Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-08-05 / nr. 89
Anul al 9-lea No. 89. IASSI, Mercuri 5 (17) August 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Pretai abonamentelor ft. IASSI, pe an. 24 fr ._ pe semestru 12 fr— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE , ....................................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne francate nu se primesc PAGINA I. 50 b. Pag. fn. 40 b. Pag. IV. 30 b. Un \f. 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) EOAEA INTERESELOR GENERALE. C alexicLar-ml Septa- maxiéi _________________________ STIL VECHI 1 ~"~"A-----------------------PATRONUL țILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA____L STI^NOU | PIPA | PATRONUL I>I LEI 1 Ras. 8oar LA £!^N^0 ar August. — = _ ■ August. _ _ ^ ,_ „ rj_ g 2 Duminică Aducerea relig. Sf. Archid. Stefan. Duminică Usebhe. g_ 3 7— 4 ■* Luni Cuv. Păr. Isachie, Dalmatiu și Faust. La 31 Iulie la 5 oare dim. Lună plină sfin D. 5—5 7—2 ■* Marti S. S. șapte cuconi din Efes. . 7 îr • Rosene. g 7— 6 * Mercuri Sf. Mart Eusigniu, cu timp frumos apoi ploae. 17 Mercur Alexis. 5— 7 6—69 £ Joi [t] Transfig. Domn. (Schimb, la față.) 1?1 Hălene.g 6—67 l Vineri Sf Ierom. Domeniu. « ^neri Bou,8ev.- 5-106-568______________Sămbătă___________Sf. Emilian mărturia._________________________________________________________________________M____________bambau__________Bernard______________________________________—------------------------------------------- 20 000 sunt la WIWWW procent cuprii de dat cu prima ipotecă, în condițiuni avantajose. Se pot da și în parte: Pentru informațiuni ase adresa la d. Gr. J. Buicliu sau la Administrațiunea farului Curierul Balassan. LAIOSIAU ACESTItr.1:1 află de vânzare, grâu, Banat, de semință, prima calitate. D-nii amatori se vor adresa la D. V. Alecsandri, in Mircești. Doctor al Saalinei, special pentru bólele interne și de piele, dă consultațiuni în tote filele de la orele 9 —11 dimineță și 4—6 după amâțtă. Pentru săraci gratuite. Locuește strada Sărărie în casa D-lui Pogor lângă casa Baștă. (314—7). MOȘIA CAUTACENI Districtul Roman, plasa Fundurile, se dă în arendă, cu intrare in stăpânire, de pe acuma, tomna anului 1881. Pentru informațiuni, a se adresa la proprietară în Iași, strada Sf. Neculai, Maria Tufescu, Hr» wnmbire de bună voe casele mele si IfJ Voilai , tuate la Copou, strada Lâlescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiosă pentru legume două grădini pentru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță, fe Cfideu, fântână de apă bună, în flue tate atenansele necesare. Pentru informațiuni, a se adresa la d. Moritz Rubensatt, ciasornicar, strada Lăpușnanu, casa Grabowieski. Sevastie Stegărescu. INSTITUTUL PEDAGOGIC IDIn Iași. Cu începirea anului scolariu viitor se vor înființa la Institutul pedagogic din Iași (strada Baston, casele d-lui Colonel Langa) două clase gimnaziale. Asociația de profesori secundari, ce a întemeiat acest institut (unde pănă acum se făcea numai cursul primar și se internau elevi, ce fregventau cursurile de liceu) s’a convins, in urma unei experiențe de mai mulți ani, că unul din cele mai mari servicii, ce ar putea aduce instrucțiunei în genere și părinților de familie, ce sunt deciși a face pe copii lor, să urme de calea instrucțiunei publice. Prețul Anuncurilor Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win iWîr. 20 bani ANUNCIURI este înpreunarea bunurilor, ce le are instrucțiunea publică cu cele ce le dă instrucțiunea privată. In adevăr, pe deoparte instrucția publică, măsurînd la sfârșitul fiecărui an școlar capacitatea și știința fiecărui copil, ce fregventează cursurile publice, prevestește pe părinți, într'un mod de tot imparțial și neinteresat, ce trebue să facă cu copii lor, se-i lase să urmeze mai departe cursurile gimnasiale (căci nu vorbim aici decât de instrucțiunea secondară, cea primară fiind obligatoriu pentru tota lumea), sau, dacă resultatul e slab, să-i dee intr’o scolii reală, ori intr’o scolă de meserii, s’au în lipsă chiar și de astfeliu de aptitudini, să-i aplice la practica agriculturei sau comerciului. Pe de altă parte unul din neajunsurile cele mari ale instrucțiunei publice este imposibilitatea profesorilor de a controla zlilnic, sau cel puțin odată pe săptămână, pe fiecare din elevii clasei, și acesta din cauza mulțimei prea mari (peste 50 în clasă de elevi, cu care trebue să se ocupe un profesor. Tot din această pricină profesorul public nu are timp să studieze individual pe fiecare copil, să-i îndrepte relele apucături la învățat și de multe ori să-i arăte metoda cum să învețe, căci se știe, că o mulțime de copii se descurage artă și devin răi, fiindcă nu știu cum să lucreze. Aceste lipsuri le pote împlini și le împlinește chiar instrucția privată (dovadă însemnatele resultate ce au dat și dau institutele private). De aceia asociația institutului pedagogic va primi elevi pentru clasa I și II gimnasială, cărora le va face cursuri întocmai după programa liceului, și la sfârșitul fiecărui an elevii astfeliu preparați vor trece esamen dinaintea profesorilor publici, cari vor constata știința sau neștiința lor. Pe lângă acesta se va propune în aceste două clase și limba germană, și astfel nu se va împlini o lacună din programul statului, unele limba germană nu Începea, se studia decât tocmai din clasa V-a gimnasială. Pentru ca controlul zilnic și săptămânal să se potă face cu indestulare, nu se vor primi in in fiecare din cele 2 clase mai mult de 25, maximum 30 de elevi. Inscrierile se vor face la direcția institutului pedagogic de la 1 până la 15 Septemvrie. Părinții, ce vor vor să onoreze acest institut cu incredirea lor, vor binevoi a presenta atestatul de 4 clase primare pentru copii ce vor să fregventeze clasa I gimnasială și biletul de promoțiune pentru elevii ce vor fregventa clasa II gimnasială. Nu se primesc externi decât copii, a i cărora părinți locuesc în Iași și cari prin urmare să îngrijesc de aproape de educația copiilor lor. Pentru a evita un neajuns a internatelor, lipsa de mișcare, se vor face, pe lângă exercițiile gimnastice și jocurile din spațiosa ogradă a institutului, cel puțin de 2 ori pe săptămână, primblări la câmp, în orele de recreație. TELEGRAME Londra 18 august. Ziarul „Times“ zice că o crisă ministerială este posibilă in urma conflictului care s’a produs de curând intre camera lorzilor și acea a comunelor asupra bilului agrar. Tripolis 1B august. Se consideră ca probabilă o apropietă schimbare a valiului din Tripolis. Eisingen 13 august. Prințul Bismark s’au suit într’o trăsură și mers până la o mică stațiune de drum a de fer de unde a plecat la Berlin. Munich 13 august. Regele Bavariei a plecat incognito la Paris, Constantinopoli 13 august. După invitația particulară a sultanului, contele Corti a mers ieri la palat și a fost primit in audiență particulară caare ținu o oră și un sfert. Sultanul invitat la prânz pe contele Corti după sărbătorile ramazanului. Copenhaga 13 august. In Folkesting cu ocasiunea discuției primei lecturi a legei financiare, șeful oposiției a atacat într’un mod, viu cabinetul care după resultatatul decentelor alegeri pentru folkesting trebuia să demisioneze. Prezidentul consiliului respunde: „Constituția nostra nu cere acesta de la guvern, datoria cabinetului era din contra de a rămânea la putere pentru a menține landsturmu care are aceleși drepturi ca și Folkestingul. Izvorul conflictului actual este că Folkestingul nu’și cunoște drepturile sale.“ Viena 13 august. O veche casă cu 4 etaje din centrul orașului s’a dărâmat. Este temă că sunt multe victime, dar aceste temeri nu parfundate fiind că locatarii erau absenți, sau au putut să fugă în momentul accidentului. Până acum totuși s’au scos un mort și doi răniți. Autoritățile lucrăză cu activitate la curățirea locului. „Corespondenței Politice“ i se telegrafiază din Atena că comisiunea internațională de delimitare a acceptat propunerea forței de a intârzia cu 15 zile ocuparea celei de a doua secțiuni de teritorii cedate Greciei. Belgrad 13 august. In urma sporirei impositului asupra tutunurilor, negustorii au închis prăvăliele. Londra 14 august. Ministerul s-a decis să insiste asupra votului dat in chestiunea bilului agrar, dacă camera lorzilor persistă de a voi să mențină amendamentele sale. Parlamentul va fi prorogat și indata ce afacerile financiare vor fi regulate, camerile vor fi convocate in noemvrie și atunci bilul agrar va fi din nou introdus in desbatere. Berlin 14 august. Principele Bismarck a sosit aice. Gerua 14 august. Astăzi a avut loc la teatru un meeting contra legilor garanțiilor Papei. După cetirea mai multor adesiuni din partea societăților democratice, inspectorul poliției a suspendat meetingul și a evacuat sala. Borna 14 august. Gazetta oficială publică un comunicat al guvernului prin care acesta recunoște ca organ al comunicațiunelor și interpret al gândirei sale numai gazetta oficială. „Agenta Ștefani“ desminte dintr’un izvor sigur că Papa ar fi consultat adunarea cardinalilor, prelaților, preoților și a religioșilor asupra oportunității de a pleca din Roma. Nu este adevarat că Papa ar fi espediat in străinătate o notă diplomatică in privința meetingului ținut in Roma la 1 august. CRONICA INTERNA M. S. Regele a bine-voit a numi membri ai ordinului Corona Romăniei, în gradul de cavaler, următorele persone: funcționari și particulari din societatea distinsă a capitalei, cari s’au pus la disposiția comitetului executiv al serbărei încoronărei, însărcinându-se cu funcțiunile de comisari extraordinari: D-nii Em. Culoglu, advocat; C. Arion, advocat, fost șef de cabinet la ministerul afacerilor străine ; Ath. Athanasovici, magistrat; G. Angelescu, magistrat; N. Cerchez, inginer; D. Cerchez, inginer; Ciocanelly, advocat al primăriei capitalei; Cons. Ionescu, advocat; Al. Marghiloman, magistrat; C. I. Zamfirescu, magistrat; C. Râmniceanu, advocat; N. M. Stoianovici, advocat; C. Tătăranu, magistrat; C. Năcescu, magistrat; G. Bagdat, magistrat; M. Zenide, magistrat; I. C. Dobrescu, magistrat; Al. Brăiloiu, secretar al Il-lea la legațiunea din Berni; G. Em. Lahovari, secretar al legațiunei din Londra; Const. Sardony, secretar al legațiunei din Arheea. Citm în „Poșta ” din Galați. Societatea de binefacere a meseriașilor din Iași a trimes, prin D. N. Cletinos, suma de 200 lei pentru scala Guza-Vodă. Frumosa ofrandă a Societăței o onorază mult. Presidentului ei, D. D. Gusti, in special i se cuvine mulțămire pentru stăruință, ce ni se afirmă, că a depus în reușirea propunerei de a se oferi acestă sumă. Tot pentru scala Cuza-Vodă a mai oferit D. Dimitrie Iacomachi din Galatz, I0 lei. Se vorbește că d. Liciu, procuror general la Iași, va fi numit al treilea administrator la Domenii, in urma retragerii d-lui Zanfirescu. «Monitorul Oficial»» publică următorul decret: D. Ion C. Brătianu, președinte consiliului de miniștri, ministrul secretar de Stat la departamentul financiar și ad-interim la acela al resbelului, având trebuință de un concediu pentru câtva timp, cu începere de la 1 August, foileton Eugène Scribe. 8 CARLO BROSCHI » (Urmare): «— Acel secret, Juanita, nu mi’l cereți..., dacă mă iubiți, căci nu vi’l pot spune făr’a muri, și în Ziua in care’l veți cunoște voi fi încetat de a mai trăi! «In acest moment, soțul meu reintră, și Carlo, silindu-se, reluă aerul vesel și convorbirea vieie, picantă și fără pretențiune, ce’i erau obicinuită. Se găsea in francheța manierelor sale și in grațiositatea cuvintelor sale un carmen de care nu se putea cine va apăra, lângă dânsul oricine era amabil, și el da spirit acelor ce-l ascultau. Comtele de Pepoli însuși cedând puterii sale, la care nu se putea resista, se găsea răpit, sedus și cu totul mirat de a simți o plăcere care să nu fie acea a venaturei. De acea zi, in Ziua in care Carlo nu venea, el era supărat și se sfădea cu tota lumea, începând cu mine. «El dorise să tracă într’un regiment care avea să servescă in Hanovra, și cererea sa îi fusese la moment încuviințată ; el era nu se pare mai bine privit la curte și părea protegiat in tote de o mână nevăzută. Dar lucrul cel mai de mirat era că vorbisem de mai multe ori unor persone din Londra, despre Carlo Broschi, și că nimeni nu cunoștea acest nume, și nu auzise vorbindu-se de acel ce’l purta. Intr’o Zi, un om întrebă pe omenii casei dacă seniorul Broschi are să vie, căci nu’l găsise la otelul seu și trebuia absolut să’l vadă chiar in acea zi. Fusei înștiințată, și fiindcă un adevăr așteptam pe Carlo, Zolei să intre acel care dorea să-i vorbescă. Acesta era un bătrân forte bine îmbrăcat, cu un aer respectabil, cu părul alb, cu o figură plină de bunătate pe care o anima niște ochi încă vioi și strălucitori. Și vorbit de Carlo, și de odată el ridică capul cu o espresiune de bucurie și de mândrie. Carlo era D-Zeul și idolul seu; nu era nimeni pe pământ care să i se pută compara. Apoi, de o dată, și ca cum s’ar fi temut ca entusiasmul seu să nu’l ducă prea departe, el se oprea in mijlocul laudelor sale. «— Nu pot vorbi. Zicea el, dar dacă l’ați cunoște ca mine, dac’ați ști cât bine face, aurul ce răspândește cu pumnii... Și un om atât de superior,... un om atât de bogat, a fi atât de simplu,... atât de modest și atât de blând, căci este bunătatea chiar el n’ar face râu nimănui,... decât numai unei singure persane póte... «Și bătrânul ștergea o lacrimă; și cu cât îl ascultam, cu atât mi se părea că o voce odinioră cunoscută suna la urechea mea ; și străinul era să urmeze lauda lui Carlo, când acesta intră in salon. Văzând pe bătrân, fața i se aprinse; ochii săi de ordinar atât de dulci, aruncară fulgere, și un tremur nervos îl cuprinse. «— D-vostră aici, strigă el, cine v’a permis să veniți ? cine v’a permis să vă presintați dinainte’mi ? «— Nu voiam să te văd decât un moment, Carlo, răspunse bătrânul tremurând ; de atâta timp n’am avut acestă fericire! — Ce voiți ? urmă Carlo căutând din causa mea, a’și potoli mânia. V’am făcut o pensie de Zece mii livre, veți avea cincispre Zece mii! voiți ore mai mult ? — Nu, o știi tare bine,... că nu’ți cer acesta. — Veți avea douăzeci mii, cu condițiune ca să plecați de’ndată, și că nu vă voi mai revedea. — Și eu refus, dacă nu’mi permiți de a te vedea cel puțin o dată pe an. — Fie ! răspunse Carlo, a cărui acces de mânie era să reîncăpă!... Dar plecați.... depărtați-vă! »— Te ascult, Carlo. Zise bătrânul plângând. Ești numai pentru mine crud și răutăcios... Nu mă plâng, ai dreptate... Dar într’o Zi îmi vei da mai multă dreptate... Adio dar, și peste un an,... nu’i așa ? Adio, Carlo, am să mă rog pentru tine. «El eși. Și Carlo căzu într’un fotoliu, incă emoționat și furios. «— Ah! D-Zeul meu! îi Zisei eu apropiindu-mă de dânsul, cine este acel bătrân ? — Cum signora, nu v’aduceți aminte de dânsul ? Nu l’ați recunoscut ? îmi zise el c’un ton brusc. — Ah! Zeu nu. — Era tatăl meu ! — Părintele d-vóstre ? strigăi eu, vechiul meu profesore de piano,... acel bun Gherardo Broschi... Ah! să revie, vă rog! să revie!... Aș fi atât de fericită de a’l îmbrățișa ! Și alergai să deschid ferestra spre a’l rechiema. Carlo mă opri. Văzui pintre gemuri pe bătrân care se depărta in parc, și, lovită atunci de mersul și statura sa, strigai: — Acesta’i străinul care, in castelul de Arcos, a venit să întrebe de d-vostră in acea sară fatală... «— El însuși. Plecase cu zece ani înainte la St. Petersburg, unde devenise maestrul de musici și mai mult încă confidentul împărătesei Ecaterina ; ea îl întrebuințase in niște intrigi pe care carul le descoperise, și Petru, care nu glumea, trimisese pe Gherardo in Siberia. El a stat șapte ani acolo fără a putea da știri despre dânsul, și s’a reîntors la Neapole chiar in sara... in care era să ne căsătorim ! «— Și pentru ce d-vostră, Carlo, care sunteți bun cu tota lumea, vă tratați părintele cu ațâta asprime ! „Carlo nu răspunse: «— Pentru ce refusați de a’l vedea ? „— Pentru ce îmi zise el c’un aer posomorât și c’un tremur convulsiv, pentru că de câte ori îl văd, mă cuprinde ne’ncetat dorinți de a’l ucide!... Da..., e spăimântător, nu’i așa ? Și fiindcă nu voesc a deveni paricid, l’am gonit. Tam exilat din presența mea. E rău, fără’ndoială, mă’nvinovățesc de acesta, dar’i mai bine decât de a’l ucide. „Și capul îi căzu pe pept, și tăcu. «Câteva zile mai tărziu primirăm o visită la care eram departe de a ne aștepta. Carlo venea adesa să dejune și să petrecă diminețele cu noi. Un servitor cu straie violete intră, și zise cu jumătate voce lui Carlo că monsignorele episcopul de Nola dorea să’i vorbască. Carlo tresări și strigă: — El!... in Anglia !... Ce’l aduce aici ?... Pentru ce nu intră ? Se teme ore de a’și revedea amicii și d’a se reafla in mijlocul lor ? «Ambele canaturi ale ușei se deschiseră, și Theobaldo apăru. Soțul meu scose un țipet de surprindere : — Este ore cu putință! vechiul preot a ducilor de Arcos! acela care, anul trecut încă, era capelanul nostru! iată’s înalt demnitar al bisericei! «Apoi apropiindu-se de dânsul, și salutându’l cu respect : — Se vede, signore Theobaldo, că v’ați făcut cariera ? (Va urma).