Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)
1884-09-26 / nr. 109
ANUNGIU. Să dă cu bine, chiar de pe acuma un No. de 4 camere spațioase cu mobile s’au fură, bufet, antret și bucătărie in etajul al Il-lea, având pivniță și spălătorie, precum și 2 camere in ograda cu prețul foarte avantajos. Pentru informațiuni a se adresa la Domna proprietară Ecaterina Lepădat Strada Golia. Să ponta o guvernanta UO LaUla Oáac—in ani rare in etate de 36—40 ani, care să știe a vorbi Românește, Nemțește și Franțuzește, precum și a cânta bine la piano. A se adresa la Domna Ecaterina Lepădatu casele din strada Golia etajul al Il-lea. Anul al Xll-lea No. 109.______________1ASSI Mercuri 26 Sept (8 Oct.) 1884. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea Prețul Alion, și Amineiurilor Calendaru.1 Sept.manei STIL VECHIO I ț>IJAI PATRONUL LILEI__________|_ ___S fVPOL DIN SEPTA MANA | STIL NOU___________>IUA |_________PATRONUL Z>ILEI | Ras. Soar. Apusul Soar. Sept.m 1 _ _ I 23 Duminica it Zămislirea sf. Ion și sf. Polincesia 5 Duminică I S. Aure, vierg. 6— 5 5—32 24 Luni întâia Martiră Teleca La 22 Septembre la 4 ore sara: Lunii 6 Luni S, Bruno 6— 6 6—30 26 Merem tA&rÂrf. loan Evangelistul nă plină cu plac, pe alte locuri zăpadă g7 Mereti S. Bogite 6=8 5=26 27 Joi Sfântul Martir Calistratu frig. 9 Joi S. Denis, ev. 6—10 5—24 28 Vineri Cuviosul Hariton 10 Vineri S. Pauline 6—11 5—21 29 Sâmbătă Cuviosul Kiriac H Sâmbătă S. Gomez 6 — 12 5—21 MAS Sr. 1)Pan, 21 fr.—pe somestru 12 (>.■ pe trimestru și fr. DISTRICT, pe an. 28 fr.— pe semestru. [4 fr.— pe trimestru 7 fr. STRAINATATE..................................... 40 fr — ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fie bani. SCIRI LOCALE „ .1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auunduri: Pag I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un Ar. 20 bani (TH. BAL M SS AN) FOREA INTERESELO tI GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosșe Seilșrstatțe No..JL Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. C_ Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Mr. 20 bani Avis către Domnii Abonați. Strigă lumea necontenit: „Pressa «u e suverana ! Ea are datoria de a arata relele existente! De la dânsa se aștepta lumină, îndreptare! Fraiele sunt forte frumóse, Insé nimenu se găndesce, că redacțiunea unui ziar este însoțită de cheltueli multiple și indispensabile. Cea mai mare parte din lectori sunt mulțumiți de a primi și a ceti diferite ziare, fără a se gândi rnse câtuși de puțin, că acele organe de publicitate au neaparata trebuință de concursul pecuniar din partea abonaților. Se pare ca cea mai mare parte din cetitori sunt de opiniune ca ziarele cresc ca ciupercele prin păduri. Sunt mulți cari primesc jurnale ani întregi, fără să se găndeascâ la plata abonamentului Este aprope ridicol când mulți din abonați, rugați de a plăti un abonament modest de 24, sau 28 fr. pe an, se scuză pentru întârzierea plăței abonamentului pe ani întregi, sub pretext că n’au vândut încă recolta, că Kau_luat_cămitul moșiei,, sau că n’au închiriat încă cutare sau cutare case. Un simplu salariat, abonatul nostru, de exemplu, lipsit de moșii și de case, își plătesce regulat abonamentul séu, fără a face cea mai mică obiecțiune. Ar fi de dorit ca unii din abonați se-și ia exemplu de la acest simplu salariat în privința plății abonamentului, căci acesta se pare că cunosce a aprecia munca și cheltuielile unui ziar. Nu pretindem lucruri nedrepte și credem ca onor noștri abonați cu ne vor sili a publica pe viitor numele celor rei de plată, sau a reclama dreptul nostru la jocul competent. ■l . Totodată nu lipsim a mulțumi și acelor D-ni abonați, cari sunt în curent cu plata abonamentului, sciind a aprecia munca și cheltuelile unui organ de publicitate, care este lipsit de ori ce sprijin, de ori ce subvențiune, de ori-ce influență administrativă sau judiciara spre ași câstiga abonați, și care nu se bazeza decât pe propria sa muncă în timp de ani îndelungați. REDACȚIUNEA. Correspondenți In $tremfitate • Homohimot a. c. AvicI Iul III IIU casele doamnei Cleopatra Radicheschi situate în strada Sft. Neculai ocupate actualminte de Dl. Duca. A se adresa la Dl. Abgar Buiucliu avocat strada Păcurari. Avis pentru d-nii Comercianți. Administrațiaăiarului «Curierul* Th. Balassan face cunoscut că, s’au dat ordine destradele pentru inscrierea Firmelor comerciale să se elibereze In mâna fiecarul comerciant — potrivit art. 10 din regulamentul legei— fiind liberi interesații să le publice in orice fone voesc, deci noi facem cunoscut tuturor că publicăm fiecare extract cu prețul de un leu nou. Acest ziar este răspândit și onorat cu încredere, atât în întraga țară cât și în străinătate. IAȘI, 25 Sept. 1884. Toți proprietarii de moșii, toți arendașii se plâng pe de o parte cu prețurile cerealelor și vitelor sunt atât de scâzute, încât cu prețurile obținute din vânzarea lor, abia se pot acoperi cheltuelile făcute pentru cultura cerealelor sau pentru producțiunea și întreținerea vitelor. Astfel de exemplu se vinde astăzi un vagon încărcat cu grâu pe prețul maximal de 1000 lei și un bou bine îngrășat, cu pete, carne, grăsime, pe preț de cel mult 100 franci. Pe de altă parte se plâng toți consumatorii, mai ales acei de prin orașe, și nu pot înțelege cum, cu tote prețurile reduse ale cerealelor și vitelor, ei trebuie să plătiască pentru principalele articole de hrană: păne și carne, nișce prețuri cu totul exorbitante, mai mari încă decăt acelea când cerealele și vitele se vindeau cu’n preț mult mai urcat decăt în timpul de față. Toți fără escepțiune se întrebă cu drept cuvânt care pute fi causa acestei calamități ? * Noi, die partea nobtiâ Susținem, și oi se pare câ vom avea dreptate, că acastâ calamitate provine dintr’o nepăsare și indiferență nescuzabilă din partea autoritaței comunale, care permite casapilor și brutalilor a face ce vor, fără a le impune un preț corespunzâtor de vânzare al articolelor de hrană, cu acel al prețurilor existente astăzi în piețele Europei, ce se pot obține pentru cereale și vite. Antreprenorii măcelari și brutari se îmbogățesc în detrimentul consumatorilor, și acesta nu este de loc equitabil. Pentru ce s’ar îmbogăți ciuci, trei sau zece indivizi păgubind sute și mii? Pentru ce autoritatea comunală ar fi mamă bună pentru unii și mamă vitregă pentru pluralitate ? Este dară în genere sclut că bogați sunt mai puțini pe lume decât sărăci, și că după principii umanitare, partea cea mai slabă trebuie să fie sprijinită în contra celei mai tari. Comuna dar, asemenea unui bun părinte de familie, are sacra datorie de a se îngriji, de aprope și de o potrivă de binele avuților și săracilor ; să nu acorde privilegii prea mari unora și prea mici altora; să nu permită ca cei d’anteiu să rîZă de paguba celor din urmă. Solul este câ autoritatea comunală póte face mult bine și mult răa pentru cetățenii, cari au încredințat gerarea afacerilor comune în minele ei. Pentru ce dar acesta autoritate atăt de importantă nu s’ar sili a împacă ca nisce mandatari fideli justele cereri ale cetățenilor ? Ne permitem a atrage atențiunea asupra inconvenientelor mai sus aratate mai cu samă a consiliului comunal al urbe- u<5olic, do Orcoo, au pe cum suntem informați, în nici una din alte comuni urbane prețurile articolelor de hrană nu sunt atât de urcate ca în urba nostra. Puțină bună-voință și energie din partea părinților comunei, și suntem siguri că fii lor vor fi pe deplin mulțumiți ! Sperăm ca Comuna, convingându-se de adevărul celor conținute în articolul nostru, va lua măsurile cuvenite pentru îndreptarea răului, ocupăndu-se mai puțin de politica personală și de partid, și mai mult de binele comun. DESCHIDEREA CORPURILOR LEGIUITOARE. Duminică în 28 Septembre după serviciul divin oficiat la Mitropolia din Capitală de I. P. S. S. Mitropolitul Primat, în fața d-lor miniștri, a d-lor deputați și senatori și autorităților militare și civile, d-nii deputați și senatori au trecut sala Adunărei deputaților, unde d. I. C. Brătianu, președintele Consiliului, în numele M. S. Regelui, a dat lectură următorului Mesagiu: Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, „V’am convocat în sesiune extraordinară pentru a ve încunoșciința că, în urma revizuirei baselor legei electorale, un nou apel la țară devenind necesar. Corpurile legiuitare urmeza a fi disolvate. CAROL, Președintele consiliului miniștrilor și ministru de interne, I. C. Brătianu. Ministru cultelor si instructiunei publice G. Chițu. Ministru afacerilor străine și ad-interim la lucrările publice; 7. Studri. Ministru financelor, G. Lecca. Ministru agriculturei, industriei comerciului și domeniilor și ad-interim la justiție, I. Câmpineanu. Ministru de resbel, general adjutant St. Fălcoianu. DIZOLVAREA CORPURILOR LEGIUITORE. Convocarea colegiilor electorale și a noilor Adunări. Art. I. Corpurile legiuitore sunt și român disolvate. Art. II. Colegiile electorale pentru nouile alegeri vor fi convocate și viitorele Adunări legiuitore se vor întruni în termenul prescris de lege. Art. I. Colegiile electorale pentru alegerea deputaților și senatorilor vii- FOILETON SPADA LUI CAROL XII ""•Nuvelă istorică. Traducere de Cr. JIT.GHT« _____ 4 (Urmare). «De ar fi dat cerul să-ți pot fi adevărat părinte, sau să fi fost cel puțin nepotul meu, la locul altuia,* replică bătrânul cu cordialitate. «Ași dori să părăsesc acastă lume, cu siguranța că te las fericit. Pentru acest finil să-ți serve acesta a două scrisoare , ea este adresată cătră vechiul și iubitul meu amic și ver, fostul general, baronul de Gollenfeld. Cu tóte că a părăsit de mult serviciul, totuși are el o influință mare la Curte și’n armată, și recomandațiunea iți pate fi de folos în cariera ta în noua garnizana. Casa lui ospitalieră îți va fi deschisă, numai să te ferești de pericolul de a perde inima ta acolo,* fiii el jumătate in glumă și jumătate serios, «multe inimi ferme s’au perdut acolo.* Căpitanul zise. „Ah, casa stimabilului Dr. văr conține un farmec atât de periculos ?* întrebă el. «Acesta îmi provoca curiositate, aventuri de asemenea natură îmi sunt necunoscute până acum, inima mea este încă liberă.* «O inimă liberă prinde foc cu atât mai lesne,* oprită colonelul, «și precum mi-a scris in mai multe rânduri vechiul meu amic, Garolina Sibylla, nepota și unica lui chronoma a întregei averi, este o văpaie prea periculosă, la care s’a aprins deja mai mulți fluturi. El mi se tânguiește, că fata, cu tóte că este de o frumuseță rară, totuși a întrerupt mai multe legături prin ideile sale exagerate și prin nestabilizarea ei, legături, cari ar fi convenit bătrânului. Fete, care se jucă cu inimele barbăților, nu sunt de aici o valore pentru barbați de felul tău, căci pe aceștia îi lovesce cu atât mai simțitor desilusiunea. Dar acum destul, fiul meu*, fiin el, căzând obosit în fotoliu, «convorbirea nóstrá m’a slăbit mai mult de cum credeam. Ași dori să mă mai liniștesc puțin.® Cu’n gest amical concediă el pe junele ofițer, care părăsi aripa locuită de proprietarul moșiei,, spre a se duce în sala de mâncare a castelulului. In coridor întâlni el pe domnișorul Otto, junase diplomat, care știa totdeauna a’și modera minele și cuvintele, totuși nu putea ascunde rona sa disposițiune, in care se afla îndată ce văzu pe căpitan, îi zise cu violență: «Știe data domnul capitan, că acei trei pretinși comersanți unguresci s’au salvat pe furiș sub protecțiunea întunericului cu cal ți trăsură din cârciuma satului ?* «Se vede, că domnișorul Otto se interesază mai mult decât mine de acesta chestiune*, respinse Ewald cu indiferența sa obicinuită, «póte avea o speranță de a face orecari afaceri comerciale cu acei domni, ca nu’ți convine graba cu care s’a depărtat ei din Travensoh*. Domnișorul își mușcă buzele.. «Să nu’mi convină, nu— decât mi se pare prea straniu, respinse el; „și dacá nu mă’ncel un bun amic ți-a șoptit un cuvânt secret la urechiă, se’nțelege pentru o recompensă corespunde tóre. Eu nu vreu să’ți ascund, că n’am scapat nici un moment din vedere pe acei străini; nu în tote Zilele găsduesce taverna astfel de musafiri, văzând însă că nu se aprinde nici o lumină în cameră și că nu se arata nici unui, trimisemu pe proprietarul tavernei la dânșii. Păsărele sburaseră însă și el nu mai găsi pe nime, decât pe masă o sumă considerabilă pentru consumațiunea lor. Vezi dar că ochiul meu străbătător nu m’a încetat, fini el, «și că fără avisarea unui—• „Te poți bucura domnișorule Otto, că ai rămas scutit de o ispită grea, il întrerupse căpitanul. „Mi se pare că tot te mai gândesci la acea tentațiune. De unde scu însă atât de sigur, că acei străini au fost avertisați, și despre care pericol ?* «Fiindcă mi s’a comunicat, că unul din ei a fost văzut conversând cu ori-cine, care pare prin vreun semn confidențial — ® «Domnișorule Otto, acelare cine, care de abia a schimbat două vorbe cu conducătorul echipagiului respunzând la o întrebare inocentă, eram eu, căpitanul Ewald Kruse, îl întrerupse ofițerul. «Mai poftesci ceva ?* Diplomatul nu era în stare să se uite în ochii scânteietori ai căpitanului. «Să mă păziască cerul d’a avea vreo bănuială în contra d-tale, prea iubite domnule capitan, și chiar décá le-ai fi dat vreo avertisare, acesta n’ar fi fost în contra onorei și datoriei d-tale,a se grăbi el a se scuza. «Nici nu m’am gândit la d ta, aveam numai bănuială în contra lui Pavel, băiatului de la grajdiu. Astăzi după prânz Tem trimis la Lübeck cu o însărcinare; el trebuia să se fi întors de mult cu respunsul, mai ales că irecomandat cea mai mare grabă. Chestiunea este de natură, că a început a mă neliniști, óre nu cumva acest băiat, un loc d’a executa ordinul meu, servesce de călăuz acelor străini ? Mi se pare că ei au motive d’a se feri de drumul mare». Căpitanul făcu un semn de indiferență cu umerii. «Ea nu cred, că băiatul ar putea fi necredincios unei însărcinări primite.® Zise el, «nu tot cașul însă, consider pe domnișorul Otto de prea prudent spre a încredința unui copil o misiune adevărat importantă. Cu aceste cuvinte fiin el conversațiunea, salutând ceremonios pe domnișor, intră el în sala de mâncare, unde se adunaseră deja câțiva impiegați superiori ai moșiei și câțiva oaspeți invitați din sat. Nepotul proprietarului moșiei nu vroia să intre încă în acest spațiu restrâns; încă odată se depărtă afară din curte. Posițiunea castelului permitea o vedere întinsă asupra înconjurimei, pe cât acesta era posibilă în obscuritatea existentă—Pavel însă nu se tăria încă nicăierea. Noptea trecu și trimisul nu se întorsese. La Travenloh era mare agitațiune, mai dureros fu atinsă de acesta scrie Maria, protectricea băiatului orfan. Imediat se făcură cercetări; domnișorul Otto nu tăgădui că-l trimise la Lübeck. Fiindcă observa tăcere despre alte amănunte, se credea că chestiunea se atinge de o afacere delicată, nimenu se mai încercă pentru moment de a descoperi adevărul, mai ales că domnișorul Otto se oferi însuși de a se duce calare în oraș spre a cerceta în persona causa întărzierei lui Pavel. Se-nțelege de la sine că cel d’ântăiu drum al său era spre cuartierul reședințelui Curței sale. Ce’i pasa lui ce se întâmplase ca băiatul, el se interesa numai dacá fatala scrisare a ajuns în mânile ambasadorului. Președintele ministerial saxon nu primise nici o scrisare, nici unul din tota casa nu văzuse pe nu