săpa pe frunte între sprincenele lui negre. Elu recunoscu pe noul venitu, și espresiunea fisionomiei , se schimba îndată — încrețitura de pe frunte’i dispăru,— Unu zimbetu vagu îi veni pe buze.— Elu ridica fară multă greutate ,mâna lui stânga—(brațiul dreptu atârna nemișcata de-a lungul corpului)— și o întinse junelul, murmurându sau mai bini îngănând cu uă voce stranie, — Mai bine tăruliu decât nici odată !... bine ai venitu, scumpule conte... dacai sei cum te ascept»mu... X. Robert s’apropia de bătrânu, lua mâna lui tremurândă și o stiîuse cu respectu. — Sclaviu, domnule,— ^ise elu—cu mă asceptați cu uă pre mare nerăbdare, și, dacă asta n’ar fi atârnatu decât de mine, pentru nimicu în lume n’ași fi prelingitu asceptarea d-vóstră...— Cându veți cunosce actiști, motivele întânjierei mele, veți găsi fară îndouială ca suntu mai puțin culpabilii în realitate decât în aparență...— dar se vorbimu mai ’nainte de tóte de domnișora Henrieta... — Da... da... fiica mea...— bâlbâi bătrânul, pe cându vă espresiune de mare iubire lacé pe fația lui. — M’amu achitatu de misiunea ce’mi ați făcut onóre a’mi încredința...— relua junele— domnișora Henrieta și fata sa din casă au plecatu la Orléans cu trenul de la cinci ore și doue leci și cinci minute le-amu instalatu eu însumi în compartimentul reservatu pentru dame singure, și n’amu părăsitu cheiul decât după plecarea trenului. Bătrânul își ridica ochii spre cosornicul celu marede pe sobă și murmura: — pe ore și jumătate... — Domul sora Henrieta a sositu de multu...— urma Robert,— și, fâ ’ de ni- i vă îndoială, preste doue ^0 veți primi un pensore de la ea, dându-vă scrii despre dom,na contesa de Nancrey... — Bieta mea soră... ah!a’am, s'o mai vădu... — Ce seie ? Bătrânul clătină cu tristeță din capu. — La vârsta ei... și la a mea...— $30 el» cu vocea, lui răgușită și ca sfâșietă,— rând vă despărțire dureze de zece ani... apropierea nu mai e cu putință... nu nevoiu mai întelui decât colo sus... și asta nu va întări a multu... — Pentru ce se credeți asta?...— vă rogu, domnule,, alungați departe aceste idei penibil»... — Ele nu suntu astfeliu pentru mine...— Traiul meu e óre unu train ?... da că scumpa mea Henrieta nu m'ar lega de viață, fii sigru, amicul meu, ca în rugăciunea mea din astă seră ași cere lui D-^ea se mă chiăme mâne la densul. .— Dar ne ocupămu pré multu de mine... se vorbimu de d-ta...— serii ca asceptam nuveledespre plecare... trebuia se te întorci se prânzesci...—cine te-a ținuții ?... — Uă întâmplare... — Ai avutu vr’uă supărare?...— întreba bătrânul cu o neliniște. — Dijeul meu, da... — Speru ca nu e ceva gravu?... — Lucrul celu mai prostu și mai vulgaru din lume.... — Puțai a lipsiții se nu plătescu cu viața unu minutu de distracțiune...— Eșind de la gară pentru a mă sui, ’n trăsură, n’amu luatu semn la nă trăsură care venia, ’n mare galopu, și a cărei oiște ni» as verli la dece PaȘ* departe... — Ai D țleul meu !! — Lovitura fusese tare...— Amu leșinatu ca să cuconiță, lucru de care, v’o spun dreptu, mă ’nroșese...— Amu fostu transportam la farmacistul celu de mai prape, care s’a datu multă cafenelă pân’ ce m'a adusu în simțiri...— Se vede ca nu era tocmai ușoru ! Iu, fine, amu redeschisu ochii...— nu eramu nicămrn lovitu , dar un mare slâbăciune care s’a împrăștietu puțin câte puțin, nu’mi a permis se viu așa de curând precum ași fi vroit’e...— acésta’i causa întărzierii mele... (V* urma),