Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)
1876-06-03 / nr. 43
Anni al IV-lea Ho. 43 Froclul /Abonamentelor ÍN IASI, pe ami 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE. pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6.* fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 00 bani SCIRI LOCALE » 1 fr. Epistole nefrandate nu se primescu. Unu Mr. 30 bani. DWt«*«*-mm «»as» StKMBEJSE FMSf «BW la88l Joi 3 Iiiniti. 1S26. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TH. B A.L.ASSAN C A-*l inri.l-MLiiwttJP«*''®'-®-’** Mies» in. JPJL gioa»«i»r» m»-mJBk C3A.*^®3rOI»A.J«.¥J*L, IWXK »■TT/*. W* JU iWKI ~ STIL VEOZIl | yIUA | PATRONUL ZILEI Reseritul Soarelui A|>iiff il Soarelui STIL NOU | |)]UA | PATRONUL ZILEI | Ralarul S relui | Apum I.Sorenii | E | ..... —--------- =F . .' -' WÎ ' Pair. urma “ . d — ----—^---------- ------—~---° | 30 Duminică Cuv. Par Lsae. 4 16 7 44 4 Iunie 5ore 11 Duminică I A- 1 Trin. Varn. 4 16 7 44 IW I 31 Luni S. Apost Eremie (incep post. Apost.) 4 16 7 45 4 m. dim.cn 12 Luni Ion F. 4 16 7 45 ^ Iliniu. 1 Marți sf. M. Iustin filosoful 4 15 7 45 timp ploios. 13 Marți Antonia 4 15 7 45 ►4 1 2 Mercuri sf. Cuv. Nechifor 4 15 7 46 14 Mercuri 1 Vasiliu 1 4 15 7 46 7 3 Joi sf. Martir Luchian 4 15 7 46 H 15 Joi CORPUL DOMNULUI. 4 15 7 66 E-1 1 4 Vineri Păr. Nitrofan 4 15 7 47 m 16 Vineri Berca. 4 15 17 47 Apare Joiani Duminica. Precticile Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Adam Negociant—commissionnaire Careffour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb Wie- Reichsrathsplatz Nr. 2 .și la I. Rudolf Mos- Sellerstätte Nr. 2. Wien la I. V J Trdlika. Biurou centralu de anunciuri Wien, VI. Bürgerspitalgasse 20. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. 0 Manuscrisele nepudicate avar arde Unit Mr- 31 bani. »*■ *»»■ I M9 UT l 5 Sâmbătă sf. Doroftei Episcop__________________ 4 15 7 47 17 Sâmbătă ' Adolflf. I 4 15 I 7 47 in[ntrTni-),ff.>^CT,,‘n^jiP^n|M,»o,i»T|ig(f^^wwntlir^naî-arifitrairt»rTMm^wTMll|aMail^,iews^^ MMM—» aaapgggflBaBaffiagaaBMgaBaaBwwMaBMH—awMMt—MawiWi———m——w i ■ mi m____ COSMOPOLITISMUL. »Când poporul domnesco, răul nu are alt mijiloc de a se introduce in afacerile publice, de eftru pe furiș.« Nerodot. Două stindarde fâlfâte sub care se grupază mulțimea cetățenilor alegatori, și damurile lor portă deviza: partita «Conservator” și partitul Liberal Național”. O linie bine desemnată, desparte aceste două tabere electorale, care ajunse în fața urnelor, vor ave o luptă forte înverșunată, și dacă nu aiurea, cel puțin în Iași unde conservatorii ș’au ales quartierul sub comanda generalilor cari perduse marea bătălie. Nu ne vom ocupa a susține sau combate alte tendințele opuse ale acestora două tabere, căci fiecare cetățan care s’au interesat de țara sa, și care au urmărit actele regimelor călute, va ști credem, în fiua solemnă, a deosebi în conștiință binele de rău, și va alege o adevărată representațiune care va fi sincera espresiune a voinței naționale, liberă de ori-ce interese, și cu atât mai mult ne face a crede că acest sucru drept al omului va fi esercitat cu totă demnitatea, cu cât acestă voință a comițiilor n’are a fi întru cât de puțin influențată de către guvernul actual, ceea ce’i facă multă onére. Dar ceea ce ar trebui să atragă atențiunea și chiar îngrijirea alegătorilor este, câ drapelul numit conservator care nu are nici un program determinat, este susținut și purtat de către un nume de cosmopoliți, dintre cărei unii fac parte din Societatea Junimea sau Direcțiunea nouă, o scală în care se propagă în cel mai înalt grad ideia cosmopolitismului. Obicem acesta fără se avem intențiunea de a atinge întru cât de puțin susceptibilitatea multora din membrii ce se bucură de toză stima și care nu împărtășesc aceleași idei perniciose societății nostre. Și pentru că acești cosmopoliți sau însărcinat se vorbască de interesele naționale, în timp ce pe altă cale sapă bazele asistenței voind se dureme însuși fiiința națiunei, prin însuși mijlocele ei, se căutăm a face mai antei o mică recunoștere acestui lanț cosmopolit. Cosmopoliții sunt o specie, care consideră totă lumea de patria lor, și pe toți omenii concetățeni și frați. Ei sunt înșirați într’un mare lanț, a cărui estremități îl țin cei mai gluidaci streini a naționalităților, și sub deviza de «om și om”, «unde’i bine, acolo’i Patrie“, se învârtesc în jurul globului căutând adepți. Cosmopoliții nu pot lucra pentru binele public și în favorea intereselor țerei în care trăesc,căci ar fi în contrazicere cu scopurile lor) ci în favorea intereselor generale din tot Universul, și astfel fiind, ei nu sunt decât cu numele cetățenia unui stat, ci a universului, și trăesc numai cu corpul în țară, dar cu simțul inimei și cu mintea caută un alt stat, un stat universal! Dacă cosmopoliții vor găsi sau nu acel stat, este o problemă care nu se pote resolvi decât după mii de ani, precum au mai trecut și în lumea veche când iudaismul au fost un ferment continuu de cosmopolitism și de descomposițiune națională, căci natura ne înzestrând pe toți omenii de o potrivă spre a face o societate umană organisată, au lasat de la concepțiunea omenirei popore de diferite rase albi și negri, Chinezi și Hurani cu deosebite moravuri și cugetări. Aceste în general, dar în special se ne întrebămu ce rău pote se ne aducă noue cosmopolitismul? . In sarea nostră de astășii, într’unu timp de desvoltare și consolidare, a propaga și susține asemene ficțiuni cosmopolite, este nu numai a ține în loc orice organisare, dar a păși la o descompunere și perire națională, și ne-am asemana unor copii cari creștend câ deplinesc o datorie umană, ar dărui din casa părinților, lucrurile prețioise, la toți acei ce trec pe sub ferestre. Cosmopolitismul prin doctrinele sale, și prin o sistemă de formă poenică care nu-i decât o specie de asasinat modern întreprinde în contra noistră un resbel de perire de odată pe trei căi: religiune, stângerea simțului naționalii și economie, trei căi care închiagă viața unui popor, și fac unitatea sa. Noi, după cât slabele nostre puteri ne ajută, cuno știm că Unitatea Națională, este prima condițiune a asistenții unui stat, câ statele fără unitate se distrug pentru ca le lipsesce consciința vie a naționalității lor, și cu representanții țarii ai comunelor, se cere a fi aleși din sinul poporului, se aparțină aceluiași popor pentru ca natura lui—naționalitatea— să lucreze în tranșit pentru înființarea organismului statului din natura poporului, pentru că fiecare națiune, după cum au lis barbați de stat a Germaniei, posedă midilace ale ei proprii pentru desvoltarea și civilisarea societăței sale, și apoi însuși celebrul filosof Fichte, care au combătut cosmopolitismul, au lis către germani «garanția demnității, a meritului și a virtutei unei națiuni, în present și viitor, zace in însușirile ei cele nevăslute și ascunse ochilor fisici; dacă aceste însușiri se vor tâmpi, sau se vor nimici, prin amestecare cu alte moravuri și elemente streine, care nu se asimiliaze cu națiunea, atunci se produce în ființa națiunei anomalie și desbinare; națiunea cade în o slăbiciune morală și politică din care resultă amorțirea și paralizarea vitalităței naționale, și în fine descompunerea și peirea națiunei". Iată alți autori ce din tot în privința acesta: «Vai de țara unde puțin câte puțin se stinse patriotismul. Acolo va fi admirat tot ce e strein, va fi desprețuitu tot ce e național. Națiunea va căde, și desprețul streinilor va fi pedépsa acelor care pentru ca i-au pre admiratu, s’au disprețuitu pe sine însuși. Nu iubescu dice lins so pe acești cosmopoliți, care pentru că nu'si iubescu patria se dien cetățeni ai lumeil Iubirea de țară, acest foc sacru de la care atârnă sorta națiunelor, nutrită de suflarea unei bune educațiuni, cât bine nu aduce economia găsește in acestă iubire unul din principalele, se le sprijine, cine iubește patria, iubește și producțiunele ei, și se silește a le ajuta. Acestă iubire ne face se onorăm lucrurile terei nóstre, față cu cele streine, stârnește industriile și solnțile și face din un popor o familie tare și unită. Omul este centrul pasiunelor, familia, națiunea, lumea, sunt trei centruri concentrice, care se estind în măsura în care se depărteze de centru. A schimba acestă urbire este a contraria natura. Este în contra legilor naturii ca omul se vadă umanitatea mai înainte de familia și națiunea sa". (Scialoja I principii de economia sociale. Cosmopoliții noștri nu se uită macar la aceia cât simțimentul național, precum au fis un om de stat german, este atât de mult baza tuturor virtuților cetățenești, încât chiar numai o slăbire a acestui simtiment este o primejdie.“ La noi chiar în acest mic stat, care au trecuta prin tote fasele nenorocirei, s’au găsit încă omeni, care pătrunși de acest mare adevăr, au aratat adese ori virtuți cetățenești; omeni din care, cea mai mare parte nu învățase decât prin pridvorele bisericilor, pe când România era desprețuită, au devenit dacă nu mari învățați, dar buni patrioți, care iubindu’și țara, ar fi preferat se mérd pentru ea și religiune, și numele lor vor remânea cunoscute mai mult decât a acelora ce umblă după abstracțiuni. Mulți își pot aduce aminte încă, când sub Domiia Sturza, o companie streină protejată prin consul de Țarul Neculai, se prezentase pentru a deschide esploatarea minelor Moldovei, ce au făcut ânse atunci obștasca și obicinuita adunare care mai totă era compusă din omeni fără titluri de studii, au respins în unanimitate propunerile și stăruințile ascunse. O dacă aceste s’ar fi tratat de cosmopoliți, câte argumentațiuni nu s’ar fi adus! secolul al 19-le, timpul luminelor, progresul, civilisația și bogăția întinse ar fi înghițit poporul. Dacă în statul nostru s’ar comite acte contra umanităței, sau s’ar persecuta religiunea vreunei comunități și nu ar fi o toleranță perfectă, precum este, înțelegem ca atunci ar ave loc existența unei asociații cosmopolite spre a lupta pentru apararea lor. înțelegem de asemene ca statul nostru nu pote fi în totul esclusivistu dar nici trebuie a se face din Patrie un Hotel sau Penitenciar de educația și întreținerea vagabondajului universal. Cosmopoliții de la noi, după teoria lor, nu cunosc o societate română ci o societate universală de «Oameni» fie ei oricine, inimicii națiunei nu sunt considerați ca inimici și ai lor, lor lipsindu-le ideia națională nu se ocupă a sei dacă românii per sau prosperă, intențiunea lor este întorsă de la națiune, în nici una din cestiunele cele mai vitale care preocupă țara, ei n’au o opiniune conștiinciosă bazată pe observațiuni, pe cunoștințe de lucrările necesare spre a pute judeca, ei ved prin ochii streiniloru lucrurile țerei lor, și așa au venitu pănă la credința ca cu elementulu român, și cu mijlilécele încă naționale, nu s’ar puté nimic întreprinde, precum odinioră sub dominațiunea streină a fanarioțiloru se credea că întrebuințarea limbei române, n’ar pute servi în afacerile statului, și trebue a mărturisi cu durere cu cosmopolitismul, la noi au luatu o desvoltare întinsă, unii prin științe, alții prin neștiință de ceea ce fac, căci din nenorocire mulți crescuți de mici în străinătate, întru lipsa totală de viața de familie, de viață de sentiment, și lipsiți în fine de educațiunea națională, care nu se pote capata decât în studiul istoriei, și în viața țerei, se întorc în țară nutriți cu utopiile doctrinelor cosmopolite, nutrind și pe alții, cărora le place a imita mai mult răul decât binele, și astfelu lipsindu-le ideia națională, nu se pun și pe dânșii în causa națiunei, nu împărtășesc nenorocirea sa, și dacă ei lucrază pentru țara lor, nu lucreză ca părinți de familie, ca părinți ai țerei, după cumu cu drept cuvânt îi numia bunul simț român, ci ca pentru o țară streină ca omeni ai hunei, și din punctulu de vedere al lui FOI IETON U. MĂRIA SPANIOLA 5 sau VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). Mărginindu-ne acum la consecințele vagabondagiului, este far’ înduoială forte deplorabil ca n sinul corteselor spaniole s’a dus, de câtre însuși secretarul autorității însărcinate cu siguranța publică, câ’n Madrid sunt mai mult deuă sută case în raport cu hoții organizați. Dar atunci ce face poliția?... pentru ce acești agenți ai siguranță și ai protecțiunii publice așa de mult lăudați? Numai pentru a năcăji pe locuitorii onești cari se supun cu atâta fidelitate la disposițiunile autorității ? Se privigheze, se vecleze, se oprimeze pe omenii de bine, pe cetățănii pacinici, și apoi vin se spue cu simplicitate ca în Madrid există mai mult deuă sută de case ce sunt în raport cu hoți!! ! Și pe aceștia’i lasă’n pace! Nu acesta avem drept a accepta de la autoritate și de la zelul onorabilului deputat care a avut talentul de a aduna nisce informațiuni atât de folositore în biuroul ce dirijeze. Nu, nu acesta trebue se se ascepte de la autoritate, a cărei justiție și fermitate, când trebue a face se se respecte măsurile cuviinciose de câtre acei cari cred câ înalta lor posiune este scutită de orice supunere, merită uă mențiune onorabilă. Demnul șef politic a întreprins de a stirpi cel mai înjositor, cel mai degrădător din tote viciile, izvorul tuturor soiurilor de crime... gemenele tuturor atentatelor... într un cuvânt, jocul de cârți.....pasiune ne’nfranată care stăpâneșce pe om, îl desprie de manierile delicate ce-i a dat educațiunea și’l schimbă în slot vii, îl lagă cu pungașii cei mai de desprețiuit, îl demoraliseze și’l degradeze, și adela îl conduce la spânzurătore sau la sinucidere... Jocul de cârți... pasiune grozavă, care a făcut nenumărate familii severse lacrimi ardătore... care, într’un minut mistue avuții imense castigate prin muncă, studii și virtuți, transmise din generațiune’n generațiune... care înghite averile cele mai colosale... Ouă plagă atât de sfășietore merită solicitudinea unei autorități salusă de binele public; și precum actualul șef politic din Madrid își desvoltă totă energia pentru a o face să dispară, fară a se teme de mânia aristocrației, trebue să se spere cu orice fel de făcător de rău capabil de a turbura liniștea pacinicului locuitor, nu va avea nici pace nici repaos, și ca se va merge pân’ la stîrpirea complectă a acelor bande perverse ce se fie a fi’n raport cu mai mult deuă sută case din Acolo-i cuibul tuturor atentatelor capitala Spaniei, ce s’au comis în Madrid în toți timpii; acolo s’au conceput și meditat asasinatele comise la 17 Iuli 1834. In capitolul următor ne vom încerca a face să descriere repede, din causa legăturii ce esistă între aceste scene de sânge și istoria fiicei muncitorului, și de partea ce a fost silit se fac la dânsele Anselm cel Curagios, domnul părinte a bietei Maria. CAPITUL IV. Măcel și Profanare,. Holera morb asiatic își desfășură furia ne`npăcată cu un astfel de întindere încât trebue să renunțăm de a descrie toropala fatală în care fură cufundate tote spiritele. Acesta era încă unul din caracterele acestui flagel pustielor : nesățios in voracitatea sa, numărul victimelor, oricât era de mare, nu-i alungă; îi trebuia încă sc verse desperarea și groza chiar in sinul acelor pe cari uă fericire nesperată îi ferise de turbarea sa nemilostivă. In tote părțile ce a pustiit, acest inimic al rasei umane fu însoțit de tulburări neaudite, de efecse lamentabile și de asasinate grozave. Inimicii ordinei publice, acei cari nu’și pot ajunge la țintă decât prin tulburări înjositore, sciură a profita cu dibăcie de durerile poporului din Madrid și de uă vagă predisposițiune la resburarea ce se observa în tote spiritele, ca și când pustiarea ce-i înspăimânta ar fi putut avea altă cauză decât voința Providinței. Atunci spirite perverse împrăștieră sciri absurde, iară milă pentru suferințele umanității. Atunci reușiră a rătăci bunul simț al mulțimei, dar să nu o acusă cineva pentru slăbăciunea momentană ce o făcuse deie credământ celor mai scârbase înșălăciuni. Vai! nenorocitul care piere, părintele care vede pe copilul seu murind, soțul care primește ultimul suspin al soției sale, fratele care strînge la peplu pe fratele seu aspirând, fiul care susține în brațe cadavrul autorului zilelor sale, toți acești nenorociți nu pot fi decât predispuși de a crede pe acei ce se laudă ca au descoperit originea nenorocirilor lor. Trebue să se condamne indiferența culpabilă a celor cari guvernau în acele zile nefaste, neprevederea și inepția lor. Lucru de necrezut! autoritățile care de la sinele, în proclamațiunile lor oficiale,fie ce pot compta pe datoriile și interesele comune care unesc pe toți amicii legali ai patriei; pe miliția urbană, care nu a luat cea mai mică parte în factele infame, lașe și stupide a unui mic număr de Spanioli nedemni; pe onerea militară, spiritul escelent și disciplina tuturor corpurilor din garnisonal; în fine pe toți locuitorii nu mai puțin interesanți la conservarea ordinei decât la reputațiunea patriei, care’ia văzut născând și care’i rociictare în omeni de curagiu âr nu în asasini; autorități care, ca totă lumea, văzuseră semnele înainte mergetóre a catastrofelor care mai târziu se desfășurară cu atâta furie, aceste autorități ramaseră mute și fără mișcare!... Vorbi în fine acel guvern neînțeles, dar vorbi pre târziu... Dădu semne de viață când un mare număr de călugări inocenți fusese deja măcelăriți fără milă! sângele acelor nenorociți va cade picătură cu picătură pe capul omului funest care, în acele le funebre, prezida acel cabinet fatal. Mai era și un altă causă puternică pentru ca acele nenorocite victime se nu găsescă de loc apărători, cu totă averea cu care tóte personele oneste din Madrid priviau asasinatele de la 17 iunliu 1834. Acestă causă era lipsa totală de simpatie a poporului pentru acești servi ai Domnului. Pentru ce ? Pentru ca ei erau inimicii cei mai înverșunați ai libertății și ai drepturilor populare. Deprinși cu dominațiunea suverană în secolii fanatismului și ai inchisițiunii, a poseda tesaure imense sub mantia sărăciei și a umilinței; a înșela neprevederea cu subtilitatea ipocrisiei, ca celebra Congreciațiune a lui Isus, orice sistem liberal, orice sistem favorabil civilisațiunii, luminei și publicității, devenia contrar proiectelor lor de egoism, basate pe prejudiciele maselor populare, proiecte unice a căror reușită nu se putu realisa decât la întunerecul ignoranței. Eac’a causa silinței lor de a seca isvarele sclinței, căutând a lua în mânele lor învățământul junimei, pentru a o face stupidă și fanatică. Eac’a causa pentru care, profanând amvonul divin, făcâu din el focarul pasiunilor lor, aruncând anateme grozave contra celei mai sublime instituțiuni a poporelor luminate: Libertatea presei. Bac’a pentru ce omeni cari, prin sânțenia postului lor, n’au altă datorie decât de a întipări