Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)
1888-11-25 / nr. 131
Anul al XVI-lea No. 131. IASSI Vineri 25 Noembre (7 Dec.) 1888. Apare Duminica, Iiercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR N IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.pe trimestru 6 Fr. [N DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOREA INTERESELOR GENERALI] Calend.a.rta.lp tăznâ.nei í.| STIL VECHIUI pICA | PATRONUL PILEI | TIMPUL DIN SĂPTÄMÂNA ^STI. NOU pIUA !_________PATRON Ulfsig __gt..........Rad. Screim Apus. Sereiul Nov. T “ TTpo. ' " fy/J 20 Duminică I Sf. păr. Grigoriu Decapolitul 2 Duminică Bibiana VIV, .—<. 7—^ 21 Luni (f) Intr. un Bis.a Ü Habet Domn. 3 Luni Franc. Nav. 20 fov 22 Marți Sf Apostol Philimon La 23 Noembre. Lună nouă cu plac. 4 Marți Barbara T— 21 tit 28 Mercuri Sf. păr. Amfilohie Episcop Iconiei e • • 5 Mercuri Sabba ' 7—, If. 24 Jói Sf. p. Clim. al Romei și Petru al Olt fng și zăpada. 6 fost Nicolau 7-23 4-22 25 Vineri Stam. Ecaterina ai m Mercurie 7 Vineri Ambrosiu *—24 * && 26 Sâmbătă, Cuv. părinte Alipiu atlipnicul____________________________ 8 Sâmbătă ț Conc. M. _ _ * 4 tUTRPINATATE................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI EPICE ANE, rândul . . . 60 Bani-ȘTIRI LOCALE » . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Un Nr. 90 bani. CONRESPONDENȚI ÎN STRAINATATE: Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, negociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , St. Passage Verdeau, Paris.—iSocietate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Moșie Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166. Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 90 bani. IT O E 2s&. 0 JR E Sultanul înneacă in Bosfor ne unul din tineri care a venit cu pîză contra lui Mircea III. Domnul țerei Române. Se despăiește statuia lui I. Heliade Rădulescu (București). Bătălia de la Brebia defavorabilă lui Alexandru Lăpușneanu, Domnul Moldovei. Petru Vodă Șchiopul, e gonit de pe tronul Moldovei de Cazacul lon Potcoavă. Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, ca de soție pe fiica lui Radu cel mare, Domnul țarei Românești. Resbel între Români, Moldoveni și Lechi aprope de Argeș. Petru Vodă Șchiopul, bate pe cazacii care veneau din nou să ia tronul și să-i omore pe toți. La 20. Anul 1538. La 12. Anul 1880. La 22. Anul 1561. La 23. Anul 1577. La 24. Anul 1473. La 25. Anul 1600. La 26. Anul 1582. . - - - - -- -- - - - - - - - ...... - - - - - - - - ----------------------------------------- ----—■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] fi. rrr. .—<n..t ■ [UNK] [UNK] [UNK]* •' ■ [UNK] — ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] — ...........—■rr UN PIANO nou din renumita fabrică Apollo din Dresda se află de vânzare in condițiuni forte favorabile. Doritorii a se adresa la redacțiunea acestui ziar. IASSI 24 Noembre, 1888. TEMPERAMENTUL FLAUTELOR Cu drept sau pe nedrept, în știința silviculturei este forte întrebuințat cuvântul de temperament, pentru a caracterisa aptitudinea speciilor lemnose de a putea suferi mai mult sau mai puțin un acoperiș, fără a-și periclita viața. La animale, temperamentul nervos, bilon, sanguin sau limfatic, este rezultanta predominarei unuia din sistemele organismului asupra celorl alte. La plante temperamentul se determină numai după un singur factor, numai după aptitudinea lor de a putea trăi la adăpost de lumina directă a sorelui sau nu. Speciile care nu pot trăi timp de mai mulți ani la adăpostul altor plante, ferite de lumina directă a sorelui, cum este stejarul, pinul silvestru, moliftul, etc., se numesc specii cu temperament robust, iar acelea cari pot trăi ani îndelungați sub acoperișul altor arbori cum este fagul, bradul, etc., se numesc specii cu temperament delicat. Aceste numiri, cunoscute numai de silvicultori, tind au înlocuite astăzi prin altele cari par a corespunde mai exact aptitudinelor plantelor. Speciile cu temperament robust se mai numesc și specii de lumină, fiindcâ din frageda lor tinerețe pot trăi și prinse mai bine, când primesc de a dreptul lumina solară. In loc de specii cu temperament delicat se mai întrebuințază și denumirea de specii de umbră. Acestea se disting cu desăvârșire de speciile de lumină, prin însușirea ce au de a vegeta, deși slab, sub acoperișul altor arbori și de a prospera îndată ce le facem să participe treptat la acțiunea directă a agenților meteorici și în special să primesca de a dreptul lumina solară. Așa, în silvicultură se citără bradul ca un exemplu clasic în acesta privința. Un brad a vegetat sub acoperișul unui masiv în timp de 70 de ani, și de abia a ajuns la 7 centimetri diametru și 2.50 înalțime, adică a avut o vegetațiune cât se pote de slaba. După ce s-au tăiat arborii d’imprejur, care ’i copleșeau, același brad a început să vegeteze cu vigore fără să mai rămână vre-o urmă exterioră de slăbiciunea lui de mai înainte. Nu se întâmplă același lucru cu speciile de lumină, cum este stejarul sau pinul silvestru. Acestea dacă se descoperă după ce au fost mai mult timp copleșite, nu’și mai revin în fire, nu mai dobândesc vigore și mor după câțiva ani. N’am ales acest subiect pentru a defini temperamentul plantelor, ci cu deosebire a atrage atențiunea asupra consecințelor practice, forte importante, ce rezultă din cunoștința exactă a cerințelor plantelor în raport cu lumina. Deși deosebirea acesta se face numai în silvicultură, cu tote acestea, dacă vom observa lucrurile mai de aprope, lesne ne putem convinge cum că și plantele erbóse de ori-ce categorie ’și au temperamentul lor. In fânețele naturale găsim o mulțime de specii erbose din diferite familii crescând în amestec și contribuind astfel a spori producțiunea pe unitatea de suprafață. Unele din ele cresc mai înalte și copleșesc pe alte specii mai mici, fără ca acestea să sufere. Se vede că unele au trebuință de mai multă lumină decât altele.Speciile erbește, ce se găsesc sub masivele pătdurose de diferite grade de desime, sunt cu totul altele, decât cele din câmpiile deschise învecinate. Dacă tăiem pădurea și defrișăm locul, încetul cu încetul speciile ce se găseau sub masiv sunt înlocuite cu ierburi analoge cu cele din fânețe. Acest fapt, ce se pote observa cu multa înlesnire, mi se pare că constitue exemplul cel mai demonstrativ jcump că plantele erbose, ca și cele lemoase, au un temperament propriu speciei. Regula este generală pentru tote plantele, fie superiore, fie inferiare. Cunoștințele actuale de fisiologie vegetală ne permit să ne dăm samă mai exact despre semnificațiunea cuvântului temperament aplicat la plante. In adevăr, se știe astăzi că o plantă, oricare ar fi ea, nu pote trăi, ehiorofila organelor sale nu pote descompune acidul carbonic al atmosferei, spre a reținea carbonul pentru trebuințele nutrițiunei organismului vegetal, decât între niște limite de lumină. Cantitatea cea mai scăzută de lumină necesară îndeplinirei funcțiunilor de nutrițiune prin foi și alte organe vertei, constitue limita minimă sau inferiorä de intensitate luminosa. Există și o limită superiora sau maximum de intensitate luminosă, care până acum nu s’a determinat. In apropiere de aceste două limite, maximum și minimum, funcțiunile de nutrițiune se îndeplinesc cu greutate și plantele sufer, sub limita minimă sau deasupra limitei maxime, fenomenele vitale sunt imposibile, plantele sunt condamnate la marte. Limitele acestea variază de la o specie la alta. Intre ele se găsesc totdeauna un grad de intensitate luminosa, care este cel mai priincios, pentru îndeplinirea funcțiunilor de nutrițiune; acesta se numește lumina optică. Actinometrele sau instrumentele ce servesc pentru măsurarea intensitatei luminei solare sunt de dată prea recentă și exactitatea lor lasă forte mult de dorit, și de aceia până acum nu s’au făcut experiențe spre a determina minimum, optimum și maximum de intensitate luminosă pentru diferitele specii de plante. Un fapt însă reese din observațiunile zilvice, cum că, atât limitele cât și optimum, nu sunt aceleși pentru tote plantele, ci variază de la o specie la alta și tocmai acesta variațiune constituie temperamentul. Positiv că minimum și optimum de intensitate luminosá pentru îndeplinirea funcțiunilor de nutrițiune sunt mai scăzute la fag, “al cărui temperament este delicat, decât la stejar, al cărui temperament este robust. Acesta este și casa care face ca sub acoperișul unui masiv, sub care stejarul pere, fagul vegetăzâ în bune condițiuni, fiind-că se află mai aprape de optimum. Tot în felul acesta ne putem explica și în agricultură pentru ce unele culturi dese, cum sunt nutrețurile artificiale, măzărichea sorghe, etc. păbușesc buruienele și lasă în urmă pământul forte curat. Buruenilor ce răsar sub ele nu le lipsește nici căldura, nici aerul, nici umiditatea, dar le lipsește lumina și perii. Observațiunile de tote filele par a proba că pănă la un punct precare temperamentul variază la aceiași ape de cu etatea. Chiar plantele reputate ca cele mai robuste au trebuință de adăpost în primul an al existenței lor, și de aci s’a și adoptat practica de a le procura orecare acoperiș în pepinieră ; din contra în stare adultă putem zice că tóte plantele lemnose sunt robuste, fiindcă tate prosperă mai bine fără acoperiș. Acesta cel puțin pentru speciile principale. Fiecare organ al plantei, ramuri, soi, muguri, are același temperament ca și planta întregă. Dacă lumina nu este suficientă pentru a permite desvoltarea unui organ, acolo nici planta nu se desvoltă. Chlorofilei stejarului îi trebue mai multă lumină decât la a fagului spre a putea lucra, și de aceia foile la stejar sunt mai rari, concentrate mai mult la periferia coronei, pentru ca tote să fie direct lovite de lumina solară. La fag ele sunt numerose și dese, și se află nu numai pe ramurile de la periferia coronei ci și la interior. Aci nu vorbim de arborii isolați, ci de arborii din masive. La nici o specie lemnosa nu se verifica cele dise mai sus, mai bine ca la planta cunoscută sub numele de oțetar (Rhus typhina). Aci foile în adevăr nu se găsesc decât numai și numai la periferie, încât corona are aspectul unei umbrele. Sub acestă umbrelă nu se găsește nici o ramură cu foi; foile n’ar putea trăi din causa că sub ea lumina este mai jos de minimum. O consecință naturală a acestui fenomen este că plantele cu temperament robust, având totdeauna mai puține foi decât cele cu temperament delicat, au totdeauna un acoperiș mai slab. Stejarul dă mai puțină umbră ca fagul; sub un masiv de stejar pamântul se sperbeza mai mult ca sub fag. Dacă foile nu se pot desvoltă și nu pot trăi decât sub influența unui grad determinat de intensitate lemnosă este natural că nici ramurile să nu potă trai. In adevăr foile sunt organele care chiamă viața în ramuri, care chiamă curentul circulator și nutritiv în ele. Ramurile fără foi mor de înainție, se descompun încetul cu încetul și așa ne putem explica elagagiu natural în masive. Speciile cu temperament robust se elagoza mai mult și mai curând decât speciile delicate. Pe același spațiu un stejar are mai puține ramuri vii decât fagul. După cum se elagoza ramurile așa se elagoza indivizii întregi într’un masiv. In lupta pentru existență indivizii mai piperniciți, copleșiți de cei viguroși mor din cauza lipsei de lumină, din cauză că sub limita minimă de lumină chlorofila ar fi inactivă. Un fapt nu mai puțin interesant, dar de o mare aplicațiune practică, se observă și la muguri. La subțiăra fiecărei foi se naște un mugure. Foile fiind mai numerose la speciile cu temperament delicat, este natural ca și mugurii să fie în aceiași proporție. La fag se găsesc mai mulți muguri ca la stejar. Cum însă și mugurii au acelea exigențe ca foile, ca și planta considerata în întregul său, ei nu se desvoltă decât dacă găsesc o intensitate luminosă care să fie superioră limitei minimum. La fag mai toți mugurii se desvoltă primăvara și dau naștere la numerosele rămurele cu foi ce contribuesc a-i îngroșa acoperișul. In stejar prea puținii mugurii găsesc lumina necesară desvoltărei lor, și de aceia mulți rămân în stare de viață latentă, devin muguri pe care botaniștii -i numesc preventivi. Aceștia nu așteptă decât ocasiunea de a da peste mai multă lumină spre a se desvoltă. Speciile robuste, ca stejarul, având mulți muguri preventivi sunt cele mai apte pentru a se regenera prin lăstari, spre a forma păduri de crânguri, pe când cele delicate neavând muguri preventivi sau prea puțini, un lustresc și convin pentru codrii. Iată clar că pe simple considerațiuni de temperament sunt tasate tóte operațiunile dictate de știința silviculturei pentru producțiunea cea mai avantagiosa a materiei lemnose și pentru menținerea stărei padurene. Regenerarea, conducerea masivelor tinere prin lucrări de ameliorațiune, și exploatarea pădurilor, fara a compromite starea padurosä, sunt tote aplicațiuni ale cunoștinței temperamentului , sunt silvicultura însăși. Mai cu samă în masivele amestecate trebue să punem fiecare specie în condițiunile de lumină, care convin temperamentului său. Nefăcând acesta se compromite totul și cu deosebire regenerațiunea. V. Cornu Munteanu. TELEGRAME Paris S Dec. — La banchetul dat la Nevers generalul Boulanger a rostit un discurs în care a respins acuzația de a ținti la dictatură. El a afirmat simțimintele sale republicane, dar voiește o republică națională și deputați onești și crede că la alegerile viitore, opt milione de sufragii vor aclama acesta politică. Londra B Dec. După corespondentul Ziarului „Daily News“ la Petersburg, consiliul militar a decis ca un cas de resboi cea mai mare parte din populațiunea din Varșovia să fie expulzată, pentru a nu încurca apărarea. Viena B Dec. — Spre sață o scriere autografă a împăratului către cornițele Taaffe a fost afișată pe strade, împăratul exprimă mulțumirile sale pentru numerósele acte de umanitate la cări, conform dorinței sale poporele imperiului s’au dedat, spre a serba a 40-a adversare a urcărei sale pe tron precum și pentru noile probe de iubire și de credință care i-au dat. New-York B Dec. — In Mesagiul său, d. Greveland insistă asupra trebuinței de a revizui tarifele vămilor și de a face să înceteze escedentul tesaurului, care este nedrept și primejdios. El constată că relațiunile sunt amicale cu tote puterile. Berlin - Dec.—Rechstag. Respungond d-lui Richter, ministrul de resbel declară că in fața sporirei artileriei în străinătate, se studiază în departamentul său cestiunea relativă la orecare sporire a aceleiași arme în Germania, dar știrea că guvernul va cere de la 10 până la 50 milione de mărci pentru acesta, e fără temeiu. Paris 4 Dec.—D. Patrimonio, ministru al Francței la Cettigne, e numit în aceiași calitate la Belgrad. D. Ordega e numit președinte al comisiunei de delimitare a Pirineilor. Belgrad . Dec.—Știrile răspândite în străinătate în privința desordinelor prevăzute și a unei mișcări apropiate în Serbia. Sunt cu totul neîntemeiate, ordinea n’a fost tulburată de când cu ultimele escese electorale, voința exprimată de regele de a asigura libertatea electorală, a provocat entusiasmul în tote partidele. Joi, la ședința plenară a comisiunei Constituției, înțelegerea celor trei partide era perfectă.