Cuvântul Liber, martie 2005 (Anul 17, nr. 41-63)

2005-03-01 / nr. 41

Invitaţie la „Fascinaţia copilăriei” Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Gimnaziul de Stat „Tudor Vladimirescu" din Târgu-Mureş vă invită astăzi, 1 martie a.c., cu începere de la ora 14, la un concurs inedit de recitări, sub generosul generic „Fascinaţia copilăriei". Locul de desfăşurare a întregii manifestări a fost inspirat ales de organizatori, deoarece se aşteaptă o afluenţă sporită de public doritor şi iubitor de creaţia şi talentele unor prichindei de la şcolile şi gimnaziile din tot judeţul­ Restaurantul Diamant din cartierul Tudor. Ce mai cuprinde programul pregătit pentru astăzi, alături de versuri „de sezon"? Cântece, reprize de dans modern, gimnastică ritmică, dans de societate, dar şi popular, toate în ideea unui tot unitar care să satisfacă toate gusturile şi aşteptările publicului participant. Aşadar, astăzi, pentru câteva ceasuri, merită să vă lăsaţi fascinaţi de.......Fascinaţia copilăriei" şi să vă bucuraţi sufletele cu nostalgiile ce nu vor întârzia să vă împresoare! DAN TRIFU NIMIC N­l Mfil ESTE INTfiMPLfiTOR! (Urmare din pag. 1) atât înainte, cât şi după ce a avut loc, profitând de publicitate, ca latură subiectivă a infracţiunii. Este cât se poate de limpede că Wass Albert a fost condamnat, în contumacie, la pedeapsa cu moartea, pentru crime de război. Groful de Ţaga, Wass Albert, a fost condamnat la moarte, în România, şi la temniţă pe viaţă, în Ungaria, sentinţă confirmată şi de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război, pentru instigare la uciderea unor români şi evrei din Sucutard şi Mureşenii de Câmpie, în septembrie 1940, după ocuparea nordului Ardealului în urma Diktatului de la Viena, de către horthyştii fascişti. Atunci s-a văzut cât se poate de clar „una din înfăţişările comportamentului ungar pe teritoriul Ardealului de Nord, faţă de români şi evrei". El şi tatăl lui, Andrei Wass, s-au salvat de glonţul plutonului de execuţie, ştergând putina (fuga este ruşinoasă, dar e sănătoasă!) şi luând, împreună cu trupele horthysto-germane, în retragere, drumul Ungariei, Germaniei şi, apoi, al Statelor Unite. Pentru a nu da seamă pentru faptele lor! „Statul ungar - spunea prof. univ. dr. Raoul Şorban, «Drept între Popoare» - i-a primit cu braţele deschise (...), nu i-a extrădat niciodată, solidarizându-se, astfel, cu aceste crime." (n.a. - Vasvary Zoltan, principalul autor al crimelor de la Ip, de exemplul). După un exil de peste 40 de ani în Europa şi în SUA, după o literatură care nu reuşeşte „să se subordoneze adevărului" prin temele pseudo-literare, care urmăresc să îndepărteze atenţia de la modul real în care au fost săvârşite asasinatele, „graţie fanteziei libere" şi „funcţiei de falsificare", după refuzul Ungariei de a-i acorda cetăţenia, se sinucide, în Florida, la 90 de ani, cu arma de vânătoare. Ciudat lucru, romanul „Lângă Scaunul Domnului" a apărut în limba română, cu sprijinul Ministerului Culturii din România (ministru Ion Caramitru­) şi al Fundaţiei Cărţii Maghiare din Ungaria. Aşa sunt încurajaţi cei care se situează printre criminalii nazisto-maghiari din Transilvania! Cu toată condamnarea lui la moarte, criminal de război fiind, în ciuda faptului că Wass Albert a ordonat şi săvârşirea unei represiuni colective din motive an­tiromâneşti asupra populaţiei civile, domnului deputat Adrian Moisoiu, precum şi conducerii Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor", Procurorul General al României, precum şi Ion Mariţa, procuror la Secţia de urmărire penală şi criminalistică, le răspund, negru pe alb, că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de parlamentarii UDMR - printre care şi foştii deputaţi Vekov Karoly şi Grigore Makkai - şi ceilalţi parti­cipanţi, deoarece din hotărârea Tribunalului Poporului din Cluj rezultă că Wass Albert „nu a fost condamnat pentru infracţiuni contra păcii şi a omenirii şi nici pentru crime de război". Din păcate, acest fel de interpretare ambiguă şi şmecherească le-a dat nas şi curaj, însufleţindu-i pe unii udemerişti şi UCM-işti să ceară redeschiderea dosarului lui Wass Albert. O desconsiderare sfidătoare, o persiflare a bunului-simţ, dublate de nemernicie, s-au transformat într-o „operă colectivă" udemeristă. încurajaţi, iredentiştii dau cu tifla pe faţă oamenilor legii şi Hotărârii nr. 1, din 13 martie 1946 a unui Tribu­nal al Poporului. Să mai amintim că tot un Tribunal al Poporului l-a condamnat la moarte pe Mareşalul Ion Antonescu?! Iar ei sunt iresponsabil sprijiniţi în acest joc de-a „alba-neagra", după un fel de mişcare cu „magia simpatică". Aşa se face foarte uşor din alb negru şi din negru alb, dovedindu-se încă o dată, dacă mai era cazul, că Ionel I.C. Brătianu avea mo­tive temeinice să afirme că „Minciuna-i o forţă, când e cultivată cu perseverenţă." Să te mai miri că azi, în Ardealul suferinţelor noastre, Asociaţia Tinerilor Maghiari, cu o aroganţă şi o obstinaţie prostească şi ofensatoare, a lansat, la Cluj-Napoca şi la Târgu-Mureş, cartea „Dreptatea lui Wass Albert", printre autori situându-se şi Raffay Ernő­? Să mai uimească, cumva, pe cineva că, tocmai într-o perioadă a cultului personalităţii şi a tendinţelor de reabilitare a criminalului de război, groful de Taga - Wass Albert, era pus în circulaţie „folclorul" despre fiul acestuia, Huba, „posibil viitor şef al forţelor NATO din Europa de Est"? Atunci, după ce urna cu cenuşă i-a fost adusă şi înmormântată, pe ascuns, în parcul castelului de la Brâncoveneşti, i-au fost ridicate busturi în curţile bisericilor reformată şi, respectiv, romano-catolică din Lunca Mureşului şi Reghin (înlăturate în urma sesizării Ministerului Culturii şi Cultelor şi a intervenţiei Procuraturii Mureş), i-au fost tipărite (şi traduse!) cărţile la Editura „Mentor", unde copatron este tocmai liderul LTDMR - Marko Bela (vicepremierul României!), uitând că (cităm dintr-o scrisoare pe care o vom publica în curând!) „Prea se repetă istoria! Ne-am dus în Est cu nemţii, având în spate un Wass în uniformă germană (în aprilie 1944 ni-l băgau pe gât ca ofiţer de legătură în Comisia hitleristă din Braşov), care ne-a măcelărit femeile şi copiii. Astăzi ne pregătim să mergem în Răsărit, dar cu americanii, lăsând de o parte un alt Wass, în uniformă americană"? Prea se uită atât de repede că, „pentru români şi evrei, numele lui Wass este sinonim cu zvastica şi crucile cu săgeţii", în masacrele de la Mureşenii de Câmpie şi Sucutard, comandate de Wass Albert, au fost ucise, alături de români, şi două tinere evreice nevinovate! Să nu ne mai mire faptul că, după rularea filmului­ documentar „Trianon" prin oraşe din Ardeal şi după prezentarea cărţii „Dreptatea lui Wass Albert", încercare clară, făţişă, de reabilitare a lui, participând la o adunare a reprezentanţilor Consiliului Naţional Secuiesc din Scaunul Gheorgheni, un „scăunaş" afirma următoarea enormitate: „După Tratatul de la Trianon, Ungaria a trăit un adevărat holocaust", iar guvernul ţării vecine, „dominat de evrei", ar fi de vină pentru eşecul referendumului privind acordarea dublei cetăţenii maghiarilor de peste graniţă"? Luat la bani mărunţi, de către ziariştii uluiţi şi ei de porumbelul care i-a scăpat din gură (o afirmaţie pentru care ar trebui să se sesizeze, din oficiu şi cât mai repede, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării!), Molnár József, UCM-istul din Sângeorgiu de Pădure, a replicat: „Nu-mi retrag nici un cuvânt. Ceea ce o dată am spus este bun spus (n.a. - ba-i rău spus, bre Molnár Józsefi). Nu obişnuiesc să-mi retrag afirmaţiile!". Intenţionat am lăsat la urmă celălalt motiv pentru care v-am adus sub privire aceste rânduri. „Cererea pentru promovarea recursului în anulare şi pentru redeschiderea dosarului lui Wass Albert (n.a. - avocat ad-hoc al apărării fiind senatorul György Frunda!) a fost respinsă de Parchetul General"... „Parchetul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-a informat pe fostul deputat UDMR de Cluj, Vekov Karoly, că a fost respinsă cererea sa de promovare a recursului în anulare, în dosarul lui Wass Albert, declarat criminal de război şi condamnat la moarte de un tribunal popular, în martie 1946". Citatul aparţine Călinei Berceanu şi a apărut în ziarul „Adevărul" din 8 februarie 2005. Deci, cât se poate de clar: criminalul rămâne criminal de război! El nu a fost, cum se susţine, reabilitat! Aşadar, acuzaţia şi condamnarea pentru crime de război nu au fost prescrise! Furios, Vekov Karoly ameninţă, în stilul propriu, arhicunoscut, că va ataca decizia, că va ajunge chiar până la CEDO, deoarece de vină ar fi fost procurorul general al României, iar sentinţa nu ar fi fost „justificată". Aşa se întâmplă când, în ziua de azi, toţi troagării mari sau mici au ajuns să ne judece prin România şi să interpreteze istoria! Atâta timp cât un film antiromânesc rulează prin Ardeal, răspândind idei revizioniste şi revanşarde, con­form cărora, printr-o privire unilaterală, ei, ungurii, sunt „perdanţi şi eroi", iar noi, românii, nişte „beneficiari", cât anumite centre de spionaj ale Budapestei ar dori să prolifereze în România de azi, cât în Guvernul Tăriceanu este o inflaţie de udemerişti, cât istorici şi regizori, precum Raffay Ernő şi Koltay Gabor, inversează evenimentele de la 1848-1849 şi pagina istoriei, dând-o la întors şi rescriind-o după bunul plac, considerând că singura cale ar fi, prin Transilvania, revizuirea şi autonomia Ţinutului Secuiesc, cât un crimi­nal de război este urcat în slăvi, organizându-se lecturi­­maraton şi lansări de cărţi, prin încălcarea grosolană a Ordonanţei 31/2002, la ce să te mai aştepţi? Diversiunile şi încercarea de transpunere în prezentul ţării noastre, întru legitimarea sa pentru trecut şi viitor, a unui „fenomen Wass" şi a proslăvirii altora, vinovaţi pentru asasinatele săvârşite în anul 1940 împotriva românilor şi a evreilor, se ţin lanţ. Azi, nimic nu mai este întâmplător! CUVÂNTUL MARȚI, 1 MARTIE 2005 TRIANONUL - Obsesia antieuropeană a revanşarzilor unguri (Urmare din pag. 1) culturale, ca evident program revizionist, ele solicitând deschis anularea Tratatului de la Trianon. Câteva dintre cele mai virulente organizaţii de acest gen sunt: Uniunea Mondială a Ungurilor (printre altele, în 1996, în contextul sărbătoririi „Millecentenariumului", UMU a lansat manifestul provocator intitulat 12 axiome ale autodeter­minării maghiarilor din Bazinul Car­patic, document ce incita la sepa­ratism pe maghiarii din România, Serbia, Slovacia); Fundaţia „Illyés Gyula"; Gruparea „Hungarian Lobby"; Fundaţia „Pro-Transilvania"; Societatea „Trianon"; Mişcarea de Tineret „Cele 64 de comitate" şi Fundaţia „Orban Balazs". Dintre numeroasele acţiuni revanşard-revizioniste, a­neromâ­neşti, puse la cale de aceste orga­nizaţii, amintim doar câteva: mani­festaţia organizată la Budapesta, în Piaţa Szent-Istvan, de c­ătre Socie­tatea „Trianon", în 1998, cu ocazia Zilei Naţionale a României; mate­rialele postate pe Internet de către Gruparea „Hungarian Lobby", în anul 2000, la împlinirea a 80 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon (intitulate învăţă­mintele unei tragedii vechi de 80 de ani, autor Liptak Bela, liderul aso­ciaţiei, şi jumătate din Ungaria lipseşte, autor Toth Kalman, membru marcant al „Hungarian Lobby", ambele documente cereau „anu­larea Tratatului de la Trianon "­...). Mişcarea de Tineret „Cele 64 de Co­mitate ale Ungariei Mari" organi­zează anual, începând din 4 iunie 2001 („ziua Trianonului"), adunări, unde participanţii sunt invitaţi „să se ridice la luptă în vederea refa­cerii unităţii statale în graniţele fireşti ale Ungariei Mari"­... susţi­­nându-se „necesitatea" modificării graniţelor stabilite prin Tratatele de Pace de la Trianon şi Paris pentru „asigurarea unei stări de echilibru în Bazinul Carpatic!"... Tot Mişcarea de Tineret „Cele 64 de Comitate" a dat publicităţii o serie de pretinse studii cu profund caracter revi­zionist, antiromânesc, de exemplu: Un nou mileniu. Un nou tratat de pace. Studiu cu privire la revi­zuirea Tratatului de Pace de la Trianon în secolul XXI; Republica Ardeal și crearea regiunii auto­nome maghiare în Ardeal; Proiect pentru revizuirea Tratatului de Pace de la Trianon etc. Dintre alte acţiuni revanşard­­revizioniste, amintim: dezvelirea monumentului „Ungariei Mari" din localitatea Nagykanizsa (au­gust 2001); lansarea CD-urilor conţinând cântece revizioniste „actualizate"; tipărirea de hărţi în care Transilvania apare separată de România; filmul Ocupare de patrie prin intermediul religiei, realizat în 2001 de Csaky Zoltán şi Marassy Geza, reporteri la DUNA TV, documentar provocator, plin de falsuri, unde se vorbeşte de „expansiunea Bisericii Ortodoxe în Transilvania", de „români­zarea" judeţelor Covasna, Harghita şi, parţial, Mureş, de „opresarea"maghiarilor din res­pectiva zonă, prin prezenta Bise­rici Ortodoxe Românei... în acelaşi timp, nenumărate lucrări revizioniste, semnate de Raffay Ernő, Galantay József ş.a. abordează de pe poziţii pseudo­­ştiinţifice Tratatul de Pace de la triarion, prezentat în mod dena­turat, prin falsificarea grosolană a realităţilor istorice. De asemenea, nu pot fi trecute cu vederea nici diferite mani­festări extremiste, provocatoare, petrecute chiar pe teritoriul României, cum ar fi, în special: inscripţiile revizioniste de pe şoseaua Lacu Roşu - Gheorgheni; profanarea zidurilor mănăstirii Izvorul Mureşului şi a monu­mentului de la Palanca, ridicat în memoria eroului Emil Rebreanu; agresiunea comisă de şovini maghiari asupra unor români aflaţi la Tabăra Naţională de Artă de la Valea Uzului, ameninţările proferate de extremişti maghiari din Miercurea-Ciuc la adresa unor români participanţi la Uni­versitatea de Vară de la Izvorul Mureşului etc­. DIN VREMEA CÂND ÎN ŞCOLILE TRANSILVANIEI NU SE VORBEA ROMÂNEŞTE (X) Reducerea dramatică a numărului de învăţători români din satele şi oraşele Transilvaniei (prin metodele ilegale pe care le-am prezentat în articolele anterioare) a mers mână în mână cu desfiinţarea de şcoli româneşti sau cu maghiarizarea celor care şi-au mai deschis porţile în toamna anului 1940. Cifrele statistice care urmează pot să pară seci, dar ele sunt foarte grăitoare cât priveşte politica şcolară de deznaţionalizare practicată de autorităţile horthyste: „în anul şcolar 1940/1941, în patru dintre cele mai mari judeţe din nordul Transilvaniei: Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş, au funcţionat aproximativ 251 şcoli primare româneşti, dar în mare parte cu învăţători maghiari, în judeţele Ciuc, Mureş, Solnoc-Dăbâca şi Bistriţa-Năsăud au funcţionat foarte puţine şcoli primare româneşti, şi chiar acestea - cu excepţia, într-o oarecare măsură, a celor din judeţul Bistriţa-Năsăud - în majoritate cu învăţători maghiari. (...) în judeţul Mureş, în comuna Topliţa existau 800 de elevi români şi nici un învăţător român, în comunele Stânceni, Răstoliţa, Deda-Bistra, nici un învăţător român. Deda: 300 elevi români, nici un învăţător român,în schimb, în aceeaşi comună, la 5 elevi maghiari, 4 învăţători maghiari. Petriş: 70 de elevi români, un singur învăţător, şi acela maghiar. Morăreni: 120 elevi români, un singur învăţător, maghiar. Ibăneşti: 600 copii de vârstă şcolară români, 9 învăţători, dintre care 6 maghiari. Hodac: cca 500 elevi români 3 învăţători maghiari, 3 români. Hudac: 50 elevi români, un singur învăţător, maghiar. Tirimia: 145 elevi români, numai şcoală de limba maghiară. Ungheni: 150 elevi, numai şcoală de limba maghiară. Sântana de Mureş: 140 de elevi români, numai şcoală de limba maghiară etc." SURSA: „Voinţa Transilvaniei" din 1 octombrie 1944, apud xxx Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul Transilvaniei - septembrie 1940- octombrie 1944, Editura Politică, București, 1985, p. 242-243. _______________________________Prof. drd. ALEXANDRU CIUBÎCĂ

Next