Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-09-19 / nr. 108
Pag. 2. ANUL VIII No. 108. Urăm deplin succes d-lor studenți, cari In mare parte sunt distinși absolvenți ai școalei de poduri și șosele și ai facultății noastre de științe. (R. l.) Ni se spune că rămășițile mortale ale repausatului Manolache Costache Iepurenu vor fi aduse peste câteva zile în țară, că ceremonia’i funebră se va face la Iași, iar îmormântarea la moșia familiei sale. D. A. Tiriachiu, ministrul de interne, se află peste Milcov cu misiunea de a se ocupa cu organisarea ceremoniei funebre. (B. P.) D. Z. Herescu, actual profesor de matematică și director al liceului Sf. Sava, se numește provisoriu, sub rezerva sancțiunei ulterioare a M. S. R. Domnului, în postul de revisor general al școalelor, cu onorariul și diurna prevăzută prin budget. Bene-merente. Se conferă medalia „Bene-Merete« clasa I, persoanelor ce urmează : D-lui Cristodul I. Sulletis, doctor în litere și drept, pentru scrierile sale literare și juridice. D-lui Th. Ștefănescu, profesor și director al școalei comerciale din Bucuresci, având deja medalia clasa II. D-lui I. G. Săndulescu Nănoveanu, având deja medalia clasa II. Se conferă medalia «Bene-Merenti» clasa II, D-lui Al. Beștelei, licențiat în drept, pentru scrierile sale juridice. Se conferă medalia «Bene-Merenti» clasa II, D-lui Victor C. Radovici, pentru scrierile sale sciințifice. Arangjamentul telegrafic particular, inchiat între România și Rusia, se aprobă și se consideră ca pus în aplicare de când a intrat în vigoare regulamentul telegrafic de la Londra. O crimă oribilă. In zlioa de 31 August în comuna Budesci-Ghica în apropierea orașului Piatra, județul Neamțu, s’a comis un îngrozitor omor,lice Cultura. Iată cum ni se descrie acest fapt: In această comună se afla un preot anume Dumitru Bran în etate numai de 24 ani, el perduse pe socla sa de un an. După prescriptele religiunei noastre, ne mai putându-se căsători, se înampră de femeea profesorului din această comună. Această îndrăgostire s’a făcut prin mijlocirea unei babe, care nu puțin lucrase ca făcând pe femee a iubi pe preot, să o răcească tot odată de bărbatul seu cu care mai ’nainte ducea o viață bună în căsătorie și cu care avea trei copii. Amorul preotului cu numita femee, s’a ținut câtva timp in secret; în cele din urmă case s’a dat pe față. Bărbatu aflând totul, a început a doj ani pe nevasta sa pentru această urâtă faptă. Nevasta, care in ziua angajărei sale cu preotul arăta multă ură asupra bărbatului, nu se sfii a concepe îngrozitoarea idee, de a se scăpa de bărbatul seu prin o crimă. Această urâtă idee a și pus’o în aplicare In flrna sus menționată. In acea di fiind Duminică profesorul vine acasă cam bat, nevasta s’a aflânduse în casă cu amantul seu și cu baba, se repde asupra bărbatului și începu a’i da pumni în tmplele capului, baba pune mâna pe o sfoară și legând pe acest nenorocit de gât cu ea la strangulat strîngând sfoara în prejurul gâtului prin adjutorul unui băț; preotul asemenea nu s’a dat la o parte, a ajutat săvârșirea acestei crime. In puține minute, bietul profesor ne mai fiind în viață, cadavrul seu s’a ascuns de cătră preot sub pat. După aceasta spre a ascunde această crimă, preotul se duce în sat la doi țârcovnici ai sei, și’i aduce la casa victimei făgâduindu-le câte o sută franci, dacă vor duce cadavrul și-l vor ascunde sub podul unei gârle în apropierea orașului Piatra. Țârcovnicii au primit învoiala ducêndu cadavrul profesorului sub acel pod; cănd cnsé s’a intors trăsura—cu care se înțelege că transportaseră acel cadavru,—copii nenorocitei victeme, începură a plânge și a striga unde este tata ? ce l’ați făcut, căci trăsura noastră vine singură, începând înseși culpabilii a se face că întreabă pe vecini, în privința disparițiunei profesorului și autoritățile punânduse în cercetare, făptuitorii s’ău descoperit, găsindu-se în șlrua de ântăi Septembre cadavrul sub acel pod. Preotul adus la interogatoriu cel d’întâiu a mărturisit faptul, iar femeile tăgăduesc. Câte trei autorii acestei crime se află în temnița din Piatra. Art. II. D. Constantin Paraschivescu, actual elev-inginer la personalul de poduri și șosele, se numește la direcțiunea căei ferate in construcțiune Mărășești- Buzeu, in postul de sub șef de secțiune la punctul de misiunea fix, post devenit vacant prin titularului, cu plata de conductor clasa I, după statul special al acelei direcțiuni. Camera de comerț de la Constanța, în virtutea unui decret domnesc, ia denumirea de «camera de comerț a circumscripției XV“, cu reședința la Constanța, cuprinșiind județele Constanța și Tulcea. Sunt numit membri onorifici ai acestei camere de comerț din: Odyssea Despoti, comerciant de cereale, Georgiu Cariacia idem, Solomon Zapchet, de coloniale, Gibrail Frenkian, comerciant comerciant de manufacturi, Ivanciu Calciu, comerciant de lână. Zgomotul despre retragerea cabinetului actual circulă mereu. Se zice că d. Brăteanu nu așteaptă decât întoarcerea Capului Statului, spre a-și da demisiunea. Fi-va adevărat acest zgomot? Vom vedea. (R. V.) CURIERUL TH. BALASSAN. IAȘI Vineri 19 Septemvri (1 Octomv.) 188 ®. CRONICA ESTERNA Rusia.Tot serviciul diplomatic al Rusiei este concentrat la Livadia. Acolo este chemat și generalul Chzanowski, care va primi comanda espedițiunii Ahal- Teke, fiindcă Scobelev este menit pentru alte lucrări mai mari. Dacă criza din Turcia va provoca o nouă invaziune rusască, atunci Scobelew va lua comanda armatei rusești din Balcani. Turcia. Se telegrafiază din Constantinopol către „Correspondent Politică" din Viena. Sâmbătă s’a remis Porței cea din urmă notă colectivă a puterilor prin care o informau că demonstrația navală va avea loc în fine. Această notă exclude prin urmare orice corespondență ulterioară în această afacere. — Se scrie din Constantinopol cătră „Corespondența generală“ din Londra: «Următoarele sunt adevăratele motive ale ultimei crise ministeriale: Sultanul pusese să se redacteze o notă către ambasadorii streini, în care le punea întrebările, câte trupe au desbarcat, pănă unde vor înainta ele și de ce munițiații dispun ? Foștii miniștrii n’au consimțit la acest plan, zicând că, dacă Turcia tratează pe puteri ca pe niște amice, atunci nu e trebuință a pune asemeni întrebări; dacă ele însă sunt inamice, atunci nu le va trece prin gând a da socoteală despre numărul trupelor, despre planul de operație, și altele." data de 24 curent Walter-Kerr, însărcinat cu amiralul Seymur pe lângă Ai plecat din nou la Gravosa. Consulul Fran Scutari a primit de la guvernorizațiunea de a-și părăsi postul pericol. Actualminte țara e Riza-Pașa ap ordin al Sultanului, proclam , de asediu în provincia Scutari eră de precauțiune. — Se scrie di cu data de 24 sept., că Riza-pa um pe față cu Liga; el îi prac și munițiuni. Consulii italian, austriac vor rămâne in Scutari; consulare sunt apărate de armat mereu ajutore spre Dulcigno. ■— Poporațiuni Scigno a adresat consulilor rescutari următorul protest : Spre marea ne ristare ne-am informat că in ap 3 va apărea in curând flota unități, pentru ca să ne silească la p bitei Dulcigno statului Muntenegrâtea veacuri suntem locuitorii ș și stăm sub ocrotirea guvernului otoman, incât acum ne vine peste putință a ne familiarisa cu obiceiurile și legile, cu religiunea și limba Muntenegrului, cari sunt așa de deosebite de ale noastre. Din causa aceasta suntem tare hotărîțî se respingem orice atac al Muntenegrenilor și vom preferi mai bine să perim cu toții, decât să ne supunem. Daca pe la fruntarii se va întâmpla vr’o ciocnire intre voluntari noști și trupele muntenegrene, noi nu vom fi de vină, răspunderea pentru sângele vărsat să cadă asupra Muntenegrului. Cu tote acestea sperăm că conflictele se vor evita, deoarece statele cele mari nu vor voi ruina, ci binele popoarelor. Rugăm deci pe Ex. voastră să arătați decisiunea noastră irevocabilă guvernului pe care îl representați, și vom fi foarte recunoscători, dacă ne veți onora cu răspunsul Ex. vestre. Protestul e subscris de 35 persoane și întărit cu sigiliile comisiunei de aparare, a conducătorilor de voluntari etc. Austro-Ungaria. In consiliul miniștrilor comuni și a miniștrilor unguri ținut la 23 curent, în Buda Pesta, sub președința împăratului, au fost tratate chestiunele Porților de for, a Dunărei, a tarifului vamal cu Serbia și a tratatului de comerciu cu Germania. In niște convorbiri private, baronul de Haymerle a declarat că, în întrevederea de la Friedrichsruhe, n’a fost chestiunea despre România nici despre transformarea principatului în regat. — Iată interpelațiunea făcută de deputatul Stefan Miklós în privința agitațiunei contra Evreilor : Toată lumea știe că de câtva timp asociațiunele și publicațiunele anti-simitice organizate în capitală și î n provincie de când au fost fondate conform cu tendințele exprimate la parlament de D. Istoczy, o grupă întreagă a populațiunei se vede expusă din causa câtorva indivizi la niște atacuri de o violență extremă. Ura contra jidanilor a ajuns în oarecare cercuri ale populațiunei creștine și, prin mijloace legale și nelegale, se face o vie agitațiune în privința expulsiunei jidanilor din Ungaria. Nu vrea să exagerez întinderea și mijloacele acestei agitațiuni, dar cu toate că, grație bunului sens al națiunei noastre, nu consider chestiunea evreiască ca devenită ascuțită la noi, și cred necesar astăzi deja ca guvernul și Camera deputaților să iei posițiunea, în numele libertăței, fraternităței și a liberalismului vis-a-vis de această agitațiune și a nu permite ca jidanii să fie eseruși de la drepturile ce le asigură constituțiunea. Pentru ca guvernul și Camera deputaților să aibă ocasiunea a se pronunța în această chestiune, îmi permit a adresa interpelațiunea următoare ministrului președinte : «înțelegând că în unele rase a oarecăror chestiuni tăcerea este cu totul o greșală politică; fie că chestiunea ia prin aceasta o oarecare întindere, fie că, din cauză că nu se vorbește, li se atribue o importanță mai mare decât merită; înțelegând că, prin mișcarea provocată de deputatul Istoczy o adevarată chestiune evreiască amenință a se desveli în țara noastră , având în vedere că, vezind sprijinul pe care acest deputat îl dă guvernului în orice ocasiune, populațiunea,—mai cu samă partea cea mai puțin luminată—trebue numai decât a presupune că cea ce face un membru al partidului guvernamental nu poate fi direct opus cu intențiunele guvernului însuși, (vii protestațiuni în dreapta). întreb pe D. ministru-președinte. Are cunoștință despre mișcarea pe care a provocat’o D. deputat Istoczy prin fundarea asociațiunei anti-semitice ? Statutele acestei societăți au fost ele presentate ? Dacă au fost, le-a aprobat guvernul ? Dacă nu, ce are de gând să facă pentru a împedica Germania. «Gazeta de Augsburg» spune că imparatul Wilhelm e restabilit complect. El a asistat la o representațiune teatrală și a început a da audiențe. Luni trebue să fi plecat la Bade. — Cetim în «Corespondența austriacă“: «Ni se scrie din Strasburg că în urma indiscrețiunei câtorva ofițeri superiori pe timpul manevrelor din Alsacia, se consideră ca sigur că în anul viitor va fi neapărat răsboiu între Germania și Francia. Lucrările de la Belfort sunt zi cu zi studiate de turiști militari. Nu ne mirăm de aceasta. Belfort e cetatea fecioară," e cheie Vosgilor." — «Gazeta Germaniei de Nord» apreciază în modul cel mai favorabil circularea adresată de D. Barthélemy Saint- Hilaire agenților diplomatici francezi. Ea dă o mare greutate afirmațiunei că ultima schimbare ministerială nu va aduce nici o modificație în politica externă a Franciei. Această afirmațiune, zice «Gazeta” e cu atât mai importantă că acordul unanim al puterilor va da din ce în ce mai multe serveii Europei și mărturisim că tendințele exprimate de circulara noului ministru francez, vor fi salutate cu foarte mare simpatie în toate părțile Europei. If K antenegramă din Ragusa, publicată de legraph”, spune că principele a Iresat trupelor sale o nouă pro în care declară Muntenegr lupta pentru menținerea drep este aproape inevitabilă. Ei sjr fi victorioși. Albania. nn Scutari, ca un timp ca opiniunea publică să nu fie rătăcită, pentru ca buna înțelegere între evrei și creștini să nu fie tulburată, și însfârșit pentru a face imposibilă punerea în vedere a chestiunelor pe care nu le impun nici necesitatea nici situațiunea politică. Recomand interpelațiunea mea atențiunei D-lui ministru-președinte și Camerei. Această interpelare a făcut oarecare sensațiune în Camera deputaților. Partidul liberal protestă cu energie contra presupunerei, exprimate de D. Miklós în expunerea sa de motive ca și cum acest partid era solidar cu D. Istoczy, întreaga această afacere e considerată ca o manevră a partidului independenței. Numirea D-lui Barthelemi Saint- Hilaire a causat o surprindere din cele mai plăcute la Viena. Numele său e considerat, ca o garanție că politica externă a Franciei nu va fi o politică de aventuri. Italia. O telegramă din Roma publicată de „Daily News”, anunță că de la eșecul declarațiunei clerului regulat in privința decretelor de la 29 mart, papa și-a retras permisiunea care-o daduse de a cere autorisațiunea guvernului. Olanda. Se scrie din Haga, cu data de 23 septembre, că guvernul a presentat budgetul Indiei pentru 1881. Veniturile și cheltuelile ridicate la suma de 144 milioane, se balansează. Acest budget este o îmbunătățire făcută asupra exercițiului precedent. Micșorarea culturei zahărului și a cafelei e compensată prin creșterea produsului pe care-l dă esploatațiunea drumurilor de fer. Danemarca. Reichstagul danez e convocat pentru 4 octomvre și va fi în curând amânat pentru 9 noembre. gate; chiar se făcure din salonul său centrul unei mici lumi a cărei regină îi plăcea să se proclame ea. A fi regina unui salon, a deveni Semiramida câtorva noduri de cordea și a patru sau cinci pene de struț puse cu delicateță la o sumă tot atâta de mare de pălării de gaz sau de catifea, e un titlu forte ambițios și ’n acelaș timp lipsit de sens in obiceiurele noastre actuale, dar care va întoarce totdeuna capul unei femei. Comtesa părea că nu dorește nimic mai mult. Pe la întăile zile ale lui iuliu 1841, înainte de a pleca la băile de la Ems, generalul dădea o serbare inotelul de care am vorbit la început. El voisă să celebreze astfel aniversarea căsătoriei sale, și chemasă la această întrunire de familie pe amicii cei mai intimi ai casei sale. Pe la jumatatea petrecerei, când începeau a circula înghețata și băuturile răcoritoare, un tânăr in costum de baie și prin unul din coridoarele deschise. Nu era greu a recunoște in acest fugar pe D. Gaston de Sorges, unul dintre tinerii cei mai la modă a acelui timp. Oricine l-ar fi urmat cu ochii l-ar fi putut vedea coborând in toată graba scările unui mic peron și infundându-se sub boltele de verdeață ale grădinei, unde se pusă a aspira cu mare voluptate aerul curat și tăcea. Dar aleea făcea câțiva pași, când nisipul aleei principale, scârțiind sub o apasare fără de veste, îi atrasă în curând toată luarea aminte. Intorcându-se, D. de Sorges recunoscu îndată pe un alt tânăr, care, după toată aparența, părăsea salonul din care fugise și el. Noul venit era nalt, palid cu o haină neagră, sumbră la butoniera cărea se vedea cordica uitatului ordin a cavalerilor de Malta. Persoana și manierele sale nu aveau mai puțină destinațiune decât ale aceluia pe a cărui urmă venea. Mai mult încă el avea într’ânsul espresiunea unei gravități cugetate care nu se prea observă la tinerii ocupați cu amănuntele vieței elegante. — A d-ta ești, George, îi zisă D. de Sorges. Fii de trei ori bine-venit! Fără indiscrețiune, me prind că motivul care te-a adus nu este comun. Să nu vorbim de căldura senegambianâ care’i în acest moment un salon , asta’i o banalitate care se sufere. Dar erau să se pui la citit versuri, o elegie a lui du Coudray, și iată, sunt sigur, cea ce te face să fugi ? George nu respunsă. — Cum nu fugi de versurile lângerlinde ale lui du Coudray ? Pe când Gaston de Sorges pronunța aceste cuvinte privea fix pe amicul seu, contracțiunea trăsăturelor sale’l înspăimântă. — Se petrece ceva extraordinar în d-ta în acest moment, adăogă el. George păstră un moment tăcerea. El se’ncerca sâ’și aduca fața la seninătatea sa obișnuită, dar era ușor de văzut că se’ncerca în zadar. Tremurul care’l agita arata o tulburare forte vădită pentru ca să’i fie prin putință a o preface mai mult; însfârșit el comprimă această tulburare, și luând mâna lui Gaston de Sorges, pe care o strînsă într’a sa : — în sfârșit, ești amicul meu, strigă el, pot să’ți mărturisesc cea ce mi se’ntâmplă. Acest secret mă apasă; e timpul ca cineva să mi’l iei pe jumătate. Ți-o ofer. Primești d-ta acest deposit ? — Vorbește, amice, se grăbi a respunde de Sorges, atins de accentul care vibrasă într’aceste câteva vorbe. George dusă mâna la frunte ca pentru a împedica capul să i se întorcă. — înainte de a începe, reluă el, făgăduește’mi că’mi vei da totă luarea aminte, și cu luarea aminte totă indulgența d-tale. Nici nu’ți pot spune cât de mare trebuință am a merge pănă la capăt. Gaston îi strînsă din nou mâna în modul cel mai semnificativ. — Vorbește, iubite George, repetă el. — Ascultă deci. Aventura pe care-ți voi spune-o datează de acum aproape doi ani. In carnavalul din 1839, studiul obosindu-me cu totul, îmi veni în minte, a mă recrea, și alergăi, pentru acest scop, la unul din cele de pe urmă baluri mascate de la Operă. Spectacolul pe care’l întâlnim ya prea monoton pentru a’mi plăcea mult timp. După ce-am vădut bine totă acestă veselie, după ce-am ascultat tote aplecările acestei beții care începea prin danț și care trebuia să se sfârșască cu vinul de Champagne, începui a dori aerul pur și liniștit. Ostenit și întristat, me’ndreptaiu spre scara care duce la tunelul din strada Grange-Bateliere; dar la eșirea din sală cineva’mi împedică trecerea fără de veste. Un mic domino albastru își luasă de odată sarcina a mă nătăji. Mă provoca prin gesturile și prin cuvintele cele mai întărzătoare, fugind fără încetare ca nimfa poemei câmpenești care se ascunde sub sălcii. Totuși ea nu se ascunseră privirilor mele așa de rapide ca să n’am timpul a zeri printre borfele măscei sale, niște ochi cum trebue să fi avut șerpele în lina în care tentă pe prima femee. Cred c’ai gâcit fără îndoială, amice, că am voit să’mi am inima liberă din această luptă ce mi se făcea. Muzica comunicasă deja simțurilor mele niște fermenți de revoltă. Acești doi ochi, întipăriți de o expresiune de voluptate plină de dulceață, sfârșită a’mi umplea peptul de pasiune. Ce să’ți spun, amice? Lăsăi la o parte pentru un moment gravele gândiri cari-au făcut să’mi pălească tinereța, și mă puseiu să urmăresc pe domino cel albastru cu totu libertatea pe care-o dă strategia nocturnă a carnavalului, încercarea nu era de loc ușoră. Dacă n’ar fi fost un picioruș așa de mic încât ar fi putut face gelos pe Cenușerul din poveste, ași fi putut crede că încântătorul demon avea aripi; în sfârșit, îl făcuiu a se retrage într’o lojă. Victorie ! îmi flișeiu cu forte încet. In adevăr, în acest moment, strîngeam în mâna mea o mână de albastru. — Fericitule George ! strigă Gaston. — Nu te grăbi a mé invidia, reluă naratorul. Mai bine gândește-te, amice, la acest proverb german împrospătat de unul dintre poeții noștri: «La ora banchetului, între cupă și buze, este totdeuna joc pentru o nenorocire". — Dar urmez. — Domino albastru se recunoscu învins. — înger sau silfidă, siliseiu eu, destul ți-ai bătut joc de mine. Pentru prețul a tot cea ce mi-ai spus agățindu-te adiierea de brațul meu, ca despăgubire de răsboiul ce-a trebuit să’l susțin contra ta, lasa-mi cel puțin să'ți văd fața. — Nu se pare, omul e negru ! îmi respunsă o mică voce în care pătrundea o stranie expresiune de sarcasm. Gândește-te că suntem aici ca la Veneția, în Lucreția Borgia de Victor Hugo:—Orice femee care’i cu fața acoperită e inatacabilă și sacrată. — Fie vorba între noi, Lucreția Borgia este o