Cuvântul Liber, noiembrie 2004 (Anul 16, nr. 216-236)

2004-11-02 / nr. 216

0 NEVOIA DE UNITATE (Urmare din pag.l) mare stabilitate dintre toate guvernele postde­­cembriste, printre argumente situându-se nu doar accederea în NATO şi pregătirea terenului pentru intrarea certă, la 1 ianuarie 2007, a României în Uniunea Europeană, ci şi o serie de reforme care îşi aşteaptă materializarea. Românul nu mai crede în promisiuni. El ştie - şi încă prea bine! - că între verbele împlinirii şi propunerile şi viitorul prezumtiv doar este o mare deosebire. Or, între „voi face" (un verb la viitor) şi „am făcut" (la trecut, dar sigur) este o distanţă de la cer la pământ! Acest sentiment, izvorât din nevoia acestei continuări a reformelor necesare, a for­mat şi argumentul principal care a determinat PUNR să sprijine, conform unui protocol politic de parteneriat, Uniunea Naţională PSD + PUR. Prezenţa subsemnatului pe lista Alianţei PSD + PUR nu este un rod al hazardului, nici al unor calcule sau interese meschine, ci al unor îndelungate dezbateri, cumpăniri şi chibzuite hotărâri ale Organizaţiei Teritoriale Mureş a PUNR, care nu a făcut altceva decât să se supună deciziilor Delegaţiei Permanente şi Biroului Per­manent Central ale partidului, de la Târgu-Mureş, din 9-10 august a.c., şi ale Consiliului Naţional, din 18 septembrie 2004, care, prin cele 22 de voturi pentru (11 împotrivă) şi, respectiv, opţiunea unanimă (doar patru abţineri), au decis, prin Protocolul de parteneriat politic, acest pas logic şi explicabil. Din moment ce, la nivel central, s-a hotărât să-l sprijinim pe domnul Adrian Năstase, la Preşedinţie, era o aberaţie ca în teritoriu să-ţi pui liste, adică să fii cu un picior în deal, iar cu altul în vale, să votezi împotriva propriului partid care are reprezentant pe lista amintită. Apoi, mai este dublul vot al membrilor Biroului Permanent al Organizaţiei Teritoriale Mureş a PUNR, care îşi explică hotărârea de a nu depune liste proprii (din 17 membri, au fost pentru 16, doar o singură abţinere!), întrucât, nefăcând pragul pentru intrarea în Parlament, ar contribui (ca și la alegerile parlamentare din anul 2000) ca voturile să meargă spre UDMR, în pericol anul acesta de a nu trece pragul, conform legii electorale. Ar fi o rușine ca, prin mâna peuneriştilor, să se contribuie la rotunjirea voturilor pentru un deputat UDMR! Noi nu vrem să mai dăm nici un vot, la redistribuiri, nici „radicalilor", nici „moderaţilor" din UDMR! Nici altor partide! în plus, a fost singura modalitate, într-un județ cu statut spe­cial, ca al nostru, cu probleme aparte, care îl deosebesc de Tulcea sau Botoşani, de pildă, până la luarea unei decizii definitive, să ţinem membrii PUNR uniţi, să nu se risipească, precum ouăle cucului în toate cuiburile, prin alte partide. Argumente sunt suficiente. Acum se simte, parcă, cea mai mare nevoie de unitate românească, de solidaritate şi reconciliere naţională, de hotărâri ferme pentru apărarea valorilor noastre reale. Cu aceste valori, România va intra în rândul statelor europene, ale lumii, acolo unde străluceşte steaua ei, acolo unde-i este, de mult, locul. Doare şi deranjează, în acelaşi timp, o afirmaţie a unui intelectual luat de val, care spunea, decepţionându-şi colegii de breaslă, că nu cu „Doina" lui Eminescu şi cu „Mioriţa" va intra România în Europa! Motiv pentru care am intervenit atunci, precizând că România creştină şi culturală este demult în Europa, că tocmai cu Eminescu, simbolul nostru naţional, şi cu perla creaţiei autorului anonim - poporul român - , care este „Mioriţa", care fac parte din şirul acestor valori naţionale cu care ne mândrim, pentru că sunt ale noastre şi ne reprezintă, în ciuda unor porniri, ale unor detractori, smuciţi de metehnele balcanice ale miticismului, ne aflăm noi acolo cu mult înaintea altora! întrebat, de către un reprezentant al Opoziţiei - pe care, cu tot regretul conţinut în afirmaţia care urmează, îl consider „vaca slabă" a tranziţiei - , dacă voi renunţa la ideile mele peuneriste, răspunsul a fost ferm: categoric, nu! Am jurat în faţa statuii­­­Crăişorului Munţilor" - Avram Iancu, comandant de oaste la 24 de ani în cetatea de cremene a Apusenilor, că aşa ceva nu se va întâmpla. Niciodată­ înainte de a fi membru al vreunui partid - o spunea înaintea mea un mare patriot care a plătit cu sângele şi cu viaţa lui pentru această afirmaţie sfidătoare! - eu sunt român! Naţionalismul meu asum­at face parte din educaţie, din buna-creştere dată de părinţii şi de dascălii mei, din formarea şi din condiţia mea intelectuală, de ziarist, de scriitor român. Alt drum, altă soluţie pentru mine nu există! Voi rămâne, oriunde m-aş afla, peunerist! Asta doream să v-o spun! Şi vă asigur că aşa va fi! Apoi, mai este nevoie de o precizare: doctrina mea naţional-democrată se împacă cel mai bine şi se completează cu cea social-democrată. Ca fiu de ţăran, care am trudit enorm de mult să înving toate greutăţile, toate piedicile şi obstacolele, toate răutăţile de multe ori, căruia nimic nu i-a picat din cer, care a scrâşnit de fiecare dată când s-a poticnit şi a continuat drumul în viaţă, care am reuşit numai prin propriile merite, care am urcat, treaptă cu treaptă, de la copilul deprins cu munca pământului, cu sapa, coasa, furca şi cu plugul, la cea de stu­dent al Filologiei clujene, de la cea de cadru universitar la calitatea de redactor-şef, de demnitar în legislaturile 1992-1996 şi 1996-2000, în Parlamentul României, încununat cu premii ale Asociaţiei Scriitorilor, precum şi cu acela de „Cel mai bun ziarist mureşean al anului 2003", nu pot fi altfel, între patriotism şi naţionalism aşez tot timpul un semn al necesarei egalităţi. Naţionalismul meu peunerist nu este cel trâmbiţat de unii „barzi" bucureşteni care habar nu au despre ce vorbesc, mai ales atunci când au mereu gura plină, despre ce se petrece prin Ardeal, despre ce se întâmplă la Târgu-Mureş, unde românii mereu trebuie să simtă în gât gheara neprietenului. A fi naţionalist, în accepţiunea termenului de dicţionar, înseamnă a-ţi iubi neamul, pământul strămoşesc, locul naşterii moşilor şi strămoşilor, vatra unde te-ai născut, acel „axis mundi" care mereu te cheamă înapoi, asemenea râurilor care se întorc la izvoare. Noi nu suntem mai naţionalişti decât americanii, ruşii, francezii, grecii, nemţii, polonezii, sârbii sau ungurii! Să fie clar. Sunt acceptul naţionalismului nostru ponderat, luminat - care a dat naştere şi Şcolii Ardelene - , tradiţional ardelenesc, întrebat care-i deosebirea între patriotism şi naţionalism, istoricul ardelean Alexandru Papiu Marian răspundea sec: „Naţionalist şi patriot, aici, în Transilvania, una şi aceeaşi este!". A-ţi iubi ţara, a fi naţionalist (cuvânt de care unii farisei fug ca dracul de tămâie!) şi patriot român nu înseamnă a fi împotriva cuiva. A-ţi apăra dreptul majoritar nu înseamnă îngustarea drepturilor altora, ci a privilegiilor, în primul rând! Alegându-mi deviza perieristă, la naşterea căreia am contribuit prin anii 1995 încă: „Muncă, cinste, legalitate, demnitate naţională, credinţă în Dumnezeu!", cred că îndeplinesc un deziderat al înainte­­mergătorilor strămoşi, luptând - aşa cum o fac, din 1990 încoace, în paginile „Cuvântului liber", pe care îl conduc, în calitate de redactor-şef, încă de la apariţia lui -, pentru unitate statală, pentru siguranţă şi demnitate naţională. Azi, când, iată, se croiesc enclave autonome pe criterii etnice, sub chipul „Ţinutului Secuiesc", al Consiliului Naţional al­ Maghiarilor din Transilvania, al Uniunii Civice Maghiare, în inimă de ţară, adevărată cuţite înfipte în spatele României, este mare nevoie, mai mult ca oricând, de unitatea românilor mureşeni. Cu gândul acesta, al unor precizări necesare, m-am adresat Dumnea­voastră, dragi români mureşeni şi cititori ai „Cuvântului liber", chemându-vă să ne iubim ţara, aşa necăjită şi tristă, uneori, cum este ea, întrucât tot noi, nu străinii, trebuie s-o înălţăm, să ne păstrăm limba sfântă, „a vechilor cazanii", şi credinţa în bunul Dumnezeu, încheind, aşa cum o fac de atâţia ani, cu versurile poetului „suflet în sufletul neamului", cel care ne-a cân­tat nouă, ardelenilor, „bucuria şi­ amarul": „O lege-avem străbună, / Prin veacuri de furtună / Ea n-a putut s-apună, / Strivită de păgâni, / Ne-a fost Cel Sfânt tărie, / Şi-n veci o să ne fie, / Sus inima, români!". Dumnezeu să ne dea gândul cel bun şi să ne ajute! Să fie într-un ceas bun! CUVÂNTUL MARȚI, 2 NOIEMBRIE 2004 „Natural" sau „bio" nu înseamnă şi ecologic! (Urmare din pag.1) avem laboratoare care să poată efectua astfel de analize", susţine directorul laboratorului Larex. Cum la noi se cultivă soiuri de porumb, cartof şi soia, este de aşteptat ca în comerţ să existe şi alimente obţinute din aceste plante. „Au fost cercetători care au susţinut că introduse în alimentaţie, s-ar putea petrece un schimb de ADN de la organismele modificate ge­netic la om. Nimeni nu a putut demonstra aşa ceva. Totuşi, atâta timp cât nu există o tradiţie îndelungată în consumul acestora, pentru a observa eventualele efecte în timp, se merge pe principiul precauţiei, prima condiţie fiind avertizarea consumatorului. Şi cercetările trebuie atent urmărite, pentru că, spre exemplu, americanii au vrut să introducă în soia o proteină din aluna americană, ca­re ulterior s-a dovedit că producea alergii puternice". Că proliferarea organismelor modificate genetic este chiar imposibil de controlat, o dovedeşte situaţia înregistrată în Suedia, în cadrul unei ample anchete, care a vizat această piaţă, s-a descoperit cu stupoare că soia modificată genetic era folosită în produsele naturiste fără a-i semnala în nici un fel prezenţa. Statisticile oficiale sunt incapabile să prezinte nivelul real al cazurilor de îmbolnăviri cauzate de hrană. O statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că, de exemplu în 1995, chiar şi în ţările dezvoltate, maximum zece la sută din cazurile de îmbolnăviri cauzate de alimente sunt raportate. „Varietatea şi gama bolilor transmise prin hrană sunt aşa de mari, încât nici o ţară nu este în măsură să prezinte date clare referitoare la incidenţa lor. Programele de supraveghere, acolo unde acestea există, în cea mai mare parte colectează informaţii, dar datele pe care le pot furniza sunt limitate. De aceea, este imposibil să avem o estimare globală a dimensiunilor reale ale acestei probleme", spunea doctor Gheorghe Onţanu. O altă cauză a lipsei de informaţii globale o reprezintă şi faptul că uneori boala se manifestă clinic după o perioadă mai lungă de expunere, ca în cazul cancerului. CE ESTE MDM-UL? Pasta dezosată mecanic (MDM) este obţinută în utilaje speciale la presiuni mari. Cel mai des folosit este MDM-ul de pasăre. în acest proces orice bucată de carne de pe oase este desprinsă și tocată alături de zgârciuri. De obicei, în aceste utilaje se introduc aripile, ghearele, spatele, gâtul. MDM-ul este totuși carne, dar o carne de slabă calitate, valoarea proteică fiind redusă. Totodată, cum Salmonella se dezvoltă la suprafața stratului de carne, această pastă prezintă riscuri mult mai mari de contaminare. Greva din administraţia publică îi ţine în birouri pe angajaţii Primăriei Sighişoara Deşi au fost prezenţi la serviciu, angajaţii Primăriei Sighişoara, fie ei funcţionari publici, fie angaţi cu contract individual de muncă, nu au deservit publicul. Doar la biroul Stării Civile s-au operat certificate şi la caseria din centrul oraşului s-au încasat bani de la contribuabili.­ Luni, 1 noiembrie, la primele ore ale dimineţii beneficiarii ajutoarelor sociale s-au prezentat la sediul Primăriei pentru a-şi încasa banii....ei şi-au manifestat verbal nemulţumirea când şi-au dat seama că se vor întoarce acasă fără bani,într-un târziu reprezentantul Partidei Romilor a sosit la faţa locului calmând spiritele după cum a declarat domnul Codreanu Căpăţână, liderul sindicatului din Primăria Sighişoara. Aceste persoane vor primi ajutorul social însă dacă l-ar fi primit la 1 noiembrie greva nu ar mai fi avut nici un rost, decizia ca biroul Stării Civile şi caseria din centrul oraşului să funcţioneze pe perioada grevei a fost luată pe plan local, a mai precizat dl Căpăţână, tocmai pentru ca acţiunea de protest să nu afecteze în aşa mare măsură pe sighișoreni. ELENA SIMONA DUCOCI

Next