Cuvântul Liber, iunie 2002 (Anul 14, nr. 106-125)

2002-06-01 / nr. 106

/----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- v NU ÎNŢELEG Din strune de vioară Acorduri curg spre seară Oraşul îmi prelinge Melancolie-n sânge... E cald... E-o nebunie... A vieţii simfonie Mă arde, mă sufocă SUNT SIMPLU OM, NU ROCĂ... Simt RĂUL ce-şi întinde Nefastele-i aripe Acoperind planeta Şi ale noastre clipe. Simt RĂUL cum doboară Martiri, icoane, îngeri, Oraşul se îngroapă-n Tenebre, calpe sângeri. A vieţii simfonie E tristă, e păgână. Ne amăgim că-i bine In cochilia spână, în asfinţitul palid Vin umbre, mă sufocă Şi nu pot înţelege DE SUNT OM, NU ROCĂ ? MUGUREL PUŞCAŞ, Reghin * * Două visuri, în două cetăţi . * Mâine, la ora 20, în Cetatea târgumureşeană, va avea loc premiera spectacolului - happening după „Visul unei nopţi de vară" de Shakespeare, în regia studentei UAT Lavinia Steer. Distribuţia implică un mare număr de studenţi de la secţiile română şi maghiară ale Universităţii şi îl are, în rolul lui Puck, pe actorul Nicu Mihoc, dublat de Barabas Botond. Spectacolul este bilingv. Regizoarea afirmă că „rru tratează problema etnică, ci, mai degrabă,zona Târgu- Mureş, neacoperită cultural sau teatral cu un gen comunitar. Aici există o comunitate bilingvă, care necesită un teatru bilingv, deci asta înseamnă nu două secţii separate într-un teatru». Lavinia a terminat şi actoria, în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj- Napoca, la clasa doamnei Sorana Coroamă-Stanca, în prima promoţie a secţiei de actorie de acolo, şi a jucat, la Mihai Măniuţiu, rolul Nonei din „Tulburarea apelor". A fost actriţă un an, la Timişoara. Apoi a fost studentă tot la Cluj, dar la regie - clasa Olimpia Arghir - a renunţat, după dispariţia acesteia, şi a venit la Târgu-Mureş. între timp, a urmat şi Filologia, tot la Cluj, Română- Engleză. Este coordonatoarea revistei chinologice „Dog Magazin", e crescător de câini şi se pregăteşte să devină arbitru. Multe personalităţi au câini de la ea. * Marţi, în Sala mică a Teatrului Naţional, a avut loc premiera altei variante a „Visului unei nopţi de vară", „Cazul poştăriţei Tunyogi Tekla" (f.t.T.) în regia conf.univ. Kovács Levente: „Am reluat un obicei mai vechi: când ies bine examenele de atelier, se joacă, în cadrul practicii teatrale, pe scena de la Naţional (anii trecuţi, „Ardelle" de Anouilh - cu clasa lui Béres Attila, şi „Secretele voalului",- cu clasa generaţiei lui Bogdán Zsolt). Cu „T.T.T.", ne vom duce la Kisvárda, în 23 iunie, şi vom juca, la ora 24, în Cetatea de acolo. Cu acest spectacol am participat şi la Sinaia,în vara trecută, alături de 20 de ţări, şi, de fapt, acolo a început acest proiect". Rolurile sunt interpretate de Kicsid Gizella (Regizoarea), Szász Kriszta (Bella - asistent de regie), Zsigmond Eva Beata (Tunyogi Tekla - poştăriţa), Ujhely Kinga (Starul), Marton Naomi Eszter (Tízire - flautista). Kicsid Gizella: „Regizoarea nu are nici o concepţie, improvizează mereu, nu ştie ce face, rosteşte doar vorbe fără sens pentru ea (hermeneutică, postmodernism) dar, totodată, e o eroină tragică, spectatorii sunt de acord cu ea în clipa în care spune că n-a mâncat de zile întregi. • Szász Kriszta: „Varul transformat în frişcă simbolizează tocmai diletantismul. Asistenta de regie e credulă, visează, vrea teatru, e acolo ca s-o ajute pe Regizoare, dar nu poate, şi o enervează. Toţi o aşteaptă pe o altă actriţă, care nu mai vine, după cum află din telegrama adusă de poştăriţă. Aşa că Tekla intră în piesă ca «civilă»." • Zsigmond Eva Beata: „Eu sunt singura din afara lumii lor şi mă întreb: «Ăsta e teatru?» îl caut, dar nu-l găsesc, sunt dezamăgită, cred atât de mult în personaj, încât leşin pe scenă." Ujhely Kinga: „Pe lângă rolul Starului, joc şi în «Noaptea furtunoasă» (Veta), şi în «Moll Flanders», la Ariei, o zână-clovn. Acest personaj este ceva mai mistic, precum soarta. Eu o îndrum pe Moll (Fülöp Erzsébet, profesoara noastră de la clasă), pe calea vieţii. Lucrez mai mult cu vocea şi cu ochii, pot să-mi exprim gândurile şi sentimentele prin mişcare, fără text, doar cu mimica. Textul spectacolului după Shakespeare nu spune prea multe despre varianta originală, ci este,despre teatrul actual, activitatea teatrală, capcanele şi relaţia unui om naiv, care intră nevinovat în viaţa lor. Joc rolul unei actriţe diletante, încrezută şi care n-are habar cum se face teatrul adevărat. Am terminat Pedagogicul şi am predat copiilor muzică şi engleză timp de doi ani. Am fost în echipa de baschet a oraşului." Marton Naomi Eszter: „Ne pregătim să mergem la Kisvárda, după ce am jucat cu succes acest spectacol la Sinaia, Kőszeg, la «Porţile deschise». Teatrul Naţional a contractat producţia noastră pentru cinci reprezentaţii." - IOANA FLOREA A ____________________________ Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 1 IUNIE 2002 „Adio, dar rămân cu tine...!” Un splendid spectacol al lui Cristian Ioan, cu piesa AMORPHE D'OTTENBURG de Jean-Claude Grumberg, a avut ultima reprezentaţie joi seara, în Sala mare a Teatrului Naţional, demonstrând încă o dată (parcă mai era nevoie?!) cât de buni sunt actorii noştri şi cât de slab răsplătită este arderea lor. Deşi au fost invitate toate „mărimile" oraşului şi ale judeţului - ca să vadă, măcar în ceasul al 12-lea, ce au pierdut -evident, nu s-au sinchisit, că... „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!" Singurul pe baricade, inimos, sensibil, şi alături de cultură - primarul dr.Dorin Florea, cu care e o adevărată plăcere să discuţi... de toate, inclusiv despre buget, în fond, ce au pierdut cei care nu au fost prezenţi ? TEATRU, cu majuscule, începând cu textul, jocul, montarea, scenografia, muzica lui Daminescu, regia tehnică, lumini, efecte..., adică un spectacol de zile mari. „Oare unde în lume ar fi Amorphe mai acasă decât în Transilvania? Această piesă, scrisă la sfârşitul anilor '60, pusă în scenă în 7i la Odeon, şi recreată în anul 2001 la Comedia Franceză,încearcă să evoce, prin mijloacele derizorii ale teatrului, barbaria nazistă şi orbirea vinovată a puterilor vecine şi înrudite - se confesează dramaturgul francez (n.1939, la Paris). Or, toţi românii care au văzut sau au citit «Amorphe", în aceşti ultimi ani m-au întrebat cum şi de ce am scris o piesă atât de românească. Cine ştie, poate faptul că tatăl meu a văzut lumina zilei, acum un secol, la Galaţi, a făcut din mine un român inconştient de românitatea sa. Sper ca, datorită lui «Amorphe» la Târgu-Mureş, să ating pentru prima dată pământul natal al tatălui meu, mort în deportare, şi căruia Amorphe încearcă să-i aducă un omagiu grotesc şi dureros". Despre spectacol, noi am scris de fiecare dată când am avut prilejul. Fiind ultimul spectacol (cel puţin, în ţară!), ne despărţim cu tristeţe de o montare care, în Capitală, ar mai fi ţinut cel puţin o stagiune, în sufletul nostru, dar şi al celor care au trudit la el, „Amorphe" rămâne una dintre marile realizări ale Naţionalului. Motiv pentru care, încă o dată, îi vom menţiona pe minunaţii actori: Nicolae Cristache, Cornel Popescu (Premiul pentru interpretare), Rodica Baghiu, Gabriel Dumitraş, Dan Rădulescu, Serenela Mureşan, Dan Glasu, Ion Săsăran, Traian Costea, Eduard Marinescu, Aurel Ştefănescu, Ion Vântu, Alexandru Pavel, Rareş Budileanu, Liviu Pancu, Liviu Topuzu, Gianina Iconaru, Raluca Ciolac, Anca Loghin. Felicitări, tuturor, şi să sperăm în zile mai bune pentru teatrul românesc! MARIANA CRISTESCU Nicolae Cristache (Amorphe d'Ottenburg) şi Cornel Popescu (Hans d'Ottenburg) Foto: BARTHA LÁSZLÓ Spectacole de adio, la UAT: Secţia română: miercuri, 5 iunie, ora 19 - Opera de trei parale • Joi, 6 iunie - Exerciţiu Don Juan • Vineri, 7 iunie - Trei surori • Sâmbătă, 8 iunie - Efectul razelor gamma asupra anemonelor • Duminică, 9 iunie - Babby-sitter, secţia maghiară. Vineri, 14 iunie, ora 19- Lisistrata • Sâmbătă, 15 iunie - Romeo și Julieta • Duminică, 16 iunie - Liliomfi. CIVILIZAŢIA UMANA S-A NĂSCUT IN CARPATI Urmele de locuire descoperite de arheologi în spaţiul carpato-dunărean şi pe Valea Oltului pot fi datate 600.000-1.000.000 î.e.n., în paleoliticul inferior, în cadrul aşa numitei culturi de prund. Pe plan artistic, cele mai vechi vestigii, din aceeaşi epocă, s-au găsit la Porţile de Fier şi Cazane, în continuare, printre altele, aşezarea de la Româneşti- Dumbrăviţa (Banat) datează din paleoliticul superior, epoca aurignacian, aproximativ din anii 30.000 î.e.n.. Şi nu este lipsit de interes să se ştie că legenda lui Prometheus, care a dăruit oamenilor focul, s-a născut în cetatea zeilor traci. Tot în această regiune a Terrei se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din lume, cea mai veche activitate de minerit din lume, cel mai vechi topor-târnăcop de miner, cel mai vechi harpon și cel mai vechi vârf de lance cu două caneluri (tip baionetă) din lume - toate, 18.000 î.e.n. - cea mai veche activitate din metalurgia aramei din lume (8.000 î.e.n.), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa şi cea mai veche scriere din lume (5-6.000 î.e.n.). Cu utilizarea focului se încheie perioadă paleoliticului, marcată de apariţia primelor furnale din Europa, descoperite în zona Titan-Călan-Nădlac, la Reşiţa şi Anina, Baia de Aramă, Baia de Fier, Baia Sprie, adică în preastrăvechile bazine carbo-siderurgice ale Banatului şi Ţării Haţegului, până la Valea Jiului, în perioada mezoliticului - între 10.000 -6.000 î.e.n. - omul a început să folosească pluta, roata, sania, arcul (tracii fiind recunoscuţi ca primul popor care l-a creat şi l-a folosit), a îmblânzit câinele, şi-a construit primele, palafite. Diferite tipuri ale culturilor acestei perioade s-au găsit în Crimeea, Ceahlău, Băile Herculane, Poiana la Scaune, Muntenegru (Adăpostul Roşu) etc. în acelaşi vast teritoriu s-au dezvoltat, în continuare, culturile Criş-Starcevo (cea mai veche), Hamangia (cea mai specifică), Tisa, Vădastra, Precucuteni etc., din epipaleoliticul de acum 8.000 de ani. Culturii Turdaş îi aparţin cele trei faimoase tăbliţe de la Tărtăria pe Mureş, conţinând cea mai veche scriere din lume şi având o vechime de peste 7.000 de ani (neoliticul vechi). La nivelul culturii Criş-Starcevo, prima secure s-a găsit la Valea Răii - Râmnicu Vâlcea, fiind datată în anul 6.000 î.e.n., în neoliticul târziu (eneoliticul - 3.700-2.700 î.e.n.), apar noi culturi: Gumelniţa (partea de răsărit dintre Carpaţi şi Haemus/Balcani), Sălcuţa (Banat, Oltenia, Valea Dunării, Macedonia, Grecia, Troia), Cucuteni (cea mai spectaculoasă), cuprinzând Transilvania, Moldova până la Nipru, o parte a Munteniei, Cicladele, Troia, centrul fiind Moldova (Cucuteni, Podrava etc.), în formarea culturilor neolitice, contribuţia oamenilor din spaţiul tracic este esenţială. Totalitatea lor constituie epoca anterioară formării neamurilor europene, care descind de pe fondul făuritorilor culturilor neolitice din spaţiul tracic. Carl Schuchardt este primul care consideră ceramica pictată ca aparţinând tracilor. Pe acest fond, se vor dezvolta în continuare tracii. Cercetările arheologice au dovedit aceasta fără putinţă de tăgadă, după cum tot ele au probat, în mod neîndoielnic, originea în spaţiul traco-dacic (România) a culturii Cucuteni, fără egal în lume. Au căzut, astfel, cu succes, teoriile conform cărora tracii ar fi venit „de undeva". Influenţa temporară, dar nefastă, a acestor teorii a împiedicat un timp interpretarea corectă a senzaţionalelor descoperiri arheologice din ultimii 30 de ani. înşişi grecii nu s-au format ca popor decât după descinderea aheilor şi a dorienilor plecaţi din nordul Dunării, loc ce avea toate condiţiile optime dezvoltării umane. (va urma) (Din SECRETELE TERREL ISTORIA ÎNCEPE ÎN CARPAŢI, de Paul Lazăr Tonciulescu şi Eugen Delcea, Ed.Obiectiv, Craiova)