Cuvântul Liber, august 2005 (Anul 17, nr. 150-171)

2005-08-02 / nr. 150

0 Nou la Romtelecom. Informaţii clienţi ş­­ pentru etnicii maghiari Ieri, la Târgu-Mureş, ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Nagy Zsolt, a inaugurat Serviciul informaţii numere clienţi în limba maghiară, numărul de acces la acest serviciu din cadrul Romtelecom fiind 932. Apelurile efectuate la acest număr de către etnicii maghiari sunt preluate de Serviciul numere clienţi din Braşov, care dispune de opt operatori vorbitori de limbă maghiară, ministrul Nagy Zsolt precizând, în acelaşi timp, că „se lucrează în continuare la baza de date în limba maghiară", bază aferentă noului serviciu oferit de Romtelecom. Facilitatea este de nivel naţional: la 932, etnicii maghiari vor putea obţine informaţii în limba maternă privind numerele de telefon ale clienţilor companiei din întreaga ţară, cu exc­epţia numerelor neinformabile. Tariful perceput este de 0,15 Euro pentru fiecare apel şi serviciul este disponibil zilnic, între orele 7 şi 22. Ca demonstraţie practică, mi­nistrul Nagy Zsolt a accesat 932 pentru a cere numărul de telefon al Primăriei Târgu-Mureş. La eveni­mentul inaugural au fost prezenţi directorul regional Romtelecom, Florin Vasile, directorul co­mercial regional Robert Seidner şi, desigur, directorul Direcţiei de telecomunicaţii Târgu-Mureş, Ioan Mihail Blaga. Amintim în context opinia ace­luiaşi ministru cu privire la ofensiva telefoniei private, prin cablu TV: „Competiţia este binevenită, din ea rezultă posibilitatea clienţilor de a avea o ofertă mai mare, de a alege, iar pentru operatorii de telefonie concurenţa conduce la noi iniţiative, pentru a ajunge la preţuri cât mai bune". _________________LIA STRĂUŢ Markó Béla, îngrijorat de... funcţionarea Coaliţiei 9­9 (Urmare din pag.1) Mulţi nu înţeleg faptul că, într-o Coaliţie, trebuie să accepţi ideea compromisului. Căci, dacă nu înţelegi acest principiu, vei avea, ca partid, sentimentul cedării. Şi de aici, apoi, ajungerea la „blocaj", nu mai este decât un pas. Din fericire (sau, poate, din păcate!), UDMR cunoaşte şi aplică acest principiu (al cedării), întrucât, în interiorul Uniunii se manifestă mai multe orientări politice şi, după cum s-a observat, le-am armonizat pe toate, a spus vicepremierul. Noi nu glumim! „Lăsaţi-ne să guvernăm şase luni - numai noi, UDMR - şi va fi numai bine, în România", a declarat Markó Béla iată, deci, că ideea lansată, cu câteva zile în urmă, de către un alt lider marcant al UDMR, Borbély László, potrivit căruia, dacă UDMR ar guverna, singură, toate problemele României s-ar rezolva, a fost reluată şi de către Markó Béla, care (pe un ton ironic, şi nu prea!) a spus: „Noi chiar nu glumim şi vă declarăm că, dacă UDMR ar conduce, singură, Guvernul, toate disensiunile ar dispărea (ceea ce nu prea credem, cunoscând că, şi în UDMR, lupta pentru ciolan este la ea acasă! - n.a.), iar problema guvernării s-ar asigura fără convulsii." „Miniştrii UDMR nu ar trebui remaniaţi, deoarece sunt percepuţi ca fiind foarte buni..." ... a mai declarat Markó Béla, când i s-a pus o întrebare privitoare la iminenta remaniere a Guvernului. „Cred - a menţionat vicepremierul - că, dacă se recurge la o remaniere, miniştrii UDMR nu ar trebui luaţi în calcul, deoarece toţi sunt profesionişti şi sunt percepuţi ca atare, şi de către celelalte partide, membre ale Coaliţiei. De altfel, la ultimul CRU, fiecare membru al UDM­,- component al guvernului, a fost analizat, toţi fiind unanim apreciaţi pentru activitatea depusă în ultimele şase luni." Markó Béla a mai declarat presei că UDMR şi-a asumat un mare risc, atunci când a nominalizat în funcţii de secretar de stat persoane în vârstă de 24-25 de ani, însă nu s-a înşelat, aceştia făcând faţă cu brio în actul guvernării. Guvernaţii din Ungaria au comis o mare gafă, când au decis să analizeze problema „dublei cetăţenii", fără a invita şi consulta organizaţiile maghiare de peste graniţe. Liderul UDMR, Markó Béla, s-a referit, în conferinţa de presă menţionată, şi la consfătuirea organizată, la finele săptămânii trecute, de către Guvernul Ungariei, pe tema acordării dublei cetăţenii ungurilor din afara ţări. „A fost o mare gafă - a apreciat Markó Béla - pe care a comis-o Guvernul Ungariei, când a decis să dezbată o asemenea problemă, fără a invita organizaţiile maghiare (inclusiv UDMR) din afara graniţelor Ungariei." Dar, a spus Markó Béla, e treaba lor, UDMR manifestându-şi, în continuare, echidistanţa - dar şi preocuparea pentru apropierea atât faţă de FIDESZ, cât şi faţă de celelalte partide din Ungaria. SĂRBĂTOAREA IMNULUI NAŢIONAL (Urmare din pag.1) fost transpuse pe muzică, devenind cântecul naţional al românilor transilvăneni, cunoscut sub denumirea „Deşteaptă-te, române!". în ianuarie 1990, a fost adoptat drept Imn Naţional al României.­­ Domnul Dumitru Vasi Şoimoşanu a făcut un scurt istoric al Imnului Naţional, arătând că în istoria românilor au existat 5 imnuri naţionale care practic oglindeau diferite etape de dezvoltare a ţării, sub diferite regimuri politice. Menţionăm în primul rând „Imnul Regal Român", după care, în perioada de după 1947, au apărut anumite versiuni care urmau „modelul sovietic", care preamăreau ideologia comunistă, sistemul socialist. în 1948, imnul ţării „Zdrobite cătuşe în urmă rămân" (versurile Aurel Baranga, melodia Matei Socor), din 1953 imnul de stat a devenit „Te slăvim Românie" de Matei Socor, pe versuri de Eugen Frunză şi Dan Deşliu. Din 1975, „Pe al nostru steag e scris unire", compus de Ciprian Porumbescu, urmat de „Trei culori" din 1977, tot după o creaţie de Ciprian Porumbescu. în încheiere, scriitorul şi publicistul Lazăr Lădariu a făcut referiri la importanţa cunoaşterii simbolurilor naţionale „Drapelul" şi „Imnul Naţional", a cinstirii şi sărbătoririi acestora, constatând cu regret că uneori nu se dă importanţa cuvenită acestor simboluri naţionale, existând uneori chiar un dezinteres sau lipsă de importanţă din partea multor cetăţeni şi politicieni. De asemenea, a făcut referiri la activitatea şi Imnul­­ „Astrei", rolul ce l-a avut în educarea şi cul­­­­turalizarea populaţiei româneşti din Transilvania,­­ arătând că reînvierea „Astrei" în momentul de faţă­­ este prioritară şi pe meleagurile mureşene. Primarul comunei Vânători nu mai este dorit de săteni în satul Vânători populaţia de etnie rromă este numeroasă. Ei au dat votul primarului Adrian Lăpădat pentru că acesta a promis să facă traiul mai uşor acestor oameni. El se află la al treilea mandat, însă şanse ca viitoarele alegeri să-l găsească în scaunul de primar sunt foarte puţine. Sâmbătă, prefectul Ciprian Dobre, însoţit de deputatul Eugen Nicolăescu,de consilierii judeţeni Ioan Toşa şi Ákos Mora, au ascultat păsurile sătenilor. Sunt şi câţiva consilieri comunali care au strâns dovezi pentru a întări acuzaţiile aduse împotriva primarului Adrian Lăpădat­O listă cu peste 800 de semnături (25% din populaţia comunei) a ajuns deja la Prefectură. Sătenii cer un referendum pentru alegerea unui nou primar. Sâmbătă s-a înmânat prefectului şi o cerere prin care se cere şi dizolvarea Consiliului local. Cioropan Nicolae - reprezentantul rromilor- a vorbit în mod concret, pe puncte, despre tot ce a produs revolta, atât a rromilor, cât şi a celorlalţi localnici. Cartierul Costiş, unde rromii sunt comasaţi, nu are apă, iluminat public, iar drumul desfundat este nepracticabil. Copiii ajung în sălile de clasă înnoroiţi până în creştet, iar cei care au servicii la Sighişoara îşi schimbă pantofii la capătul drumului. Soţii trebuie să-şi conducă soţiile, care lucrează în schimburi, din pricina beznei care domneşte. Oamenii se plâng mai ales de lipsa apei. Toţi locuitorii din Costiş fac drum lung pentru a avea o cană cu apă. Cioropan Nicolae spune că se ştie cât de sărace sunt familiile de rromi, după ce că atât de greu îşi pot asigura hrana zilnică aici nici apa nu poate fi pusă pe masă. Rromii spun că votul lor a fost „cumpărat" cu minciuni în 2004. Peste 1.200 dintre ei au drept de vot şi au votat în 2004 pentru condiţii de viaţă mai bune în comună. Ei spun că sunt conştienţi de stratificarea etniei lor, însă nu toţi dintre ei sunt cerşetori sau leneşi. Locurile de muncă promise de actualul primar nu se întrezăresc. Reclamaţiile referitoare la primarul Lăpădat sunt atât de numeroase încât se vor dispune controale. Unele dintre ele vor avea caracter penal, aşa că Prefectura va sesiza şi organele competente în acest sens. în aceste condiţii, la Vânători sătenii vor fi chemați să aleagă un alt primar. SIMONA ELENA DUCOCI CUVÂNTUL MARȚI, 2 AUGUST 2005 UNA VORBIM, ALTA FUMĂM (Urmare din pag.1) Pe de altă parte, democraţii din P.D., mai umili şi ascultători ca niciodată faţă de preţioasele indicaţii ale celui care le-a dorit românilor „Să trăiţi bine!", forţaţi să găsească sprijin la popularii europeni, sunt, la rândul lor, vulnerabili, garda nouă, deşi părea la un moment dat radicală, puse pe fapte mari, s-a dovedit, până la urmă, umilă din cale-afară. Spre nefericirea lor şi a noastră, tocmai acum când nenorocirile inundaţiilor s-au abătut asupra ţării, când recoltele se arată a nu fi îndestulătoare, şi lista necazurile este lungă, când ar fi trebuit să avem parte de guvernanţi destoinici, capabili, buni manageri, fermi şi în slujba interesului celor mulţi, ni se oferă un tablou al nesiguranţei apropiat de cel al guvernării unui fost premier care tot căuta luminiţa de la capătul tunelului, pe care n-a mai apucat s-o vadă. Din păcate, agendele de lucru ale celor de la Putere, dublate de cele ale multor politicieni, se rezumă, mai degrabă, la propriile lor interese, de teama unei remanieri guvernamentale, de întărire a poziţiilor lor în formaţiunile politice, ceea ce şubrezeşte, zi de zi, Alianţa D.A., care dă semne vizibile că şchioapătă mai abitir ca oricând, în lipsa unui suport doctrinar real. Interesele sunt acum altele, concurenţa între liderii politici macină, de asemenea credibilitatea, bâlbâielile, ezitările şi altele fiind tot atâtea semne ale slăbiciunilor într-un mariaj care nu mai are altceva în comun decât dorinţa de putere. Deşi declaraţiile unor lideri politici vin să mascheze criza profundă a Alianţei, lucrurile greu mai pot fi îndreptate, din moment ce preşedintele Băsescu nu va ezita să pună lucrurile la punct, dacă va fi cazul, menţinerea Alianţei fiind sigura şansă care asigură atât liberalilor, cât şi democraţilor, accesul la guvernare. Ce şi cât se mai poate salva nu prea se ştie, demonstrându-se, încă o dată, dacă mai era nevoie, adevărul zicalei „Boală lungă, moarte sigură". Poate doar o intervenţie în stil marinăresc a preşedintelui Băsescu să mai prelungească viaţa Alianţei, ca o dovadă clară că la români, îndeobşte, una se spune şi alta se fumează. CEANGĂU SAU CSANGO-MAGYAR? (Urmare din pag.1) care o abandonaseră în favoarea limbii române. O situaţie oarecum similară s-a petrecut după cel de-al Doilea Război Mondial. Guvernul român a hotărât atunci să creeze şcoli cu limba de predare maghiară în regiunea Bacău, aducând profesori secui de peste Carpaţi, pentru a-i învăţa pe ceangăi în limba lor. Dar populaţia de ceangăi a continuat să îşi trimită copiii la şcolile cu limba de predare română. După doi ani de zile, şcolile în limba maghiară au trebuit să îşi închidă porţile din cauza lipsei de elevi. Misionarii unguri au obţinut câteva succese în unele sate ale grupului sudic, dar pr­ marea majoritate a satelor catolice locuitorii au continuat să vorbească româneşte. Dezamăgiţi de eşecurile înregistrate, misionarii unguri i-au acuzat pe cei italieni că, în loc să se dedice misiunii lor religioase, au favorizat românizarea ceangăilor. Mai târziu, publiciştii unguri i-au acuzat pe catolicii moldoveni de deznaţionalizarea şi asimilarea ceangăilor. Asemenea acuzaţii neîntemeiate au avut, totuşi, un mare impact asupra opiniei publice ungare, începând cu anul 1799, un misionar ungur, István Bocskor, a perturbat liniştea misiunii din Moldova, încercând să devină episcop. El nu avea nici un scrupul, îndemnând populaţia să se revolte, trimiţând plângeri nunţiului apostolic de la Viena şi scrisori falsificate la Roma. A alcătuit decrete false, în numele Congregaţiei De Propaganda Fide, şi a procedat la substituiri de persoane. în anul 1804 şi-a trimis fratele la Roma, împreună cu trei tineri unguri din Transilvania, care au pretins că erau ceangăi din Moldova. în anul 1807 a fost arestat şi condamnat de către un tribunal canonic. Tot atunci şi în legătură cu aceste evenimente, consulul general al Austriei în Moldova, baronul Joseph de Hammer- Purgstall - Autorul unei cunoscute Istorii a Imperiului Otoman -, s-a opus clar oricărei tentative de a trimite preoţi unguri în Moldova, considerând că o astfel de iniţiativă ar dăuna intereselor monarhiei de Habsburg. în 1825, vicarul apostolic în Moldova, Paroni, a încheiat un acord cu părintele Rudolf Studer, superiorul fraţilor minoriţi din Cluj, pentru a trimite 6 preoţi unguri în Moldova. Dar au apărut probleme între aceştia şi minoriţii italieni şi, în 1848, minoriţii unguri au trebuit să revină în Transilvania, în anii 1948-1949, când mesa se celebra în limba latină, ca peste tot în lume, episcopul de Iaşi, Anton Durcovici, a organizat în dioceza sa un referendum pentru a afla dacă ceangăii doreau ca, pe lângă celebrarea mesei, cânturile şi rugăciunile corului să fie în dialectul ceangăui. A primit un număr insignifiant de răspunsuri favorabile (pentru un happy­­end, citiţi-ne şi mâine...). Notă: Informaţiile conţinute în acest articol au ca sursă cartea cercetătorului Dumitru Mărtinaş, intitulată „Originea ceangăilor din Moldova". Notă la „Notă": sus-numitul Dumitru Mărtinaş, fost eminent profesor la Liceul „Al. Papiu Marian" din Târgu-Mureș, a fost ceangău.­­________________________________________­________________________/

Next