Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-01-28 / nr. 11
Pag. 2. ANUL IS No. 11. — Cine e acolo ? — B glasul mizeriei acelor arși din Târgul Ocna. Și deodată ușele palatului domnesc se deschid înlături in tot largul lor. Aice la focul binefacerilor ce pururea stă aprins, ca o lampă din altarul bunurilor dumnezeești, aspete sosit se încălzește, se mângâe, și cu darul în mână eșind, în urmă ș i un cânt de mulțumire și binecuvântări umple tot palatul, pe fruntea căruia e scris: „Nimic fără Dumnezeu!“ Caritatea, acest dar dumnezeesc și aureola de astăzi a tronului României, e în totă strălucirea sa. Speranța din sinul nenorocitelor afla mângâere, căci Dumnezeul părinților noștri, este viu în vecii vecilor. In traista nenorociților azi, mâna j Domnitorului Carol și a Elisabetei JDamne a depus, 1000, una mie lei, vineri în 16 Ianuar 1881. N. B. Aflăm că pelegrinul de caritate dus din Iași la București este d. D. Gusti. CUMERUL T lO SAN. CRONICA INTERNĂ ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 24 Ianuarie 1881. Se admite urgența asupra unei petițiuni a comitetului școlei de meserii din Roman prin care se cere o subvențiune acelei scole.—Proiectul de lege prin care se acordă minorilor Colescu o pensiune de 150 lei pe lună, pus la vot, se adoptă.—Se prezintă la vot indigenatul unui domn Abraham Alter Strul Herman, cu dispensă de stagiu. Comisia nu numai ca n’a opinat pentru împămentenire cu dispensă de stagiu, dar nici cu stagiu nu a propus’o, deorece s’a constate bine simțite, pentru unirea țarilor surori, cari sunt primite in lungi aplauze, și Senatul se împrăștie. S’a depus pe biuroul Camerei un proiect de lege pentru „înstrăinarea unor părți din bunurile Statului și rescumperarea embaticurilor.“ Acest proiect autoriză pe guvern a vinde din moșiele ale căror fonduri și venituri sunt afectate la plata dobânzilor și amortismentelor împrumutului Oppenheim și domenial, la biletele ipotecare și la împrumutul cu rentă. Sumele provenite din vendarea acestor categorii de moșii se vor vărsa la Casa de depuneri și consemnațiuni, și vor veni la stingerea datoriei publice, conform unei legi speciale. Vânzarea in corpuri întregi se va face cu licitațiune și nu va fi aprobată decât daca suma oferită nu va fi echivalentă cu arenda medie a celor trei perioade înmulțită 20, plus valoarea padurei, de va fi. Moșiele situate in preajma orașelor se vor vinde in loturi (5—25 ectare) mărginașilor lucrători de pament și celor ce vor vor a înființa stabilimente industriale , cum și comunelor. Prețul lor se va fixa după arenda anuală a fiecărui ectar înmulțit cu 15. Județele au dreptul de a cumpăra corpuri întregi de 100—300 cetare, insă numai pentru înființare de scoale practice de agricultură și ferme model. Locuitorilor rurali li se vor vinde de la 5—25 cetare, luându-se de mază pentru fixarea prețului arenda medie a trei periode înmulțită cu 20. Plata se va face, pentru bunurile vândute în corpuri întregi să pătrime la o lună după aprobarea vânzării și restul în 24 ani cu dobânda de 6 la un amortisment după tablou ,pre-Totalul bugetei, 54 bani, pe pe 1880-81. 15 bani. Banca națio la cunoștință are de la 15 facționari cari publicațiunilor termen sumei* tele versămint vor fi supuși tote rigorile a Septămâna plecat din Pic să’i aducă la Ce s’a întâ Dar a doua in drum solri omoriți. A. M. S. R. Don sațiune : d-lui noul 2 artilerie, semnele ordinul conferit de M. d-lui sub-locoti pentru a primi „St. Stanislas", MS. "Tmperatunescu, pentru a dinului „Sf. Ar de M. S. Imp Constantin su tară din lari, semnele ordinii s’a conferit ișilor ; d-lui pentru a primi „Sf. Ana“, da S. împăratul C., pentru a comandor al , u’o pnnferit de 9,182,260 1182, pe când 9,212,267 lei omâniei aduce că, cu incepe, toți domnii conformat incă depunend la pentru diferianile subscrise, enalitățile și la statute. le sehide Espodală in sala ceriei Stavropotrei călărași au doi condemnați ni. prea nu se știe aineță s’au găsit ie și cinci lupi (Tel.) laie rdat înalta autorihiadi, din regimenprimi și purta mi 1 clasa II, ce i s’a ul tuturor Rușilor, ■eservă Moruzi D., nsemnele ordinului ce i s’a conferit de rușilor; d-lui Corpurta insemnele ori, ce i s’a conferit ilor; d-lui Vrabie la intendența miliprimi și purta in,anistas“ clasa II, ceperatul tuturor Ruprefect de Bacău, insemneie ordinului i s’a conferit de M. ilor; d-lui Olănescu iurta insemneie de Frantz Ioseph". ce i împăratul Austriei, -.ovitză, penmare ofi’a conferit La 1 Mart. sițiunea Artiși se afla in cui lcos din Buci SENATUL. Ședința de la 24 Ianuarie 1881. Se acordă un concediu pănă la finea sesiunei d-lui colonel Anghelescu, trimis in misiune la Viena de min. finanțelor.—Se votează două legi pentru modificări de circumscripțiuni comunale rurale in județele Dorohoiu, Mehedinți, Tecuciu, Ialomița, Vlașca, Ilfov, Prahova Teleorman și Romanați. —D. Brăescu rostește câteva cuvintroiectul uo Mug:«««. .— de interne pe anul 1881-82 prezintă un minus de 30.006 1. 61 b. din cea ce a fost in anul 1880-81. Acest proect prevede adăogiri la articole de material, la serviciul, telegrafic adăogiri de logi și posturi noi (25 locuri pentru elevele ce se pregatesc la scoalete de telegrafie din București și Iași) și altele, totuși, totalul bugetului e mai mic decât al anului trecut din causa reducerilor ce s’au făcut la mai multe capitole. 1—1882 7,037,000, 30 ; veniveniturile ale ministerului de finance, lei 1o,und . v.1 G lucrări publice, lei 7,900,980 ; de culte, 55,000; de justiție, lei 250000; de externe, lei 125.000 ; de resbel, lei 784,000; diferite venituri: lei 11,717,894. Total lei 119 milione 671,214. Cheltueli. Datoria publică: lei 48,046,230 ; ministerul de interne, lei 9,182,260 bani 54; de externe, lei 1,487,891 bani 34; de justiție, lei 4,213,652; de culte și instrucțiuni pub: lei 10,846,875 ; de rest, lei 26,835,843 bani 10 ; de finance, lei 10,043,080 bani 19 ; consiliul miniștrilor, lei 30,248 ; fondul pentru deschiderea de credite suplimentare și estraordinare, lei 385,298 bani 33. Total lei 119,671,214. (Poșta) IAȘI Mercuri 28 Ian. (9 Fev.) 1881. Balul costumat de la Operă. (Urmare și fine). D-na comtesă Wisdehlen a avut o grațiosă atențiune pentru noi Românii venind la bal cu costum național. Juna soție a d-lui ministru plenipotențiar al Germaniei, o gentilă blondă, avea costumul de o rară frumusețe. Venul de gaz elegant și lucrat cu o mare dilicateță a atras mai ales admirațiuneal tuturor cunoscătorilor. D na E. C. Boerescu, care purta un turn de o eleganță rară și de o bogăția admirabilă, lăsa să reiasă și mai bine drăgălașa sa figură împodobită cu doar ochi strălucitori. Cămașa și marama sa erau brodate cu flori de mătase roșii, cu fir și cu fluturi. Marama era pusă pe lângă gât, după cum obicinuesc țărancele nostre, prinsă de juru împrejurul capului cu ace de aur ; o salbă de mahmudele cădea la marginea ei pe cer. Căpătăele vîlnicului, de o singură bucată, cu o vargă mare de fir, se împreunau unul peste altul în partea dreptă, cum se portă la G. Lung. D-na Mitilencu purta un elegant și bogat costum de Golești. Frumusețea țesăturei Maramei a fost în deosebi admirată. D-na colonel Gorgean purta un costum din Mehadia. Fota era forte bogat cusută în "ajour" de fir, mătase și fluturi, cu ciucuri pe pole de aceleși materii. O salbă frumosă de monede antice, un vel de borangic fin cusut cu flori de aur, și niște paftale de argint suflate cu aur complectară costumul. D-ra Borănescu purta un costum delicios sub care se vedeau grațiile acestei jinerete, prima nostră pianistă din țară. Vîlnicul era cusut cu fir alb. Mai multe șiruri de monede se vedeau la gît, și acopereau ia de borangic forte elegantă și bogat cusută. Ar fi crezut cineva că are înaintea ochilor o drăgălașă ferăncuță de la Penteleu. Dar costumul național care, prin originalitatea și frumuseța sa, a atras mai cu deosebire atențiunea tuturor și chiar a M. S. R. Domna, a fost al D-nei maior Groza. Acest costum se portă în Banat, ținutul Caransebeșului, de femeile române măritate. Cele nemăritate, fetele, au același port, însă fără găteala de la cap numită «Ciapsă." Ciapsa este un fel de căciulă triunghiulară în forma bonetelor de marinari, ale cărui colțuri oau córrin sunt mai pronunțate. Acestă clapsă se agață de vârful capului și se prinde de păr; de colțurile triunghiului se legă un vél numit în Banat: «sălic,” ale cărui capete atârnă pe spate până aprope la pămănt. Acest „salic“ este un semn al marei ținute oficiale, cum am zice, și se pune la serbători mari, la nunți, etc. Duminică și la alte asemenea file se portă tot clapsa, ínse, în locul vélului, femeele au basma de mătase roșie, «marama,“ care, legând fruntea și fiind prinsă sub ciapsă la ciafă, căpătâele ei atârnă tot pe spate. In lilele de lucru femeele portă pe cap numai clapsa. La ținuta de uigore țărancele de frunte cu dare de mână pune pe fruntele o salbă de bani, obicinuit de sfanți. Acestă salbă se portă și de fete. La gât se portă diferite șiruri de mări gele, iar pe pept o a doua salbă de monede de argint mai mari: taleri, ruble, etc. aceste din urmă peste cămașă. Cămașa acestui port se compune din două bucăți: din talie numită «Ciupag,» și din fusta numită »pole.1* Ciupagul este, ca tóte cămășile țărănești d’ață, cu deosebire că de la guler se coboră în jos pe cap în diferite crețuri longitudinale. Tot asemenea și mânecele ei, fiind largi, fac crețuri și se strâng d’asupra antebrațului, formând bufante numite: «mânecă sufarcată.” De la cot în jos mâneca se termină aprope pe la jumătatea antebrațului printr’un volan numit «Fodor.” In genere cămașa este cusută pe la guler, pe la măneci, pe Fodor și pe la gură cu puii,” adecă cu straturi de mătase negră sau roșie numită «arniciu.” Cusăturile de la măneci se numesc «pene.” Cea mai elegantă cămașe a acestui port este aceea ce avea d-na Groza, adică de tot albă, iar pe mâneci cu pene cusute cu fir galben și mătase (arnici) negră. Gulerul Fodorei, precum și gura acestei cămăși era brodată. Obicinuit ciupagul este prins de paie. Fusta sau paiele sunt forte lungi spre a putea și ea forma crețuri. Ele sunt de pânză albă, jos cu broderie de mână, numită «colțuri,“ iar tivitura ei este cu «cheiă,” tot un fel de broderiă de mână, însă mai îngustă. Cingătorea e făcută dintr’un brău țesut cu lână mai grasă și de diferite culori. Având o lățime de o palmă și jumătate, ea se înfășpre pe mijlocul corpului. Peste acest brău se pune fota dindărăt, “opregul,” care se deosebește de fota d’aici, prin aceea că nu este în totă întinderea ei pânză țesută, ci numai sus la o lățime de o palmă și mai bine, iar de aici și până jos la pământ se coboră în ciucuri de lână de diferite culori. Din ’nainte se pune sau un al doilea opreg sau o cătrânță, care trece ca un lat de mână de genunchi in jos. Acestă cătrânță precum și opregul sunt țesute in diferite lanuri și mătăsuri și împodobite cu fir și fluturi. Ca să se complecteze cingătorea, și tot d’odată spre a prinde mai solid opregul și cătrânță, se lăgă peste acestea și tot d’odată peste brâu bete numite Brecin. Peste cămașe se imbracă un cojocel, numit Peptar, cusut cu diferite mătăsuri și lanuri deosebite culori și forme, iar broderia lui de catifea negră sau astradian. Acest peptar fără mâneci se aportă sau îmbrăcat sau acuțat pe umeri, iar la danț se scote, daca este prea cald. Acesta este costumul cel mai original românesc, pentru că se mai găsesește în Italia de sud, la Neapole, la Corsica, etc. și chiar în unele părți, ale Spaniei. O deosebită importanță se da clapsei în credința țâranilor din Banat: dacă s’ar întâmpla să cadă din capul femeii, se consideră lucrul de rău augur, și cea mai mare insultă care s’ar putea aduce unei femei este de a’i lua coapsa din cap. Nu putem mai bine termina acestă dare de samă decât spunud Românilor și străinilor cari admirau costumele de la balul Operei, că personele [cari au dat prima impulsiune la acastă frumosă vndeți că preferă mai mult? Amorul. Ei bine, el va fi văzut trecând pe la otelul jupanului Biscarros vr’o călătore, și Canolles s’a pus s’o urmărască. — Amorezat o credeți ? strigă ducele sunZ'i'd la acestă idee cu totul naturală, că dacă Canolles era înamorat de vr’o călătore oricine ar fi fost, el nu mai era înamorat de Nanon. — Ei ! fără îndoială, înamorat. Nu’i așa jupâne Biscarros ? Zisă Nanon încântată de a vedea, câ ducele adoptază idea ei Să vedem, respunde tranș: nu’i așa că am gâcit drept? — In adevăr. Zisă el, damna pare forte bine să aibă departe. Nanon făcu un pas cătră atelier, și Zl3a tremurând fără voia ei : — Nu’i așa ? — Așa cred, cel puțin dorină, respinsă Biscarros cu un aer fin — Așa cujZ ? — Da, așteptați, in adevăr, d-vostră îmi deschideți ochii. — Ah istorisește’mi asta, jupâne Biscarros, reluă Nanon începând a se da la primele presupuneri ale gelosiei, să vedem, spune, care sunt călătorese ce s’au oprit la d-ta astă nópte ? — N’a venit nici o călătore, Z*să Biscarros. Nanon respiră. — Numai, urmă atelierul fără a se gândi că fiecare din vorbele lui făcea să tresară inima Nanonei, un mic gentilom blond delicat, durduliu, care nu mânca, nu bea, și care se temea să plece noptea... Un gentilom care se temea, urmă Biscarros făcând din cap o mică mișcare plină de fineță ; înțelegeți, nu’i așa ? — Ah! ah! ah! făcu ducele cu o superbă ilaritate. Nanon respinsă la acest scris prin o specie de crâșnire de dinți, — Urmeză, Zisă ea, asta’i încântător! Și fără îndoială micul gentilom aștepta pe D. Canolles ? — Nu de loc, nu; el aștepta la cină pe un domn mare cu musteți, și chiar s’a cam sfădit puțin cu D de Canolles fiindcă vrea să cineze cu densul. Dar el nu se descuraja de loc pentru așa puțin idem, bravul gentilom ,. și pe credința mea, după plecarea celui mare, care se ducea la drepta, el a aelergat după cel mic care plecase la stânga. Ducele, asigurat cu totul, ar fi îmbrațoșat pe Biscarros, dacă ar fi fost cât de puțin gentilom Nanon, palidă și cu un scris convulsiv înghețat pe buze, asculta fiecare cuvânt care eșea din buzelii atelierului cu acea credință sfașiitore care împinge pe gelos a bea până la cea de pe urmă picătură, otrava care’l omora. — Insă ce te face să crezi, ZIS& ea, că acel mic gentilom era o femee, că D. de Candlles e înamorat de acea femee, și că el nu se duce decât de urât sau de vr’un capriciu pe acel drum ? — Ce mă face să cred ? respinsă Biscarros, care ținea a convinge pe auditorii sei. Așteptați, vă voi spune îndată... — Da, spune ne, scumpul meu amic, reluă ducele. Dumneza ești în adevăr, forte vesel... — Monsegnorul e prea bun. Zs’ isc r rostată! Ducele se făcu numai urechi, nou asculta stringându’și pumni. — Nu mă îndoim de nimic, și, luasem pe micul cavaler blond drept un barbat, când am Întâlnit pe D. de Canolles in mijlocul scarei, ținând în mâna stingă o lumânare, și în mâna dreaptă o mică mănușă pe care o examina și o mirosea cu pasiune. — O mănușă repetă Nanon căutând a-și aminti dacă ea nu lasasă un asemenea gaj în posesiunea cavalerului său; o mănușă de felul acestea ? Și ea arată atelierului una dintre mănușile ei. — Nu, Z'să Biscarros, o mănușă bărbătescă... — O mănușă bărbătească ?... D. de Candlles, privea și mirosea o mănușă bărbătească ?... — Ești nebun ! — Nu de joc, căci era o mănușă a tânărului gentilom, a cavalerului blond, care nu mânca, nu bea, și care să temea noptea .. o mănușă forte mică în care mâna domnei, abea ar fi putut intra, deși domna are desigur, o frumosă mână.„ Nanon scosă un țipet surd, ca cum ar fi fost lovită de o suliță nevăzută. — Sper, zisă ea cu o sforțare violentă, că sunteți asigurat, monsegnore, și că știți tot cea ce doriți să știți. După acestea, Biscarros luându’și aerul cel mai gracios, și, punând cu o mișcare plină de gratii piciorul său drept înainte : — După tate, Zsa el, cavalerul a plecat, și, dintr’un minut in altul, el pate să se’ntorcă... Ducele sufică ! — Asta’i drept, Zisă el, pentru ce să nu se’ntorcă ? Pare că chiar s’a întors... Du-te de veZ’i. Í domnule Biscarros, și’mi trimite respuns. ■ — Dir dejunul? Z*să cu iuială Nanon. Mor de fóme... —■ Ii drept, Z să ducele, și Courtauveaux va merge. Vino aicea, Courtauveaux du-te pănă la otelul jupânului Biscards, și vezi dacă D. de Candlles du s’a întos... Dacă nu va fi, întrebă, informezate, caută prin vecinătate... Voese a dejuna cu alcel gentilom. Plecă. Courtauveaux plecă. Și Biscard care remarca tăcerea încurcată a celor două personaje, făcu inimă de a emite un nou mijloc. — Nu vezi că domna îți face semn să te retragi? Zisă Francinette. — Un minut! un minut! strigă ducele , ce dracu ! iată că vă perdeți capul, scumpa mea Nanon... Dar lista de bucate... Sunt asemenea și eu ca și d-vostră, am un «apetit sfășiitor... Ține jupâne Bis« caros, adăogă acești șăsă luidori la ceilalți: aceștia sunt pentru a-ți plăti plăcuta istorie ce ne-ai povestit. In acest timp Nanon se gândi și cuprinsă cu o aruncătură de ochi totă situațiunea în care o punea presupunerile lui Biscarros ; mai întâi aceste presupuneri erau ore exacte ? și apoi chiar dacă ar fi fost așa, Candlles nu era ore destul de sculabil ? Dar totuși, înainte de orice, răul trebuea rupt din rădăcini. Trebuea a opri înaintarea acestui amor abea născând. Aici, o reflecțiune teribilă trecu prin mintea Nanonei și gândirea săgeta pe sermana femee. Dacă acestă întâlnire a lui Candles și a micului gentilom era un randez-vous ! Insă nu, ea era nebună, pentru că micul gentilom aștepta pe un domn cu muștețe, pentru că el a vorbit aspru cu Candlles, pentru că chiar Candlles el însuși n’a recunoscut sexul necunoscutului decât prin acea mică mănușă găsită. Dar cu tote acestea Canolles trebuia împotrivit. Atunci, urmându-se cu totă energia ei, se intorsa cătră ducele, și’i zisă: — Ce nenorocire, domnule, că nebuniele lui Candlles îl lipsește de o onore ca acea ce erați să’i faceți! Present, viitorul lui era asigurat; absent, el își perdepóte tot viitorul. Jv (Va urma).