Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-01-24 / nr. 9

a tăcut, țara a tăcut. Și cu tote astea eu cred că cestiunea merită să preo­cupe atât pe guvern cât mai cu semn opiniunea publică. Se pare, tocă o dată, că atmosfera de frământări în care trăim, după cum ne încredințază chiar Mesagiul Coronei, ne-a obosit încât numai pu­tem cugeta, nici a ne mișca. O lică­rire de viață din când în când, și ia­răși apatia, nepăsarea. Ori­cât am fi însă de apatici nu suntem încă căzuți într’o complectă nesimțire. Cu totu nepăsarea nostru, alții să însărcinezi a ne scutura, a ne trezi din aromirea în care ne place a­sta. Noi n’am dat nici un semn de viață cu privire la Dunăre de an și până acum; iată însă cu rușii, sârbii și ungurii ne scutură și ne aduce a­­minte că există un măreț fluviu, Du­nărea, a cărei serta nu ne pote fi in­diferenta. Ziarele au scris că Scupcina de la Bel­grad a votat o subventions „Societăței Serbe de navigațiune* formată de curând în capitala Serbiei. Acastă societate serbă se îndatoreză a face un serviciu de navi­­gațiune pe ambele țărmuri ale Dunărei cel puțin cu patru vapore și cu un număr co­respondent de remorchere și cu șlepurile trebuinciose. De altă parte cunoscuta societate rusă de navigațiune pe Dunăre, compania Ga­garin, caută a-și spori pre cât cu putință dar averile sale cu Serbia. Mai mult, ea promite nouei societăți sârbe tot sprijinul și ajutorul său. Corespondențe din Petersburg spun că guvernul imperial este decis a face tote sacrificiile pentru a aduce brațul Kilia în cele mai favorabile condițiuni de naviga­țiune, precum și de a încuraja întreprin­derile ruse de plutire pe Dunăre. Cores­pondențele mai vorbesc și despre proiecte de întărire ale Ismailului și de alte multe, care ies din cadrul acestei lucrări. La rândul sőu Ungaria nu se lasă mai pre­jos. Omenii săi de Stat precum și toți patrioții unguri care n’au nesocotit nici o dată cestiunea Dunărei, nu lasă să tracă an fără să cera socotela guvernului des­pre lucrările sale privitore la navigațiunea danubiană. Cu ocasiunea cercetării budgetului pen­tru 1890, s-a încins o discuțiune impor­tantă asupra politicii economice la care au luat parte între alții d-nii Polony și Kass. După cuvântările acestor deputați, d. Baross, ministru al comerciului, roste­ște un discurs magistral în care face mai multe declarațiuni importante. Vorbind despre industria națională, ministrul co­munică că guvernul urmărește în mod re­gulat o politică care tinde a asigura in­dustriei maghiare preponderența pe piețele Ungariei. El fixază scopul de urmărit, în­­curagiază inițiativele seriose. Vorbind despre cestiunea navigațiunei, d. Baross fu­se: „S’a vorbit cu ironie des­pre cei 100.000 fiorini pe care ’i cer pen­tru navigațiune. Nu vedeți de acesta. Dacă Camera va vota creditele, noi vom avea flota nostră comercială. Cât despre Com­pania de Navigațiune Dunărenă, am do­bândit ceea ce am vroit, căci am silit-o, prin concurența drumurilor de fer ale sta­tului, să se află tarifele. D. baron Kass ne intrabă pentru cine regularisim Dunărea? Dar tractatele internaționale asigurază a­­castă cale fluvială tuturor națiunilor! Nu flie că marile lucrări începute la Porțile­­de­ Fer și pe Dunărea superiorä, vor fo­losi numai Ungariei, dar pot să afirm că Ungaria va fi cea dintâia care va trage folöse din aceste lucrări. Este adevărat că avem puține vapore, dar după mine, cred că nu trebue să progresăm mai re­pede de­cât înaintăm astă­zli. Oposițiunea ’mi promite tot concursul sca­­me voiu folosi de dânsul și voiu face la timp pro­punerile care vor fi necesare pentru ca Ungaria să aibă corăbiile sale pe Dunăre când va fi îndeplinit marile sale lucrări idrografice. Nuvelele tendențioase, după care întreprinderi ruse sau altele se silesc să se întemeieze la Dunarea-de-Jos, nu trebue să ve îngrijască. Statul ungar în acestă calitate va face să valoreze pe Du­nărea ungurească interesele națiunei un­gare. „Representanții Companiei de navigați­une de țărână au venit sa se varlă pen­tru a cunoște condițiunile unei învoiri. Le am arătat care sunt condițiunile guvernu­lui ungar, dar ei nu s’au mai întors. A­­cesta însă nu este nici un pericol și inte­resele nóstre pe Dunăre vor fi apărate prin mijlocele pe care guvernul ungar le are la disposițiune. De­sigur că dorim concursul acelora care navigă pe Dunăre, însă înțelegerea cu Compania nu se va face cu ori­ce preț, ci numai în așa mod ca să servască interesele nostre. In cursul discuțiunei ministrul Baross expune in aplauzele unanime ale camierei, programul ce-și propune să executeze pen­tru a desvolta industria națională, pentru a ’i asigura piețe inteliere și pentru a o pune in situațiune de a se susține chiar in străinătate concurența rivalilor săi. Și ca cum n’ar fi fost in destul de explicit, ministrul de comerț revine la chestiunea navigațiunei dunărene, și rostește urmato­­rele cuvinte: „Silințele mele tind ca statul să’și pro­cure vaporele și alte vase care să ’i per­mită să creeze relațiuni m­oi către nord și occident și de a ține pept concurenței întreprinderilor care există deja pe du­năre. Am de gând să sporesc flota nos­tru națională și sunt de părere că ieste preferabil ca statul să o facă iei însăși de­cât să favorizeze întreprinderi m­oi. Pe calea de uscat am stabilit deja convenți­­uni bune cu orientul; acum trebuie să ne folosim de marea cale fluvială care ne leagă cu orientul. „Nu voim să vătămăm interesele nați­unilor care sunt aliatele nostre și nu ne plângem contra concurenței. Negreșit că vom găsi concurenți pe dunăre. Eei bine, nu trebuie să cădem in acestă concurențe. Trebuie dar să ne organisăm forțele cu spirit de urmare.* In ajutorul ministrului mai­vine și cu­noscutul deputat Iulius Lucaci care in a­­plausele unanime ale camerei rostește un discurs asupra necesităței și mijlocele de a desvolta marina comercială ungara. Aș dori ca aceste rânduri să cadă sub ochii ministrului care’mi respundea in a­­nul trecut tocmai asupra chestiunei navi­gațiunei pe dunăre din punctul de vedere al intereselor române; ași dori să le ci­­tesca și sa le recitesca pentru a se încre­dința cum ințelege ministru de comerciu de la Pesta interesele Ungarie, cu câtă siguranță și demnitate națională se ros­tește când ieste vorba de dunărea ungu­rească, de interesele ungurești. Acum că am resumat cum stă cu ches­tiunea navigațiunei dunărene in statele vecine, pot să pun întrebarea: Dar noi ce facem ?. Sta­ta-vom cu mânile in sin, pe când toți lucreză fără preget pentru ași ocupa locul pe dunăre ?. Lăsa-vom ca pe dunărea românesca se fâlfâie in sus și in jos paviliónele Serbi­­iei, Rusiei, Austriei, Ungariei și in curând al Bulgariei, și numai pavilionul românesc să strălucască prin lipsa sa ?. Rămânea-vom in urma tuturor, până și a celor mai mici statuti când ieste vorba de navigațiune pe dunarea nostra ?. Răspunsul nu’l pute da de­cât cei cari au nesocotit o lege promulgată și răspun­derea numai a lor ieste dacă țara așteptă insă să fie înzestrată cu o marină comer­cială. Judece țara deci față cu cele ce se pe­trec in statele vecine, mai trebuie să stăm ne­păsători ca cum n’am avea nici un in­teres pe dunăre. Judece și hotărască pre cât mai ieste timp. P. S. Aurelian. (V. Națională). itar prin tote mijlocele tulburările ce se produc în întrunirile publice spre a îm­piedica aceste întruniri. Roma­n Fev. Republicanii italiani au decis să trimetă la Rio de Janeiro o de­­putațiune însărcinată a represinta la pro­clamarea solemnă a Republicei Brasiliei care se va face la 7 Aprilie. Petersburg - Fev. Țarul a conferit fos­tului ministru de finanțe Reunier titlul de comite, cu prilejul aniversării a 50-a a intrării sale în serviciu Generalul Puzyrewski a fost numit șef de stat-major al circonscripției militare din Varșovia. E sigur acum că Imperatul Germaniei va asista la marile manevre de vară ale armatei rusești. Colonia 3 Fev. „Gazeta de Colonia” află din Lisabona că Portugalia ’și pro­pune a trimite Puterilor un memoriu forte desvoltat asupra diferendului ei cu Engli­­tera și cerând întrunirea unei conferințe, după tratatul de la Berlin, nu e nevoie pentru întrunirea unei conferințe de ade­rarea prealabilă a Engliterei. Noul cabinet portugez a făcut să se de­clare guvernului englez că menține asigu­rările date de ministerul precedent. Bale 3 Fev. Cantonul Balle-Ville a a­­doptat ieri noua Constituție cuprinflând clausa după care guvernul va fi ales de popor. Fraga 3 Fev, întrunirea tinerilor cehi fixată pe afl­ și trebuind să ia cunoștință de raportul asupra compromisului, s’a a­­mânat pentru 15 f­ile. TELEGRAME Belgrad 1 Fev. Remițând Regenței scrisorea autografă a Principelui Munte­­negrului, d Vutkovici a reînoit mulțumi­rile principelui pentru primirea frățască ce s’a făcut emigranților muntenegreni și pentru ajutorele ce li s’au dat; aceste fapte constitue o probă prețioisă de afec­țiune sârbilor pentru frații lor din Mun­­tenegru. D. Ristici a respuns că guvernul e fe­ricit că a putut să-și îndeplinescă o da­torie sfântă către frații lor muntenegreni. D. Vukovici a fost decorat cu ordina Takova, clasa II. Berlin­g Fev. Ca dovadă de favorea specială a împăratului a acordat orașului Hanovra denumirea de „oraș metropoli­tan și de residență”.­­ Liberalii au publicat o proclamați­­une electorală, ei se declară că sunt pen­tru reducerea serviciului militar, pentru modificarea impozitelor și a drepturilor de vamă și pentru suprimarea legei în con­tra socialiștilor. Bruxel 1 Fev. Greva minerilor socie­tății Lens s-a sfârșit. Paris 2 Fev. Francia anunță că d. Tirard, în numele ministrului de interne absent, a invitat pe procurorul general și pe prefectul de poliție a înpiedica în ii­ CURIERUL TH. BALASSAN titlul de inginer atunci să-l validăm. Țara nos­­tră e destul de guvernamentală, nu mai e ne­voie de ingineri. (Aplause). D. C. Arion combate propunerea d-lui Co­gălniceanu, ca inutilă și neavenită conchide pentru validarea alegerei făcută în persona d-lui Vlădescu D. Nucșoreanu, camera e incompetentă de a numi ast­fel de comisiuni. Voci, închiderea discuțiunei. Neluând nimenea cuvântul în contra­închi­dere­, discuția se declară închisă. Se pune la vot cu bile propunerea susținută de d. Cogălniceanu. Votanți 130. Bile albe pentru 53. Bile negre contra 76 Deci propunerea de a se numi o comisiune pentru verificarea titlurilor de capacitate ale d-lui Vlădescu e respinsă de cameră. Se pune apoi la vot cu bile conclusiunele raportului, care cere a se invalida alegerea d-lui Vlădescu. E de observat că pentru a se admite con­clusiunele raportului trebue 2 din 3 din nu­mărul votanților. Votanți 127. Două treimi 85. Bile albe pentru 52. Bile negre contra 75. Deci , președinte proclamă pe­n Vlădescu ca deputat al col. I de Muscel, mera a avut să pedepsescă cu alisațiunile mi­niștrilor și comisia le lasă la o parte, ne vor­bește de călcarea legei comptabilităței. Comi­sia ia loc să facă lumină, induce în întuneric, nu încurcătură. D Buicliu termină cerând ca adunarea să trecă pur și simplu la ordinea flotei. Ședința se suspendă. Ședința de la 20 ianuarie Ședința se deschide la orele 2 sub presi­­denția d lui președinte N. Krețulescu. Presenți 77 d-in senatori. D. Gâlcă cere dosarul relativ la afacerea profesorei directore din Bârlad a școlii de fete Codreanu. D. Codrescu anunță o interpelație d-lui mi­nistru de culte în privința reparărei unei bi­serici din jud. Tutova. D. Bălănescu interpelază pe ministrul lu­crărilor publice în privința șoselei de la fron­tieră din Buzau. D. Bolintineanu ’și desvoltă interpelarea re­­feritóre la patenta pusă pe leja funcționarilor la anul 1877. 1­. Manu au răspuns. La ordinea flitei mai multe indigenate. 1 CRONICA INTERNA CORPURILE LEGIUITOARE Ședința de la 20 Ianuarie Ședința se deschide la ora 1.30 sub pre­­șidenția d-lui președinte Gr. Cantacuzino. Presenți 115 d­ nn deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. Diferitele comunicări se trimet la secțiunile respective. Se acordă mai multe concedii. S’a depus raportul comisiei de verificare a titlurilor pentru alesul col. I de Muscel, d. Vlădescu, D. I. Nădejde. íntreba de ce nu se respectă regulamentul în ceea ce privește resolvarea petițiilor, ce se primesc în cursul unei săptă­mâni. Regulamentul flice la art. 89 că comi­sia de petițiuni să presinte un raport sumar de resultatul acestor petițiuni. D. Președinte flice că d. Nădejde are drep­tate. D. C. Popovici íatrebi de ce nu se despă­gubesc sătenii cari au fost expropiați de di­recția C. F. R. D. Al. Marghiloman fl­ce că acastă cestiune e prima preocupare a guvernului, dar fiind­ că sătenii nu vor să primescă în schimb alt te­ren, se simte nevoe de a se presenta un pro­iect de lege și Camera va resolva acastă ces­­tiune după cum va crede de cuviință. D. I. Grădișteanu rogi pe d. ministru de interne să comunice raportul pentru dizolva­­rea consiliului comunal al orașului R.­Sărat. D. I. Safia, citește raportul comisiei de ve­rificare, cu privire la alegerea d-lui Vlădescu ca deputat. Raportul conchide de a se invalida alegerea făcută în persona d-lui Vlădescu, pe motiv că d-sa până în fu­na alegerei a figurat ca func­­ționar public și anume ca inginer silvic. D. G. Duca arată că alesul e bine ales, în averea sa sunt precedentele. Mulți dintre noi sunt în posiția d-lui Vlădescu și totuși ei sunt deputați. Alegerea neavând alte vicii ea este bună. Cere deci de a se valida acestă alegere. D. N. Nicorescu combate validarea alegerei. Pentru prilejul acestei adunări nu trebuim să-l validăm pe d. Vlădescu, căci d. Vlădescu e funcționar administrativ. Citeza oratorul în favorea sa mai multe texte din legea electo­rală și din regulamentul interior al camerei. D. I. Lahovary e pentru validarea alegerei și în contra conclusiunilor raportului comisiei de verificare. Nu trebue să căutăm subtilități și chițibușuri de avocat, ca să’l înlăturăm pe Vlădescu dintre noi; se află și d-nii P. Ene In­cașul d-lui Vlădescu și Climescu. D. Vlă­descu, după legea electorală, nu e considerat drept funcționar, deci are dreptul de a fi ales ca mandatar al națiunei. După cum d. Enea e inspector la căile ferate, tot așa și d. Vlăde­scu e inspector silvic. D. T. Ionescu. Ca membru în comisia de verificare, d. Ionescu spune că d. Vlădescu nu pate figura ca deputat în Cameră, de­ore­ce e funcționar. D. Vlădescu nu e inginer, ci sil­vicultor și deci e funcționar al Statului. Nu trebue să creăm precedente urîte, căci cu mâne avem să vedem mulți funcționari pătrunflând în adunare. D. G. Peucescu, ministru de domenii, dă lă­muriri în privința atribuțiunilor funcționarilor administrativi și demonstră că atribuțiunile silvicultorilor intră în domeniul atribuțiunilor inginerilor. D. ministru declară că d-l Vlăde­scu a absolvit școla specială de la Nancy. D. Președinte, comunică că s’a depus la biu­­rou o propunere semnată de mai mulți depu­tați prin care se cere a se numi o comisiune de verificare a titlurilor de capacitate, ce le posedă d. Vlădescu. D. M. Cogălniceanu, susține acestă propu­nere, adăugând că dacă d. Vlădescu va poseda Ședința de la 22 Ianuarie Ședința se deschide la ora 1.30 sub preșe­­dința d-lui președinte Gr. Cantacusino. Presenți 106 d-nn deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. Diferitele comunicări se trimet la secțiunile respective. Se acordă un concediu de 7 fiile d-lui Ila­­riu Isvoranu. Ordinea flicei : urmarea discuției asupra ra­portului comisiei de informațiuni pentru darea in judecată a guvernului I. Brătianu. D. Gr. Buicliu are cuvântul pentru a com­bate conclusiunile raportului D­in flice că nu a venit să pledeze causa in fond, ci să vadă dacă raportul e făcut pe date precise,­ exacte și positive. Pentru a dovedi că raportul comi­siei de informațiuni nu’i bazat pe dovezii e­­xacte, oratorul aduce urmatorele in ajutorul seu: Afacerea moșiei Șoldănești raportul o pune in sarcina unor miniștri nevinovați. Cercetând la ministerul domeniilor, a constatat că acel vinovat in acesta chestie este un ministru ce e mort astă­zli. Se spunea că grosul actelor de corupțiune se află la ministerul de resbel. Oratorul a cer­cetat și acolo și dând peste dosarul ansurei comandată la d-na Strat. Raportul comisiei de informații ilice că ministerul a primit acastă unsare de­și ea era prostă și conține prea multe materii corosive. Ei bine, acesta nu se constată, căci din comisia de recepție a aces­tei unsori, 6 do. căpitani afirmă că unsarea e bună că ea trebue să fie primită, și numai un singur d. căpitan e iu contra recepțiunei. In ceia ce privește afacerea pulberei resultă din dosare că d. general Barozzi e responsa­bil și nici­de­cum d. I. Brătianu. Transacția e încheiată de d. Barozzi in cea dintâi forma­țiune a guvernului T. Roseti. In ceia ce pri­vește prețul exagerat și exorbitant cu care s’a făcut rescumpărarea, oratorul nu intră in con­dițiunile contractului. In ceia ce privește afacerea grâului vândut de d. general Pilat și aci raportul e greșit. Grâul predat nu conținea petre, s’au găsit nu­mai vr’o doi saci. Oratorul spune că a fost singur in personă la manutanța armatei și s’a încredințat din actele aflate acolo. Pentru cei doi saci în cari s’au găsit pământ și petre, s’a reținut plata. Dar cum vin petre și pământ in acești doi saci ? D. Buicliu espune modul du­pă care se face transportul productelor in par­tea de sus a țerei. De la moșie pănă la gară grâul a fost transportat de cărăuși, aceștia au obiceiul de a fura din saci și a înlocui cele furate cu petre și pământ. În ceia ce privește, furniturile de plumb și cositor, vinovatul și-a primit pedepsa și pe lângă acesta tratările definitive s’a încheiat de d. general Barozzi, deci nici aci nu’i vinovat d. I. C. Brătianu. Acesta nici nu trebue să fi­gureze in raportul comisiunei. In privința operațiunei rublelor, oratorul nu învinovățăște pe d. Sturza ; în acestă pri­vință raportul conține mai multe inexactități. In privința sumei de 600,000 lei, cheltueli de representație ce pretinde raportul că s’ar fi făcut cu rescumpărarea căilor ferate, ora­torul spune că’i o greșală de tipar­ însuși d. Blaremberg i-a spus personal că din greșală de tipar s’au trecut 600,000 in loc de 60,000. Raportorul comisiunei de informațiuni nu’i deslușit nici in ceia ce privește vânftarea bu­nurilor Statului, conține chiar și unele ine­­xactități. Raportul spune că s’a călcat legea compta­­bilităței nepublicându-se licitațiuni pentru con­tractarea furniturilor. Curtea de casație a sta­bilit însă o jurisprudență că nu’i violare de lege, îndată ce nu se aduce prejudiciu cui­va. Comisiunea de informațiuni nu ne spune că prin nepublicare de licitațiuni Statul a avut sau nu prejudiciu. Comisia de informații aduce vină d-lui Ion Brătianu, c’ar fi surprins Camerile cu vota­rea legilor. Dar și legea responsabilităței mi­nisteriale a fost făcută și votată noptea. In ceia ce privește cele petrecute in zilele de 14 și 15 Marte, raportul nu ne spune de cine au fost primite ordinile celor cari au e­­xercitat asupra cetățenilor terori. Procurorul a intrat în incinta Camerei cu învoirea pre­ședintelui ei. Comisia de informațiuni trebue să ne arate nu numai călcările la legea comptabilităței, ci și dacă fie­care ministru in parte ar fi exer­­citat corupțiunei asupra cetățenilor. Comisia a depășit puterile ce i­a dat Ca­mera. Adunarea deputaților a voit să înlăture un proces politic și să nu implice de­cât în­­tr’un proces de drept comun, dacă se va do­vedi vr’un vinovat după dreptul comun. Co­misia de informații însă ajunge tocmai acolo unde n’a fost intenția camerei să ajungă. La­ Ședința de la 22 Ianuarie Ședința se deschide la orele 2 sub presi­­denția d-lui președinte N. Krețulescu. Presenți 75 d­in senatori. D. Mârzescu depune la biuroul Senatului o plângere a mai multor săteni din jud. Iași. O mișcă Al. Greceanu Ilice: Văflând că presa­se și că in public să vorbește contra și pentru podul pe Dunărea, am cerut dosarul să văd ce e cu chestii. Am studiat dosarul și fac complimentele mele d-lui ministru al lucrări­lor publice pentru modul cum s’a făcut lici­­tațiunea. D. Brăescu aploude. D. Aurelian își desvoltă interpelarea privi­­tore la necesitatea înființărei unei societăți de navigațiune pe Dunăre. D-sa face mai minte de tote istoricul unei companii ce sa înființat in Ungaria pri­(la 1842) pentru navigația pe Dunăre. Guvernul dădea și dânsul subvențiune societăței. D. Marghiloman întrerupe și spune că a­­cesta subvenție a încetat. D. Aurelian continuă a descri tendința un­gurilor d’a se separa economicește. Arată luptele ce s’au urmat in parlamentul maghiar pentru independența economică, și cum ministrul Bacss fiind interpelat, a asi­gurat că pe apele maghiare, îndeosebi pe Du­năre, va lucra penru ca maghiarii să prepon­­dereze. Dacă’i așa, Rom,nu­ trebue să se gândască și ei la o societăți de navigație pe Dunăre. D. Al. Greceanu întrebă: Dar de ce n’ați făcut’o d-vostră ? D. Aurelian, vou spune de ce. Pănă atunci, te rog să mă ascuți și să nu mă desconcen­­trezi cu ast­fel de cuvinte aduse nu în inte­resul causei ci pentru a linguși banca minis­terială. Oratorul continua a insista asupra necesi­tății ca românii să ia inițiativa înființărei u­­nei societăți de navigație pe Dunăre. Acesta cu atât mai osebit cu cât Europa ne póte im­puta că lăsăm să se încrucișeze pănă și nava din America în apele Dunărei nóstre, iar pa­vilionul român nu și-a arborat încă drapelul său. Să o facă de aci încolo. E rușine ca până ce Engh­tera a avut în Dunăre 5 jum. milione tone, Grecia 1 jum. milion, România să nu presinte de­cât 40 mii tone. D. Al. Marghiloman. Recunoște importanța necesității înființărei marinei comerciale ro­mâne. Intre altele fibe că norocul ne-a dat în mână portul la marea negră. Nu crede că ne ar folosi mult luându-ne la concurență pe Du­năre cu puterile cari au deja de sute de ani marină comercială, după cum nu crede că sta­tul român póte fi chemat a exploata Dunărea. S’o facă asta particularii. D. P. Aurelian crede că­­ Marghiloman vo­­ește progresul statului român și pe calea eco­nomică ; e pătruns de necesitatea înființărei unei marine economice pe Dunăre. N­­eagă deci ca cu puterile ce -i stă la disposiție gu­vernului, să lucreze în acest sens. Discuția se închide. D. D. A. Sturdza se proclamă bun ales al col. I de Tecuciu. La ordinea flotei indigenate, D. Donici, proiectul județului Suceava a comunicat administrației domenielor co­­ronei, mulțumirile comunei Mălini, pentru solicitudinea arătată școllelor, bisericilor și săracilor acestui domeniu, cum și pentru ajutoriul dat la construirea unui pod. Președintele consiliului permanent a ex­primat de asemenea mulțumirile sale și toți regii pe d. I. Kalinderu de a exprima­­respectuosa lor recunoștință Maj. Sale Regelui. Comunele Bicaz (Neamț) și Domița (R.­Sarat), au votat și iele asemenea a­­drese de recunoștință, pentru bine­face­­rile primite de la administrația domeni­­ilor coroanei. O nemăsurată nenorocire a lovit una din personalitățile cele mai respectabile și mai simpatice din societatea noastră, pe prințesa Alexandrina Ghica, născută Bla­remberg, soția regretatului general Ioan Ghica, fost ministru al țarei la St.­Peter­­sburg. D-na Ghica a avut durerea de a perde pe fiica sa, domnișora Ella Ghica, înce­tată din viiață Sâmbătă 20 ianuar 1890 in urma unei grele operațiuni.

Next