Cuvîntul Liber, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 130-194)
1990-09-15 / nr. 184
Anul II. Nr. 184 (192) Sîmbătă, 15 septembrie 1990 Redactor-șef LAZAR LAZARIU 4 pagini, 1 leu COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC ŞI INDEPENDENT Monumentul eroilor români de la Lăscud Satul Lăscud, comuna Sînpaul, judeţul Mureş, este aşezat pe o vale între două dealuri, la o distanţă de 7 km de localitatea Oarba de Mureş — Dealul Sîngeorgiu, unde, în toamna anului 1944 au căzut la datorie, sub drapel, peste 11.000 de militari români pentru eliberarea Transilvaniei de nord-vest de sub jugul şi teroarea horthystă. Mărturia cea mai concludentă a acestor supreme jertfe ale neamului românesc o constituie cele peste 100 de cimitire, monumente, plăci şi locuri istorice de pe raza judeţului Mureş, în care îşi dorm somnul de veci peste 15.000 de ostaşi, subofiţeri şi ofiţeri români, căzuţi pe cîmpul de luptă în apriga încleştare cu trupele horthyste şi hitleriste, în perioada 5 septembrie — 10 octombrie 1944. Un astfel de cimitir al eroilor români căzuţi în luptele de la Oarba de Mureş a fost amenajat, în luna septembrie 1944, şi în satul Lăscud, judeţul Mureş. La căpătîiul celor 70 de eroi români înmormîntaţi la Lăscud au fost puse, în pripă, cîte o cruce din lemn sau cîte o piatră, care cu timpul s-au deteriorat, iar numele lor a fost dat uitării. In primele luni după Revoluţia română din 22 Decembrie 1989, un grup de fii ai satului, printre care Ioan Coman, Petru Coman, Miron Crăciun, au iniţiat reamenajarea cimitirului eroilor români şi ridicarea unui monument în memoria acestora. Cu sprijinul Prefecturii judeţului Mureş, al Primăriei comunei Ogra, al locuitorilor din Lăscud, precum şi al fiilor satului, la data de 8 septembrie 1990, ora 10, s-a putut comemora şi dezveli Monumentul eroilor români din localitate. Proiectul a fost executat de devotatul sculptor Iuliu Togănel, din Tîrgu-Mureş, avînd forma Coloanei infinitului şi o înălţime de 7 metri. Un grup de preoţi au oficiat un parastas de pomenire. Au ţinut discursuri înălţătoare primarul comunei Ogra, Ioan Coman, şi Petru Coman, fii ai satului, şi veterani de război. A fost de faţă Victor Pop, născut la Lăscud, în vîrstă de 92 de ani, supravieţuitor al masacrului de la Moisei, participant la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, peste 1.500 de fii ai satului, precum şi locuitori ai satelor învecinate. O gardă militară a Garnizoanei Tîrgu-Mureş, sub comanda It. col. I. Oliviu Solovăstru, a prezentat onorul, in timp ce s-au depus coroane de flori la monument, iar fanfara militară din Tîrgu-Mureș, sub conducerea It. Eugen Trofin, a intonat Imnul de VASILE T. SUCIU (Continuare în pag. a 2-a) CLĂDIR ÎN ROMÂNIA PE BAZA TĂGĂDUIRII (II) Interviu realizat la sediul Uniunii Vatra Românească, Tîrgu-Mureş La rugămintea domnului Radu Ceontea reluăm acest interviu apărut în revista „Eşantion“ nr. 9, din 25—31 august, deoarece conţine 80 de greşeli de tipar, unele în măsură să schimbe sensurile ideilor exprimate. Nu ştiu cine are interese, dar se pierd dosare. Procuratura Militară nu e in măsură. Procuratura Civilă nu are mandate. Poliţia nu face anchete. Pină la urmă vom afla că la Odorhei, la Tîrgu-Mureş, în Bucureşti şi la Miercurea Ciuc se vor fi întîmplat nişte halucinaţii în masă şi... asta-i situaţia. O strategie fantastică a îngăduit sutelor de persoane, maghiari vinovaţi, înregistraţi pe casete video, chiar şi din conducerea UDMR, a instituţiilor, fuga peste hotare. In- n cep să se şi întoarcă. Unii se şi întorc la vechile locuri de muncă, după ce şi-au bătut joc de ţara asta, după ce şi-au dat fustele peste cap, avînd şanse mari să devină primari, prefecţi, FSN-işti chiar, pentru că dacă tot sunt în UDMR... Rămîne, totuşi, o enigmă pentru mulţi: cum s-a îngăduit înfiinţarea de partide politice pe criterii etnice? Rep.: Fiind tîrgumureşean, d-le Ceontea, vorbiţi-mi despre „politica" de marginalizare, de scoatere în afară a românilor, care ştiu că se practică aici cu mult zel. îmi vorbeau despre asta şi muncitorii la Fabrica de pîine... R.C.: Este o altă poveste: de zeci de ani în Transilvania, în judeţul Mureş în special, s-a pregătit ocuparea punctelor vitale, strategice ale economiei de către unguri. De exemplu, la Poşta judeţului Mureş, 95 la sută din personalul tehnic este maghiar. 75 la sută din personalul tehnic sanitar este maghiar; reminiscenţe ale autonomiei maghiare au fost consolidate sub ceauşescu. Mari unităţi industriale şi tehnice de vîrf sunt dominate de unguri. Angajările se fac pe criterii etnice. Românii există pe la Căile ferate (dar însoţitorii de vagoane poştale sunt mai cu seamă unguri), ei românii, lucrează în construcţii, la trusturile horticole, agricole ... Mai greu găseşti un frizer român în Tîrgu- Mureş sau o coafeză, o cosmeticiană sau un mecanic auto, fiindcă a existat şi există o politică „de ocupaţie“. O unitate industrială, cum este întreprinderea de panificaţie, desigur, este dominată în proporţie de 75 la sută de unguri. Vă imaginaţi, aşadar, de ce această întreprindere a făcut aşa-zisa „grevă politică“. S-a plănuit informarea oraşului. S-a ajuns să se aducă pîine din judeţele vecine.Ungurii tîrgumureşeni au fost anunţaţi, în secret, să-şi facă anticipat stocuri). Camioanele au fost aşteptate la intrările în oraş şi au fost răsturnate de „oameni de bine“ maghiari. Rep.: Pentru că înainte cu cîteva ore am pus această întrebare la sediul UDMR, aş vrea să-mi spuneţi cum vedeţi aceste două uniuni şi ce putinţă de dialog există în viitor între ele? R.C.: Să nu confundăm lucrurile. Uniunea Vatra Românească include (teoretic) UDMR-ul şi nu invers. Am mai spus-o şi o repet: Uniunea Vatra Românească este o organizaţie nepolitică. UDMR-ul este o organizaţie politică. Şi-ar fi putut schimba şi Vatra Românească părul, aşa cum şi la OCTAVIAN HOANDRA (Continuare în pag. a 3-a) Mari posibilităţi de cîştig la recoltarea fructelor — Domnule inginer-şef Lengyel Ladislau, întreprinderea dumneavoastră, IAS Reghin, se numără printre unităţile cu cele mai mari suprafeţe de livezi din judeţ. Pina acum, la recoltarea fructelor erau mobilizaţi mii de elevi şi studenţi, ei constituind forţa de lucru care efectua aceasta treabă an de an, fără însă să beneficieze de veniturile meritate pentru activitatea lor. Avînd în vedere faptul că incepînd din acest an ei nu mai pot fi obligaţi să participe la această lucrare, cum v-aţi gîndit să organizaţi această mare acţiune a toamnei şi cu ce forţe veţi lucra efectiv? — Intr-adevăr, avem 850 de hectare de livadă pe rod, din care mai avem de recoltat 750 de hectare cu mere, în şase ferme situate în apropierea Reghinului. In aceste ferme avem asigurate 1.150 de locuri de cazare şi condiţii corespunzătoare de servire a mesei, de trei ori pe zi, la un preţ de 25—28 de lei, în funcţie de preferinţele celor ce lucrează aici. în vederea recoltării merelor în timpul optim, în funcţie şi de spaţiile de cazare, ne-am gîndit să apelăm la aceleaşi forţe, desigur în condi- VASILE ORZA (Continuare în pag. a 3-a) 1943-1944 în memoria supravieţuitorilor Mărturia medicului EMIL MORA „In perioada 23 august — 1 septembrie 1944, toţi locuitorii din Plasa Sărmaşu şi împrejurimi trăiau într-o mare tensiune şi frică, vorbindu-se tot mai mult că horthyştii ne vor invada şi vor ocupa tot ARDEALUL. Mulţi români şi evrei din Cîmpia Trasilvaniei cunoşteau bine „lecţia amară“ pe care au dat-o aceştia în perioada dictaturii militare horthyste, în lunile septembrie — noiembrie 1940, cînd în plină pace au numit prefecţi, subprefecţi, primari şi viceprimari în marile oraşe şi chiar în comune, înalţi funcţionari din rîndul generalilor, ofiţerilor şi subofiţerilor horthyşti. Aceştia au permis ca, în timpul şi sub oblăduirea lor, să se comită cele mai mari crime şi masacre în teritoriul românesc, ocupat ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940. In zeci de localităţi: Ip, Treznea, Cerişa, Cosniciu de Sus, Zalău, Marca, Mureşenii de Cîmpie, Sucutard, Huedin, Oradea, Cluj, Sîntana de Mureş, Hida, Odorhei, Bicazul Ardelean, Gheorgheni, Tulgheş, Băţanii Mici etc., împotriva a mii de oameni nevinovaţi români şi evrei, deopotrivă, au comis masacre şi crime în masă. Cunoscînd această lecţie amară, învăţată exact cu patru ani în urmă, majoritatea românilor şi evreilor din Plasa Sărmaşu, în jurul datei de 1 septembrie 1944 au început să se refugieze spre Alba Iulia şi Sibiu, pentru a nu fi prinşi şi ucişi de către fasciştii horthyşti, ca cei din septembrie — noiembrie 1940. Şi eu mi-am pus într-un vagon ce am putut şi m-am refugiat pînă în gara CFR Miheşu de Cîmpie. Aici am fost opriţi de nişte generali români care ne-au obligat să ne întoarcem la Sărmaşu, spunîndu-ne să nu ne fie frică de horthyşti, pentru că armata română are efective multe şi-i alungă din Ardeal în Ungaria. De voie, de nevoie, ne-am întors acasă la Sărmaşu. In ziua de marţi, 5 septembrie 1944, un număr de 12 tancuri, inamice venind dinspre Cluj, ne-au invadat. Imediat în comuna Sărmaşu Consemnat VASILE T. SUCIU (Continuare în pag. a 3-a) Bină cînd liderii U.D.M.R. vor mai răspîndi otrava dezbinării şi separatismului ? Luînd act de protestul UDMR din localitatea noastră, în ziarul „Népújság“ din 16 august a.c., ne-a încercat un gust amar, întrucît domniile lor, liderii UDMR, toţi stabiliţi aici din alte părţi, nu pot trăi în pace şi frăţie cu românii numai dacă funcţiile de răspundere din localitate şi din judeţ sunt ocupate de etnicii maghiari. Fiind vorba de un protest, sincer vorbind, ne-am fi aşteptat ca aceşti domni să-şi exprime protestul şi regretul pentru evenimentele petrecute în seara zilei de 23 decembrie 1989, cînd, un grup de „revoluţionari“ plătiţi, a pornit să batjocorească familii româneşti şi care a fost stopat la timp de medicul comunei, dr. Bige Szabolcs, şi mai ales de vestea că au sosit în localitate soldaţi din Tîrgu-Mureş. Am fi dorit ca liderii UDMR să-şi exprime părerea de rău că domnul profesor Bartos Miklós, în aceeaşi seară, a cerut în mod categoric lucrătorilor fostei miliţii să predea armele şi documentele (cu ce scop?), sau că domnul Hutor Samu, profesor pensionar, a ameninţat pe doamnele Maria Bica şi Emilia Popa că, dacă de acum înainte nu vor vorbi ungureşte, nu mai au ce căuta la consiliul popular (ambele, românce, lucrau la acea dată la această instituţie). Am fi dorit să se semnaleze cu regret faptul că domnul prresor Németh József (plecat definitiv din ţară de puţin timp), după ce a strigat în plenul şedinţei consiliului profesoral „Most vagy soha, mit fogunk mondani az utodjainknak“ (Acum, ori niciodată, ce vom spune urmaşilor), şi-a exprimat cinic regretul că şcoala nu va mai avea în curînd aşa un director ca doamna profesoară Emilia Feier, care nu va mai putea fi director, fiind româncă. UNIUNEA VATRA ROMANEASCA, FILIALA SÎNGEORGIU DE PĂDURE, SI UN GRUP DE MAGHIARI BĂŞTINAŞI (Continuare in pag a 3-a)