Cuvântul Liber, iulie 2003 (Anul 15, nr. 126-148)

2003-07-01 / nr. 126

0 „Azi, când cei mai mari cântăreţi sunt corbii!"­­ (Urmare din pag.1) tradiţiile, cu un fel de trib est-european, uitând că, de când ne ştim, am stat santinelă la Porţile Răsăritului, pentru a apăra valorile Occidentului! Nu mai are nici o importanţă că protestează profesorii, părinţii şi elevii conştienţi că astfel vom ajunge în fundătura ignoranţei şi a eşecului programat, ireversibil, că, dintr-un învăţământ de invidiat, urmărit cu interes de o Europă întreagă, cu doar 15-20 de ani în urmă, se ajunge azi la ratări găsindu-şi echivalenţa în 20-25 la sută analfabeţi şi semianalfabeţi în România secolului 21 şi a începutului mileniului trei. Nu-i de mirare, când azi s-a ajuns ca unii să-şi cumpere diplome (chiar şi doctorate!) cu bani! Azi, când la modă - chiar în Consiliul judeţean Mureş! - sunt „tălmacii de limbi străine", când până şi un „filosof" afirmă că noi, cu „Mioriţa" şi cu „Doina" lui Eminescu, nu vom intra (acolo unde suntem dintotdeauna!) în Europa, când figuranţii se cred nemuritori, când un neică nimenea-n drum, un zero, se prezintă cu un sac de bani şi dă vreo 50 de examene în doar şapte zile, la o universitate particulară, una dintre cele apărute ca ciupercile după ploaie, pe terenul prielnic imediat după decembrie '89, la ce să te mai aştepţi? Şcoala se face aşa cum ştim deja cu toţii, în dorul legii, pretenţiile sunt şi ele cunoscute, la nivelul minimei exigenţe, programele şcolare sunt la fel ca şi „manualele alternative", după care se apelează şi la „istorii alternative"­ în lumea infailibililor, a stăpânilor absoluţi ai timpurilor de azi în noua cetate a îmbogăţiţilor peste noapte, a corupţiei şi a evaziunilor de tot felul, a economiilor subterane, a mafioţilor şi a baronilor locali, ce mai contează grija pentru pronunţarea corectă?! O rostire cum ar fi: „îmi place programele informative şi emisiunile de muzică populară"; „Pereţii nu are nici un fel de izolaţie"; „fotografiile e haioase"; „la Haga a fost organizat un miting de susţinere al fostului preşedinte iugoslav" îi încântă chiar. La ce să te mai aştepţi „azi, când cei mai mari cântăreţi sunt corbii"? „Trecerea stopului pe roşu" a devenit pe la noi obişnuinţă, într-o deromânizare treptată a României, ce importanţă mai are un dezacord, cine mai este atent la o sintagmă potrivnică legilor limbii? Este gravă această condamnabilă nepăsare! Dacă 12 poliţişti fură, dacă un baron local fraudează este una. Şi cu totul alta-i sluţirea limbii noastre, „limba sfântă, / Limba vechilor cazanii, / Care-o plâng şi care-o cântă, / Pe la vatra lor, ţăranii" /. Să le mai aminteşti versurile lui Al. Mateevici: „Limba noastră-i o comoară / în adâncuri înfundată, / Un şirag de piatră rară / Pe moşie revărsată"? „Ei vor ieşi - cum se exprima poetul Adrian Păunescu - din puşcării şi vor persevera". Dar limba română moare, astfel, neapărată, neprotejată din timp. Aşa se frânge, zi cu zi, o dată cu limba, şi durata noastră multimilenară. Să nu uităm că, şi prin tăcere, suntem vinovaţi. Iar pentru ca harta limbii române, când ambasadorii unor ţări vorbesc mai corect decât unii români, chiar parlamentari, să nu ajungă mai mică decât cea a României, este necesară, neapărat şi cât mai urgent, recâştigarea demnităţii naţionale. Un rol esenţial revine, în sensul unor conotaţii vizând demnitatea, dăinuirea, mândria şi verticalitatea naţională, profesorilor de limba şi literatura română, tuturor intelectualilor adevăraţi din această ţară. Altfel, vom continua să gândim şi să spunem: „Lumea e aşa cum este / Şi ca dânsa suntem noi", după care, cu aceeaşi indiferenţă şi detaşare tipic românească, vom exclama: „Fiţi optimişti, poate fi şi mai rău!". CUVÂNTUL MARȚI, 1 IULIE 2003 Marko Bela: „Forumurile, ca o stafie, umblă prin Transilvania, lansând baloane verbale umflate!" „Să cântăm imnul nostru naţional!" (cel al Ungariei - n.n.) au fost primele cuvinte cu care preşedintele UDMR, Marko Bela, a inaugurat, sâmbătă, la Târgu-Mureş, şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali (CRU), prima, în noua sa alcătuire, după alegerile interne. După acest moment solemn­­ apreciat ca „unic",în ultimii 13 ani, la şedinţele CRU (când doar o singură dată s-a mai intonat Imnul Ungariei, dar la finele unei şedinţe!), liderul Uniunii le-a spus celor 144 de membri ai CRU - din care aproape 40 % sunt membri noi - că se află în sală în urma votului a 1,5 milioane de maghiari, precizându-le că: „Va trebui să ne apucăm de treabă, pentru îndeplinirea Programului UDMR, căci nimeni în locul nostru nu o va face, chiar dacă, și de aici înainte, de la diverse forumuri ni se va indica ce avem de făcut şi ni se vor servi găselniţe de tipul «puneţi umărul şi munciţi»", în opinia lui Marko Bela - care a rostit un amplu Cuvânt de deschidere - „consecinţele deciziilor CRU vor influenţa nu doar anii ce urmează, ci şi deceniile viitoare, hotărând soarta generaţiilor viitoare de maghiari". El a argumentat acest fapt cu demersurile făcute de UDMR, pe lângă guvernele român şi ungar, prin care să se considere prioritară construirea autostrăzii prin centrul Transilvaniei, o chestiune ce poate fi vitală pentru Transilvania şi, implicit, pentru comunitatea maghiară, pentru prosperarea noastră pe pământul natal, care depinde de mersul economiei, a precizat Marko Bela. Dar, a adăugat liderul Uniunii, „nici în problema autostrăzii, nici în utilizarea limbii materne, în cea a învăţământului în limba maternă, în a autoadministraţiei, a dezvoltării regiunilor locuite de etnici maghiari, nu s-ar obţine nici un progres, dacă, din punct de vedere politic, nu vom fi uniţi. De aceea - a conchis Marko Bela - „nu excludem nici din UDMR, nici din CRU nici o opinie onestă, aici fiind locul democraţiei creştine, liberalismului sau social-democraţiei, locul Secuimii, Partiumului, al diasporei şi al regiunii centrale a Ardealului. Avem aici loc cu toţii, de la Sfântu Gheorghe la Baia Mare, de la Timişoara la Miercurea Ciuc, de la Târgu- Mureş la Cluj, îşi au locul aici şi maghiarii, din Bucureşti şi Galaţi". György Frunda, reales preşedinte al CRU La propunerea liderilor fracţiunilor, Marko Bela a anunţat, în ■plenul CRU, că s-a convenit ca senatorul György Frunda să fie numit candidat unic la preşedinţia CRU. El a şi fost ales în această funcţie, prin vot secret, cu 103 voturi, din 124 de voturi valabil exprimate. „Trebuie să facem în aşa fel, încât CRU să funcţioneze ca un adevărat parlament al maghiarilor din România - a spus Frunda­. Numai aşa vom reuşi să ne asigurăm identitatea naţională şi să trăim mai bine în această ţară" - a conchis el. După acest moment, începând cu ora 14,30, s-a desfăşurat şedinţa comună a CRU şi a Consiliului de Coordonare ale UDMR, în cadrul căreia Marko Bela a prezentat o informare politică urmărită cu deosebit interes. Liderul Uniunii şi-a început discursul cu precizarea că: „O stafie umblă prin Transilvania, stafia zicerii de vorbe mari, care­­ prin forumuri, cu participare tot mai redusă, lansează baloane verbale umflate. Pe un ton ironic, Marko Bela a spus cum, deunăzi, la un asemenea Forum, s-a lansat propunerea utilizării scrierii secuieşti „runică", în inscripţiile publice. Oare, s-a întrebat retoric Marko - după ce unii s-au şi revoltat -, cum ar arăta aceste inscripţii în toată Transilvania? Nicicum­­ a răspuns el -, întrucât zicătorii de vorbe mari nu urmăresc decât să umble la coarda sensibilităţii, ca să ne trezim mâine, poimâine cu cine ştie ce năzbâtii, care nu fac deloc servicii maghiarimii, în realitate - a continuat liderul Uniunii - Transilvania este bântuită azi nu doar de o nălucă, ci de mai multe: bântuie sărăcia, cifrele demografice negative, bântuie emigrarea, înapoierea economică, înstrăinarea pe nimic a pământurilor şi pădurilor redobândite; bântuie divizarea politică, sistemul desuet de învăţământ în limba maternă, viitorul nesigur ş.a., conchizând: „în atari condiţii, avem de ales: servim acestei comunităţi fraze răsunătoare sau, punând cărămidă peste cărămidă, construim un viitor palpabil şi locuibil? Marko Bela a subliniat că acesta din urmă este, fără îndoială, răspunsul corect, precizând: astăzi, în vara anului 2003, în Parlament s-au votat modificările la Codul penal şi Codul de procedură penală, potrivit cărora se poate folosi limba maternă în justiţie; cu câteva săptămâni în urmă, a fost inaugurat punctul de trecere a frontierei Urziceni - Vârluj; în urmă cu o săptămână, reprezentanţii statului şi episcopia romano-catolică din Oradea au semnat procesul verbal de predare a Palatului Baroc; la bacalaureat, temele au fost traduse la timp în limba maghiară ş.a. Dar, deşi acestea sunt succese, au şi reversul lor, întrucât - a continuat Marko - cu numai câţiva ani înainte de posibila integrare a României în UE, politica românească ţine morţiş la ideea, ce n-a fost niciodată adevărată (!I), a statului naţional, dar noi ne menţinem poziţia, şi sunt convins că mai devreme sau mai târziu o vom şi impune!!". Liderul UDMR s-a mai referit în discursul său la Legea statutului maghiarilor, subliniind că: „Ceea ce nu ne bucură pe noi este că în locul noţiunii de «naţiunea maghiară unită», în text a rămas doar principiul «apartenenţei la aceeaşi naţiune», la cei care încearcă divizarea UDMR, încheind cu sublinierea: Comunitatea maghiară din Transilvania se află azi la răspântie, să se integreze sau să se izoleze, aceasta este miza alegerii!". După acest discurs - aplaudat­ de membrii celor două con­silii - a fost ales Prezidiul Executiv, în funcţia de preşedinte executiv fiind ales, la propunerea lui Marko Bela. Takacs Csaba, în încheierea lucrărilor CRU, Toro Tibor s-a referit la o propunere a raportorului UE, Andreas Gross, care - zice Toro - la o recentă şedinţă a Consiliului Europei, într-o Hotărâre, ar fi propus garanţii pentru realizarea autonomiei etnice. în replică, CRU a prezentat - prin György Frunda - o declaraţie în care se arată că respectiva Hotărâre nu se referă la autonomia etnică, ci la autonomia regională şi culturală, îndeosebi, propusă pentru păstrarea identităţii. Propunere pe care­­ a precizat Frunda - Adunarea Parlamentară a C.E. „n-a avut curajul să şi-o însuşească. Drept care, de aici şi până la a cere autonomie (cum vrea Toro Tibor - n.n.), numai pentru că s-a «născut» acest document, este o cale lungă şi, ca atare, să nu ne apucăm de băut pe... pielea ursului din pădure". Asta, cam aşa este... GHEORGHE GIURGIU DENUMIRI BIZARE DE STRĂZI Temă de meditaţie pentru edilii Târgu-Mureşului! Una din metodele perfide şi viclene ale neprietenilor poporului român, impusă ţării noastre cu forţa, în scopul falsificării Istoriei Românilor,a trecutului eroic şi glorios de-a lungul mileniilor pe pământul strămoşesc, de la Nistru până la Tisa, practicată de fostul regim în perioada anilor 1946-1964, a fost schimbarea de denumiri de străzi, pieţe şi bulevarde etc. cu nume ale personalităţilor şi evenimentelor istorice româneşti, cu denumiri bizare şi fără semnificaţie istorică, culturală sau naţională, denumiri care mai persistă şi astăzi la Târgu-Mureş. Iată câteva exemple concrete, cu denumirea din perioada interbelică şi cea actuală,în paranteză: Simion Bărnuţiu (Alunişului), Dacia (Argeşului), Petru Rareş (Azurului), Gheorghe Lazăr (Baladei), Vasile Goldiș (Benefalău), Alexandru Bătrâneanu (Bicazului), Costache Negruzzi (Bogatei), Vasile Alecsandri (Bradului), Dr. Teodor Mihali (Budiului), Nicolae Olahus (Bujorului), Ovidiu (Bulgarilor), Neagoe Basarab (Caraiman), Anonymus (Cerbului), Emanoil Gojdu (Cibinului), Bogdan Vodă (Ciocanului), Amos Frâncu (Ciocârliei), Vasile Cârlova (Cireşului), Ion Neculce (Cucului), Vaier Branişte (Câmpului), Ioan Arion (Crângului), Anton Pan (Elba), General Măldărescu (Gării), Ioan Slavici (îngustă), Rusu Şirianu (Lăpuşna), Andrei Mureşeanu (Libertăţii), Generalul Praporgescu (Lupeni), Inocenţiu Micu Clain (Luduşului), Grigore Alexandrescu (Mureş-Mort),Timotei Cipariu (Nucului), Dimitrie Cantemir (Oltului), Tache Ionescu (Oneşti), Sava Brancovici (Partizanilor), Alecu Russo (Petrila), Doamna Stanca (Piatra de Moară), Spiru Haret (Pâinii), Ţepeş Vodă (Platoului), Alexandru Xenopol (Plopilor), Aurel Vlaicu ( Rozmarinului), Simion Ştefan (Salcâmilor), Samuil Micu (Someşului), Eftimie Murgu (Somnului), George Bariţiu (Spitalul Vechi), Vasile Pop (Timişului), General Dragalina (Târgului), Enăchiţă Văcărescu (Trotuşului), Ioan Budai Deleanu (Ulciorului), Carmen Silva (Verii), Costache Negri (Zânelor). Propunem primarului municipiului Târgu-Mureş, consilierilor locali şi ai judeţului Mureş, tuturor locuitorilor acestei localităţi, să studieze, starea de fapt a denumirilor de străzi, bulevarde şi pieţe, pentru ca, în final, să se revină la starea de normalitate în acest domeniu, ca în perioada interbelică. Numele bizare de străzi şi bulevarde să fie înlocuite cu personalităţi meritorii şi evenimente istorice şi culturale româneşti, în locul celor (bizare) fără nici o semnificaţie. Colonel (r) prof. VASILE T. SUCIU preşedintele Asociaţiei Naţionale ___________ „CULTUL EROILOR” MUREŞ

Next