Cuvântul Liber, iunie 2003 (Anul 15, nr. 106-125)

2003-06-03 / nr. 106

Idealul şi visul radicalilor din­­IDMR: autoguvernarea şi autonomia teritorială! (Urmare din pag. 1) „miliardari în lei şi milionari în dolari", care au uitat drumul spre Budapesta, pe cei care „semnează protocoale şi beau adălmaşuri" în capitala ungară de pe Dunăre. Supărarea lor se revarsă până şi asupra şefului delegaţiei Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, care s-ar afla „în eroare privind Regiunea Ţinutul Secuiesc". Idealurile maghiarimii radicale - împlinirea autonomiei şi a autoguvernării! -, rostite tare şi la reuniunile precedente de la Satu Mare, Cluj-Napoca şi Odorheiu Secuiesc, atâta timp cât „partidele politice româneşti sprijină con­stant jefuirea de drepturi a maghia­rimii, prin dizolvarea etnică, ple­carea maghiarilor din Ardeal şi colonizarea românilor", pot fi împlinite - afirmă Tőkés László,Toro T. Tibor şi Szász Jenő - numai prin autonomia de guvernare a Ţinu­tului Secuiesc, într-o „patrie­­mamă" internă a maghiarilor. Acest deziderat, susţinut - spun ei - de cele 40.000 de semnături de ade­ziune la Consiliul Naţional al Maghiarilor din România, are un scop clar: „până în anul 2007 să fie susţinut sprijinul Europei pentru autonomia şi autoguvernarea dorite". Pentru atingerea acestui scop, printre priorităţi ei situează o „campanie hotărâtă" pentru (citiţi bine!) „reabilitarea crimi­nalului de război, Wass Albert, sub deviza «Voinţă de fier!»", consti­tuirea Consiliului Naţional din Ţinutul Secuiesc, parte integrantă a celuilalt CNM, realizarea unei „Cărţi Albe" a Secuimii, înfiinţarea „Monitorului ardelean", pentru o monitorizare de tip „Amnesty Inter­national", privind „plângerile maghiarilor", în acest scop, au fost deja adoptate un „Apel" către Parlamentul Ungariei şi un „Comunicat" pentru „justificarea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc". Guvernanţii noştri adormiţi con­stată abia acum, deşi în paginile ziarului „Cuvântul liber" am tras destule semnale de alarmă, în cei 14 ani postdecembrişti, pericolul şi ameninţările de după 20 martie 1990, la adresa integrităţii teritoriale a României şi a siguranţei naţionale, prin strategia, aparent înşelătoare, a „paşilor mărunţi". Din păcate, noi am scris, a­oi am tras clopotele alarmei, tot noi am citit şi am auzit. Guvernanţii de paie, de până azi, nu au avut curajul ca, după învăţă­mintele care ar fi trebuit să fie trase după minilovitura de stat de la Târgu- Mureş, din martie 1990, când Vatra Românească a pus pumnul în piep­tul pornirii udemeriste, împotriva ameninţării şi primei încercări de rupere a teritoriului românesc, cu gândul la refacerea defunctei Regiuni Autonome Maghiare, să pună piciorul în prag şi să ia deciziile care se impun. Dacă tot vor unii la „patria-mamă", de ce, mama dra­cului, nu-i trimit guvernanţii noştri la Budapesta?! Acolo, în Ungaria, şi-ar stâmpăra, probabil, aleanul şi s-ar linişti, după ce au fost bântuiţi de atâta nostalgie iredentistă şi revi­zionistă, după ce li s-a dat ţâţă şi au prins aripi obrăzniciei prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, prin protocoalele antiromâneşti de azi! Dacă la­ Budapesta este mai cald şi mai bine, acolo să se ducă! , întrucât absolut nimic nu este întâmplător, trebuie spus că acest nou act antiromânesc, antina­ţional, de la Sfântu Gheorghe, avea loc doar cu cinci zile înainte de întâlnirea de la Budapesta şi c­e marşul de protest (la care s-ar putea să participe şi episcopul Tőkés László!), din Piaţa „Regnum Marianum", organizate de „Tinerii din 64 de Comitate", unde se va striga, şi în acest an, arhicu­noscutul slogan: ,,Moarte Trianonului!" şi va fi deplânsă „lipsa drepturilor maghiarimii". Iar pentru că li s-a dat absolut totul, dar tot continuă să se plângă unii şi să ceară (de data aceasta tocmai ce nu se mai poate da, adică pământul ţării!), firesc este ca românul să se întrebe: ce fac guvernanţii şi PSD? Ce fac? Bat palma cu UDMR şi croiesc proto­coale antiromâneşti cu cei care, iată, din nou, doresc mai mică harta României decât ceai a limbii române! Punerea la popreală a acestui popă, care a făcut şi face atâta rău României, românilor şi, deopotrivă, ungurilor cinstiţi, se impune. Până nu va fi prea târziu! Incitarea la nesupunere civică, la revoltă mascată împotriva autorităţilor române, atacul făţiş la siguranţa naţională nu mai sunt o simplă glumă udemeristă, ci o reală şi demnă de luat în seamă ameninţare! . Şansa toleranţei şi a reconcilierii - ratată, ruşinos, de tirania şi domnia votului etnic! 0 ! (Urmare din pag. 1) PRO Europa, nu au nici cel mai mic merit, nici ca cetăţeni ai Târgu-Mureşului, nici ai judeţului. Este o ruşine să constaţi cum un vot etnic, tocmai aici, la Târgu-Mureş, unde, la 20 martie '90, a curs sânge, bântuie ca o ciumă, ca un incendiu devastator de la o vreme încoace, şi face ravagii, sfidând, şi valoarea, şi meritele reale, şi bunul-simţ. Nu ştim dacă domnul Lazăr Lădariu îl va acţiona sau nu în justiţie pe consilierul Spielmann Mihály, pentru afirmaţiile impardonabile ale acestuia, cu implicaţii şi posibile răspunderi penale pentru calomnie, atacuri virulente, cu totul deplasate şi nejustificate, aducând-i grave acuzaţii şi jigniri, făcute în Consiliul local. Ştim doar că felul în care s-a procedat anul acesta, ca şi în ultimii doi-trei ani, în cazul unor adevăraţi intelectuali târgumureşeni (Mihai Sin, renumit prozator, T.A. Enăchescu, profesorul care a dat atâţia dascăli României şi Ardealului,, de pildă!), este un adevărat scandal. Este o ruşine! Şi ne întrebăm: oare nu ar fi cazul, având în vedere tocmai aceste precedente şi (uneori) „argumente" de domeniul sănătăţii mintale, ca, pentru înlăturarea unei ruşinoase manipulări udemeriste şi degradante, neavenite şi subiective, „cetăţenii de onoare" să fie desemnaţi printr-un referendum popular? Nu hachiţele udemeriste, nici ale consilierilor, ci realele merite şi opţiunile cetăţenilor obiectivi să fie precumpănitoare! Apoi, l-am mai întreba pe Spielmann Mihály ce ar spune dacă, după alegerile locale din 2004, se va schimba configuraţia actuală a consiliului, deci şi raportul de forţe? S-ar întoarce roata, iar UDMR ar pierde poziţia privilegiată de până acum! Privilegiile fiind măturate, ei ar pierde locul din fruntea bucatelor. Dar dacă, după cum decurg lucrurile, ruptă în trei, UDMR nu va mai face pragul de 5 la sută pentru intrarea în Parlament? I-ar conveni, oare, stimabilului S.M., dacă şi românii ar răspunde cu aceeaşi monedă exclusivistă, intolerantă, plină de venin şi de resentimente, aşa cum fac ei acum?! Cum poţi să afirmi, într-un stat de drept, că, un român, un ziarist, un intelectual, un scriitor, care are dreptul la opinie­­şi la proprie cumpănire a lucrurilor, ar fi „un antimaghiar înnăscut"? Dacă domnul Lădariu nu-i de acord cu ruperea României, cu „regiuni şi cu ţinuturi secuieşti", cu revizionismul şi iredentismul maghiar, cu eliminarea, din Legea fundamentală a ţării, a articolului 1 privind statul naţional unitar român, care este el un antimaghiar? Prin acel gest s-a văzut, încă de departe, cine este S.M.! Cine-i, de fapt, UDMR, care taie şi spânzură în Târgu-Mureş, într-o pornire demnă de cauze mai bune, pe care nu se oboseşte nici măcar să şi-o mascheze, dată acum pe faţă, când tocmai acesta era un moment prielpic pentru reconciliere? Din păcate, momentul consensului dorit şi al toleranţei, atât de mult aşteptate în „capitala suferinţei româneşti", a fost brutal refuzat şi penibil ratat de consilierii udemerişti. Atâta timp cât Lazăr Lădariu a avut susţinerea tuturor consilierilor români, şi s-a­ procedat astfel, votul etnic se îndreaptă împotriva tuturor românilor mureşeni şi târgumureşeni cu care domnia sa se identifică, întru totul! Constatarea, tristă, este cu totul alta: azi, când UDMR taie şi spânzură la Târgu-Mureş, când Consilierii cu puteri absolute, cu tendinţe şi p fofte discreţionare, decid cine să fie şi cine nu, nu mai este nici o onoare să fii „cetăţean de onoare"! Poate vor veni vremuri mai bune, când reala democraţie va triumfa şi pe la noi! Până atunci, valori reale, intelectuali români adevăraţi vor fi batjocoriţi şi­ umiliţi de orice neică nimanea-n drum. E jalnic să constaţi că, la mai bine de 13 ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, după evenimentele dramatice din 20 martie 1990, se mai pot petrece astfel de lucruri! Este o ruşine pentru udemerişti şi o umilinţă pentru românii de bun-simţ, că pe la noi, în anul 2003, se petrec astfel de lucruri, atâta­ timp cât opinia maghiarului S.M. dăinuie sub stindardul UDMR! Să ne mai mirăm că investitorii străini ne ocolesc, tratându-ne ca pe nişte ciumaţi? Chiar să nu-şi dea seama Spielmann Mihály şi consilierii udemerişti că au ambuscat şansa unică de a dovedi că putem fi şi toleranţi, că acea reconciliere despre care vorbesc ei atâta, compromisă, încă o dată, de hăţişurile jocurilor şi intereselor politice, a fost, regretabil, ratată? A # In Miercurea Ciuc Crema de ghete, armă în războiul rece dintre extremiștii români și maghiari Miercurea Ciuc, 29 mai 2003. După, mai multe săptămâni în care au muncit la refacerea Catedralei ortodoxe, românii s-au strâns să sărbătorească. Bucuria s-a transformat însă in furie. Peste noapte, zidurile sfântului aşezământ fuseseră mâzgălite cu cremă neagră de ghete. Coloanele de la intrare au devenit un fel de panouri pentru „graffiti". Pentru profanatori, şi Monumentul Ostaşului Român, şi Biserica Sfântul Andrei, aflate tot în centrul oraşului­­ la doi paşi de Prefectură, Primărie, Poliţie - au devenit „ţinte". Bisericile româneşti din ţinutul secuiesc nu sunt la primul atac. Autorităţile susţin totuşi că nu există nici o problemă, că a fost doar joaca unei găşti de liceeni. Numai că acest,, fapt min­or" a trezit amintiri grele pentru minoritatea românească din Ciuc, într-un oraş cu 7.000 de români între 34.000 de maghiari, orice glumă proastă se poate transforma în conflict interetnic. Noaptea de miercuri spre joi a­ pus pe jar minoritatea din Ciuc. Atunci, monu­mentele româneşti au fost marcate la rând, vopsite cu cremă de ghete. „Ar fi mare nenorocire să se aprindă un con­flict de la flacăra, candelei. Un conflict religios ar fi mult mai greu de stins decât unul interetnic". PS Ioan, episcopul Harghitei şi Covasnei, este cel care a descoperit profanarea: ,fCând am văscut petele pe intrarea în biserică, mi-am adus aminte de 1940. Atunci s-a intr­at în biserică cu forţa, în palma Sfântului Nicolae au bătut un cui, de care au agăţat o opincă plină cu excremente. Pe urmă au băgat caii în sfânta biserică", însemnele care pătează albul catedralei pot însemna orice. Românii au crezut că mesajul este „Büdös olahok", adică „valahi împuţiţi". Maghiarii spun însă că desenul reprezintă numele unei bande din oraş - LSR (Los Bastardos), al cărei conducător ar fi un elev de la liceul de artă, care îşi spune Maestro del Koppány (MDK). Prefectul e convins că „e vorba de semnăturile profanatorilor. De fapt, e opera unuiia singur, care face parte dintr­­o grupare de liceeni. Nu poate fi catalogată. Ca o acţiune extremistă. Mi­­ar face plăcere să cred că a fost o joacă de copii. Totuşi, acţiunile acestea pot reprezenta un pericol", mai spune Mircea Duşa, prefectul de Harghita. Aşa s-a întâmplat şi în urmă,cu doi ani, atunci când Biserica Sfântul Andrei - aflată la doi paşi de Prefectură - a fost pictată tot pe timp de noapte. Atunci, pe zidurile sfântului lăcaş au apărut reprezentări ale organelor genitale. Minoritatea românilor din Miercurea Ciuc şi-a adus aminte şi de istoria neagră a Bisericii Sfântul Andrei: „A fost închisă şi folosită drept ghenă de gunoi a oraşului. După revoluţie, când am putut intra acolo, nu am mai găsit decât ziduri scrijelite, iar picturile au fost şterse". Autorităţile centrale au fost anunţate­­ că miercuri noaptea a fost mâzgălit tot Ciu­cul. Numai că pe blocurile din oraş vopseaua e mai veche. Semnătura inscripţionată pe zidurile bisericilor româneşti abia s-a uscat. în plus, autorii nu s-au legat nici de statuia eroului sovietic şi­ nici de monumentul lui Petőfi Sándor, amândouă aflate la doi paşi de Catedrala ortodoxă. «Lovituri ca aceasta ,apar aici cu regularitate»,, povestesc credincioşii ortodocşi. «La câţiva kilometri depărtare de Miercurea Ciuc, într-un sat cu câteva sute de maghiari şi zece români, terenul bisericii ortodoxe a fost transformat în grădină. Gardul dintre aşezământul ortodox şi biserica catolică a fost dărorrţat şi, într-o noapte, în postul Paştelui, cineva a pus lacăt pe uşa monumentului românesc­ ridicat în 1711. Când un român a încercat să pună gardul la loc, a fost ameninţat cu barda». ‘Profanarea simbolurilor româneşti din Miercurea Ciuc a venit după un alt necaz, în urmă,cu câtva timp, chiar PS Ioan, ‘episcopul Harghitei şi Covasnei, a fost la­­ un pas de a fi linşat de extremişti maghiari, atunci când încerca să repare biserica din Herculian. Tot bani atunci, zidurile Mănăstirii Izvorul Mureşului purtau un mesaj vopsit în roşu: „Valahilor, căraţi-vă!". Acum, românii din Miercurea Ciuc sunt speriaţi că istoria se va repeta. Autorităţile sunt, însă, liniştite. Mai mult, prefectul judeţului­­ minoritar în propriul aparat administrativ d­e categoric: «Aici situaţia e mai stabilă decât în alte judeţe. Nu e normal să păzim bisericile». RÁZVÁN POPA ROBERT VERESS (Din „Adevărul”, din 31 mai 2003) LUVAN. MARTI, 3 IUNIE 2003 INFORMAŢII 08010 100100 N­UMĂR UNIC DE­ TELEFON AGENŢIE Tg.Mureş Bulevardul 1 Decembrie 1918 , nr.118 ________________telefon 0265 -168296____________________ g­ennuRissttfflsl UNII DIRECTE Bucureşti d in fiecare zi de luni, miercuri, sâmbătă Bucureşti - Berlin Paris în fiecare zi de joi

Next