Cuvântul Liber, septembrie 2005 (Anul 17, nr. 172-193)

2005-09-01 / nr. 172

0 NI S­fi CfiM TERMINIîT CU BINELE! (Urmare din pag. 1) fără teama de a greşi, că, o dată cu 2005, am intrat într-o nouă etapă de manifestare a naturii, necunoscută încă nouă şi cu urmări imprevizibile. Nu este vorba doar de apariţia unor anotimpuri, de topirea primăverii în vară şi a toamnei în iarnă, ci de ceva mult mai grav, în sensul că toată această bulversare va fi însoţită de fenomene pe care noi, europenii, încă nu le-am cunoscut: „tzunami" apărut din cer, ca la Odorhei, taifunuri în sudul ţării, la care, după cum s-a putut vedea pretutindeni în ţară, dar şi în Europa, se pot adăuga şi alte nenorociri, ca alunecări masive de teren şi inundaţii venite de pe înălţimi, apoi secetă cu incendii pe sute şi mii de hectare. Catastrofele din acest an, care aliniază astfel Europa la America, provocate în principal de inundaţii, au scos la iveală tristul adevăr că oamenii înclină să-şi facă viaţa amară şi chiar îşi pot distruge planeta nu numai pe calea armelor de foc, ci prin însăşi atitudinea lor faţă de natură. încercând să tragă de ea ca de o pradă uşoară pentru a se îmbogăţi, omul nu face altceva decât să-şi taie craca de sub picioare. Fenomenul care se petrece astăzi sub ochii noştri în Siberia, pentru prima dată de la sfârşitul erei glaciare de acum 11.000 de ani, ilustrează faptul că naturii i-a ajuns cuţitul la os şi este hotărâtă să riposteze nesăbuinţei umane cu armele sale specifice. Ca urmare a creşterii temperaturii globale, aspect pe care cercetătorii îl semnalează de mai mulţi ani, fără ca guvernele să fi luat vreo măsură de reducere a producţiei şi a poluării, de purificare a mediului, în Siberia există o zonă de peste un milion de kmp (cât Franţa şi Germania la un loc) care se topeşte. Procesul pare ireversibil şi el a fost sesizat cu 3-4 ani în urmă. Zona amintită este un imens rezervor de turbă care va fi supus unui proces de descompunere şi din care vor rezulta miliarde mc de metan, gaz mai toxic de 20 de ori decât dioxidul de carbon. Degajarea acestuia în atmosferă ar fi o catastrofă nemaiauzită. Aşadar, inundaţiile şi taifunurile nu sunt totul. Suntem pe muchie de cuţit şi pe un imens butoi de pulbere. Curând, ne vor aştepta noi provocări şi mai dramatice, dacă nu ne vom ostoi cât de devreme, încercând să reparăm ceea ce se mai poate repara. Ceea ce putem face noi, oamenii de rând, este să încercăm faţă de natură măcar un sentiment de prietenie, iar dacă nu o putem ajuta, măcar să nu o distrugem. Pentru că fiecare copac, fiecare vegetaţie contează în balanţa şi echilibrul mediului, iar cât despre poluare ca activitate umană, să încercăm să-i punem capăt. Guvernele tuturor ţărilor însă pot face mai multe. O dată cu sistarea activităţilor poluatoare, să se facă împăduriri masive şi să ceară cetăţeanului o conduită nouă faţă de mediul înconjurător. Dacă lucrurile vor fi lăsate în continuare la voia întâmplării, nu este exclus ca secolul şi secolele care urmează să fie o perioadă nesfârşită de luptă a naturii cu omul,în care victima este una singură:­­ omenirea însăşi. " A intrat în vigoare noua Lege a evaziunii fiscale (Urmare din pag. 1) utilizate în domeniul fiscal, şi cu 3 la 12 ani de închisoare tipărirea şi punerea în circulaţie de asemenea documente, falsificate. Sancţiuni aspre, de la 3 la 10 ani de închisoare, se aplică pentru stabilirea cu rea­­credinţă de către contribuabil a impozitelor şi taxelor, în scopul de a obţine rambursări sau compensări de la bugetul de stat - exemplu rambursări de TVA. De asemenea, noua lege pedepseşte cu 2 până la 8 ani de puşcărie ascunderea sursei impozabile, neînregistrarea în actele contabile a operaţiunilor, evidenţierea unor operaţiuni contabile false, alterate, distrugerea sau ascunderea memoriilor aparatelor de taxat. Dacă prejudiciile rezultate sunt mai mari de 100.000 de euro, închisoarea creşte cu 2 ani, pentru mai mult de 500.000 de euro, cu 3 ani. Dacă prejudiciul este de sub 100.000 de euro, cel care l-a produs scapă numai cu amendă. Legea este mai blândă cu cei care îşi plătesc datoriile avute - pedepsele se reduc la jumătate. Deci, noua lege este mai clară, mai neechivocă, mai uşor de aplicat pentru sancţionarea evazioniştilor fiscali. Astfel, poliţia economică, parchetul au un instrument normativ prin care pot descoperi rapid, iar instanţa poate sancţiona destul de sever pe cei care înşală statul, neachitând impozitele şi taxele, falsifică documentele contabile, folosesc timbre sau banderole fiscale false pentru ţigări şi alcool, unde se fură ca în codru. Noul act normativ avantajează şi AVAB-ul în recuperarea de la evazionişti a datoriilor, care, în legea aplicată până în 29 august 2005, scăpau foarte ieftin, mai ales cei care prejudiciau bugetul erau amendaţi cu sume nesemnificative. în forma iniţială a legii, evaziunea fiscală era asociată cu crima şi se sancţiona în funcţie de valoarea prejudiciului. La o evaziune fiscală de peste 1 milion de euro, pedeapsa propusă era de 20 de ani de închisoare. Un lucru bun în noua Lege fiscală e că se cere instanţelor ca hotărârile judecătoreşti de condamnare pentru infracţiunile de evaziune fiscală să fie comunicate Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi să fie înscrise în registru,încât împricinaţii să poată fi cunoscuţi de cei interesaţi. Să sperăm că noul act normativ va fi un instrument de lucru care să uşureze şi să simplifice activitatea organelor abilitate în descoperirea numeroşilor evazionişti existenţi în toate sectoarele economice, care, scoşi la lumină, vor fi sancţionaţi după faptele lor, pentru a le tăia pofta de îmbogățire pe căi ilicite. CUVÂNTUL JOI, 1 SEPTEMBRIE 2005 Portretul unui criminal de război (I) „Együtt" -„împreună" este numele unei „Asociaţii Culturale şi de Prietenie", întemeiată la Bucureşti de scriitorii şi jurnaliştii Hajdú Győző şi Horváth Dezső, în scopul cultivării relaţiilor de prietenie şi de conlucrare a cetăţenilor, indiferent de etnie, pentru binele şi progresul patriei comune - România. „Hagyaték" - „Moştenirea" a fost profesiunea de credinţă a unui criminal sadic, Albert Wass, grof de Ţaga, vinovat de torturarea sălbatică şi uciderea, în zilele de 20-23 septembrie 1944, ale ocupaţiei horthyste, în localităţile Sucutard, Mureşenii de Câmpie şi Lacu, a 16 persoane: 13 români şi 2 tinere evreice, ucişi din ură rasială, precum şi unguroaica de 18 ani Juhasz Sarolta, execu­tată pentru „vina" de a fi încercat să o salveze de la masacru pe Rodica, fetiţa de numai 4 ani a învăţătorului Petrea Gheorghe din Mureşenii de Câmpie. Anticreştin, declarat lider al confreriei „Şamanilor de Covasna", Albert Wass milita pentru renunţarea de către unguri la valorile culturale europene şi întoarcerea la tradiţiile asiatice, maghiare. A făcut-o, propagandistic, în scris, şi concret prin faptele sângeroase care i-au adus condamnarea, în contumacie, la moarte, de către Tribunalul Cluj, la 3 martie 1946, şi statutul de criminal de război, confirmat de Tribunalul Internaţional pentru Crime de Război. Fugar în Germania, apoi în SUA, unde şi-a ascuns cu grijă trecutul, a înfiinţat editura „Danubian Press", în care a publicat 20 de volume, violent antiromâneşti, revendicând Ardealul. Disperat că nu poate poza în „erou" al „maghiarimii" după 1989, deoarece, fiind considerat compromiţător chiar şi de premierul revizionist Viktor Orbán, care i-a respins cererea de primire a cetăţeniei ungare, s-a sinucis în 1998. Complicii în 1990, profitând de entuziasmul general postdecembrist şi de bunătatea care, la români, merge, dincolo de uitare, până la prostie, vechii terorişti fascişti­ care comiseseră atrocităţi în Ardealul cedat s-au trezit la viaţă şi, cu complicitatea unor activişti UDMR, gen Horváth Andor, secretar de stat la Cultură, preoţii Bartha Iosif (reformat) şi Benedek Páko (romano-catolic), inspectorul şcolar Ferenc Asztalos sau directoarea de şcoală­­ László Emma, l-au transformat pe Albert Wass, cu concursul senatorilor György Frunda, care îi asigură şi astăzi... asistenţă juridică, şi Marko Béla, coproprietarul Editurii Mentor din Târgu-Mureş, într-o „victimă" a... comuniştilor şi figură „umanistă" de primă mărime a scriitorilor unguri din România, cerându-i reabilitarea. Introdusă pe furiş, urna cu cenuşa sa a fost depusă în parcul castelului din Brâncoveneşti, iar în curtea bisericii reformate din Lunca Mureşului i s-a ridicat un bust. Un alt bust i-a fost dezvelit, la 12 august 2001, în ograda Bisericii romano-catolice din Reghin. Şcoala Generală din satul Mugeni (Harghita) i-a inscripţionat pe o plăcuţă numele. Editura Mentor a început să-i publice „operele" complete, demarând acţiunea în 2000 cu „Jönnek" („Vini") şi „Ember az országút szélén" („Om de la marginea drumului"), iar fiii săi Hubba şi Andreas Wass, după ce au înfiinţat (1996) la Fort Myers (Florida) „Fundaţia Wass Albert de Czege", au „implementat" şi o „filială transilvană" a acesteia, în 1999, la Reghin, pe Strada... Pandurilor nr. 48/B. Lăcomia, incultura şi prostia au făcut restul, jurnaliştii români începând campania de reabilitare a tatălui prin... fiu şi încercând să ne convingă „să ne mândrim" cu „românul Hubba Wass", un adevărat „cavaler Jedi” american, potrivit unui ziar „cu bulină" (nr. 3310/12 martie 2003). Reacţia Ne-am numărat printre vocile, la început singulare, care au declarat „Bătălia pentru Adevăr" în cazul Wass, invocând „Nepedepsitele crime ale contelui­­şaman" la Radio România Actualităţi, la 22 septem­brie 2002, cerând, în baza OUG 31/13 martie 2002, pedepsirea celor vinovaţi de resuscitarea cultului unui criminal de război, demascând „Criminalii grofi Wass de Ţaga", în „Flacăra lui Adrian Păunescu" (nr. 12 şi 13/20 şi 27 martie 2003), „Cronica Română", „Acum", „Justiţiarul", „Cuvântul liber", „Curentul Internaţional" şi alte publicaţii. Protestele s-au înteţit şi autorităţile din Mureş au reuşit (fapt singular în relaţiile cu UDMR) să aplice Legea, busturile şi plăcuţele cu numele şamanului criminal dispărând. Dar Edituri Mentor a continuat să-i răspândească „operele" şi György Frunda să încerce „marea cu degetul", vorbind, periodic, despre necesitatea reabilitării „marelui scriitor" ungur Albert Wass, de parcă geniul literar, pre­supunând că acesta l-ar fi avut, l-ar exonera de răspundere în cazul cumplitelor crime de la Sucutard, Mureşenii de Câmpie şi Lacu. în acest context, s-a produs un eveniment edito­rial excepţional, care, în mod normal, ar trebui să pună capăt oricăror tentative UDMR de a vopsi în culorile democraţiei europene chipul hâd al unui monstru sadic, al cărui singur merit a fost acela de a- i urî pe români şi pe evrei până la moarte. Dr. MIRCEA DOGARU Együtt vs. Hagyaték „Voi ştiţi cine a fost Horthy? Trăiască Horthy Miklós!*’ Cuvintele din titlu îi aparţin fostului actor al Teatrului Naţio­nal Târgu-Mureş, Viski Árpád, şi au fost rostite în trei ocazii, înainte de 1989, la Sfântu Gheorghe, în restaurante sau cofetării, deci în spaţii publice. Pentru asemenea afirmaţii, mure­şeanul, originar din comuna Veţca, a fost arestat şi condam­nat, în 1983, de Tribunalul Militar Cluj-Napoca, la cinci ani de închisoare pentru infracţiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste, pedeapsă din care a ispăşit doar doi ani, fiind graţiat de Nicolae Ceauşescu, prin intermediul unuia din celebrele sale decrete prezidenţiale. Ieri, într-o conferinţă de presă, avocatul târgumureşean Kincses Előd a atras atenţia asupra unui proiect de hotărâre al Consiliului local Veţca, prin care se dorea, cu ocazia zilelor comunei, atri­buirea denumirii „Viski Árpád" căminului cultural din localitate. Respectivul proiect a fost înaintat Prefecturii Mureş, în februarie 2005, comisia de atribuire a denumirilor din cadrul acestei instituţii fiind nevoită a-şi da acordul consultativ. Numai că respectiva comisie a considerat că este mai oportună o cercetare prealabilă şi mai amănunţită a „cazului Viski Árpád", cu alte cuvinte să se determine dacă fostul actor şi-a îndreptat propaganda împotriva PCR sau a statului român, cea din urmă variantă neputând fi trecută cu vederea nici în zilele noastre. Până la lămurirea cazului, despre care Kincses Előd consideră că a fost prelungit mult prea mult faţă de cele 60 de zile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă nr. 63 din 2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, avocatul s-a referit, pe scurt, şi la cariera lui Horthy, despre care a spus că nu a fost un fascist, ba chiar, dimpotrivă, l-a arestat pe unul din liderii mişcării fasciste din Ungaria anilor 1940. Chiar dacă orientarea sa a fost una puternic de dreapta, cu clare accente revizio­niste, „faptul că americanii nu l-au condamnat după terminarea războ­iului" vorbeşte de la sine. Revenind, să mai amintim că Viski Árpád a fost, aşa cum spuneam, actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, „un om de un real şi rar talent actoricesc", după cum se exprima avocatul Kincses, de unde s-a mutat la cel din Sfântu Gheorghe. Afirmaţiile sale atât de contestate au fost făcute „la un pahar", iar numărul martorilor a fost mai mic decât cel prevăzut de Codul Penal pentru existenţa publicităţii -trei. După cei doi ani de închisoare, Viski Árpád nu mai este primit în breasla actorilor, dar, prin intermediul prietenului său, cunoscutul Király Károly, ajunge să muncească la Fabrica de conserve din Târgu-Mureş, abia apoi reluându-şi locul la teatrul covăsnean. Moare la scurt timp, fiind înmormântat în Cimitirul reformat din Oraşul Florilor, ceremonia funerară, spunea Kincses Előd, fiind una în tăcere, dar cu o puternică notă de protest anticomunistă. DAN TRIFU Nota redacţiei. După osârdia unora de a dezveli, la Dej, o placă pe casa în care a locuit Daday Lorand (Dücsö Csaba), autorul criminalului manifest-îndemn la ură - „Nincs kegyelem!" („Fără milă!"), după strădaniile neorevizioniştilor, extremiştilor şi iredentiştilor maghiari, adepţi ai federalizării şi separatismului în Ardeal de a-l reabilita pe criminalul de război Wass Albert, căruia i s-a făcut un grotesc cult al personalităţii, i s-au ridicat busturi, i s-au dedicat şi dezvelit plăci comemorative prin curţile unor biserici şi şcoli din Reghin, Lunca Mureşului şi Mugeni-Harghita, asistăm la alte deşănţate încercări de ştergere a paginii cernite a istoriei şi a memoriei colective. După vic­enţ­e şi îngrijorătoarele încercări de proslăvire, nu atât a lui Viski Árpád, cât a lui Horthy, în acest caz, rămâne o întrebare simplă: pe când o reabilitare a lui Hitler și Statin?

Next