Cuvântul Liber, ianuarie 2003 (Anul 15, nr. 1-21)

2003-01-16 / nr. 10

„EMINESCU ÎNSEAMNĂ FRUMOS, EMOŢIONAL ŞI MEREU DE SUFLET!" (Urmare din pag.1) Corului Liceului „Mihai Eminescu" şi un moment de recitări susţinut de Anca Pop, Diana Mărişor şi Andra Chiluţ, eleve ale aceluiaşi liceu, a avut darul de a emoţiona, atmosfera lirică fiind întregită de acordurile compoziţiilor soţilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici (fond muzical asigurat de Neluţu Chiorean), în prezenţa inspectorului şcolar general, dl Ştefan Someşan, a reprezentantului Prefecturii Mureş, dl Cristian Georgescu, a numeroase cadre didactice, moderatorul programului, prof. drd. Valentin Marica, a anunţat câştigătorii Concursului Cuvinte ce exprimă adevărul, organizat de Colegiul Naţional „Unirea" şi aflat la a 3-a ediţie. Câştigătorii, elevi ai liceelor şi grupurilor şcolare din oraş, au primit, şi din partea Prefecturii şi a organizaţiei judeţene Mureş a PSD, un premiu constând din cărţi ce poartă o dedicaţie din partea prefectului Ovidiu Natea. Sărbătoarea a continuat în sala de spectacole a Casei de Cultură „Mihai Eminescu",în prezenţa primarului dr. Dorin Florea. Mesajul acestuia, adresat audienţei, precum şi ale antevorbitorilor săi, prof. drd. Vaier Vodă şi prof. Eugenia Someşan, s-au întâlnit într-o idee - aceea a îndemnului la lectură şi la conservarea şi promovarea valorilor autentice. „Se pare că riscăm să-l înţelegem pe Eminescu doar până la o anumită vârstă. Eminescu înseamnă frumos, emoţional şi mereu de suflet. E vremea să fie apărat şi să se facă diferenţa dintre valoare şi non-valoare". GLOSSA Vremea trece, vremea vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate. Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val, ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, în auz ne sună multe; Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte? Tu aşază-te de-o parte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deşarte Vremea trece, vremea vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii în spre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipă ţine poate: Pentru cine o cunoaşte, Toate-s vechi şi nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi-nţelegi din a lor artă, Ce e rău şi ce e bine. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe. Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate. Dar de a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. MIHAI EMINESCU Căci aceloraşi mijloace Să supun câte există, Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă, Alte măşti, aceeaşi piesă, Alte guri, aceeaşi gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera şi nu ai teamă. Nu spera când vezi mizerii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii De ai fi cu stea în frunte. Teamă n-ai; că ta-vor iarăşi între dânşii să se plece; Nu te prinde lor tovarăş: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momeşte în vârteje. Tu pe-alături te strecoară; Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă. De te-ating, să feri în lături, De hulesc, să taci din gură. Ce mai vrei cu a tale sfaturi, Dacă ştii a lor măsură? Zică toţi ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece, Ca să nu-ndrăgeşti nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera şi nu ai teamă. Te întreabă şi socoate, Ce e rău şi ce e bine; Toate-s vechi şi nouă toate. Vremea trece, vremea vine. CUVÂNTUL JOI, 16 IANUARIE 2003 re mihai Ivon­i­ser Mihai Eminescu este cel mai mare poet român şi unul dintre marii poeţi ai lumii. S-a născut la Ipoteşti, aproape de Botoşani, meleaguri cunoscute de viitorul poet naţional ce a îndrăgit natura şi oamenii satului, obiceiurile şi tradiţiile sale, desprinse şi din versurile: „Fiind băiet păduri cutreieram/ Şi mă culcam ades lângă isvor/.../ Astfel ades­ea nopţi întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas." într-un articol publicat în 1870, poetul Eminescu preciza că „Măsurariul civilizaţiunii unui popor este o limbă sonoră şi aptă a exprima prin sunete noţiuni, ... cugete..., sentimente...", pentru ca în „Scrieri politice şi literare" (Ed. I.Scurtu) să aflăm: „Da, de la Roma venim, scumpi şi iubiţi compatrioţi din Dacia Traiană!... Noi ne bucurăm de propăşirea fonetismului în Transilvania - puternic mijloc de păstrare a vechii noastre averi naţionale", unitate de limbă şi normă unică în pronunţie. După o perioadă fertilă la Iaşi, cunoaşte şi perioada unor mari izbânzi în domeniul creaţiei: Scrisorile, Sara pe deal, G­ossă, Luceafărul. Reţine atenţia şi consideraţia lui I.Scurtu din „Scrieri politice şi literare": „Limba română la sine acasă e o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit bani în metal de aur, pe când ea nu a dat nimănui nimic". Există în limba română multe vechituri din manuscrise şi tipărituri vechi româneşti cu valoare deosebită (în hârţoage vechi descoperim multe formaţii sintactice fermecătoare. Limba literară (limba cronicarilor şi a legendelor) e pe alocuri de o rară frumuseţe. Unitatea actuală a limbii vorbite dovedeşte că erau elemente omogene; o unitate atât de pronunţată a limbii dovedeşte o unitate de origine etnică. Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut în cuvinte româneşti şi-au sfârşit de mult evoluţiunea lor; în momentul în care românii au primit cuvinte slavone, limba lor era formată de secole deja. Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape în acelaşi chip în toate părţile locuite de români. Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, material din care curge fondul inspiraţiilor. Norma limbii scrise trebuie să fie cea care există obiectiv şi în realitate în gura poporului de jos. Farmecul poeziei populare îl găsim în faptul că este expresia cea mai scurtă a simţământului şi a gândirii. Limba strămoşească e o muzică şi ea ne aduce aminte de timpuri mai vrednice şi mai mari. Cu toate că, în timpul vieţii, i-a apărut un singur volum de versuri, în cei 17 ani de activitate literară Eminescu a înzestrat literatura română cu frumuseţi nepieritoare; versurile sale constituie un adevărat tezaur al literaturii române, expresie a geniului creator eminescian. Profesor pr. SIMION SILVAŞ La Târnă­veni. S-a dat Eminescului ce-i al lui Eminescu! Aproape 300 de elevi de la Gimnaziul de Stat „Traian" din Târnăveni, cât şi numeroşi alţi spectatori, au ţinut să fie prezenţi, miercuri, 15 ianuarie, începând cu ora 11:30, în jurul bustului de bronz al marelui Eminescu, din Piaţa Primăriei. Aceasta, pentru a-l cinsti pe „omul deplin al culturii româneşti", cum îl caracteriza Noica, cu ocazia insolitei sale zile de naştere întâmplată, poate neîntâmplător, în „genarie" 15 a anului 1850, la Botoşani. După un cuvânt de deschidere, rostit de subsemnatul, emoţionante momente de lirică eminesciană şi de cântec au fost realizate de elevi de-ai şcolii: Man Ioana şi Călin Cristina din cl. a Vlll-a B, Nistor Andreea, Muntean Adina, Tătar Oana şi Şerban Alexandra din cl. a Vlll-a A, Muntean Adina, Stroia Adela şi Oprişor Ciprian din cl. a Vlll-a sportivă, cât şi elevele din clasa a Vlll-a - Nan Daniela, Burdulea Raluca, Stroia Ramona, Marian Diana, Gavri Alexandra, Man Ioana, Balea Ioana, Nistor Ioana, Szalteleki Codruţa, Dan Diana, Moldovan Codruţa şi Ignat Alina, îndrumaţi d­e profesorii Rodica Munteanu, Teodora Moldovan şi Virgil Suciu. Frumoasa acţiune s-a desfăşurat şi prin bunăvoinţa şi sprijinul dat de directorul şcolii, prof. Mircea Vodă. Din nou, la Târnăveni s-a dat Eminescului ce-i al lui Eminescu! RĂZVAN DUCAN EMINESCU poetul nostru de fiecare zi Marţi, 14 ianuarie, Cenaclul literar­,,ELENA DIN ARDEAL" şi-a desfăşurat, la Casa muni­cipală de Cultură „Mihai Eminescu", o nouă şedinţă. „Eminescu - poetul nostru de fiecare zi" a fost genericul sub care a avut loc manifestarea, Iată „filmul" acesteia. Valentina Stanciu, elevă în cl. a XI-a de la Liceul teoretic, a citit poezia „Pentru numele lui Eminescu", de Adrian Păunescu; poeta Viorica Feierdan a menţionat, printre altele, în intervenţia sa, că „în fiecare an se descoperă ceva despre Eminescu". Aceasta a recitat şi Odă (în metru antic). Poeta în devenire Vanda Ani a prezentat un portret „Eminescu" făcut de I.L. Caragiale. Tot ea a recitat ___________ poezia „Lui Eminescu" de Al.Vlahuţă; poetul Dumitru D. Silitră a recitat o poezie de Ve­ronica Micle, închinată genia­lului poet; elevul de gimnaziu, poet în devenire. Darie Ducan, a citit propriul eseu „Eminescu, pur şi simplu Eminescu" şi şi-a recitat poezia „Cântăreţul dragostei", dedicată, firesc, Eminului poet; juristul Grigore Dobrin, venind pentru prima dată la Cenaclu, a vorbit şi a recitat versuri din Eminescu. Demeter Zoltán a fost de părere că „la acea epocă, Eminescu avea o cultură europeană" şi că „poezia lui Eminescu este pentru toate vârstele"; epigra­mistul ziarist Vaier Popean a menţionat că Eminescu „e poate cel mai cantabil poet", poezia sa fiind la baza a numeroase romanţe sau cân­tece de muzică uşoară; poeta Daniela Cecilia Bogdan a punctat emoţia avută cu ocazia unui pelerinaj la cimitirul Bellu, menţionând că „nici mormântul şi nici crucea lui Eminescu nu aveau dimensiuni"; poetul, profesorul şi preotul Aurel Hancu, preşedintele Cenaclului, a vorbit despre „posteritatea lui Eminescu", iar subsemnatul am prezentat controversele existente privind ziua de naştere a „Sfântului preacurat al ghiersului românesc", cum îl complimenta pe poet un ait mare poet, Tudor Arghezi. Toate acestea şi multe altele, în prezenţa unui consistent pu­blic, iubitor de vers eminescian.­­

Next