Cuvântul Liber, aprilie 2001 (Anul 13, nr. 65-83)

2001-04-03 / nr. 65

interviu MIHAI SIN: „Este imperativă o schimbare majoră nu «cosmetică»”­ ­ Domnule Mihai Sin, în această lună va avea loc Conferinţa Naţională a Uniunii Scriitorilor din România, prilej cu care va fi ales şi noul preşedinte al Uniunii, după dispariţia prematură a lui Laurenţiu Ulici. Cum se pregăteşte Asociaţia Scriitorilor din Târgu-Mureş pentru acest eveniment?­ ­ Această Conferinţă ar trebui să însemne foarte mult pentru fiecare scriitor român, inclusiv pentru cei din Târgu-Mureş, membri ai Asociaţiei Scriitorilor, români şi maghiari. Eu cred că e un moment de răscruce, un moment foarte important, pe care nu ştiu dacă îl conştientizează mulţi, fiindcă de aceste alegeri, de atitudinea scriitorilor va depinde destinul Uniunii pentru multă vreme. Nu e un secret pentru nimeni - toţi cei avizaţi ştiu că după 1990 Uniunea Scriitorilor a fost marginalizată an de an şi cota ei în conştiinţa publică românească este foarte mică, după părerea mea. Pentru a face ca din nou Uniunea Scriitorilor să aibă un rol al ei în viaţa literară şi culturală românească trebuie schimbate multe şi radical. Bătăliile pentru alegeri sunt cum sunt. Deocamdată, eu am o pronunţată doză de scepticism. Nu ştiu dacă oamenii se vor trezi sau pur şi simplu unii dintre ei nu mai sunt interesaţi deloc de Uniunea Scriitorilor.­­ Asociaţiile Scriitorilor îşi vor trimite reprezentanţi la Conferinţa Naţională. Care vor fi criteriile după care aceştia vor fi delegaţi? Cine are dreptul, dintre scriitori, să participe la adunările Asociaţiilor de Scriitori, ştiut fiind faptul că unii scriitori au devenit membri şi ai altor asociaţii de scriitori, fără a se dezice de Uniunea Scriitorilor?­­ Au dreptul să participe la adunările Asociaţiilor de Scriitori cei care sunt membri, cei care au plătit timbrul literar către Uniunea Scriitorilor. E o măsură clar specificată în Statut. De asemenea, cei care au respectat toate punctele stabilite în Statut cele importante, fireşte, şi cei care mai vor într-adevăr să facă ceva pentru Uniunea Scriitorilor.­­ Un membru ASPRO, de pildă, din Târgu-Mureş, care a declarat că e şi membru al Uniunii Scriitorilor, dar nu şi-a plătit timbrul literar nu are drept să participe la Adunarea Asociaţiei Scriitorilor? Unii au primit chiar premii ale Asociaţiei Scriitorilor din Târgu- Mureş, din juriu făcând parte membri ai ASPRO...­­ Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor a luat hotărârea să nu participe cei care au d­at statutul de membri ai ASPRO, întrucât ei au plătit timbru literar către ASPRO, ceea ce a însemnat o încălcare limpede de statut şi totodată şi-au exprimat foarte clar opţiunea pentru altă Uniune şi au dezavuat nu o dată Uniunea Scriitorilor, care a avut prestaţii mai bune sau mai rele în ultima vreme. Interesul scriitorilor români este cred ca Uniunea Scriitorilor să rămână în continuare reprezentativă pentru scriitorii români. - Au fost depuse candidaturi pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor? - Aş putea numi mai degrabă pe cei care şi-au exprimat intenţia de a candida, pentru că, de fapt, candidaturile reclamă atâtea exigenţe încât până la urmă nu se va şti exact cine va avea dreptul să candideze. Trebuie să fii membru în viitorul Consiliu, să îndeplineşti condiţii încă insuficient clarificate. Dar cei care şi-au exprimat dorinţa de a candida sunt Eugen Uricaru, Nicolae Manolescu, Nicolae Breban, Marin Mincu şi subsemnatul.­­ Ce v-a făcut să doriţi să candidaţi? Marginalizarea, ignorarea provinciei literare e de notorietate. Aţi fi primul preşedinte din afara Capitalei!­­ Tocmai pentru că ştiu prea bine lucrul acesta, am considerat că e bine să candidez pentru ca mulţi să înţeleagă că trebuie spartă odată o prejudecată foarte bine înfiptă în cultura românească, în atâtea domenii de activitate, anume aceea că trebuie să fii la Bucureşti pentru a accede la anumite funcţii publice. La Uniunea Scriitorilor cred că s-ar potrivi cel mai puţin lucrul acesta. Ce contează că eşti scriitor în Pomârla sau în Ciorogârla sau nu ştiu unde. Aceasta n-ar trebui să conteze, dar de fapt contează în continuare. Ştiu prea bine, sunt realist, că e foarte greu să am succes în această tentativă a mea, fiindcă, totuşi, folosesc un cuvânt uzual, cărţile se fac la Bucureşti, nu le poţi face de la Târgu-Mureş, unde, prin forţa împrejurărilor, eşti marginalizat, cum spuneai mai înainte. Dar cu toate acestea candidez şi pentru că fiind membru în Comitetul director de mai mulţi ani, inclusiv în ultimele două legislaturi, cunosc bine problemele Uniunii şi chiar vreau să mă angajez, dacă printr-o minune voi reuşi să ajung preşedinte, să schimb radical unele stări de lucruri şi să orientez Uniunea spre un alt drum, pentru că este imperativă o schimbare majoră, nu „cosmetică". Dacă nu, Uniunea va cădea din ce în ce mai mult sau va deveni poate doar afacerea unui grup sau altul de scriitori. N. BĂCIUŢ N.B. Reamintim membrilor Asociaţiei Scriitorilor din Târgu-Mureş că Aduna­rea Asociaţiei va avea loc sâmbătă, ora 11, la Palatul Culturii din Târgu-Mureş. Remember ŞTEFAN FULL (1950-1995) Calvarul rugului" unui poet (re)descoperit // La 17......decembrie negru" - aş spune eu - a anului 1994, căzând pradă unei „depresive stări a inutilităţii", (atât de frecventă şi devastatoare la/pentru sufletele artistice) poetul Ştefan Full, ingerând sodă caustică, a încercat să se sinucidă! Şi dacă gestul său nu a reuşit imediat, inevitabilul (cu şi fără ghilimele) s-a produs câteva luni mai târziu, mai exact pe 28 martie 1995, pe un pat de spital târgumureşean, şi asta nu înainte de câteva operaţii grele la esofag şi stomac şi­­ doar de el ştiute - suferinţe. Atunci a murit un poet (încă un poet) şi lumea a devenit dintr-o dată mai mică. îmi amintesc că debutul lui Ştefan în Cenaclul literar din Târnăveni, debut întâmplat prin 1985-86, nu s-a întâmplat sub cele mai bune auspicii. Plana o neîncredere generală că cineva, pe atunci cu doar 8 clase, poate scrie o poezie aşa bună. O dată cu trecerea timpului, suspiciunea s-a disipat, Ştefan Fuli fiind acceptat ca atare, adică, ca un real talent nativ, primind ulterior şi laurii locului I la Concursul interjudeţean de creaţie literară (secţiunea poezie) organizat de membrii cenaclului de la Casa de Cultură din Târnăveni. Ba mai mult, cu putere şi talent, Ştefan Fuli a reuşit să rupă şi lanţurile unor înguste prejudecăţi, dată fiind pregătirea sa şi, mai ales, culoarea pielii sale de... rrom (aşa cum se autodefinea într-o superbă poezie: sângele creol îmi dansează fan­dango!) să sondeze spaţii accesibile până atunci doar unei elite culturale şi să publice. Să publice poezie în „Steaua Roşie", „Târnava", „Cuvântul liber", „Vatra" etc. Revirimentul cunoaşterii trăirilor sale poetice s-a produs cu adevărat o dată cu publicarea în 1993 (graţie sponsorizării din partea S.C. Carbid-Fox S.A., prin bunăvoinţa domnului dr. ing. Vasile Cerghizan - directorul general al acesteia), la Editura Tipomur, a volumului „Aproape-departe". Şi „filmul" producţiilor sale literare păruse întrerupt definitiv o dată cu urcarea sa irevocabilă în dealul Cimi­tirului din comuna Adămuş, din apro­pierea Târnăveniului. Dar nu a fost să fie aşa! De curând, am intrat în posesia, unui inedit manuscris al regretatului poet, manuscris ce se vroia o nouă carte cu titlul "­Calvarul rugului". Superioare, din punctul meu de vedere, poeziilor din cartea de debut, poemele din „Calvarul rugului" denotă că poetul era în ascen­siune literară şi ne-ar mai fi putut oferi încântătoare producţii. RÁZVÁN DUCAN CUVÂNTUL MARȚI, 3 APRILIE 2001 ■­ FERESTRE . Timpul Aleargă, mai aleargă, este timpul. Aleargă, mai aleargă, să-l ajungi Aleargă, mai aleargă, aleargă singur El este-n tine, nu poţi să-l ajungi. Omniprezent şi totuşi nu-l posedă Nimeni, într-un spaţiu­ universal. E-n clipa­ aceasta aici, dar şi aiurea, în morţi şi vii, în viciu -­n ideal. Şi vremuieşte-ncet în fiecare, Drămăluind deserturi, fir-cu-fir. Scurs prin clepsidră, omu-i o himeră, în propria viaţă-un musafir. Orice fiinţă, zid, sau zămislire în coproducţie OM-DUMNEZEU, Supusă lui, e limitată-n sine, Prin moarte viaţa dăinuind mereu. Dar el e veşnic, pururi fără vârstă. Acelaşi prunc-moşneag, născut odată Cu începutul aurorei lumii, întotdeauna-n noi şi niciodată. ŞTEFAN FULI (din vol. în manuscris „Calvarul rugului”) La Reghin, SALON DE CARTE MUREŞEANĂ , Inspectoratul pentru Cultură şi Culte al judeţului Mureş, în colaborare cu Casa de Cultură „Eugen Nicoară" din Reghin, Studioul Teritorial de Radio Târgu-Mureş, Biblioteca Judeţeană Mureş şi Biblioteca Municipală „Petru Maior” din Reghin, organizează prima ediţie a Salonului de Carte Mureşeană. Manifestarea se va desfăşura în 24 aprilie şi va fi găzduită de Casa de Cultură „Eugen Nicoară" din Reghin. La Salon vor participa autori mureşeni care îşi vor lansa cele mai recente apariţii editoriale. Cu acest prilej, se vor desfăşura şi concursuri pe teme legate de cărţile autorilor mureşeni, concursuri destinate elevilor de liceu. Salonul de Carte Mureşeană îşi propune susţinerea şi promovarea autorilor mureşeni. Cadrele didactice sunt invitate să achiziţioneze cu acest prilej cărţi pentru premiile anuale ale elevilor. Pentru informaţii suplimentare şi pentru programarea lansărilor de cărţi, vă rugăm să vă adresaţi la Inspectoratul pentru Cultură şi Culte al judeţului Mureş, telefoane 16.62.95 şi 092-22.32.99. (N.B.) FLORES JUVEimiTES Cea de a XX-a ediţie a Festivalului Internaţional „Flores Juventutes" a fost un nou prilej de afirmare a unor talente româneşti, între care şi câţiva mureşeni. Despre unii s-a mai scris în paginile cotidianului „Cuvântul liber", alţii au „scăpat", între ei, Cristina Zehan, care a obţinut locul II la pictură, cu lucrarea „Porumbelul", lucrare publicată în cea de a XVIII-a antologie a Festivalului de la Gent, Belgia, editată de Andre de Busschere. Alături de Cristina Réka Ibolya, Radu Georgian Opriş, Adelina Petruţa Meruţiu, Nicoleta Caia, Mirela Găbudean, Aniela Flavia Astăluş, Mirela Păcurar, Cornelia Gherendi, Cristina Zehan demonstrează existenţa unor rezerve inepuizabile de talent în spaţiul geografic şi spiritual mureşean. (N.B.) GYÖRFFY ANDRÁS: „Fără cultură, viaţa nu are rost!” - Domnule Györffy András, sunteţi unul dintre „veteranii" de bază ai Companiei Tompa Miklós... - Am 48 de ani, sunt Taur, şi mă consider cel mai tânăr „bătrân" din teatru (există tineri „bătrâni", şi bătrâni „tineri"). Sunt, de peste 25 de ani, actoria Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. Din 1975, am jucat peste 100 de roluri, inclusiv în filme, atât româneşti, cât şi străine (l-am avut partener şi pe Daniel Olbriczky), în teatru, printre cele mai impor­tante roluri, aş menţiona: Lenny din Oameni şi şoareci şi Chiriac din O noapte furtunoasă. Am lucrat cu Harag, cu Tompa Miklós şi Tompa Gábor, V.I. Frunză (Cruciada copiilor, rolul Preotului, iar în rolul lui Radu - fiul meu, cu mare succes), Mircea Cornişteanu (Cui i-e frică de Virginia Woolf ? a câştigat două premii importante: locul I la Braşov, şi în Ungaria - locul I, la întâlnirea teatrelor maghiare de peste hotare, d­e la Kisvârda), Doru Năstase. Soţia mea este foarte drăguţă, este contabilă la Industria cărnii S.A. Mureş. Am un băieţel de 11 ani şi altul, care s-a pregătit pentru Medicină şi a ajuns la Teatru, Györffy András jr., stu­dent în anul I, la clasa Lohinszky Loránd - Kovács Kati. Am fost, la rândul meu, profesor aici, trebuia să iau o nouă promoţie de studenţi, dar am renunţat, pentru patru ani, până termină el.­­­­ Am însoţit Compania „ Tompa Miklós " la Budapesta, la „Festivalul Primăverii", unde v-am văzut interpretând rolul Fundutea (/«Visul unei nopţi de vară, dar v-am urmărit şi la Târgu-Mureş, in Deşteptarea primăverii (Tatăl lui Melchior), spectacol nominalizat de UNITER.­­ Este o mare cinste să ne aflăm pe paleta lor de culori, printre invitaţii acestui festival budapestan, şi, mai ales faptul că, după atâţia ani de tăcere (de la „pionierul" Harag, care a unit cele două culturi), trupa noas­tră a devenit o forţă. Cele două regizoare pe care le-a invitat domnul Beres - Anca Bradu şi Novak Eszter - au adus acest suflu nou şi această dragoste de a lucra: Anca, prin inte­ligenţa ei şi viziunea mişcării, şi Eszter, prin postmodernismul dur. Eu, personal, cred că îmbinarea celor două şcoli de teatru - românească (cu baza latinităţii) şi ungurească (cu baza germană) - ne-a pus pe sine, acum, pe acelaşi drum. Secolul XXI, din păcate, nu este unul cultural, dar eu sunt optimist Fără cultură, viaţa nu are rost fără să ştii ce e pe lume, cu­m e. Deosebirea dintre om şi animal este aceea că primul gândeşte raţional - asta naşte cultura! Poate că grecii, dacă nu aveau cultura lor imensă, nu rămânea nimic după ei, aveau o ţară balcanică, fără industrie. Dar, iată­ că trăiesc din turism, iar turismul lor trăieşte din cultura antică. Asta este supra­vieţuirea! IOANA FLOREA Pagină realizată de NICOLAE BĂCIUȚ

Next