Cuvântul Liber, septembrie 2001 (Anul 13, nr. 172-192)

2001-09-01 / nr. 172

Să ne bucurăm de „Jocul din Bătrâni”!­­ Mâine, 2 septembrie, la ora 11, în Sala mare a Palatului Culturii, va avea loc ediţia a XIX-a a Festivalului Folcloric Jocul din Bătrâni. Spectacolul va fi precedat de Parada portului şi a cântecului popular, care se va desfăşura cu începere de la ora 10, pe traseul Sala Polivalentă - Strada Cuza Vodă - Centru - Prefectură, unde formaţiile se vor opri timp de câteva minute, pentru a oferi trecătorilor fragmente din jocurile şi dansurile incluse în programul ulterior, momente ce se vor constitui în tot atâtea demonstraţii de virtuozitate. Programul amintit include evoluţia formaţiilor folclo­rice din localităţile: Idicel Sat (îndrumător: Ioan Mureşan),Ţopa (coordonatori: Eusevia şi Octavian Şuteu), Mădăraş şi Band (coordonator: Böjte Zoltán), Monor-judeţul Bistriţa Năsăud (coordonator: Aurel Morar), Cerghid (coordonator: Ioan Găborean), Voivodeni (îndrumător: Mező Palkó Ştefan), Vătava (îndrumător: Pantelimon Cioată), Frata - judeţul Cluj (coordonator: Dumitru Jucan); ansamblul artistic „Aven Amentza Romale" din Târgu-Mureş (coordonator: Venczi János), formaţia de jocuri populare din Sărmaş - judeţul Harghita (îndru­mător: Doru Viorel Ciubîcă, coordonator: Mariana Ianoşi), Măgherani (coordonatori: Moga Margit şi Melinda), Filpişu Mic (coordonator: Dorina Luca), Pănet (coordonatori: Deák Julia, Deák János), formaţia de dansuri populare germane „Inimi deschise" din Târgu-Mureş (coordonator: Helga Ungermann),Tăureni (îndrumător: Marian Anca, coordonator: Vasile Capătă), ansamblurile folclorice „Napsugár" (îndrumător: Füzesi Albert) şi „Şireagul" (îndrumător: Mie D.11ies, coor­donator: Gheorghe Vanga) din Târgu-Mureș. ALEX CRISTESCU CRONICA ILUSTRATĂ Sâmbătă, 18 august 2001, la Orăştie, în inima statului dac, în prezenţa unui numeros public, a fost dezvelită impresionanta statuie în bronz a regelui BUREBISTA, dăruită oraşului şi tuturor românilor de doctorul Napoleon Săvescu, actualmente cetăţean american. (Fotografii publicate prin bunăvoinţa domnului Petru Truţa.) BOLYAI - 200. Vernisajul Taberei de creaţie din Cetatea târgu­­mureşeană (29 august 2001) - Simon Endre şi Valentin Marica. ProEtnica 2001, în Cetatea Sighişoarei (25-28 august). Pagina realizată de MARIANA CRISTESCU Fotó: DAN TRUŢA DE DOR DE VOI Confraţilor de peste Podul de flori de la Prut... De dor de voi mi-s ochii numai zare: Doar zarea este-a noastră - a tuturor... Şi scot cu ochii sârmele hotare, De dor de voi... De dor... De dor de voi mi-i sufletul aripă: Aripa-i gata purure de zbor, Şi între ieri şi azi e doar o clipă... De dor de voi... De dor... De dor de voi am ochi - două izvoare Ce lacrima o sorb spre fundul lor... Şi gândul meu e peste munţi cărare, De dor de voi... De dor... De dor de voi în piept o-ncinsă vatră Usucă-n jar al Prutului izvor... Şi-mi ţin pământul piatră lângă piatră De dor de voi, De dor... De dor... De dor... EUGENIA BULAT, Chişinău (Din colecţia „Eminesciana", mai, 1990) Grafica: VICTOR COBZAC CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 1 SEPTEMBRIE 2001 LA TEATRUL NAŢIONAL... ! Domnul CRISTIAN IOAN, directorul general al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, ne-a făcut cunoscute proiectele pentru stagiunea 2001-2002. „Vom începe cu premiera specta­colului «Cântăreaţa cheală», în jurul datei de 10 octombrie, după care, vom demara marele proiect «Integrala Caragiale», pentru care aşteptăm încă o hotărâre de Guvern (trebuie să ne aprobe finanţarea). Cele cinci piese se vor juca astfel: trei, la Sala mare, şi două, la Sala mică, şi le vor regiza Sanda Manu («D'ale carna­valului»), Dan Piţa («O noapte furtunoasă»), Felix Alexa («O scrisoare pierdută»), Kincses Elemer sau Cristian Juncu («Năpasta»), Cristian Ioan sau... altcineva («Conu Leonida faţă cu reac­­ţiunea»), deşi aş vrea să nu lucrez «nimic» Caragiale, pentru că o să-l pun în altă parte, mai precis, în Ungaria - «Scri­soarea pierdută». Proiectul acesta cu integrala este extrem de important pentru toată ţara, nu numai pentru zonă, pentru că, anul viitor, UNESCO îl va sărbători pe Caragiale,ca şi pe Eminescu,în anul lui. Este singurul teatru din România care va face integrala într-o stagiune, şi nu numai pentru că este «Anul Internaţional Caragiale», ci pentru că mi se pare exponenţial pentru poporul român acest autor, mai mult decât chiar Eminescu, deoarece latura predispusă la ironie a poporului român e mai puternică decât cea predispusă la melancolie. în plus, mi se pare că facem un serviciu tuturor, mi se pare atât de actual Caragiale, încât îl putem numi «Caragiale - contem­poranul nostru», oriunde,în lumea largă; pe de altă parte, este foarte greu de tradus savoarea limbajului: e greu să spui «Curat murdar»în altă limbă, sau «Nu mă lăsa, ţaţo, că mor!», «Aţine-te, mitocane!», «Parol, să mă îngropi, mon cher!», «Mă magnetizez cu Jamaică» etc. Alt proiect este «Micul Prinţ», la Sala mică, în regia lui Cornel Popescu, pregătit pentru Strassbourg, unde va merge, anul viitor, în primăvară. «Amorphe de Ottenburg» s-ar putea să participe la «Humorror»-ul din Bucureşti, unde ar trebui să ia premiul cel mai mare, deoarece tema festivalului este «Mamă, buba!». «Amorphe»-ul va mai merge, paradoxal, la Festivalul de Teatru Contemporan de la Braşov şi la Festivalul de Teatru Clasic de la Arad. în luna octombrie, vor veni o mulţime de directori de festivaluri din alte ţări şi... am de gând să-l ducem şi în alte locuri. Nu înţeleg de ce nu a avut public la Târgu-Mureş, ca atare, o să facem o campanie «furibundă» de abonamente, pentru că, la secţia maghiară, s-au obişnuit, de ani întregi, să şi le cumpere. Când vor avea de gând să facă şi românii acest gest minim de civilizaţie? Aşadar, e normal să deschidem stagiunea cu un spectacol românesc, «Cântăreaţa cheală», în regia mea, cu o distribuţie absolut fabuloasă: Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu, Dan Glasu, Nicu Mihoc, Monica Ristea-Horga, Serenela Mureşan, Elena Purea, «copiii» Cristina Holtzu şi Gabriel Dumitraş. Deci, contrar zvonurilor, n-am dat pe nimeni afară din teatru, a plecat doar Radu Afrim, care şi-a cerut transferul la Sfântu Gheorghe. Anul acesta, voi fi în comisie la examenul de regie la UAT, şi voi ţine legătura cât mai mult cu această instituţie, pentru că această colaborare este vitală scenei de la Naţional. La Compania „Tompa Miklós", Anca Bradu montează „Tragedia omului", după Madach Imre, în rolul „Lucifer" - actorul KERESZTES SÁNDOR. „Am terminat Institutul din Târgu-Mureş în 1980, la clasa Lohinszky Loránd - Kovács Levente. Am făcut patru ani, în «delirul inconştienţei» facultăţii, într-o inocenţă formidabilă, iar dacă ar fi să fac ceva încă o dată, mi-aş dori aceşti patru ani, în care m-am întâlnit cu profesionalismul şi m-am «deschis» într-un spectacol care m-a şocat. «Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă», după Horia Lovinescu, în regia lui Kincses Elemen Este o poveste biblică, în care l-am jucat pe Cain şi, interesant este că, în aceeaşi postură, dar în altă consecinţă, am jucat acelaşi personaj într-o piesă de Sütő András, „Cain şi Abel". Deci, am plecat pe un «pod»între inconştient şi conştient, pe care l-am trecut destul de uşor spre Cluj, unde m-a dus viaţa, chemat fiind de Gheorghe Harag şi Tompa Gábor, în regia căruia am jucat unul dintre pilonii vieţii mele teatrale: «Zoo Story», rolul Jerry, cel mai important rol din tinereţe. Aşadar, m-am întors în oraşul meu natal (m-am născut la Cluj, în 10 ianuarie 1956), iar, ulterior, motive familiale imperative m-au obligat să plec la Budapesta. Deşi, în teatru, jucam enorm, eram plăcut de public, nu m-au alungat motive politice sau sociale, nu muream de foame, a trebuit să plec în mai 1989. Am revenit, de atunci, în ţară, pentru a colabora, la Cluj, cu Opera Maghiară, la „Rayok", panopticul antiformalist de Șostakovici, în regia lui Demenyi Attila. La Budapesta, sunt actor liber profesionist, dar soarta îmi este favorabilă, am roluri în diferite teatre şi joc tot de la comedie, tragicomedie, tragism burlesc, cabaret... one man show. Am jucat, în Franţa, patru stagiuni, la Festivalul de la Avignon. Acum, la Târgu-Mureş, locuiesc în teatru, şi, după o anumită oră, pustietatea lui mă nelinişteşte. Mă înfioară decorurile din colţuri, am senzaţia că sunt nişte stafii. Sunt superstiţios, un prieten i-a dăruit tatălui meu «Tragedia omului» în urmă cu mulţi ani, iar însemnările lui coincid extraordinar cu ideile Ancăi şi ale noastre. Am descoperit, în timpul repetiţiilor, că briceagul meu are formă de şarpe, deci, semnele metafizice sunt prezente, în rest, totul depinde de noi... E greu să vii acasă, să te întorci înapoi... Mi-era frică, dar m­­am înşelat «pozitiv», pentru că toţi m-au salutat, m-au luat în braţe, ceea ce mi-a dovedit că acei şapte ani de Târgu-Mureş n-au trecut fără rost, îmi cade bine şi sunt emoţionat, le mulţumesc tuturor pentru această îmbrăţişare a lor şi a oraşului. Cred că Madach, în «Tragedia omului», le ţine partea lui Adam şi conştiinţei omenirii, care e partea cealaltă a omului, dar nu este evident rea, în concepţia mea (eu şi Anca ne înţelegem din jumătăţi de cuvinte, lucrând împreună la rol), nu e sigur că Dumnezeu a creat singur lumea, pentru că singurătatea e plictisitoare. Nu mă refer la Dualitate sau Trinitate, ci cred că, în afară de acestea, Dumnezeu nu este singur în Univers." IOANA FLOREA Foto: BARTHA LÁSZLÓ Foto: BONN SEQUENZ

Next