Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-06-03 / nr. 62

IASSI, Mercuri 3 (15 luni) 1881, Anul al 9-lea No. 62. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. I*reduS sab­on­am­entelor*­­ a r fi mSSI, pe an. 24­ fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STRElNATATR . . . ....................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SOIRI LOCALE :. 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. ii­. 40 b. Pag. IV. 30 b. Vin J ¥ a­ 20 bani CURIERUL (TH. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-commissionaire 4. rue Clement Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Monl­­m.arte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA ia Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vinceriz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löh Ese’nbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. O al en.d.aru.1 Septa, m. anei________________________________________________ ______________________— --------------------—.■* --------—-——---— ' —————— ............................... —.— -.........—— ■■ 1 —1 STIL VECH­­IUA PATRONUL P­I L­E­I TIMPUL DIN SEPT­AM­A­NA STIL NOU _______P­I­U­A PATRON­U­L P­I­L­EI___________ Răs. Soar. Apusul Soar. Mai ' “ ■ " ' • luni 31 Duminică (t) Sf. Treime și Sf. Apost. Eremia. 12 Duminică [11 Trins­e 4—15 7—45 1 luni Luni 1+1 SF. Treime și Sf. Mart. Iustin filos.­t T­­o­t.„• . . .­­ 7. 13 Luni Aventin 4­—16 • 45 2 Marii Sf. Nicefor și Sf. loan din Suceava. La 1 luni 3 ore ătmmara Luna Vh- 14 Mar­i Vaiere 4_15 7-46 3 Mercuri Sf Mart. Lucian nă cu ploae și apoi noi. 15 Mercuri Germaine 4—15 4 Joi Sf. Păr. Mitrofan Arh. Const. 16 Joi Ct) Tete­n­leu 4—15 7 47 5 Vineri Sf. Ierom. Dorotheiu Ep. Tirului 17 Vineri Avid 4—15 7 4­ 6 Sâmbătă Cuv. Păr. Harion și Păr. Visarion. 18 Sâmbătă ^EmUe________________ _ ^ ^ _ _ Prețul Aifiiiiiei aiiilor Manuscriptele nepublicate se vor arde. Vin ii­*. 20 bani A­NUNCIURI QOOOOOOOC3000000ÍOOOOOOOOOOOOOQ A VIS § AU MAG ASIH CH. PRUNKUL viennent d’arriver Ies articles sui­­vant3, de premiere qualité: Vanilie, chocolat, thé, chaussettes, cravattes, gants de soie, parfumerie, eau de cologne, orfévrerie et papier â ciga­rettes «Alabama”. Poooooooooooooo oooooooooooool MOȘIA BOZIENII, din județul Nemț proprietate a princessei Alexandrina Ghy­ka este de dat în arendă pe termin de cinci ani, începători de la Sfânta Ghior­­ghi 1882 cu arăturile de tomnă din 1881. Doritorii de a o lua să bine-voiască a se adresa la principele Alexandru Ghyka, strada Lăpușnana, vis-a-vis de hotel Bin­­der, în Iassy, a ^ l1Tsaade p0 m0Sia­me Bogdanești, «»yi Mi © ÍMB din județula Bacău, plassa Trotușului, este de venire. Doritorii de a cumpără stejar sau fag vechiu, brad să bine­voiască a se adresa la subsemnatul sau la princepele Alexandru Gr. Ghyka, ambii cu locuința în Iași. O. Emm. Bogdan. A T­E­L­E­G­RAME Berlin 10 iunie. Reichstagul vo­tând prin apel nominal a respins cu 15B voturi contra 102, suma cerută pentru consiliul economic al impe­riului. Principele Serbiei însoțit de prințul ereditar a asistat la inspecțiunea tru­pelor. Principele Milan va pleca astă sară la Petersburg. Londra 10 iunie. In camera co­munelor, Dilke respingl­nd lui La­bouchere glice că guvern­l englez nu a primit nici o informațiune despre trimiterea de trupe și arme rusești în Bulgaria. D. Gladstone respunglőnd la o nouă­­ întrebare a aceluiaș d. Labouchere, anunță că a primit de curând o scri­­sore particulară de la d. Zancov ve­­vechiu ministru de externe de la Sofia cu care a făcut cunoștință pe timpul­­ călătoriei d-lui Zancov la Londra. Bată, adauge d. Gladstone, in sub­stanță respunsul meu, care totuși nu­­ e oficial: „Nu am primit informațiuni suficiete spre a ne putea forma o o­­piniune asupra chestiu­nei din Bulgaria. In tot cazul însă, guvernul M. S. Reginei va fi tot­deauna in favorea ordinei a legalităței și a libertăței. (Aplause). Constantinopoli II iunie. Preschim­barea ratificărilor convențiunei turco­­grece între Portă și ambasadorii pu­terilor, va avea loc marți. Conven­­țiunea directă intre Turcia și Grecia va fi probabil subscrisa in aceeași zi. Porta a desemnat pentru remiterea teritoriilor cedate, șase comisari dintre cari cel intăiit este generalul de bri­gadă Osman-pașa. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 30 Mai 1881. Președinte d. Rossetti presenți 78 deputați. D. Lahovari anunță o interpelare denunțând înscrierea in recensimentul func­ar a câtor­va proprietari ca unii ce nu posed de­cât un venit de 180 galbeni pe când este probat că po­sedă 800 galbeni venit, acesta numai pentru ca ei să nu potă fi înscriși in colegiul intărit. Se precede apoi la votarea legei pentru înființarea Creditului agricol care este adoptată cu 59 voturi con­tra 19. D. Ghica dă cetire raportului asu­pra anchetei parlamentare în privința alegerei colegiului al 4-le de Mehe­dinți, raport prin care se constată ne­­regularități și ingerinți administrative. Raportul conchide la invalidarea ale­gerei și darea in judecată a unor su­­­prefecți și primari. După o mică dis­cuție se pune la vot invalidarea și se primește cu 60 voturi contra 8. Se propune un amendament pen­tru darea in judecată și a prefectului. D. Mârzescu combate amendamentul D. ministru de interne declară că va destitui pe prefect. In urma acestei declarații, amendamentul este retras și cond­usele raportului se adoptă. D. Fleva dă apoi cetire raportului asupra a două proiecte de legi: intăi pentru punerea Asilului Elena și a Orfelinatului Panteleimon sub admi­nistrația statului precum și așezarea copiilor găsiți sub administrația co­munei ; și al doilea proiect pentru acordarea sumei de T,00 mii franci guvernului spre a­­ s­e putea întreține aceste diferite stabilimente de la finea anului scolastic 1881 și până la finea anului bugetar 1881. Creditul se votează. D. prim-ministru dă cetire mesa­­giului prin care se prelungește se­siunea corpurilor legiuitore pănă la 5 (17) iunie. Se voteză un credit pentru tran­sportul sării de la Saline până la fruntarie. Se voteză de asemine legea prin care se suprimă taxa podului Guran de pe rîul Olt. La 5 ore ministrul de lucrări pu­blice regat ca Adunarea să treca in secțiuni spre a se ocupa de legea pentru construirea unui Doock și pre­lungirea terminului de arbitraj a con­­cesiunei Guilloux, precum și conven­­țiunea de transferarea sediului socie­­tatei Căilor ferate române de la Berlin la București. D. I. C. Brătianu­­ și-a dat demi­­siunea de senator, pentru causă de sănătate. Se crede însă că adevăratul motiv este altul cu mult mai grav. Mai mulți senatori,­­lice „lindép. Roumaine,“ sunt hotărîți să demisio­neze. Din acestă causă, o întrunire a majorităței Camerei și Senatului va a­­vea loc. Monumentele ostașilor căzuți. S’a hotârât construirea unei capele cu ca­voul de oseminte pe câmpul de bă­­tae de la Plevna, și a două monu­mente cu cavouri de oseminte pe câm­purile de bătae de la Rahova și de­ la Smârdan, în Bulgaria. Pee­ntru construirea acestor monu­­­­mente, cari după devisuri se urcă la suma de lei 128.641, se va ține li­citație în glina de 15 Iunie viitor, la ministerul de răsboiu. țliarele din capitală ne aduc știrea că Majestățile Lor Regile și Regina precum și A. S. R. principele Leopold erau să plece$b­rai la Sinaia. Majes­tățile Lor vor­ petrece acolo țara,pre când prințeipele Leopold nu va sta de cât puțin timp, după care se va întorce în Germania. Citim în „Indep. Roumaine“ de duminică următorele: După cum am anunțat, delegațiu­­nea majorităței Senatului și Camerei s’a dus cri la Măgura la d. I. Bră­­teanu. Ea s’a întors ori, noptea, la Bu­curești. Nu știm încă resultatul demarșei sale , dar, după zgomotile cari circulă, ea n’a fost încoronată de succes. De altă parte însă, „Râsboiul Ro­mân“ află contrarul, adică că d. I. Brăteanu, după mai multe insistenți din partea delegațiunei, ar fi primit ca să râmie tot leaderul partidului liberal. D. Kogălnicanu, ministrul Româ­niei la Paris, nu se va înturna la postul său înainte de luna lui oc­­tombre. Numirea d-lui N. Crețulescu, mi­nistrul României la Roma, în aceași calitate la Petersburg e acum defi­nitivă. A. S. prințesa Maria, mama Augustei nóstre Regine, a fost fidele acestea forte greu bolnavă, așa că M. S. Regina luase hotărîrea de­ a pleca în Germania. So­siră însă știri bune, cari asigurară pe M. S. că A. S. prințesa-mamă a scăpat de ori-ce pericol. D. Prim-Ministru, fiind ocupat cu Pa­latul, cu Senatul, cu Camera, cu corpul diplomatic, cu consiliul de miniștri, cu mi­nisterul de externe, se află în neputință de a răspunde la sutele de scrisori și te­legrame ce primește, și încă mai puțin de a avea întrevederi cu tote personele cari îi exprimă o asemenea dorință. Cererile însă ce i se adreseză le recomandă mi­niștrilor respectivi și stârnește a li se da curs. Duminica, de la 7 ore pănă la 10, di­­minața, va avea anerea să primească la ministerul de externe pe tote personele cari ar dori să-i facă vre­o comunicare. (Comunicat). Ministerul, în urma mai multor recla­­mațiuni primite din partea comercianților, prin cari arătau că li se percepe taxa de V2 % și de către antreprenorul venitu­lui de V, % al portului Brăila și de că­­tre antreprenorul de V2 % al portului FOILETON Alexandre Dumas. 59 RESBOIUL FEMEILOR. ^ (Urmare). "— Era la Sens, Demnă, răspunsă Clara cu totă iscusința pe care­ o câștigasă de cât­va timp in stu­­diile diplomatice. — De minune ! Acuma, nu’mi mai rămâne a ști de­cât un lucru, adăogă prințesa. — Care ? Demnă. — Numele prea­fericitului gentilom care posedă deja inima, și care va poseda in curând persona ca­­re’i cea mai frumosă răsboinică din armata mea. Clara, împinsă in cele din urmă întărituri ale sale, își adună tot curajul pentru a pronunța numele ba­ronului de Candlles, când de o dată galopul unui cal răsună in ogradă, urmat de unul din acele sur­de murmure cari acompaniază noutățile cele mari. Princesa au ș i îndoitul viței și alergă la ferăstră. Mesagerul, plin de sudare și de colb, sărea jos de pe cal, și încunjurat de patru sau cinci persane pe cari intrarea sa le atrăseră lângă el, părea că dă amănuntele cari, cu cât eșiau din gura lui, puneau la înmărmurire pe cei ce-l ascultau. Princesa nu pu­tu să’și stăpânască mai mult timp curiositatea, și deschizând ferestra : — Lăsați’l să se suie ! strigă ea. Mesagerul ridică capul, recunoscu pe princesa și se răpeai pe scară. După cinci minute, el era în cameră, plin cu totul de glod, după cum era, cu părul în disordine și cu vocea înăbușită. — Ertați-mă, Alteță,­­lisă el, că mă presint ast­fel înaintea vostră în starea în care sunt­ insă a­­duc una din acele noutăți care sfărâmă ușile nu­mai cât pronunțindu’o . Vayres a capitulat ! Princesa făcu o săritură înapoi. Clara lăsă să’i cadă manile în jos cu descurajare. Lenet, care in­­trase după mesager, păli. Cinci sau șase alte persone cari, uitând o secun­dă respectul cuvenit prințesei, se grămădise în ca­meră, rămaseră înmărmurite. — Domnule Ravailly, Zisă Lenet, căci mesage­rul nu era altul de­cât căpitanul nostru din Na­­vailles, repetați încă odată cea ce-ați spus, căci îmi vine cu greu a vă crede. — Iată repet, domnule . Vayres a capitulat! — Capitulat! reluă prințesa, dar ajutorul ce d-vostră ’i duceați ? — A sosit prea tărziu, domnă ! chiar în minu­tul când soseam noi Richon se preda. — Richon se preda ! strigă domna Princesă, lașul! Acestă exclamațiune a princesei făcu să tracă un nor prin vinele tuturor asistenților; cu tote aces­tea rămaseră cu toții muți, afară de Senet. — Domnă, Z*să el cu asprime și fără a menaja de loc orgoliul domnei de Condé, nu uitați că o­­nerea omenilor este in vorbele prinților, după cum viața lor este in mâna lui D-Zeu. Nu numiți laș pe cel mai brav dintre servitorii voștrii, căci prin as­ta faceți ca mâne, cei mai fideli să vă părăsască văzând cum tratați pe semenii lor, și atunci veți rămânea singură, blestemată și perdută. — Domnule ! Zisă princesa. — Domnă, reluă Lenet, repet Alteței Vostre că Richon nu’i de loc un laș, că răspund de el corp pentru corp, și că, dacă a capitulat, de­sigur c’a făcut’o pentru că nu putea face alt­fel. Princesa, palidă de mânie, era să arunce in fața lui Lenet vr’o una din estravaganțile sale aristo­cratice ; însă, la vederea tuturor acelor figuri cari se întorceau despre ea, a acelor ochi cari se fereau de ai ei, de Lenet care sta cu capul în sus, de Ra­vailly ce sta cu capul plecat, ea înțelesă că un ade­văr va fi perdută dacă va stărui in acest sistem fa­tal. Ea chemă dar in ajutorul ei un argument o­­bicinuit. — Nefericită prințesă ce sunt, zisă ea, totul dar mă părăsește, norocul și omenii! Ah! copilul meu, sermanul meu copil, vei fi și tu perdut ca și tatăl tău. Acest țipet de desperare al femeei, elanul dure­­rei materne, are tot­ fa­una un echou în inimi. A­­cestă comedie, care deja reușisă de mai multe ori princesei, produs­, și de astă dată efectul seu. in acest timp Lenet rugasă pe Ravailly a’i re­peta tot cea ce putu să afla asupra capitulărei de la Vayres. — Ah ! știam eu bine ! strigă el după o secundă. —■ Și ce știați d-vostră ? întrebă prințesa. — Că Richon nu era de loc un laș, D0mnă. — Și cum știți d vostră asta? — Pentru că el a susținut lupta două zile și două nopți, pentru că el ar fi preferat să motră sub rui­nele fortului său, dacă o companie de recruți nu s’ar fi revoltat, după cum se vede, și nu’l-ar fi si­lit să capituleze. — Trebuia mai de grabă să moră, domnule, de­cât să se predea, Zisă prințesa. — Ei! Domnă, dar móre cine­va când vrea ? Zisă Lenei, dar cel puțin, adaugă el întorcându-se cătră Ravailly, îi prisonier cu garanție, așa sper. — Mă tem câ’i fară garanție, răspunsă Ravailly. Mi s’a spus că un locotenent din garnisonă a tra­tat predarea, ast­fel că se pare forte bine să fie ore­care trădare la mijloc, și că in loc să’și fi fă­cut condițiunile sale Richon să nu fi fost predat! — Da, da! strigă Lenei, tradat, predat, tocmai așa’i, eu cunosc pe Richon, și’l știu incapabil, nu voi Z­ ce de o lașitate, ci de o slăbăciune. O ! Dem­­nă, urmă Lenei adresându-se către prințesa, tractat, predat, auziți d-vostră ? Iute, iute, să ne ocupăm de el. Un tratat făcut de-un locotenent, domnule Ravailly ? De­sigur e vr’o mare nefericire asupra capului sărmanului Richon. Scriți iute, Domnă, scriți, vă rog. — Eu! Zisă cu asprime princesa, eu, să scriu ! și pentru ce ? — Dar pentru a’l scapa, Dómna. — Bah! Zisă princesa, când cine­va predă o ce­tate își ea precauțiunile sale. — Dar nu înțălegeți de loc că el n’a predat’o, Dómna, nu auziți de loc cea ce spune căpitanul, că el a fost tradat, vândut póte, că n’a tratat el ci un locotenent ? — Ce voiți dar să’i facă, lui Richon ? întrebă princesa. — Ce’i vor face ? Dar uitați d-vostră Dómno, cu ajutorul cărui vicleșug s’a introdus el in Vayres ? că noi am ușat în privința sa de o împuternicire a domnului d’Epernon ? că el s’a luptat contra unei armate regale comandată de regina și de regile în persona ? că Richon este cel întâi care a ridicat stegul rebeliunei ? că in fine, vor voi să facă un exemplu ? Ah! Domnă, în numele cerului, scriți domnului de La Meilleraie, trimetiți un mesager, un parlamentar. — Și ce misiune vom da acelui mesager, acelui parlamentar ? — Acea de a împedica cu ori­ce preț mórtea u­­nui brav căpitan, căci dacă d-vostră nu vă veți

Next