Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)
1971-06-10 / nr. 23
Inorii acelei zile din februarie 1473, in casa de lingă Fundătura Brutarilor din oraşul polonez Torun, nu dormea nimeni. Toţi ai casei umblau de со1оч,о1о, cuprinşi de o mare bucurie, în familia negustorului Copernic venise pe lume un băiat. I s-a dat numele de Nicolaus. Bucuroşi de naşterea unui fiu, părinţii nu puteau să-i prevadă decit o existenţă fericită. Şi, intr-adevăr, legănat de poveştile bunicii şi sub farmecul jocurilor copilăreşti, Nicolaus creştea fără grijă. Băiatul se deosebea totuşi de cei de-o seamă cu el. îi plăcea să rătăcească ceasuri întregi prin pădurile seculare din împrejurime sau să privească gînditor curgerea liniştită a Vistulei pe firul căreia alunecau şlepuri şi vase venite de departe. Cerul, pe care seara se aprindeau stelele una după alta, trezea în sufletul micului Nicolaus, zeci de întrebări. «De unde vin?» Unde dispar?» Sosise vremea învăţăturii. Şcoala specială de la Cracovia, care îi pregătea pe viitorii studenţi,avea să joace un prim şi important pas in viaţa sa. Copernic avea 15 ani cînd profesorul său, Nicolaus Vodka, om instruit, învăţat în ale astronomiei, îşi dădu seama că acest elev al său are ceva deosebit. E noapte. Bolta este ţintuită de stele. Profesorul şi elevul sînt singuri. — Steaua Alcor. Am descoperit-o! spune fericit Nicolaus. — Da, aşa-i, aprobă bătrînul, bucuros de agerimea ucenicului. Acum şi ne aşezăm puţin. Ascultă, Ptolemeu a fost acela care a cunoscut toate tainele universului. El ne-a arătat că fiecare planetă se mişcă uniform pe un cerc, centrul acestui cerc se mişcă la rîndul său pe al doilea cerc, centrul acestuia pe al treilea şi aşa mai departe. Aceste cercuri se numesc epicicluri. Centrul ultimului epiciclu se mişcă pe un ultim cerc numit deferent, în centrul căruia se află Pămîntul. Băiatul ascultă, dar îndoiala incepe să încolţească în sufletul său. «Dacă există o asemenea ordine cerească, de ce stelele, aştrii, planetele au drumuri atît de inegale? De ce, pe mare, adeseori, corăbierii rătăcesc fără să poată determina locul unde se află? Oare chiar Pămîntul este nemişcat şi în jurul său se învîrtesc toate planetele inclusiv Soarele şi luna, aşa cum susţine bătrinul profesor? Sau poate că el, Copernic, nu este în stare să înţeleagă ce i se spune! Anii trec şi Nicolaus Copernic, după studiile la vestita universitate iagellonă din Cracovia, pleacă întovărăşit de fratele său la studii, în Italia. Bologna, 1497. Pe străzile oraşului, se încrucişează tineri îmbrăcaţi în straie bogate. Fete frumoase privesc de la adăpostul balcoanelor. Prăvăliile te atrag cu coloritul mătăsurilor grele şi al catifelelor somptuoase. Copernic este tulburat de strălucirea Bolognei. Inima tînărului bate cu putere. Aici sînt biblioteci renumite, oameni de artă şi cultură — aici avea el să urmeze cursurile de ştiinţe juridice. Pînă la începerea cursurilor, plimbările prin oraşul scăldat în căldura blîndă a toamnei ii dau posibilitatea să cunoască şi să admire monumente vestite, să reconstituie istoria bogată a oraşului. Au început cursurile. Dar nu numai studiile de drept il atragee tînărul Copernic. La Universitatea din Bologna, la catedra de ştiinţe astronomice, preda Domenico Maria de Novara, celebru astronom al timpului. Pasiunea pentru astronomie a lui Copernic se aprinde mai cu putere. El devine discipolul şi colaboratorul lui Novara, iar observatorul de pe terasa locuinţei astronomului este a doua sa locuinţă. Copernic studiază, observă cerul, citeşte fără răgaz operele anticilor şi discută înfrigurat cu profesorii, împărtăşindu-le îndoielile sale asupra sistemului lui Ptolemeu. & CV: Desene de VASILE OLAH