Cuvântul Liber, septembrie 2003 (Anul 15, nr. 171-191)

2003-09-02 / nr. 171

_L /_________,_______ #####Of£#. W----------------------------­„ROMÂNIfî CÜRfíTR" n faţa unor evidenţe, trebuie să recunoaştem că este oarecum reconfortant să-l vezi chiar pe ocupantul cu numărul unu al portofoliului Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, domnul ministru Ilie Sârbu, în tricoul pe care scria „România curată", participând la acţiunea prilejuită de eforturile pentru un pământ şi un aer mai curate. „Dă bine" - cum se spune - ca românii să-l vadă în acţiune tocmai pe un demnitar, atunci când e vorba să urmeze un exemplu, mai ales când - aşa cum s-a dovedit de vreo 14 ani încoace - se manifestă prea puţin entuziasm şi tragere de inimă de a participa la astfel de acţiuni. S-a dovedit, din nou, în conformitate cu o maximă latină, „cuvintele te învaţă, exemplele te pun în mişcare", că buna educaţie şi deprinderile ne însoţesc o viaţă întreagă, atât timp cât învăţăm, cât trăim. S-a mai confirmat o dată, dacă mai era nevoie, că „exemplul plecat de sus coboară spre toate clasele". Chiar dacă un astfel de gest face parte îndeobşte din cele de ima­gine, completând elementele care formează obişnuitul complex propagandistic, în situaţia de faţă prin televiziune, astfel de acţiuni sunt binevenite, mai ales în această perioadă a anului. Să ne amintim cum arată staţiunile Mamaia, Neptun, Eforie, Mangalia, Vama Veche, de pe malul Mării Negre, la sfârşit de sezon. Omul, rod al educaţiei pe care o primeşte, oglindire a binelui şi a răului moral, uită prea des că ce nu opreşte legea opreşte buna-cuviinţă. Prea des tirania abuzului, în văzul lumii, confirmă adevărul că buna-creştere, ca şi politeţea, este ca o monedă care îmbogăţeşte pe cel ce o cheltuieşte, nu pe cel ce o primeşte. Munţii de gunoaie, aspectul jalnic purtând urmele turiştilor veniţi la mare, lăsate în urmă prin locurile de odihnă şi agrement, sunt o dovadă clară a lacunelor educaţionale ale multora. Cum arată potecile, popasurile şi refugiile din munţii noştri, să nu mai vorbim! Venind mai aproape, spre meleagurile noastre, trebuie să privim şi spre „exemplele" de acasă. Cel care a avut vreodată curiozitatea să vadă, într-o dimineaţă de luni, cum arată zona de la Platoul Corneşti, cea din preajma Barajului sau liziera pădurii Păşunii, își pune mâinile în cap: resturi de lemne cu care s-a făcut focul pentru grătar, bidoane goale de bere „Bucegi", „Neumarkt", „Noroc", cutii metalice, pungi de plastic, hârtii, oase. O mizerie de nedescris! LAZĂR LĂDARIU (Continuare în pag. a 3-a)­­ I DICTATUL DE LA VIENA - O PAGINĂ CERNITĂ DIN ISTORIA POPORULUI ROMÂN în faţa unui numeros public, s-a desfăşurat la Reghin, în ziua de 29 august 2003, o reuşită manifestare ocazionată de împlinirea a 63 de ani de la odiosul Diktat de la Viena din 30 august 1940, un act condamnabil, abuziv al Germaniei fasciste şi Italiei, la cererea Ungariei horthyste, prin care Ardealul de Nord, cu o populaţie majoritar românească, glia străbună moştenită de la strămoşii noştri daci, a fost anexată Ungariei horthyste, care, în perioada de ocupaţie, a săvârşit numeroase atrocităţi împotriva populaţiei româneşti. Manifestarea a fost organizată de către PUNR Reghin şi subfiliala „Vatra Românească", fiind găzduită de către Biblioteca Municipală „Petru Maior". MARIN SARA (Continuare în pag. a 16-a) „Inscripţii nevinovate”? De la o vreme încoace se înmulţesc scrierile pe pereţi, scrijeliturile pe ziduri, mâzgălelile graffitti, manifestările porno. N-au scăpat de pornirile „artei" acestor grafomani nici măcar pereţii renumitului com­plex rupestru de la Basarabii A ridica din umeri a nepu­tinţă şi lehamite, —Iîn locul unei atitudini­­■?*prompte, şi a spune câte ceva despre„numele proştilor pe toate gardurile!" ar fi prea comod, prea simplu. Mai ales că pe la Tulgheş şi Lacul Roşu, pe la Gheorgheni, Sfântu Gheorghe şi Odorhei, pe la Târgu-Mureş, Luduş şi Cluj apar, de la o vreme încoace, inscripţionări care trebuie să dea serios de gândit autorităţilor române: „Transilvania-i pământ unguresc!", „Moarte Trianonului!", „Daţi înapoi ce aţi furat!" etc. Nu poţi rămâne indiferent la acele sloganuri recent apărute, de pildă, la Tulgheş şi Palanca (Bacău): „Dumnezeu v-a adus în Ungaria!", ,,Welcome to Hungary!", „Magyarország - Vám" (Ungaria - Vamă), „Aici e graniţa istorică a Ungariei!". Semn că nostalgia imperială îi bântuie încă pe unii! LAZĂR LĂDARIU SĂRBĂTOARE IDICEANĂ DE PROPORŢII Sâmbătă, Idicelul-Sat a fost din nou în sărbătoare. Aici, în vatra satului, a fost organizată, de către oameni inimoşi, cea de-a 6-a ediţie a unui festival aşezat sub semnul toleranţei şi al dragostei pentru folclor. „Festivalul naţional de jocuri şi obiceiuri populare" a avut din nou ambiţia de a strânge ansambluri şi solişti reprezentând mai multe etnii - română, maghiară, germană, romă, tătară şi sârbă, ultimele, din păcate, nereuşind, din varii motive, să apară în faţa FLORENTIN DEAC (Continuare în pag. a 8-a) Biblioteca tiîosteanî MUREŞ" TÎRGU-MUREŞ .____ In atenţia cetăţenilor români care călătoresc în străinătate! Conform legislaţiei în vigoare: „Trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, tentativa de trecere, precum şi şederea ilegală pe teritoriul acestuia constituie nfracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 2 ani şi suspendarea dreptului de folosire a p­­aşaportului pe o perioadă de 5 ani". Numărul total al cetăţenilor cărora li s-a suspendat dreptul de folosire a paşaportului pe o perioadă de până la 5 ani în luna iulie a fost de 1.700, din care 1.438 returnaţi din spaţiul Schengen, conform comunicatelor emise de M.A.I., prin Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi a Poliţiei de Frontieră. BĂTĂLIA PENTRU „HUNGARIA” - MONUMENTUL INTOLERANŢEI ŞI VRAJBEI MILENARE (IV) „Să fim atenţi mai ales la concesii, ia generozităţi, ia latura ior negativă. Să fim atenţi la aşa-numitele autonomii, ia laturile sau scopurile ior nocive. Ele pot fi mai mult decât necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar cuiul lui Pepelea din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat." David PRODAN, Memorii CRAII DE LA RĂSĂRIT Al RECONCILIERII Cine erau ei, Trei Crai de la Răsărit, care au intrat în siajul Ibolyiei­­„Rambo" sprijinind acţiunea pe lângă Radu­„Priam" Vasile? Erau „crai" autentici de Curte Veche, dar reşapaţi în „crai" de Curte Nouă! Oameni serioşi şi apreciaţi de gloată, care n-aveau nici un amestec, bineînţeles, în nenorocirile prin care trecea România: scurgerea incunabulelor, a operelor brâncuşiene şi a altor valori tezaurizate, în condiţiile desfiinţării legii şi instituţiilor Patrimoniului, spre mirificul Occident; traficul de copii sau cu terenuri ale Armatei şi influenţe în contractarea armamentelor şi noilor tehnici de luptă, după cum n-aveau nici o vină în răsturnarea mentalului colectiv cu susul în jos şi transformarea unor securişti trădători, gen Pacepa şi Răceanu în eroi „detectori"! Nu! Singura lor vină a fost aceea că n-au înţeles să se teamă de „danai chiar şi când fac daruri" şi, de bună credinţă, au trimis, în septembrie 1999, poetului şi istoricului mischiu un „Proiect de Hotărâre de Guvern" în care, Dr. MIRCEA DOGARU­ (Continuare în pag. a 3-a)

Next