Cuvântul Liber, noiembrie 2001 (Anul 13, nr. 215-236)

2001-11-01 / nr. 215

?­ ­ ASA SE RESPECTĂ ELEMENTARELE DREPTURI ALE OMULUI? ASA SE APĂRĂ INTERESUL NAŢIONAL? (Urmare din pag. 1) dacă sunt costisitoare (35 de milioane!), centrale de apartament. Şi mai grav este faptul că din ce în ce mai mulţi români (în unele oraşe au ajuns la peste 15.000!) recurgând la improvizaţii, la reşouri, renunţă definitiv la orice sursă de încălzire, cerând să fie debranşaţi de la centralele termice de cartier. Motivul? Nu mai au nici o posibilitate, mai ales în familiile cu mulţi copii, să-şi achite datoriile ajunse, în cazul unora, la peste 25 de milioane de lei! Cum vor ieşi ei şi copiii lor dintr-o iarnă aspră?! Dumnezeu ştie! Din păcate, acum, când se vorbeşte tot mai insis­tent că, în perioada iernii, costurile pentru întreţinere la blocuri se vor dubla, că, de la 1 ianuarie 2002, statul nu mai subvenţionează decât parţial, ajungându-se, astfel,la umflarea tarifelor,tot mai mulţi români, sărăciţi peste noapte de cei care nu le mai pot gestiona interesele şi nu mai sunt în stare să le asigure şi să le garanteze prosperitatea, ajung în braţele disperării. Românul nu poate face nimic pentru minimul lui confort termic, decât rupându-şi de la gura lui şi a copiilor, renunţând, nu de puţine ori, la hrana familiei, la o haină mai acătării. Presiunea fiscală nemaiîntâlnită („birul" pe pensii şi cel pe venitul global?!), tipurile de taxe a­­u­ristic­e, soluţiile abracadabrante, impozitele aberante, economia subterană în creştere galopantă, evaziunile de tot felul fac viaţa românului din ce în ce mai imposibilă, având repercusiuni directe asupra nivelului de trai, asupra vieţii lui necăjite. Efectele unei politici împotriva cetăţeanului, a tuturor guvernelor de până acum, care nu au reuşit să dea nici o siguranţă românului, care nu au găsit soluţii pentru a-i asigura necesara prosperitate, parcă, mai mult ca oricând, se văd atunci când temperaturile încep să coboare sub zero grade. Reparaţiile demarate cu greu, cu mari întârzieri, verificările centralelor termice (cu unele reţele devastate) făcute de mântuială, urmate de apăsările greu de suportat, care iau chipul cheltuielilor restante scrise cu roşu pe la avizierele blocurilor, toate duc la disperare. Gros îmbrăcaţi, copiii îngheaţă prin şcoli şi prin grădiniţe. Când nu mai suportă, ies în stradă! Prin spitalele României, bolnavii, unii sfătuiţi să vină cu lemnele de acasă, dorm câte doi într-un pat, îmbrăcaţi cu haine groase, să nu le fie frig. Se apelează la pături mai multe, se folosesc sticle cu apă caldă pentru a încălzi, cât de cât, aşternutul. Alături de analfabetismul ameninţător, generat de abandonul şcolar, fac ravagii boli precum TBC-ul, sifilisul, cancerul, diabetul... Strigătul, ieşit din nemulţumirea celor 25.000 de sindicalişti de la Cluj-Napoca, trebuie avut şi el în vedere! El trebuie să fie un îngrijorător avertisment! Sunt dureri ale românilor, pe care le ştim cu toţii, încă prea bine, din păcate trecute sub tăcere şi neglijate de Puterea zilei. Spunerea lucrurilor pe nume, fără ocolişuri, ştim că deranjează pe unii din cei ridicaţi în scaunele înalte ale trecătoarelor măriri şi orgolii. Adevărul nu convine, realitatea deranjează. Vor fi şi dintre cei în stare să-i acuze pe gazetari de... demagogie! Ca şi cum vârâtul capului în nisip, precum struţul, ar fi o soluţie. S-ar putea găsi şi dintre cei care, pentru că punem zilnic degetul pe rană, să ne considere că n-am fi „buni patrioţi", că prea aducem în paginile ziarului şi arătăm cenuşiul născut de durerile zilnice, că poziţia noastră ar face parte din „inacceptabilul" demers... naţionalist! în aşteptarea unui Vlad Ţepeş, a unui alt Antonescu, visaţi de români, ar fi suficiente motive să ne întrebăm: înfometarea, lipsa hranei şi a căldurii, salariile mici, disperarea românului din ce „strategie" mai fac parte? Astfel se apără interesul naţional? Aşa sunt respectate elementarele drepturi ale omului? MEDICUL ARDESHIR VAHIDI - INVITAT ÎN SPANIA! (Urmare din pag. 1) Societăţii de Chirurgie Estetică, prof.univ.dr. Tom­a Mugea. Chirurgia estetică este un domeniu destul de tânăr în România, care devine din ce în ce mai cunoscută şi recunoscută pe plan internaţional, atât datorită perfor­manţelor profesionale, cât şi tehnologiei moderne, prin care începe să dobândească un loc aparte în rândul ţărilor cu tradiţie în acest domeniu. Ne aflăm în faţa unui eveniment unic în acest domeniu, unde România participă nu doar prin reprezentanţii săi, ci şi prin cursul susţinut de profesorul dr. Tom­a Mugea, membru al Comitetului Ştiinţific al Societăţii Europene de Chirurgie Estetică. Printre cele mai fierbinţi subiecte se numără ultimele noutăţi tehnice în efectuarea lifting­ului facial şi metode de rejuvenare facială prin cele mai moderne metode de tratare a ridurilor şi liposculptură Sunt onorat de a participa la acest eveniment nu doar datorită invitaţiei primite, ci şi datorită ajutorului acordat de concetăţenii mei, care au făcut posibilă această participare. Drept pentru care, pe această cale, le mulţumesc şi doresc să subliniez faptul că şi domeniul ştiinţific are nevoie de sprijin material, nu doar sportul, mai cu seamă fotbalul, unde sponsorii îşi pun bannere mari pentru a fi recunoscuţi ca susţinători. Ştiinţa şi medicina au nevoie de acest sprijin. Mi s-a spus că nu voi putea face acest demers, dar iată că... s-a putut! Mă simt moralmente dator de a-i aminti pe cei care m-au ajutat, pentru a-i cinsti şi pentru a încuraja sprijinul lor în promovarea ştiinţei moderne: societăţile comerciale ARDISMET (Deva), IFF, TRANSAIR, REMUR (Târgu-Mureş), TIMPURI NOI, CONFIDENTS, MURAT (București), nu în ultimul rând, directorul Pro TV Mureş și un fost inginer, angajat NASA, din SUA." 1 ONquiso Laiíno cte* CirtugiA Estéríca, RcjUVCNCCÎMiCNlO £N El S. XXI Mutant' ittt 14­4 S­uavii N­OTE1. CUZCO*“*­­ Madrid - ftyutte» Pasko de la Caniellana. I SS socieoAD esPANou cnoo DG CRUGIA GSTGTICA nO CUVÂNTUL JOI, 1 NOIEMBRIE 2001 Fragmente de carte istorică românească Epopeea de la Oarba de Mureş şi enigmele ei (I) Am păstrat un moment de reculegere la Oarba de Mureş, unde, aşa cum istoria ţării ne aminteşte, au murit 11.000 de eroi români. Români care au luptat, încă de la primele atacuri, pentru eliberarea Nordului Ardealului. Ruşii? Unde erau ruşii? Erau şi ei pe undeva, dar mult în spate. Poate erau ajunşi pe la Reghin, Târgu-Mureş, cine mai ştie exact? Cu ce aveau ruşii - nişte ostaşi, care umblau cu „hleba" sub braţ şi cu votca în buzunar, care furau şi agresau pe cine le ieşea în cale - nu erau ajutoare de nădejde la bătălia forţării Mureşului, la Oarba, pe dealurile Sângeorgiului. Erau divizii şi regimente de prin Dobrogea, din Muntenia şi de prin restul Ardealului, necedat Ungariei. Deci, erau români, băieţi tineri, recrutaţi şi instruiţi în fugă, pe lângă ceva „veterani" rămaşi valizi de pe fronturile din URSS. Comandanţi au fost destui. S-a auzit şi de un comandant trădător de neam şi de ţară, care, prin ordinele date, a băgat cu pieptul în faţă, complet neapăraţi, mii de ostaşi pe pantele dealului Sângeorgiu, în zonele vestice ale pantelor râpoase, de neimaginat, în faţa unor mici plutoane de germani şi horthyşti bine fortificaţi în ceva „lucrări de teren" (foarte anemice, după cum am constatat ulterior), dar care aveau două atuuri importante: vedeau de sus în jos totul, iar mitralierele şi brandurile lor au făcut prăpăd în timpul atacurilor românilor, mereu axate (parcă blestemate) pe aceleaşi pante ale dealului şi în calea focului ucigător. Inamicul era în spatele dealului, având asigurată o retragere complet liberă spre nord-vest. Câţi nemţi şi unguri morţi au fost găsiţi sus, în vârful dealului? Foarte puţini! De ce? Pentru că nu puteau fi loviţi de jos în sus, cu precizie, iar când s-a ajuns la cotele superioare, când atacul era corp la corp, inamicul se retrăgea, repede şi degrabă, fără pierderi. întrebarea este: unde erau informaţia, contrainformaţia? Unde erau cercetaşii care să aducă informaţii necesare strategilor Armatei române? Şi chiar dacă le-au adus, la ce au folosit? Un general, comandant (sau ce a fost el), despre care se spune că ar fi fost un nemernic de trădător, a dat ordine hazardante, să ia în piept pantele Sângeorgiului, când se putea umbla pe alte drumuri ocolite, să-i prindă prin spate pe inamici, aşa cum regimentele de vânători de munte i-au luat, prin învăluire, la Cheile Bicazului - Lacul Roşu, Ghimeş etc. - pe nemţi şi pe horthyştii regimentelor 1 până la 6 de secui, ce erau masaţi pe trecătorile Carpaţilor Răsăriteni. La Oarba de Mureş i-au luat pe români ca din găleată. Adevărul este că nici nu prea s-au omorât, i-au băgat pe români înainte, de aceea am avut, la sfârşitul războiului, marele număr de morţi şi de răniţi, invalizi şi dispăruţi, până la 9 mai 1945. Au trecut mulţi ani peste dealurile însângerate ale Sângeorgiului. S-a scris mult, şi înainte de 1989, şi după. A scris fiecare ce a vrut, ce a crezut, aşa cum bătea timpul sau se impunea. Dar reala problemă de la Oarba de Mureş, istoriografie, militar, politic, o consider încă neclară, iar cei care au scris despre moartea celor 11.000 de eroi români nu au spus totul, nu au scris tot adevărul, nu s-au documentat complet, fiind unii istorici prea tineri pentru istoria anilor acelei epopei, nu au ascultat ce le-au povestit unii veterani, militari sau localnici, despre ce a fost acolo, s-au informat suficient de la aceştia, atunci când mai trăiau (azi, mulţi sunt plecaţi dintre noi)! Ing. ROMAN PANAITE Până când șantajul politic pentru urmărirea intereselor de partid? (Urmare din pag. 1) Aşa cum putem accepta stabilitatea electorală a U.D.M.R., trebuie să acceptăm şi faptul că această formaţiune politică face parte din Parlamentul României, deci ar trebui să reprezinte statul român în relaţiile sale cu alţi subiecţi de drept internaţional, să-i apere interesele, să beneficieze de toate drepturile ce-i revin pe această linie şi să respecte obligaţiile aferente. Pentru că, în cele din urmă, este votată tot de cetăţeni români, indiferent de naţionalitatea lor. Dar există, totuşi, o problemă. Şi una extrem de spinoasă. Senzaţia pe care o dă U.D.M.R., după 11 ani de guvernare, este aceea că interesele reprezentate de acest partid sunt străine de politica românească. Aparţin mai degrabă Ungariei. Numai aşa ne putem explica şantajul politic extrem de bine gândit prin care s-a obţinut autonomia locală, o mulţime de avantaje în domeniul învăţământului în limba maternă, în cel religios, şi încă multe altele. Ultima găselniţă a celor din U.D.M.R. o reprezintă aşa-zisa Lege a statutului maghiarilor din afara Ungariei. Zis şi făcut. Au dat fuga-fuguţa până la Budapesta, au expus problema autorităţilor maghiare şi... gata treaba. A fost născocită o lege prin care cei care se declară maghiari şi cunosc cât de cât limba lui Attila beneficiază de o serie de drepturi pe teritoriul Ungariei. Nu s-a ţinut cont, în elaborarea acestui act normativ, nici de ultimele recomandări în materie din Europa, nici de lezarea intereselor vreunui stat ce deţine pe teritoriul său minoritate maghiară, nici de protestele statelor vecine Ungariei, nici de legea bunului-simţ sau de cea a lui Dumnezeu, care ne-a împrăştiat prin toată lumea pentru a ne pune la încercare. Toate principiile de drept intrenaţional şi normele în vigoare au fost încălcate cu bună ştiinţă. România a făcut recomandări guvernului de la Budapesta, atunci când legea se afla în stadiul de proiect, a protestat până şi la reuniunea de la Veneţia şi a câştigat, pe bună dreptate. Acum încearcă realizarea unui compromis cu legitimaţiile de membru U.D.M.R. Iar aceasta din urmă,încurajată de politicienii budapestani, nu şi nu. Ce treabă au ei cu Europa? Ce-i priveşte pe ei verdictul Veneţian? N-au încălcat sau lezat, domnilor, nici un interes de stat! Vor aplica legea în termenii dictaţi de sus. Dacă nu se va conforma, Puterii de la Bucureşti i se va retrage sprijinul din Parlament, în spatele tuturor declaraţiilor de bune intenţii, în spatele zâmbetelor amabile afişate, U.D.M.R. şantajează şi e pe cale să câştige bătălie după bătălie. Imoral, dar eficient din cale afară!­Până când, domnilor, o să uzaţi de aceeaşi placă? Nu este, oare, ea demodată deja? Ajunge, opriţi-vă! Reprezentaţi România de aici înainte? Şi aceasta vrea în Europa. Ungaria a reuşit. Bravo ei! Acum e rândul nostru. Ajutaţi-ne, sau rpăcar nu ne mai băgaţi beţe-n roate. E chiar atât de greu? In caz contrar, P.S.D. ar trebui să schimbe foaia şi să nu se mai lase dus de nas. Pentru că mai sunt şi alte partide în Legislativul de la Bucureşti. Iar în ultimul timp au dovedit că pot pune accentul şi pe latura naţională a intereselor lor. Acestea coincid, se pare, cu cele ale P.S.D.-ului!

Next