Curierul Foaea Intereselor Generale, 1892 (Anul 19, nr. 1-130)

1892-06-10 / nr. 58

CRONICA INTERNA Die Sigmaringen se telegrafiază cu­ data de Sâmbătă, ca M. S. Regele, Prințul de Hohenzollern și toți oas­peții princiari au făcut o encursiune la insula de la Reichenau pe lacul Constanța. D. ministru al instrucțiunei a fă­cut cunoscut rectorenii Universitaței ca legea pentru instituirea bacalaure­­atului real se va pune in aplicare de la 27 Iunie 1892. In urma interventiei d-lui minis­tru al instrucțiunei publice, d. Gher­­mani, ministru de finance, a luat dis­­pozițiuni ca salariele profesorilor pe timp de doua luni sa se achite cu începere de la 10 Iulie. D. ministru de finanțe a luat dis­­pozițiuni ca remisiunile pentru man­datele internaționale să nu se mai faca prin casieria centrala a tezauru­lui, ci prin o banca oare­care din Ca­pitală. Aceasta dispozițiune s-au luat din cauza că remisiunile ce se sficeau pană azi, costau mai mult pe Ștat de­cât taxele ce se percepeau de la particulari. Veflind informațiunile inserate prin fi­arul «Adevĕrul* că in județul Botoșani s’ar fi ivit pesta-bovina intr’o plasă, a­­anume Ștefănesci. S’a cerut prefecturei respective a cer­ceta și da explicațiunile necesare, și, atât din relațiunile primite telegrafic cât și din sciiițele aflate la minister, nu a existat in acel județ nici un fel de opozitie. De ceea se aduce la cunostința pu­blică că informațiunile farului «Adevőrul* relative la coșurile de pesta-bovină, sunt neexacte. (N. O.) (Comunicat) OFRAIDA Ministerul aduce prin publicitate unele sale mulțumiri personelor votate mai jos, pentru diferite ofrande făcute pentru bi­serici, și anume :* D­na Elena Hofman, din Botoșani, a dăruit capelei «Eternitatea* din acea urbă un rond vestminte și o candelă. D­­r. Chiriazi, proprietar, din comuna Pandelea, județul Dâmbovița, a oferit bi­­sericei din acea comună un policandru, dloue sfeșnice mari și doue mici. Preotul N. Aluneanu, impreună cu alți locuitori, din comuna Alunișu, jud. Olt, au oferit lei 12.000 pentru construirea unei biserici in acea comună. D. I. Pop, comerciant, din Slatina, a ferit un policandru bisericei S­ta Treime din acel oraș și o pereche paftale de ar­gint. D. I. Mihail, comerciant, din Slatina, a oferit un policandru bisericei din cătu­nul Pârliții jud. Olt. D-ni Alexandru Iliescu și D. Protopo­­pescu, deputat, și alti orășeni din Slatina, au oferit diferite sume de bani bisericei S-ta Treime din acel oraș. D. Cristea Drăghici, impreună cu alți locuitori din comuna Constantinești, jude­țul Olt, au oferit suma de lei 9000 pen­tru construirea unei biserici in acea co­mună. D. G. Ologu, din comuna Rlimă­­nești, jud. Argeș, a oferit suma de lei 800 pentru facerea unei case la monas­­tirea Văleni. Administrația domeniului Coroanei a oferit bisericei din cătunul Bușteni, jude­țul Prahova, un rond vestminte și o be­derniță. Suntem positiv informați că guvernul studiază un nou sistem de a veni in fa­­vorea cultivatorilor noștrii. Se asigură recolta—pe câmp fiind incă —la o societate de asigurare, atât contra grindinei cât și contra incendiului, cu a­­cest act de asigurare proprietarul recoltei se prezintă la administrația Docurilor, și primește un warant asupra sumei asigu­rate, cu îndatorire negreșit ca produsul recoltei să fie depus la docuri, și in urma altor precauțiuni de siguranța care se vor putea lua. Acest warant care este garan­tat de Stat se pote scumpta la Bancă, și cu modul acesta, cultivatorii vor putea avea bani la îndemână și eftini pănă la timpul culesului. Se înțelege negreșit, că asupra acestei specii de warant nu se pote avansa atât cât se avansază când recolta este strânsă și desea pusă in docuri, proprietarul insă de pe ce au adus grânele in docuri pote lua un nou warant pentru inlocuirea ce­lui dintâiu și prin care plătind suma luată cu vnteiul, va mai putea lua și diferența pentru noul titlu. Realizarea acestei idei este de mare im­portanță. CRONICA EXTERNA D. DE BISMARCK LI TIKRA După cum s’a anuoțat, prințul de Bismarck a plecat Sâmbătă prin Dres­­da spre Viena, unde a ajuns eri, Du­minecă. Despre primirea care s’a făcut fos­tului cancelar la Dresda, ne spune o telegramă: D. de Bismarck a sosit; a fost pri­mit de primarul, consiliul municipal CURIERUL TH. BALASSAN și o mare mulțime. — Prințul care trecuse pe la 5 ore și un sfert la Berlin a fost aclamat la gară de o mulțime forte numeresa. La Dresda, prioțul a mulțumit pri­marului pentru primirea simpatică ce­­ i-a făcut și a zis că la bǎtrânețe nu mai este in stare sa aducă servicii, dar că se interesează mereu de afa­cerile patriei, chiar­­­ când nu mai este in fucție.—„Silințele mele, a adaugat el, au fost incoronate cu suc­ces, dar o mare parte a meritului se cuvine Regelui Albert, care mi-a dovedit in­tot­d’a­una buna-voință“. Iar despre primirea ce s’a făcut prințului la Viena, ne spune o tele­gramă cu data de Duminecă. Prințul de Bismarck a sosit la 10 ore și 10 m. séra; era așteptat la gară de membrii familiei sale și de aceia ai fam­itiei Hoyos și de amici personali, in total aprope 200 de per­­sone, cea mai mare parte supuși ger­mani. Prințul și principesa au fost foarte mult aclamați; două dame le-a oferit buchete. înaintea gării se aflau peste 4000 persone; căte­va corporațiuni de stu­denți veniseră de asemenea. Prințul de Bismarck a fost aclamat in mod călduros; s­au cântat cântece germane patriotice. Aclamațiunile s'au jetcuit înaintea palatului Palffy unde a tras prințul. Mulțimea printre care se a­­flau mulți studenți a voit să silesca cordonul poliției stabilit înaintea pa­latului ; ea a strigat: Trăiască Bis­marck ! Trăiască Schoeperer ! (antise­mitul cunoscut). Jos evreii ! Poliția 1 a împrăștiat mulțimea în­trebuințând săbiile; s’au făcut 12 a­­restari. Eastern, Românii și Ungurii. Cetim in «Românai» . Ceia ce se petrece acum in Ungaria nu este de natură a menține multă vreme sta­rea de liniște intre naționalități. Lucru­rile se înăspresc din ce in ce mai mult. Ungurii își fac de dragoste. Măsurile luate contra acelora cari nu sunt maghiari, le­gile votate pentru desnaționalisare, au splimentat pe naționalități in genere și pe Români in parte. Ei au protestat prin abținere, dar fără folos. Se mai regăseae singura speranță in Franț Iosef, împăratul și regele lor. S’au adresat lui printr’o deputațiune care a voit să’i înmâneze un memoria în memo­riu despre suferințele lor, dar după in­tervențiunea guvernului unguresc n’a fost primită nici deputațiunea, nici memorial. Delegațiunea s’a întors amărâtă nndărăpt. Ce s’a întâmplat însă ? Fie­care mem­bru al ei acum e persecutat in modul cel mai barbar. Președintele pe de o parte e amenințat de a i se lua dreptul de a prac­tica advocatura, adică pâinea de tote zi­lele, oră pe de alta a fost expus la cel mai neauzit vandalism. Hunii lui Atila s’au ivit din nou. O bandă de 3000 a năvălit asupra casei sale. Mulțimea a atacat cu pietre, cu secări și cu arme localul d-lui doctor Rațiu la Turda, au devastat cu to­tul 4 odăi. Sobele au fost dărâmate până la pardosalâ. Devastarea a durat 2 6re. Chiar viața familiei a fost in pericol. Fii­ca mai mică a patriotului român s’a bol­năvit de spaimă și­ a trebuit să o ducă in altă parte. Profesoral Gr. Moldovan, de la univer­ sitatea din Cluj, fosta capitală a Transil­vaniei, un respunsul sen la «Memoriul» studenților români din București, se în­­cerca să dovedesca că ungurii sunt mai civilizați de­cât românii, că ei au dat in­strucție și educațiune locuitorilor din Ro­mânia liberă. Am voi sa’l întrebăm acum dacă scandalul de la Turda este opera u­­nor ómeni civilisați și nu a orbelor bar­bare de acum 15 secole, cari ajunsese spaima Europei ? In România, pe care d. Moldovan o con­sideră inferiora in civilisație Ungariei nu s’a petrecut asemenea scene vandalice. S’au întâmplat supuși a’i Austro-Ungariei cari injurau țara română prin scrierile și prin corespondențele trimese la ziare stre­ine și cu tote acestea nu s’a găsit un sin­gur cetățian care să atace sau să insulte pe acela care resplatea așa rőu ospitali­tatea nostra. Pe când in civilisata Unga­rie, un om care a reclamat la suveranul țerei contra împilării conaționalilor Ini e e spus intr’un oraș românesc al Transilva­niei la devastarea averei și la periclita­rea vieței ! Acest fapt vine să umple capa suferin­ței poporului român de peste Carpați. El nu pute sta indiferent. A răbdat tóte ne­dreptățile, a suferit tote umilințele, pen­tru că mai credea în echitatea imperială. Gând s’a dus și ea, când cine­va nu mai pote nici reclama contra apăsării spre a se mai consola cel puțin prin câte­va cu­vinte de bunătate și de speranță, nu ’i mai rămâne de­cât să se rezeme in pro­­­ priele sale forțe și se rőspnndá la vio­ lență prin violență, la ilegalitate prin ne­­supunere. Frantz Iosef ar trebui să se gândască la acesta. Nu sunt numai ungurii și sașii în imperiul seu. Când tote naționalitățile cele­l­ alte se vor ridica ca un s­ngur om și vor da mâna intre ele, chiar tronul seu va fi aruncat în vânt. Secolul acesta se sfârșește prin o mină generală așezată subt pământ. Ferice de acela care o va vedea și o va Înlătura prin inteligență și dreptate, numai el va scapa de marea ca­tastrofă ce se pregătește la începutul se­colului viitor. CRONICA LOCALA *** (C­u­r­t­e­a c­u Juri). Luni in 8 Iunie, a judecat procesul lui Th. a Ca­­tincâi Faduleei, N. Vântu, G. Vântu, V. G. Missileei și G. Beoța pentru omor.— Curtea a condamnat pe Th. a Catincâi Faduleai la 6 ani recensiune, iar pe cei­lalți i au achitat — Eri Marți 9 Iunie, a judecat pe Vasile Ionescu, pentru lovire care­ a causat marte. Cartea l’a achitat. *** (Decora­t). Cu plăcere aflăm că d. Al. Sdrobici, vechiu comisar al desp. III-a din orașul nostru, a fost decorat cu «Corona României* cu ocasiunea m­ilei de 10 Maia. *% (Teatru N­a­ț­i­o­n­a­l). De că­tre Comitetul Teatrului Național din lo­calitate se face cunoscut domnelor artiste și domnilor artiști, că petițiunile de an­­gajeri la Teatru Național pe stagiunea a­­nului curent 1892 93 se primesc până la 1 Septembre 1892, alăturate fiind și titlu­rile ce posedă candidații. * (Operetă I­s­r­a­e­l­i­t­ă). De câ­te­va șlile a sosit in orașul nostru o tru­pă israelitâ de operete din Austria, sub direcțiunea d-nor A. Axelrad vechia actor și B. Beroștein absolvent al conservato­ rului din Londra, care trupă va da o se­rie de representații in grădina Pomul­ ver­­de — Duminică in 7 Iunie s’a representat piesa «Regele Solomon», mare operetă is­torică in 5 acte.—Rolurile principale fi­­ ind jucate ded. Friedman, regele, Pâsto­­ral l’a jucat primadona Rachela Axelrad etc.—Piesa a fost destul de bine execu­tate atrăgând desele aplauze a numero­sului public ce asista. (Doctor nou). Distinsul stu­dent al facultaței nostre de medicină D. Stefan Tomiță, intern al spitalului sf. Spi­ridon, a susținut cu un deosebit succes înaintea juriului examinator teza de doc­torat in medicină. Subiectul tezei a fost: «Epiteliomul bazei inferiore tratat din punct de vecred clinic. *** (L­o­g­o­d­n­a), Vineri 5 Iunie, d-l Bancherin S. H Daniel din orașul nostru, s’a logodit cu D-ra Lustgart din Warschavia , sa nu are vrâsta mai mult de­cât 82 ani, iar D-ra 23 ani, din parte-ne urăm viață lungă ! **# (Foca 1.) Un început de incendiu au avut loc in orașul nostru Luni 8 Iunie la 11 ore noptea in strada Păcurari. Fo­cul s’a luat de la o fabrică de ci­óre și care a distrus mai multe căsuțe vechi a Pompierii sub comanda d­lui locotinent Emilie Sachelarides, sosind imediat, unde numitul ofițer desfășurând o adevarată e­­nergie și activitate focal a fost localisst. Daunele sunt mici. In multe ocazii am a­ FOILETON. EMIL GOBARIAU. 46 O CONDAMNARE NEDREAPTĂ. Traducere de­ MihalI Tsedmen PARTEA A DOUA. Afacerea K­oiscova n. V. (Urmare). — Știu, și tocmai pentru acesta am fost surprins de insistența d-vőstrft de a’l face a vorbi. Credeți dar că cu totu prostia lui obicinuită, el pate să aibă câte­va luciri de rațiune... — El smulsa pe copitele mele din flăcări... — Acesta probază devotamentul seu pentru per­­sona d-vostru. — El îmi este atașat, cum ar fi un serman ani­mal pe care l’ași fi luat și de care m’ași fi îngrijit... — Fie... Și cu tóte acestea, fapta sa arată mai mult de­cât un instinct curat bestial.... — E lucru posibil. Mi s’a Întâmplat de a sur­prinde la Gocolea niște luciri de inteligență. — E pacat mare, ca una din acele luciri nu’l lu­minase, când el a veflit pe d. de Boiscorao, dând foc și pregatindu-se d'a omori pe d. de Glaudiense. — Da, așa este, murmură ea, ea socot că la e­­moțiunea ce el a resimțit vânând flacărele și auzind împușcăturile, i-a venit deșteptarea rațiunei lui Go­colea... — Se pote!... șlise doctorul, se pote!... Și acesta se va hotărî de către omenii de artă la a căror e­­xaminare acest miserabil prost va fi supus... — Cum, au să-l examineze... — Și de aprope, da, domnu, vő promit acesta... Și acuma voi avea onorea de a ve face­­ la revedere. Căci voi veni aice de sora, dacă nu veți isbuti de a ve așeza peste zi la Sanveterre, ceia ce ar fi de dorit, pentru mine mai íntéi, apoi pentru bărbatul d-vestre care’i forte rên in coliba acesta... Și d<când acestea, doctorul Seignebos plecă la San­­veterre și se duse drept la primarele, cerând im­perios arestarea lui Cocoleu. Din nefericire, jandarmii nu făcuse nimic, dar d. Seignebos, care vedea afacerea lui Jacques încur­­cându se, începea a perde răbdarea, când Sâmbătă sara, pe la 10 ore, d. Seneschal intră la el strigând: — Cocoleu s’a găsit! Ca o săritură, doctoral fa in piciore, ca bastonul ia mână, cu pălăria pe cap, întrebând: — Unde’i el ? — La ospiciu, unde l’am instalat eu însumi într’o cameră isolată... — Alerg acolo. — Ce­ la acesta oră ? — Nu sunt eu unul din medicii acestui ospiciu, nu’mi este el deschis noptea ca și ț­ina ? — Surorele de caritate sunt culcate... — Aveți dreptate, ț­ise el, ar fi un sacrilegiu de a tulbura somnul lor! A! d-le primar, când dar vom face medicina laică, și când dar îmi veți înlo­cui pe sântele fete prin niște infirmieri bani și solizi ? Și lăsând­u-se pe an scaun, el fu­se: — In fine !.. Me voia dace mâne. VI. Ospiciul de la Sanveterre, cu tote proporțiunile sale restrânse, este un stabiliment ospitalier mai bine cunoscut. Capela și bastimentele cele­moni se dato­­resc piesei liberalitâți a contesei de Maupaison, vă­duva ministrului Louis-Philippe. Asemenea ospiciul datorește d-nei și d-lui Senes­chal, pentru așezarea a trei paturi pentru femeile însărcinate. Și tot de ei au fost zidite și donő pa­­­ vilióne alipite de pórta cea mare. Unul din aceste pavilione, acela din drepta, este ocupat de portarul ospiciului, d. Vaudevin, un bă­trân încă in toti puterea. Acest portar, duminică, pe la opt ore de dimi­­nâță el își fanta pipa sa in curte, când de-odată văd­u ce sosește d. Seignebos. Doctorul venea ca un pas mai pripit de­cât de ordinar, ca pălăria pe ochi, semn de furtună, și ca mânele înfundate in bazanările sale. In loc de a intra, ca’n tóte zilele, înaintea visi­­tei sale, după retragerea surorei farmaciste, el se sui drept la d-na starița... Sosind acolo, el salutase și începu : — Trebue să va fi adus afară pe un bolnav, un idiot cu numele de Cocolea... — Da, doctore. — Unde l’ați instalat? — D. primar singur l’a instalat in mica cameră care’i in fața lengeriei. — Și cum s’a purtat el ? — Forte bine... Sora care privighiază nu l’a au­­d­it nici mișcându-se. — Vo mulțumesc maică, $ise d. Seignebos. El era deja la ușă, când d-na superiora îl opri. — Ve duceți să insitați pe acel nefericit, d-le doctor? întrebă ea. — Da maică, pentru ce ? — Pentru că nu’l puteți vedea. — Nu pot... — Nu, noi am primit de la d. procuror ordinal de a împedica ori pe cine, afară numai de sora ca­re’i îngrijește, de a se apropia de Cocolea. Ori­cine să fie doctore, chiar pe medic, cel puțin de urgență, bine­înțeles... D. Seignebos făcu o mișcare ironică. — A ! aveți acest ordin, ștse el, rângând, ei bine, eu vă declar câ’l consider de nul și neavenit. A’mi interzice intrarea la bolnavul meu!.. Este ceva fru­mos !.. înțeleg, ca d. procuror al Republicei să deie ordine și poronci in palatul sen de justiție. Dar aici sunt in ospiciul meu!... Maică, mő duc la Cocoleu... (Va urma).

Next