Cuvântul Liber, septembrie 2000 (Anul 12, nr. 173-194)

2000-09-01 / nr. 173

= &= ________________________________________ DE UNDE fîTÂTIfî BfîNI flRUNCflŢI PE QfiRLR? (Urmare din pa!­.l) unde atâta bănet, se întreabă oamenii de bun-simţ, de aruncat pe fereastra politichiei româneşti de doi bani? S-au întrebat, oare, românii, cam cât costă circul unei campanii electorale? De unde atâta „dare de mână" în capul celor care au aruncat banii, nemunciţi de bună seamă, pe gârlă? Gurile rele spun că un candidat la scaunul de primar al capitalei moldave, Iaşul, a pus la bătaie aproape trei miliarde de lei! Apoi a suflat în drâmbă. Şi, mai ales, pentru ce? Pentru ambiţia deşartă de a zice „hop", după ce au croit planuri de mărire, înainte de a sări şanţul?! Din păcate, după acest praf aruncat în ochii electoratului, actorii acestui circ politic nu au învăţat încă nimic. Şi nici nu se speră la mai mult, atâta timp cât, după cum amintea recent cineva, „românul are rarul talent de a face dintr-o înmormântare nuntă, şi invers", de a arunca pisica moartă dintr-o curte în alta, atâta vreme cât partide „istorice", ne referim la PNL şi PNŢCD, îşi pun unele altora bomboana pe colivă, fidele doar unui singur principiu: să moară capra politică a vecinului! Să te mai miri că pe la noi se întâlnesc cazuri unice de naştere a unor partide de inspiraţie externă, concepute pe plaje franceze, cu lideri amestecaţi, până peste cap, în afacerile mafiote cu alcool, care trag sfori ale economiei negre, subterane? Să te mai întrebi de pe unde vin aceşti bani suspecţi? Ar fi unul dintre motivele pentru­ care, acum, înainte de a fi declanşată cealaltă campanie pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale, să fie demarate anchetele pentru stabilirea surselor sumelor enorme cu dărnicie împrăştiate. Măcar din elementarul respect pentru articolul 45, alineatele 3 şi 4, din Legea 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului: „Este interzisă subvenţionarea campaniei electorale, în mod direct sau indirect, de către persoane fizice sau juridice din străinătate..."; „Se interzice subvenţionarea campaniei electorale a unui partid, formaţiune politică, coaliţie a acestora sau candidat independent de către o autoritate publică, instituţie publică, regie autonomă sau societate cu capital integral sau majoritar de stat". In plus, orice subvenţie, în afara celor primite din bugetul de stat, conform Legii 27/1996 a partidelor politice, trebuie declarată public, iar donaţiile din partea altor state ori a organizaţiilor din străinătate sunt interzise! Clar ca „bună ziua"! SCRISORI CĂTRE REDACŢIE „Unde sunt dividendele de la S.C. „Aesculap”S.A. Târgu-Mureş? „Vă scriu cu privire la articolul «în judeţul nostru - 30 de farmacii Aesculap" (autor I. Ciurdaru, «Cuvântul liber» din 19 august a.c.). După ce rămâne extaziat de cele 30 de unităţi farmaceutice mureşene „marca" Aesculap, cititorul nostru, Mihai Cazan din Reghin (str. Pictor Grigorescu nr.36), zice: „Problema este însă alta. Subsemnatul Mihail Cazan şi soţia mea Melania Cazan suntem acţionari la S.C. „Aesculap" S.A. Târgu-Mureş, cu certificatele nr.3106474 şi 3106475, din 27 iulie 1996 (fiecare deţinând câte 283 acţiuni, cu valoarea nominală de 1.000 lei). Până acum, timp de patru ani, am primit dividende doar de două ori, şi atunci sume derizorii... Problema care ar fi? Vă rugăm să vă interesaţi când mai au de gând să ne dea dividende. N-ar fi rău dacă ar apărea în ziarul dv. («Cuvântul liber» - n.red.) declaraţia dlui preşedinte, ing. Doru Dărăbuş, ca o justificare, evident plauzibilă, a situaţiei de fapt ..." NOTA REDACŢIEI: Am luat legătura cu S.C. „Aesculap" S.A., de unde, managerul general, dl Doru Dărăbuş, ne-a declarat: „Dividende nu se vor da, poate doar peste vreo cinci ani. Ne descurcăm destul de greu cu finanţele şi cu execuţia investiţiilor şi modernizarea unităţilor farmaceutice". Apoi, a mai spus ceva despre nişte contracte (?) care condiţionează dividendele, iar la replica noastră că „legea este cea care re­glementează acordarea sau neacordarea dividendelor,în raport cu rezultatele financiare ale societăţilor comerciale", domnia sa a ridicat tonul şi şi-a schimbat vocabularul în cel de manager de ... doi bani. Cam ăsta este, domnule Mihail Cazan, din Reghin, răspunsul „oficial și calificat" al „Aesculap" ce vi -l putem transmite prin presă. (Mihai Bărdăşanu). 99 CUVANTUJI VINERI, 1 SEPTEMBRIE 2000 PROPRIETARII, Sibii „TEROARE Oricât de straniu ar părea, noi, cei nevoiaşi - pensionari, şomeri, salariaţi - care după 1990 am devenit proprietari ai apartamentelor în care am trăit ca chiriaşi şi mai trăim, încă, cu copiii şi nepoţii noştri, nu stăm deloc pe roze. Dacă spunem că atunci când eram chiriaşi era mai bine, unii vor strâmba din nas. Sincer vorbind, nu au justificare: înainte de 1989, chiria şi cheltuielile comune nu depăşeau 10% din veniturile noastre. Aproape toată lumea reuşea să-şi achite aceste datorii, cu excepţia câtorva neisprăviţi. Nu am fost niciodată ameninţaţi că vom rămâne fără utilităţile necesare. Mai mult, defecţiunile interioare sau exte­rioare nu ne costau nimic şi uneori, de bine de rău, se executau şi reparaţii capitale, tot de către stat. Oamenii se întreabă, pe bună dreptate, ce am câştigat că am devenit proprietari ai acestor apartamente? întreţinerea de­păşeşte 30-70% din salariile şi pensiile noastre. De 10 ani nu s-a mai putut face nici o reparaţie capitală (tencuieli exterioare, acoperişuri etc.), în interior au mai făcut oamenii, de voie, de nevoie, câte ceva, după posibilităţi. Trăim sub o veşnică „teroare", ba că ne închide apa caldă sau rece, ba că ne taie gazul, ba încălzirea, etc. Asociaţiile de proprietari sunt în chinurile facerii, dar sunt tot un drac, atâta timp cât aceste utilităţi se primesc colectiv pe blocuri, iar posibilităţile noastre de a le separa şi contoriza sunt minime. Problema este că sunt trei categorii de proprietari: una, care îşi achită cu regularitate toate datoriile, a doua, care are posi­bilităţi, dar nu vrea să plătească, şi ultima, care nu are posibilităţi de plată, că şi aşa oamenii trăiesc ca vai de lume, de azi pe mâine, cu bătrânii şi copiii lor. Ce vină au aceştia? Ce vină au cei care îşi plătesc datoriile? Totul este un talmeş-balmeş. Acum este încă vară, dar ce vom face la iarnă? Nici Dumnezeu nu ştie! Până când vom trăi sub această „teroare"? Guvernanţii se tot laudă cu „reforma" lor, economia creşte, exportul creşte, inflaţia creşte, leul „năpârleşte", F.N.I.-ştii, cercetătorii şi, mai nou, buticarii cerşesc şi ridică „baricade", nivelul nostru de trai are tendinţe de „creştere". Cum să despărţim minciuna de adevăr? încă 10 ani „mănoşi" şi unele blocuri ale „proprietarilor" se vor dărâma sau vor deveni nelocuibile. Politicienii ne duc cu zăhărelul până la Uniunea Europeană şi înapoi, în timp ce noi dansăm dansul lui Lenin: „un pas înainte, doi paşi înapoi". De ce ne mai ascundem după deget şi ne batem cu cărămida în piept? Adevărul este că nu se simte nici o creştere economică reală, numai a preţurilor, care pe zi ce trece urcă tot mai mult, îţi vine să spargi vitrinele. Aşa că, râdeţi şi veseliţi-vă azi, că mâine, sigur, va fi mai rău! Gândiţi-vă numai la ziua de azi, la altceva, la nimic! De îmbrăcat şi încălţat este mai simplu. Avem maga­zine second-hand. Un hâtru spunea că la Botoşani s-au vândut prin asemenea magazine şi W.C.-uri nemţeşti, foarte bune, şi că azi-mâine vom cumpăra la second-hand şi hârtie igienică. Mare e, Doamne, răbdarea româ­nului. Nu degeaba ne-au călcat toţi de-a lungul veacurilor şi apoi noi i-am „înfiat". Dar, vorba poetului: „Să nu dea Dumnezeu cel Sfânt!" să ne săturăm de vorbe goale. „Când nu vom mai putea răbda" nu ştim pe unde îşi vor scoate cămaşa cei care ne tot mint şi ne „terorizează". Dea Dumnezeu să nu ajungem acolo! E vremea ca minţile luminate pe care le avem să iasă în faţă cu gândul la această ţară, pe care noi o iubim nemăsurat. „Turma" trebuie să-şi găsească păstorul potrivit­ economist ARTUR LEONIS, Târnăveni 99 PENTRU DEPONENŢII (ÎNŞELAŢI) DE LA BIR Surse din cadrul Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar au declarat, luni, 28 august, că deponenţii de la Banca Internaţională a Religiilor (BIR) ar putea să-şi primească banii înapoi în a doua jumătate a lunii septembrie. După cum se ştie, Tribunalul Buucureşti a admis, la începutul lunii iulie, cererea de declanşare a procedurii de faliment a BIR, formulată de Banca Naţională a României (BNR). Societatea care a fost desemnată pentru lichidarea activelor BIR urmează să depună la Fond, în cursul acestei săptămâni, listele cu persoanele care au avut depozite la BIR şi care urmează să îşi primească banii înapoi. Pe aceste liste vor fi menţionate toate elementele de identificare ale fiecărui deponent, precum şi numele şi prenumele titularului depozitului, codul numeric personal, seria şi numărul actului de identitate, adresa: Plățile către populație vor fi efectuate de către Banca Română de Dezvoltare (BRD) - Groupe Société Générale. Plafonul de garantare a depozitelor populației la bănci este de 65.169.000 lei pentru fiecare deponent şi este valabil pentru semestrul al doilea al acestui an. Suma care trebuie asigurată de Fond pentru plata acestor­ depozite este de aproximativ 2.000 de miliarde lei, din care 1.500 miliarde lei provin de la BNR, în baza unei ordonanţe de urgenţă a guvernului. A PE SCURT • PE Anca Boagiu, ministrul transporturilor, pe linia întâi! Până pe 4 iunie 2000, responsabil RICOP - Programul de restructurare a întreprinderilor și reconversie profesională - era Traian Băsescu. De atunci și până pe 24 august, postul a rămas vacant, premierul nedându-și acordul de numire a altui şef. A fă­cut-o cu întârziere şi a numit-o pe Anca Boagiu, actualul ministru al transportului, la cârma RICOP, trecând-o, aşadar, pe linia întâi. De ştiut că Anca Boagiu a coordonat finanţările externe, dar ca secund al lui Traian Băsescu, ea fiind director al Unităţii de Man­agement a Programului, în grija doamnei ministru trec acum 100 de milioane de euro. In România, gradul de utilizare a pământului: 62 la sută Conform unui studiu, se zice că esticii lucrează pământul mai mult decât vesticii. De pildă, în ţările Uniunii Europene, acest grad este de 41,8 la sută. în raport cu această medie de utilizare a suprafețelor agricole, în România s-a ajuns la 62 la sută, în Ungaria - 66,5 la sută, în Bulgaria - 55,5 la sută, în Polonia - 59,1 la sută, în Slovacia - 49,9 la sută, în Slovenia - 32,1 la sută, în Lituania - 48,1 la sută, în Letonia - 39 la sută, în Estonia - 32,1 la sută, în Cehia 54,3 la sută. Audienţă prin băşcălie Unii realizatori de emisiuni televizate îşi sporesc audienţa la public prin seriozitate, sobrietate, profesionalism - vezi cazul lui Stelian Tănase cu „Orient Expres" - alţii, prin băşcălie. Primul rol în acest sens îl deţine Marius Tucă, un oltean - oltean răsărit în Bucureştiul balcanic, precum o ciupercă nedorită. Se dă mare într-o moară de vânt, în fond este mic, mic la capitolul seriozitate. Mă şi mir cum de persoane respectabile îi acceptă invitaţia. Dar, te pui cu olteanul? Grupaj de DORIN BORDA

Next