Cuvântul Liber, februarie 2003 (Anul 15, nr. 22-41)

2003-02-01 / nr. 22

E BINE DE ŞTIUT! Amendă contravenţională:­­ 250 de milioane -1 miliard de lei Prin Legea nr. 37/13 ianuarie 2003, s-a aprobat Ordonanţa de Urgenţă nr. 84/2002 privind modificarea şi completarea OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Contravenţiile săvârşite de agenţii economici pentru fapte ce au ca urmare vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a uneia ori mai multor persoane se sancţionează cu amendă contravenţională de la 250 milioane lei la 1 miliard lei. Totodată, se va dispune şi închiderea definitivă a unităţii. Contravenienţii sunt obligaţi să suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de consumatori. Vremea se va răci şi va fi, în general, închisă. Cerul va fi mai mult noros. Locul va ninge. Vântul va sufla slab la moderat, cu intensificări la munte. Temperaturile maxime: -4 la -1 grad C; temperaturile minime: -11 la -7 grade C. Pe alocuri se va semnala ceaţă, mai ales la munte. Centrul de prevedere a vremii, Sibiu LA TÂRGU-MUREŞ. ----------------------------------­Un film despre „Cenaclul Flacăra” şi Adrian Păunescu... ...a fost proiectat, ieri, la prânz, în Sala mică a Palatului Culturii, în prezenţa autorului, a senatorului Ioan Nicolaescu şi a primarului Dorin Florea. Regizat de Cornel Diaconu, filmul are în distribuţie „revolta maselor” din vremi trecute, în care chipuri ca al lui Călin Nemeş au fost imortalizate într-o producţie nenumită din cauza cenzurii, în care era interzisă nu doar difuzarea, dar şi filmarea (ultima, de acum douăzeci de ani) şi montarea imaginilor. „Vă salut generaţie în blugi şi tinereţe în adidaşi!" - spunea IOANA FLOREA (Continuare în pag. a 12-a) I COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC SI INDEPENDENT SAMBATA, 1 FEBRUARIE 2003* ANUL XV, NR. 22 (3.422) • 12 PAGINI, 3.000 LEI. i;i•li@KlAI. PENTRU CINE BAT CLOPOTELE UNIUNII EUROPENE? P­e foarte mulţi români din generaţia mea, a celor care, timp de patru decenii, am fost martori şi participanţi la transformările socialiste din România, „revoluţia" din decembrie 1989 ne-a prins nepregătiţi. Noi am fost educaţi în cultul muncii, al ascultării necondiţionate şi respectului faţă de conducătorii politici, mulţi am devenit la vremea aceea nişte roboţi, capabili să execute ordine fără să cârtească, pentru noi gândeau numai tovarăşii activişti. Viaţa noastră se derula după un scenariu stereotipic: serviciu de opt ore, inclusiv sâmbăta, şi uneori duminica, acasă la televizor până la ora 22, apoi ştirile de la Europa liberă, în zilele de leafă - o dulce relaxare în crâşmele din cartier sau din sat, la o bere asortată cu chiftele din peşte. Este adevărat că, în acele timpuri, tot românul care se respecta se bucura de un concediu într-o staţiune, prin sindicat. Apoi, regimul politic s-a schimbat radical şi ne-am trezit într-un capitalism sălbatic, cu un specific naţional. Câţiva ani s-a furat pe rupte din fabrici şi din ferme, începând de la rulmenţi, şuruburi, cuie, terminând cu instalaţii sofisticate şi animale de rasă. A început micul comerţ cu Turcia, Ungaria, Polonia, a apărut o nouă profesiune - bişniţarul, sâmbete libere cu duiumul, disponibilizări de personal, şomerii - o categorie socială despre care ştiam câte ceva numai din ziare şi cărţile de istorie. Au apărut fel de fel de escrocherii financiare, politicieni festiţi în fel şi chip, capabili să sară din cracă în cracă, şcoliţi pe înserate sau pe grăbite, trădări, dezvăluiri senzaţionale, prostituţie şi hoţie, apostoli sectari dornici să ne încreştineze. De treisprezece ani trăim numai într-o băşcălie şi umilinţă, aşteptându-i pe americani să ne apere de unguri sau de ruşi, pe europeni, cu euroi şi ajutoare materiale prin diverse fundaţii umanitare... Mai nou, ni s-a spus să fim cuminţi, să renunţăm la naţionalism şi extremism; să-i îngrijim pe ţigani, că Europa nu-i vrea; să eradicăm corupţia; să acordăm libertate deplină tuturor minoritarilor - inclusiv sodomiţilor, să ascultăm cu capul plecat indicaţiile Băncii Mondiale, că în anul 2007 vom fi primiţi în Uniunea Europeană împreună cu bulgarii. Doamne, ce frumos, ce minunat va fi! Din nou, cei din generaţia mea vor trăi un şoc puternic, deoarece evenimentul ne ia pe nepregătite, mai ales că, până la ora actuală, n-am întâlnit un om politic care să facă referiri concrete la costurile acestei integrări. Timid, guvernanţii au VASILE BOTA (Continuare în pag. a 5-a) De astăzi. Biletele de autobuz­­ mai scumpe cu 2.000 de lei în Târgu-Mureş, biletul de auto­buz va costa de astăzi 9.000 de lei, deci cu două mii de lei mai mult decât până acum. Decizia a fost luată joi, prin votul consilierilor municipali târgumureşeni, cu preci­zarea că, iniţial, se preconiza majo­rarea costului biletului la transportul în comun numai de la 1 martie a.c. însă noile preţuri se aplică de la 1 februarie, din cauza cheltuielilor suplimentare apărute la Societatea de transport în comun „Asocierea Transport Local şi Siletina". Spre exemplu, în noul preţ al biletului la transportul în comun se regăseşte majorarea preţului la combustibili. O veste bună este faptul că abona­mentele lunare nu se scumpesc cu întregul procent aplicat biletului in­dividual, ci numai cu 13 la sută. LIA VINŢELER VALUL DE CEATĂ DE PE OCHII EUROPENILOR INCA PERSISTA Ca români, trebuie să ştim că nu avem o situaţie de invidiat în con­textul european. Dacă ar fi să analizăm de unde ni se trage o asemenea lipsă de popularitate, mai ales în rândul cetăţenilor occidentali, s-ar impune să avem în vedere nu numai poziţia noastră geopolitică şi ascensiunea istorică din ultimele două secole, ci mai ales propriul nostru comportament. Cel mai mare handicap căruia ar trebui să-i facem faţă este greşeala de neiertat de a ne fi lăsat pe mâna altora, pentru a fi cunoscuţi în Europa, înlocuind contactele directe şi spiritul ofensiv în a ne legitima, cu tăcerea bursucului. Sunt incalculabile pagubele aduse prin a accepta ca informaţiile despre România de ieri şi de azi să parvină, în cea mai mare parte, interesaţilor occidentali, prin Budapesta sau Viena. Lipsa de reprezentare diplomatică, economică şi culturală, dar mai ales COMENTARIU calitatea slabă a reprezentării prin toate aceste canale în cercurile europene, a dat câştig de cauză celor care aveau tot interesul să facă din România şi din români o ţară şi art popor de mâna a doua. Aşa se face că nici astăzi România nu este suficient de cunoscută, nici geo­grafic, nici istoric şi nici ca aport la mersul şi dezvoltarea civilizaţiei europene. Nu puţine sunt cazurile în care, în ultimii ani, nu numai occidentali de rând, ci şi personalităţi europene de marcă (vezi cazul lui Javier Solana, fost secretar general NATO, care, la Bucureşti fiind, vorbea de Budapesta, capitala României. Dacă o luăm din punct de vedere istoric, lucrurile par şi mai grave. La începu­tul anului 1990, într-o vizită la Budapesta, fostul preşedinte din acea vreme al Franţei, François Mitterand, se căina, ca un iredentist plângăcios, de drama Ungariei, care după primul război mondial pierduse două treimi din teritoriul său. Până la urmă pare scuzabil ca un politi­cian de gintă latină să vorbească aşa, dacă în celebrul „Dom al Invalizilor" IOAN CISMAȘ (Continuare în pag. a 5-a) ROMANII SAU „ROMANII DE RĂSĂRIT” (X) în veacul XVIII, ungurul Joseph Benkö demonstrează autohtonia şi dubla origine a românilor nordici, „pentru că mulţi romani împreună cu dacii indigeni au rămas pe loc, adăpostindu-se în munţi”, iar istoricul Martin Felmer şi geograful Johan Tomka Saski puneau în circulaţie numele folosite de români pentru integra­litatea teritoriului locuit de ei, „ROMÂNIA". Sintetizând, Georg Soterius definea în 1714 poporul român: „Românii sunt acele populaţii europene care stăpânesc nu numai Valahia (Muntenia) şi Moldova şi care se întâlnesc în mai aproape toate localităţile din Transilvania, unde chiar şi alcătuiesc comunităţile săteşti în întregime, dar se întind şi dincolo de Dunăre până în Grecia şi Dalmaţia. Grecii îi numesc Blakos, de unde a venit latinescul Blacki sau vlahi şi săsescul Bloch. Ei înşişi se numesc Români (români) sau Romani". Iar în Germania, ţara în care astăzi ia amploare, din raţiuni obscure, printre emigranţii ar(o)mâni, opinia că sunt o entitate distinctă de români, prin urmare o minoritate etnică inclusiv în România, apărea la Troppau, în 1785, Grosse Erdbeschreibung care demonstra că românii sau vlahii sunt unul şi acelaşi popor, fie că trăiesc la nord, fie la sud de Dunăre. „Românii, numiţi în genere de noi Dr.MIRCEA DOGARU (Continuare în pag. a 5-a) De azi, intră în vigoare NOUL (în pag. a 6-a)

Next