Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-01-06 / nr. 2

vătămătore, dar acesta s’ar întâmpla și cu tóte cele alte profesiuni, cari de almintrea nu procur atâtea condițiuni de sănătate. Dacă se observă la țară om­eni cari sunt bolnavi de friguri intermitente, acesta este particular țerei iar nu pro­­fesiunei. Nu numai țăranii dar și altă lume sufere de friguri. Căușele insa­­lubrităței provenind de la fumegaiuri, de la apele statäfare, emanațiunile de putrigaiuri etc., sunt după Parent- Duchatel puțin apreciabile ; și la urmă, cu 0reși­cari precauțiuni, se pot evita; cine­va se pote apăra de ele, ori le pote suprima; se pot face scurgeri în hasnale, puse în spre direcțiunea vântului dominant, departe de locu­ința sa. Cultura bună și sistematică a pă­mântului îmbunătățește o țară din punctul de vedere higienic și unele feluri de areturi în,spinări ridicate, d. e. pe șesuri, au împuținat după mai mulți observatori, numarul fri­gurilor intermitente în alte țâri, în­lesnind scurgerea apelor și împiedi­când stagnarea lor. Iefâțișându-ne în fine tote avanta­­giele ce ne procură profesiunea de a­­gricultor și dându-ne bine samă de trebuința ce simte țara nostra de omeni de acesta profesiune, nu credem că greșim îndemnând pe tinerii noștri câtră acesta plăcută și trebuinciósa profesiune, în loc de a se face func­ționari, luptându-se între ei și cărând povară statului. Este bine, mi se va zice, să ne facem agricultori, să învățăm agricul­tura, dar unde sunt mijlocele posibile pentru o profesiune onorabilă de a­­gricultor ? Și care este ocupațiunea potrivită acelora care au îmbrățișat cariera de agricultor? La aceste în­trebări răspundem chiar prin cele expuse mai sus și nu mai avem de adăugat de­cât că avem exemple des­tule; acei cari au priceput bine ca­riera de agricultor și s’au făcut demni de acesta profesiune, au fost bine răs­plătiți. Este pre­ și cum adevărat că fără anevoința nu ajunge cine­va ținta ori scopul său mai cu semn când sunt inspirați de ilusiuni strălucite și îna­ripate, de multe ori chiar de dorinți nechibzuite—dar acesta se întâmplă și cu cele­alte profesiuni. Mai este asemenea adevărat că la noi nu toți proprietarii își caută mo­șiile lor în mod sistematic, că aren­dașii fac din contra adesea așa numită : „cultura vampir“, că statul arendează proprietățile sale și că condițiunile de arendare lasă ceva de dorit—dar nu trebue să vedem prin acestea pentru exercitarea profesiunei de agricultor, ori­ce debușeu închis, lucrul sa a fost tot­deauna apreciat, probă­m greșele ce am făcut în cel din deceniu. Și apoi suntem informați că guvernul se ocupă cu un proect pen­­tru căutarea moșielor,statu­lui în regie permanentă și înființarea fermelor mo­del. Iată mijloce destule de a da o ocupațiune potrivită acelora care îm­­brâțișăzâ cariera de agricultor. De­și póte la început un agricultor tânăr află ore­care piedici, acesta este la început și cauza este lipsa de expe­riență și de dibăcie practică. Cu timpul devine cu atât mai ușor de urcat vârful care se numește­ „meseria de agricultor“ cu cât acesta meserie este cea mai frumosä, cu cât acesta muncă face pe om să fie independent. Terminând ne facem o plăcută da­torie de a îndemna pe cultivatorii noștri, că la rândul lor să îndemne, ba chiar să silească pe fii lor, ca eșind din școlile rurale, școlile de agricul­tură, să se întorcă la câmpurile lor și să urmeze meseria de agricultori, iar nu să se facă funcționari. Să îm­brățișeze cariera agriculturei devenită astăzi o știință frumosă și adevărată! N. N. Andronescu ÜSI EftIL TH. BALA8SAN. Revista agricolă și comercială. Suntem deja la sfârșitul anului și peste puține zile vom fi siliți al în­registra în domeniul agriculturei nos­­tre ca pe un an bun sau rău la pro­­ducțiunea nastră agricolă. Din acest punct de vedere anul care se duce este superior în multe privințe celor doi ani din urmă, apropo cu aceeași climă, însă fecunditatea sa cea mai mare a fost în producțiunea grâului. Producțiunea acestei cereale atât ca cantitate, cât și ca calitate, lasă în is­toria nostrâ agricolă una din paginele cele mai frumose pentru viitor. Tot aceeași producțiune pute am fi putut să avem și la cele­lalte cereale, dacă noi, ca agricultori luminați și cu ex­­periența, am fi căutat ca semănăturile ca și lucrările de întreținere, să le fa­cem la timpul oportun, și când n’am fi avut altă ceva în vedere de­cât producțiunea pământului. Insă, din nenorocire, la noi intere­sele particulare, în cele mai multe îm­prejurări, se lasă a se uita, în parte sau cu totul, interesele poporului plu­gar, așa în­cât mai tot­deauna și în fie­care an regulat, începând de la 1876, trebue ca guvernul să vină în ajutorul cutârei populațiuni din cutare județ, care n’are ce să mănânce. De câte ori s’a scris despre cartof ca hrană pentru țăranul de la țară, am aj­uns a fi atâtati Date cu denretul­­ iát­u­ie că nu știm să acuim de­­ numai despre cartof, sau despre o­rori cari ar putea servi de hrană h­anului de la țară, și cari îi ar face viața sa mai liniștită. Insă nuu e puțin ce pasă, ori­cum vom fi judecați, ne vom ști face datorința, arâtând ca agricultura mare nu cauta nici o îmbunătățire ca în alte țări. Ce moștenire frumosâ n’a lăsat anul 1886 acestui­ an în semănăturile de tomnă, a fost el are mai fecund în acesta privință decât anul acesta? Nu voiu să ating numai mănosele semă­nături pe cari le primește anul care vine ca o bună moștenire, ci voiu să vorbesc și despre legea votată la 12 Decembre st. v. de corpurile legiuitore, voiu să vorbesc de legea de naviga­­țiune pe Dunăre. Prin acesta lege s’a deschis o nouă și utilă cale pentru transportul produselor brute ale pă­mântului, s-u transformate în diferite făm­uri, etc. Prin acesta lege pusă în aplicare, un capital destul de însemnat va remâne în punga Statului, cu care va putea veni in ajutor la râdicarea instrucțiunei pentru poporul de țară. Acesta lege, făcută de d. P. S. Au­­relian, ministru la lucrări publice, după noi, pate este una din cele mai fru­mose pagini din viața d-sale, cu atât mai mult că acesta lege își are partea sa politică și economică pentru țară. Unde mai punem înființarea de fa­brici, cari toti au de scop ridicarea economică a țerei. Dar să ne reîntor­­cem la producțiunea pământului, care din causa clinei a lăsat de dorit sin­gur în producțiunea fânului, iar dacă în alte producțiuni acest an a fost sterp, causa sintem­ noi și numai noi, și chiar producțiunea fânului natural, dacă puțină osteneală ne-am fi dat, am fi putut avea destul nutreț arti­ficial pentru vitele nostre. Dar­ la o bună producțiune agricolă și la un bun sistem de cultură se cere tot­deauna „o intelegința limpede, un ochi supraveghetor, un spirit luminat ș’o judecata fragă din experiența și observațiunile zilnice.“ Ast­fel sunt condițiunile pe cazi un agricultor mo­dern trebue să le poseada, prin care s’ar putea apropia din ce în ce mai mult de scopul misiunei sale, scăpând de o rutină empirică pe tărâmul agri­culturei. Cari sunt experiențele și ob­­servațiunile la noi, altele de­cât că n’a plouat sau că a ploat prea mult, sau că a scăzut prețurile la vite și la cereale și aici se sfârșesce totä acti­vitatea de observațiune mai la toți a­­gricultorii cei­­ nari, iar în cât privesce experiențele, aici avem a înregistra a­­celași lucru. Tot la activul acestui an vom adauga producțiunea podgoriilor vastre, atât ca cantitate cât și ca ca­litate, ast­fel că și anul acesta îl pu­tem premumera cu tot dreptul între anii 1874, 1879, 1885, 1886; cu alte vorbe, am avut 3 ani consecutivi buni la producțiunea viilor nóstre; dar pe de altă parte, în acești 3 ani, filoxera a stârpit cu totul o parte în­semnată din podgoriile nóstre. Date clar. Și la anule 1887, și-ți­nea locul care ți se cuvine la nemăr­ginitul spațiu, ca mortul în zecele mormânt; căci tu, din punctul de ve­dere agricol, lași un bun suvenir în­tre noi, și cel care se va plânge in contra ta se va plânge in contra ne­­sciinței lui, care n’a soiut să profite de bunătățile tale aprope extraordinare in raport cu bunățile altor ani. Noi dorim însă ca tu, oare ne pa­­răsesci cu mâne, să lași ca moștenire pentru producțiunea nostru agricolă tóte calitățile tale noului an viitor. — Timpul prea variabil din luna acesta, de la căldură la frig și de la zăpada la plaie etc., a fost cu totul contrariu semănăturilor, facându-le mai mult rău de­cât bine. Dar in schimb putem zice că acesta variațiune de timp a înlesnit, in cele mai multe lo­calități din țară, pâsciunanul oilor și al altor vite la câmp, fie pe holdele de grâu, după cum se obicinuesce in unele județe, fie pe islazuri. Acesta stare a timpului incă este una din bunele calități ale anului care ne pâ­­răsesce. La 18 Decembre st. v. o mare zăpadă a căzut aprópe in tota țara, care este o bună garanție pentru se­mănăturile de tompă io contra fri­gului. Târgurile nóstre. Ne aducem aminte că prețurile cu cari s’au vândut ce­realele nóstre de la începutul anului acesta a fost destul de satisfacutore, râdicându-se prețul grâului chiar la 17 i. n. hectolitru. Aceste prețuri s’au menținut nivelul lor pănă prin luna lui August, când a început a se mai micșora puțin prețurile chiar la ca­litățile de grâne de o greutate de 64 libre. Acesta micșorare a provenit mai mult dintr’o causa nedrepta de­cât din adeverata forță a lucrului; căci se scie că după ce lumina s’a făcut mai bine asupra producțiunilor de ce­reale in Europa și afară, prețurile au început să se urce câte puțin in stră­inătate ca și la noi in țară, prin ur­mare la noua recoltă de grâne agri­cultorii au fost înșelați chiar de spe­culanții de grâne, cărora le-au venit la socoteală a răspândi prin unele ziare străine că producțiunea din A­­merica este cu totul estra­ordinar de mare, așa că pe când la începutul anului grâul de o greutate de 59 libre se vindea cu 12 i. n. și 80 cwt. hec­tolitru, aceeași greutate actualmente s’a vândut cu 9 i. o. și 40 cwt. Dar ceea ce s’a perdut la grâu, mai târ­ziu s’a câștigat la porumb. Târgurile streine. Transacțiunile cu cereale, în­­ zilele din urmă, au fost cam slabe, asemenea și espedițiunile de cereale din Statele­ Unite s’au mai împuținat, pe când stocurile vizibile s’au înmulțit. Cu tote acestea, la 10 Decembre, stocurile vizibile erau de 14,693,054 de hect., pe când in anul trecut, la aceeași epoca, stocurile vi­zibile erau de 20,974,985 de hec­tolitri. La târgul din Paris, dintre cereale singur ovăzul negru s’a vândut cu un preț mai bun, și anume ovăzul negru de Brie s’a vândut cu 28—29 1. n. suta de kgr.; de asemenea pre­țul porumbul s’a urcat de la 13—14 1.­­n. și 50 cot. suta de kgr. La Amsterdam (Olanda) prețul grâ­ului s’a urcat cu 3 fl. iar al secarei cu 1—2 fl. La cele­lalte târguri din Europa, și în târgurile de cereale din Statele Unite după ultimele avisuri primite de „Mercuriale des ha’les et marches“, nu s’a produs mai nici o schimbare însemnata în prețuri. (Economia Națională) Decembre 1887. «acela care are se se facă Presbiter trebue se aibă «trei­zeci de ani; iară pre cel ce va neglija timpul «cerut canonicește, Sântele și Sacrele canone 11 su­­­pun certărilor. Acestea deci, este dator, lotrând su­b lucrare­a le păzi cu stricteța, spre a fi considerat «ca Episcop canonic cu Harul lui Hristos și spre a «primi plata de Episcop, în Ziua cea înfricoșată a «dreptei resplătiri. Deci pentru lămurirea și ade­verirea acestora s'a făcut și presenta chibzuire­a și decisiune a moderațiunei nóstre, spre încre­dințare, in luna iulie a curentului Indiction, din­­ anul șase mii nouă sute nouă, liberat în 26.* Resultatul Anchetei au fost în favorea lui Iosif, căci Comisarii Patriarhali, deslegă pe Iosif de es­­comunicare și'l așază de Mitropolit. Din cele e spusă până aici se vede destul de clar, că Patriarhia au făcut sforțări urieșe, au ușat de diferite mijloce, numai se pot­­pune biserica Mol­dovei și clerul ei sub jurisdicțiunea sa. Insă Româ­nii vezind că misiunea Papistă pe o parte reușește a converti pe Lațco de a primi Catolicismul—pen­tru interese politice și personale­—Iar pe de alta că lucreze cu punere spre a trage pe Români la Biserica Catolică, care Înființase deja Episcopia de S­retin în acest scop, pendinte direct de scaunul Pa­­pa, unde se pusese Episcop pe un strein, iar ser­viciul se făcea de­sigur nu în limba Română . Apoi, că Patriarhia de Constantinopoli subordonase sieși pe Mitropolia de Ahrida, pusese sub dependința sa pe Mitropolia de Vidin, și chiar pe noua Mitropolie a Vahhiei, și că se încercase a nega autoritatea Patriarhiei de Târnov, care in urmă fu reduse la Mitropolie pendinte de Patriarhie. Aceste tendinți de umilire antinaționale-religiosă, a făcut atenți pe Români. Simțul și dorința Ro­mânilor de a-și avea Biserica lor proprie ne­atâr­nată și clerul său național, iau făcut­ se­me indi­ferenți atât la amagitorele sfătuiri și îndemnări a misionarilor Papiști, cari vveau a converti pe Ro­mâni la ritul Apusan, cât și la visitele ce făceau prin Moldova trimișii Patriarhiei precum : Mitropo­litul Theodosiu, a Vithleemului, Mitilinei­­, a res­pinge și a alunga pe Ieremia trimisul Mitropolit pentru Moldova, preferind a suferi aforismul in timp de mai mulți ani, până ce in urmă au reușit a-și avea pe alesul lor Român pe losif, nu numai ca Episcop, ci ca Mitropolit Moldovei. Că în adevăr Iosif, au fost cel întâi Mitropolit al Moldovei, și că ei au continuat și după acest timp (1401) a fi la Catedra Mitropoliei Moldovei, avem destule probe, atât de la Cronicarii și scriitorii frag­mentelor Bisericei Române, cât și de la scriitori streini. Așa Miron Costin spune ca un al II an al Domniei lui Alexandru cel Bun 1402 s’au transfe­rat de la Cetatea Albă la Suceava moiștele (reli­­giile) Sf. M. M. Ion cel nou, iar Mitropolitul Gr. Tamblay în istoria acestui martir ne spune: «Că atare transferare sau făcut prin sfatul Prea «Sfințitului Arhiepiscop D. Iosif( 1). De aseminea din un hrisov a lui Alexandru cel Bun din 1408 pentru înzestrarea Bisericei Sf. Pa­ra­schiva din Roman, unde se citește pe lângă al­tele: «că cine va voia lua acea zestre Se fie bies­«temat de............de Sf. și Ecumenicul Patriarh «și de Mitropolitul nostru"*. Către finele hrisovului se zice : «Și spre tărie am scris în Suceava cu Prea Sfințitul Mitropolit Iosif, cu mâna lui Brateiu Logofătul, și am aninat pece­r) Biserica Ortod. 1884 No. 9 Oct. pag. 682, tea noastră. Anul 6916 Septembrie 16* 1), care co­respunde cu 1408 după Chr. Ca reședință Mitropoliei Moldovei au fost orașul Suceava, unde era și reședința Domnitorului Țerei, nici mai rămâne îndoială , de­și Dl. Golubinschi fl­ce că reședința Mitropolitană au fost Cetatea Albă. Noi credem că opiniunea­­ lui Golubinschi o de­duce de acolo, că Mitropolitul Iosif, ca Episcop a fost hirotonisit de Mitropolitul de Halitz «Antonie» pentru Cetatea Albă. Cât timp a fost Iosif Mitropolit Moldovei și când au murit, nu știm positiv; zice tuse Dl. Golubinschi «că în 1416 au fost un Mitropolit al Moldovei, un «necunoscut, pentru Comfirmarea căruia au fost ia­­«răși ore­care neînțelegemi.» I*3—1 ? 'r~° Trxi ~ *' w- ■ [UNK]­­­ ’ ffUÎ-tr m honomul Oh. Carp. I.C.U. *M. EMINESCU“ ? GjlMIP țgt * ./ 1) Cronica Rom. pag. 102 și 104. TELEGRAME Bruxela 16 Ianuarie. Ziarul «Le Nord» spune că Rusia nu pretinde nici cum de a regula singură chestiunea Bulgariei și că a considerat in­totdeauna ca necesar ]­­ acordul puterilor. Berlin 16 Ianuarie. Dieta prusianăt a fost deschisă astăzi prin un discurs al tronului care a fost cetit de dl. Puttkam­­mer. Petersburg 16 Ianuarie. «Le journal de St. Petersbourg* data 15 a. c. spune că programa d lui Wisdinegradzki afirmă I odată mai mult, nu numai intențiunile i­deale pacifice ale guvernului dar și încre­­­derea că va putea păstră îndelung pacea savgardând Integritatea, onoarea demnita­tea și interesele Rusiei. Londra 16 Ianuarie. Telegramele en­gleze vorbesc despre niște nouă mișcări de trupe rusești, anunțând in acelaș timp și măsurile militare ce le ar fi luat acum de curând guvernul rusesc și care cores­pund celor luute de Austria CRONICA INTERNA »Dunărea de Jos« din Galați scrie că: Prea Sfinția Sa Episcopul Partenie, pe lân­gă, multe alte îmbunătățiri făcute bisericelor din eparhia Prea Sfinției Sale, acum vedem cu o vi­e mulțumire că, în solicitudinea ce Prea Sfinția Sa are pentru Biserică, a hotărât ca, cu începerea noului an 1888, să se facă priveghere la biserica catedrală in spre tote serburile mari. Ixtic TQ­U­Re Mi-am urât semenii mei, Și-am iubit singurătatea, Căci nu aflu între ei, De­cât numai răutatea. Am iubit mult adevărul, Și le-am spus In­tot­deauna, Al zavistii e mărul, Și căderea, și minciuna. Ei au râs cu tot sarcasmu, Ctîmn râd slugile la hală, Și mi-au zis că este basmu Și virtute și morală. Căci de cugeți cu dreptate, Și mărirea și căderea, Ne-o dau cei ce duc pe spate, Cârma lumei și puterea. Asta’i veacul frățioare, Pentru cel ce-ți înțelege, E să fii fără onoare, E să fii fără de lege , Sa știi fără de căință Să’ți sugrumi toată simțirea Să’ți vinzi suflat, conștiință, Ca să afli fericirea. Și m’am dus făr-a răspundă, Ia pustiul depărtat, Și-am fost fericit ori­unde Omul încă n’a călcat. Huși 1887 Oct. 16. Colonel O. Boțeanu.

Next