Cuvântul Liber, mai 2005 (Anul 17, nr. 86-105)

2005-05-04 / nr. 86

0 SĂRBĂTORI, SUB ROUĂ IUBIRII APROAPELUI (Urmare din pag.1) în cei care ar trebui să respecte priorităţile societăţii nu se poate pune nici o bază, în fiecare primăvară sunt inundaţii, în fiecare an există sinistraţi, cad diguri, sunt poluate mediul, apele, ard pădurile, sunt troienite localităţi. Ion, János, Johann - muritorul de rând - rămân în grija şi la mila Domnului. Pe „domnii" din toate guvernele care s-au succedat în deceniul şi jumătate al noii democraţii capitaliste, care ar trebui să ţină minte măcar propriile promisiuni din campania electorală, să aloce fonduri şi pentru amărâţi, nu numai pentru a-şi umfla salariile cu o nesimţire strigătoare la cer, pe aceşti îmbuibaţi aroganţi, care ar trebui obligaţi să-şi justifice „poziţia”, îi potopeşte, sistematic, amnezia. Până acum, soldatul român era cel care sărea la necaz, utilajele Armatei erau salvatoare în războiul cu natura dezlănţuită: bărci, poduri de pontoane, braţe puternice, condiţie fizică... Unde sunt? Au fost şi acum câteva, „de sămânţă", câte au mai scăpat, pe ici, pe colo, în urma „reformei" (ca să nu-i spunem decimare) Armatei, cerută de NATO şi UE, de către unii care abia aşteaptă să mai pupe niscaiva dosuri simandicoase, căci, oricum, cu atât o să rămânem. Cât de mult le pasă de noi şi, mai ales, cât le.....miroase" tot ce este românesc ne dovedesc zilnic, amplu mediatizat pe toate canalele de ştiri internaţionale. Aşa că, vorba poetului, ... „nădejdea e numai la noi"! Şi, slavă Domnului, oamenii adevăraţi s-au dovedit mai numeroşi decât jigodiile care ar merita, măcar o dată!, amputarea publică a mâinii drepte (ca la chinezi!), fiindcă în reîntoarcerea lui Ţepeş-Vodă am renunţat să mai credem! Glasul iubirii Aproapelui a unit inimile şi a încărcat braţele miilor de oameni din toate colţurile ţării. Şi, ca de obicei, nu cei cu dare de mână au fost majoritari. Nu mecenaţii cluburilor de fotbal ori ai şuşelor cu obscenităţi „culturale", ci tot necăjiţii, tot sărăcuţii, pensionari, copii, oameni cu venituri modeste. Căci „sătulul nu crede flămândul" şi, apoi, „numai în lacuri cu­ noroi în fund cresc nuferi''... Dumnezeu e sus şi ne vede pe fiecare. în toată această disperare, în tot acest dezastru, am avut totuşi convingerea că Pătimirea Domnului n-a fost în van, că lumina, chiar dacă pâlpâie, nu s-a stins. Şi mi-a fost drag acest popor al meu, atât de hulit acum de unii, căci l-am regăsit,­­ l-am recunoscut şi m-am mândrit cu el.______________________________ „ZIUA MONDIALĂ A LIBERTĂȚII PRESEI" (Urmare din pag.l) în această zi, încă de sărbătoare creştină, ne exprimăm încă o dată solidaritatea cu cei care acum suferă pentru faptul că au încercat să îşi facă meseria­­ aceea de a informa opinia publică. în acest sens, gândurile noastre se îndreaptă, în primul rând, spre cei trei ziarişti români răpiţi în Irak. Prefectul judeţului Mureş doreşte ca libertatea de exprimare să fie un program asumat al instituţiei pe care o conduce. Oricine are ceva de spus este şi va fi ascultat de către Instituţia Prefectului judeţului Mureş. Libertatea de exprimare înseamnă nu numai să vorbeşti, ci să fii şi ascultat, în principal de instituţiile statului. Cu ocazia „Zilei Mondiale a Libertăţii Presei", prefectul judeţului Mureş urează mult succes în activitate tuturor jurnaliştilor mureşeni şi îi asigură de întregul său sprijin în demersurile pe care aceştia le depun pentru a afla adevărul şi pentru a informa corect şi obiectiv opinia publică mureşeană. PAEŞTE ÎNLĂCRIMAT (Urmare din pag.l) calea milostivă a dreptei credinţe să-i însoţească, să le aducă alinare, o dată cu mila lui Iisus şi cu îngerii păzitori, pe drumul ieşirii din captivitate! La Foeni, Peciu Nou, Grăniceri, Johanisfeld (Ionel), Otelec, Gătaia, Giulvăz, Crai Nou, în alte localităţi de prin vestul României, pe unde inundaţiile devastatoare au măturat totul în cale, oamenii crunt loviţi de furia naturii ca un bivol nectru, cei care au participat la aprinderea Sfintei flăcări acolo, la „învierea dintre ape", au aşezat chipul Mântuitorului alături de renaşterea speranţelor lor. Cei cu agoniseala de o viaţă pustiită de viitura bezmetică a apelor, după marile încercări la care au fost puşi, se văd nevoiţi să-şi clădească o nouă existenţă pe noi temelii susţinute de lumina învierii, l-am văzut la chemarea „Veniţi să luaţi lumină!", cu câte o lacrimă rostogolită pe obrazul ars de nesomn. Lumină au luat, în jalea şi în supărarea lor, dar nu au case unde s-o mai ducă. Copleşiţi de potopul de suferinţă, cu speranţa în suflete, în sat străin aflându-se, năpăstuiţii rămaşi acum fără un acoperiş deasupra capului, apăsaţi de atâtea tristeţi, se văd nevoiţi s-o ia de la capăt. De la zero­ în poienile luminate ale credinţei, locul caselor năruite sub potopul devastator va fi luat de licăririle speranţei, ale dăinuirii con­tinue şi încrederii printr-un alt început. O familie din Moldova şi-a plâns, tot de Paşti, fiul căzut pe meleaguri străine, adus acasă, la tecuci, în sicriu metalic înfăşurat în Tricolor, pentru a fi redat pământului în acordurile marşului funebru, întors acasă, pentru a fi încredinţat ţărânei care l-a dat vieţii şi lumii, sublocotenentul post-mortem Narcis Sonei, decorat cu „Virtutea Militară" în grad de Cavaler cu însemne de război, a murit acolo, departe, în Afganistanul frământat de nesiguranţă şi de atâtea pericole. într-un fel, şi ei, toţi, şi-au dus crucea pe o Golgotă a lor. Din fericire pentru acest neam născut creştin, atât de mult încercat în dura lui existenţă, Săptămâna Mare şi cea Luminată continuă să confirme că suferinţa îi adună pe români în acel unanim şi nobil gând,în acel înălţător gest al solidarităţii umane, care dau tărie şi durabilitate unei naţii, pentru a fi uitat Pastele înlăcrimat al anului 2005. ____________­_______________________________________________________/ CUVÂNTUL MIERCURI, 4 MAI 2005 LUMINĂ DIN LUMINA ÎNVIERII (Urmare din pag.1) Sfântul lăcaş împodobit de sărbătoare a întâmpinat, deopotrivă, cu dragoste, pe toţi credincioşii, pentru a turna în sufletul fiecăruia un strop de bucurie. Dangătul prelung de clopot a făcut ca toţi cei prezenţi în acest lăcaş cu rezonanţă istorică, pe unde, în urmă cu aproape 140 de ani, paşii îl purtau pe Mihai Eminescu în drumul său spre Mica Romă (Blaj), să trăiască cu emoţii evenimentul de la cumpăna nopţii. După ce preotul paroh Valentin Berbecari-a îndemnat pe credincioşi cu „Veniţi de luaţi lumină!", bucuria se putea citi pe faţa fiecăruia, pentru că şi de această dată au întâmpinat cu evlavie minunea pe care din tot sufletul preotul a rostit-o: „Hristos a înviat!", iar într-un glas şi din tot adâncul sufletului credincioşii au răspuns „Adevărat a înviat!". La frumuseţea evenimentului pe care credincioşii l-au întâmpinat în această noapte luminată a contribuit, cu vocea inconfundabilă, domnul Teodor Togorean, cântăreţ bisericesc, şi corul femeiesc al bisericii, condus de doamna Monica Lăcătuşu, care au adus un plus de frumuseţe la desăvârşirea slujbei marii sărbători creştineşti. Mulţumiri se cuvin familiei Olivia şi Aurel Oltean, pentru gestul creştin de a împărţi, în acest an, tradiţionalul paşte, în răsunetul Imnului triumfal creştin „Hristos a înviat din morţi,/ Cu moarte pre moarte călcând / Şi celor din morminte / Viaţă dăruindu-le!", slujba de la acest Praznic al preznicelor s-a încheiat, părintele dorind tuturor „Sărbători fericite!". _____________________________________________________ RELIGIA ÎN EDUCAŢIA PREŞCOLARILOR (SĂRBĂTOAREA PASCALĂ) „Aşa cum soarele încălzeşte pământul şi dă viaţă fiinţelor, aşa cum aerul şi apa hrănesc clipă de clipă tot ce creşte pe pământ - aşa lumina lui Dumnezeu ne dă viaţă interioară, fără de care n-am putea exista." în cunoaşterea lumii lui Dumnezeu, un rol important l-a avut şi îl are Biserica. Prin Biserică s-a păstrat de-a lungul veacurilor identitatea naţională, s-a dezvoltat cultura, arta, limba română. Bi­serica a fost pentru poporul român un adevărat centru de menţinere şi de continuitate spirituală. Pentru a avea trăinicie, educaţia religioasă se începe în familie şi în grădiniţă, unde îi învăţăm pe copii să-L iubească pe Dumnezeu şi să se roage Lui. în acest sens, datoria noastră, a educatoarelor, este de a urma îndemnul: „Ascultaţi poveţele sacre a­le creştinismului şi fiţi învăţăceii lui credincioşi, pentru că nu ştim unde se desparte religia de cultură, nici cultura de religie!” (Ilarion Felea). Ştiind că activitatea din gră­diniţă lasă urme durabile în sufletul copiilor, dată fiind afectivitatea pronunţată, este important să coordonăm interesele acestora spre morala creştină-„tezaurul de viaţă, izvorul nesecat de orientare în pedagogie, care oferă idealul superior de om"(Foester). Mijloacele cele mai eficiente V____________________________ pentru a transmite copiilor această morală creştină sunt povestirile şi cântecele religioase, precum şi rugăciunile. Rugăciunea îi ajută pe copii să fie mai veseli şi să co­munice cu Dumnezeu, care îi ajută în tot ceea ce fac, le dă putere şi sănătate, iar povestirile religioase, prin pildele lor, îi ajută să înţeleagă şi să-şi însuşească mai uşor învăţă­mintele şi poruncile Domnului, în preajma sărbătorilor creştine, activităţile noastre religioase sunt mai intense. Astfel, dacă la Crăciun copiii au învăţat că prin Naşterea Domnului a început mântuirea oamenilor, de Paşte copiii află că Iisus desăvârşeşte mântuirea aces­tora, redându-le viaţa veşnică. După spusele oamenilor de pretu­tindeni, Paştele este cea mai mare, mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste ani, pentru că în această zi „Hristos a înviat din morţi/ Cu moartea pre moarte călcând/ Şi celor din mor­minte/ Viaţă dăruindu-i ei". învierea Domnului adună pe toţi oamenii într-o unitate,într-un discer­nământ moral, propovăduieşte pacea şi pe toată lumea, bine­cuvântează îmbelşugarea roadelor pământului şi mângâie pe cei necăjiţi şi întristaţi, care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Cu toţii am aşteptat această sărbătoare cu bucurie şi am căutat ca locuinţele noastre să fie mai cu­rate şi cu toate pregătirile făcute în cea mai bună rânduială. De aceea, la noi în grădiniţă, în Săptămâna Patimilor, fiecare a avut partea sa de ocupaţie şi griji, fiecare a căutat să nu rămână în urma altora, iar Sfintele Paşte să nu-l surprindă ca un neam între oameni. Fiecare copil a avut o sarcină precisă: să facă ordine în locurile de joacă, să împodobească sala de grupă în straie de sărbătoare, să pre­gătească suporturi noi pentru lumânările cu care au „luat lumină" în Noaptea învierii, au învăţat să încondeieze ouă, să împăture sarmale, să frământe coca pentru pască şi cozonac. Având în gând şi în suflet adevărul învierii lui Hristos, am pregătit împreună cu copiii o serie de activităţi religioase : program muzical-literar, prezentat părinţilor sub genericul „Să-l cunoaştem pe Iisus", iar a treia zi de Paşte am participat la slujba religioasă de la Biserica „Sf. Vasile" din oraşul nostru, unde am prezentat prin versuri şi pricesne viaţa, moartea şi învierea lui Iisus. Sărbătoarea învierii Domnului a fost - cu atât mai mult pentru noi - o sărbătoare a bucuriei, a iluminării, a împăcării. „Hristos a înviat!" Educatoare CARMEN PETAC şi KATONA BÂNDILĂ MARIA, Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 2, Luduş, str. Rândunelelor nr. 3 A Batalionul mixt „Tisa", pregătit să intervină în România Armata ungară s-a oferit să trimită o unitate formată din 250 de militari, echipament tehnic şi provizii de haine şi alimente pentru a ajuta persoanele sinistrate în urma inundaţiilor devastatoare din judeţul Timiş, a anunţat şeful Statului Major al armatei ungare, generalul András Havril, informează agenţia MTI. „Dacă partenerul român acceptă oferta, vom trece la executarea (misiunii) cât de repede", a spus Havril pentru MTI. Operaţiunile batalionului mixt sunt reglementate de un acord existent între cele patru ţări participante şi nu presupun o decizie specială din partea guvernului, a precizat generalul ungar. (ROMPRES) /--------------------------------------------------------------------------------­­ Sărbători de Paşte, cu mai puţine excese culinare şi bahice Dacă pentru pompierii militari sărbătoarea Paştelui şi Ziua internaţională a muncii nu au adus evenimente care să necesite intervenţia lor, pentru angajaţii Serviciului de­ ambulanţă judeţean Mureş zilele de sărbătoare nu au fost lipsite de intervenţii. După cum ne spunea dr. Ioan Ivanici, directorul SAJ Mureş, numărul intervenţiilor angajaţilor Ambulanţei din perioada sărbătorilor de Paşte a fost mai mic decât cel înregistrat în aceeaşi perioadă în anii trecuţi. „Comparabil, numărul intervenţiilor a fost cel de la sfârşitul unei săptămâni obişnuite, însă faţă de anii trecuţi s-a constatat o uşoară creştere a cazurilor de intoxicaţii acute etilice şi de afecţiuni ale tubului digestiv, ceea ce demonstrează că unii târgumureşeni nu au fost deloc cumpătaţi cu mâncarea şi băutura. Faţă de alţi ani, putem spune că au fost sărbători pascale destul de liniştite, lipsind şi accidentele grave", ne-a mai declarat domnul dr. Ivanici, care ne-a promis că ne va oferi în curând şi alte noutăţi despre activitatea serviciului. FLORENTIN DEAC _____________________________________________________________/

Next